Sunteți pe pagina 1din 5

LP 7

STRATEGII MODERNE DE PREVENIRE A BOLILOR PARODONTALE


Boala parodontală este iniţiată de infecţia bacteriană. Indiferent de
influenţa factorilor bacterieni sau de capacitatea subiectului de a stabili un
răspuns imun la aceste infecţii, boala este mediată de bacterii.
Bolii parodontale i s-au atribuit numeroase cauze de ordin local şi general;
în acest sens au fost incriminaţi: tartrul, modificările morfologice ale dinţilor,
arcadelor dentare şi maxilarelor, tulburări funcţionale, musculare, ale articulaţiei
temporo-mandibulare, ocluzale şi, de asemenea, factori generali sistemici.
În prezent, în urma unor cercetări aprofundate, este precizat rolul principal
determinant al factorului microbian în producerea bolii parodontale în forma sa
distructivă, ceilalţi factori fiind favorizanţi sau predispozanţi.
Circumstanţele etiologice ale bolilor parodonţiului marginal sunt locale şi
generale:
• Factori locali
- cauzali (determinanţi) - placa bacteriană;
- favorizanţi: tartrul dentar, trauma ocluzală, cariile dentare, edentaţia,
anomaliile dento-maxilare, parafuncţii, obiceiuri vicioase, factori
iatrogeni, alţi factori locali.
• Factori generali (sistemici)
- factori endocrini, dezordini şi deficienţe alimentare, anumite
medicamente, factori emoţionali, ereditatea, maladii metabolice,
perturbări şi maladii sanguine.
Îndepărtarea tuturor factorilor de risc existenţi şi reechilibrarea stării generale
reprezintă dezideratele cele mai importante ale profilaxiei afecţiunilor
parodonţiului marginal.
Investigaţii speciale şi teste pentru boala parodontală
Criteriile pentru diagnostic în boala parodontală sunt oarecum brute, şi
detectarea precoce a distrucţiei tisulare până la ora actuală nu a fost posibilă.
Pentru a se găsi metode de diagnostic precoce şi predicţie a bolii s-au dezvoltat
teste pentru bacterii şi pentru factorii de răspuns ai gazdei.
Ca şi cazul cariilor, în boala parodontală există factori cooperanţi
implicaţi în dezvoltarea stării de boală.
La ora actuală este o tot mai puternică tendinţă de a se monitoriza
evenimentele biologice implicate în apariţia bolii, dar utilizarea şi evaluarea
testelor nu sunt încă la fel de clare ca pentru carii.
Bacteriile asociate bolii parodontale
Pentru mulţi ani, în etiologia bolii parodontale a fost considerată ipoteza
plăcii nespecifice. Ideea era că o creştere generală a bacteriilor supra şi apoi sub-
gingival va provoca gingivită şi apoi parodontită.
Doar în anii '70 Socransky raporta despre "noi" tipuri de bacterii,
neidentificate la acea oră, care produceau distrucţie parodontală importantă la
persoanele tinere. De atunci s-a acceptat teoria plăcii specifice pentru a se
explica implicarea anumitor microorganisme în forme specifice de boala
parodontală.
Standardul pentru diagnosticul parodontal la ora actuală necesită:
- înregistrarea sângerării la sondaj;
- înregistrarea adâncimii pungilor;
- pierderea de ataşament;
- măsurarea cantităţii de placă;
- radiografii - radiografiile standardizate, imaginile digitizate pot permite
observarea modificării înălţimii osului alveolar
Strategii de prevenţie în boala parodontală
Există două strategii principale de prevenţie care, de regulă, nu se află în
competiţie (Kallio):
- strategia riscului crescut;
- strategia la nivel populaţional.
Strategia riscului crescut utilizează teste clinice sau de laborator pentru a
decela indivizii care prezintă riscul cel mai mare de a dezvolta boala în viitor şi
pentru a le oferi o oarecare protecţie individuală.
A doua metodă de abordare este strategia la nivel populaţional, care caută să
controleze factorii determinanţi ai incidenţei la nivel de populaţie ca întreg (în
ansamblu). Această strategie presupune că fiecare prezintă riscul de a dezvolta
boala şi prin urmare măsurile preventive trebuie să se adreseze întregii populaţii.
Prevenţia şi auto-îngrijirile preventive
Prevenţia precoce a bolilor parodontale se concentrează în mod obişnuit
pe scăderea nivelelor de placă şi prevenirea gingivitei prin educaţie pentru
sănătate orală, cu toate că există dovezi restrânse care să susţină faptul că aceste
activităţi schimbă efectiv istoricul natural de boală parodontală. Un alt motiv
pentru promovarea igienei orale la copii şi adolescenţi îl reprezintă faptul că un
comportament bun de igienă orală susţine tratamentul unor posibile boli
parodontale în timpul perioadei lor de adult.
Pentru moment, metodele prognostice şi diagnostice care au la bază date
bacteriologice şi imunologice nu au ajuns la un nivel pe deplin satisfăcător
pentru practica clinică.
TERAPII ANTIMICROBIENE
Tratamentele mecanice
Natura anaerobă a infecţiei parodontale înseamnă că unul dintre modurile
primare de tratare a bolii este distrugerea mediului anaerob. Detartrajul şi
surfasajul oxigenează mediul ca urmare a stimulării sângerării în zona pungii. în
plus, curăţarea eficace îndepărtează iritanţii locali. Aproximativ 85% din
pacienţi răspund foarte bine la detartraj şi surfasaj.
O descoperire nouă implică răspunsul antigenic al pacientului la patogenii
parodontali. Deşi pacienţii cu parodontită cu debut precoce au anticorpi reduşi la
P. gingivalis, după detartraj şi surfasaj, aceştia prezintă titruri ridicate. Se pare că
organismul nu recunoaşte acest microb ca patogen până când el nu ajunge în
circuitul sangvin ca urmare a manoperelor mecanice.
Odată ce acest antigen ajunge în circulaţie, organismul stabileşte un
răspuns imun care duce la limitarea efectivă a acestor microorganisme.
Combinarea dintre oxigenarea mediului şi inocularea cu patogenii ce
provoacă o boală specifică la un pacient specific ajută la explicarea efectului
terapeutic remarcabil al detartrajului şi surfasajului. În USA a fost omologată o
perie de dinţi ce eliberează energie sonică şi are un potenţial remarcabil în
managementul bolii parodontale. Energia sonică a periei alterează proprietăţile
de aderenţă ale bacteriilor orale. Un aspect important al acestei periuţe este
dezorganizarea florei bacteriene fapt care alterează succesiunea bacteriană la
nivelul plăcii.
Tratamente sistemice ale infecţiei parodontale.
Deoarece boala parodontală este de natură bacteriană este şi normal, în
cazul unui model medical, să se utilizeze antibiotice.
Pornind de la faptul că etiologia bolii parodontale este de natură
microbiană, pe lângă terapia convenţională prin care se Îndepărtează placa supra
şi subgingivală prin mijloace mecanice, terapia medicamentoasă se foloseşte ca
adjuvant şi nu doar ca monoterapie (Mârţu şi Mocanu).
Agenţii chemoterapeutici pot fi administraţi sistemic sau eliberaţi local.
Agenţii antibimicrobieni sistemici pot reduce sau elimina bacteriile ce nu
pot fi îndepărtate prin detartraj şi surfasaj, bacteriile care au penetrat în ţesuturi
sau suprafeţele radiculare.
Utilizarea antibioticelor pe cale sistemică s-a demonstrat că reduce placa
şi inflamaţia gingivală şi încetineşte pierderea de os.
Folosirea antibioterapiei sistemice, în conjuncţie cu terapia nechirurgicală,
poate reduce sau elimina necesitatea chirurgiei parodontale.
Agenţii antiinflamatori nesteroidieni (NSAID) pot modifica răspunsul
inf1amator al gazdei la bacterii reducând în consecinţă pierderea de os. În
controlul naturii inflamatorii la boala parodontală au fost utilizate un mare
număr de NSAID. La ora actuală Ketorolac (analgezic) s-a dovedit a fi foarte
eficace ca antiinflamatar.
Agenţii antimicrobieni pot fi eliberaţi local, având avantajul obţinerii unor
concentraţii mai mari în zona de interes, cât şi a reducerii efectelor secundare
sistemice.
Vaccinuri
Experienţele pe animale cu vaccin pentru P. Gingivalis s-au dovedit un
succes. La nivel uman metoda încă aşteaptă aprobarea. Aceasta este extensia
logică a terapiilor clasice cu care au fost obişnuiţi de ani de zile pacienţii. Dacă
organismul poate fi provocat să realizeze un răspuns imun semnificativ la
bacteriile ce iniţiază distrucţia parodontală, atunci pacienţii noştri pot fi capabili
de a-şi controla propria boală.
Tratamentul real al cariilar constă în schimbarea stilului de viaţă
(schimbarea mediului Înconjurător al dintelui) şi tratamentul cu agenţi topici.
Restaurările per se nu oferă în mod normal aceste lucruri şi ca urmare nu
furnizează tratamentul pe care se consideră în mod naiv că îl realizează.
În viitorul imediat stomatologia se va confrunta cu un public mult mai
critic. Cu cât va fi mai mare conştientizarea şi cunoştinţele despre boală,
împreună cu o mai mare înţelegere a potenţialului de infecţie încrucişată, cu atât
va conduce la solicitări de interacţiune mult mai bună şi mai puţin cronofagă
între dentist şi pacient.
În schimb, aceşti factori vor reduce la rândul lor necesitatea de tratament
dentar invaziv în favoarea prevenirii şi îngrijirilor.
Asigurarea sănătăţii oro-dentare la nivel populaţional trebuie orientată
spre măsurile de îngrijire primară a sănătăţii pornind de la îngrijirile personale
de igienă oro- dentară, educaţia pentru sănătate şi promovarea sănătăţii.