LP 7

REABILITAREA ORALĂ A ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

Rolul terapiei ortodontice în reabilitarea orală

Trebuie făcută o diferenţă între pacientul copil şi pacientul adult, diferenţa e
determinată de procesele de creştere. Tratamentele se încep de la o vârstă tânără şi
aparatele sunt mai uşor de purtat la aceasta se adaugă şi erupţia dinţilor.
La adult terapia ortodontică este dependentă de posibilitatea de mişcare a
dinţilor. Tratamentele ortodontice impun modificări în cele trei planuri dimensionale(
sagital, transversal, vertical) cu o oprire asupra modificărilor faciale osoase sau a
părţilor moi. Acest plan terapeutic va urmări ocluzia, modificările arcadelor( curbură,
formă, lărgire, linia mediană, poziţia dinţilor în zona anterioară şi laterală,
intersectarea tratamentului parodontal cu cel ortodontic) . Se folosesc aparate mobile
(placa Howley), aparate fixe (brakets şi arcuri). Aparatele fixe au rezultate mai rapide
iar ca dezavantaje retenţionează placa bacteriană
Terapia ortodontică începe şi se termină cu reechilibrarea ocluzală, iar după
obţinerea rezultatelor se face contenţia dinţilor
Rolul reechilibrării ocluzale în reabilitarea orală
Multitudinea de factori ai disfuncţiilor mandibulo craniene face să fie necesar
parcurgerea unor etape:
 Tratamentul de reechilibrare psihică , s-a constatat prezenţa unor relaţii strânse
între stresul ocluzal şi cel emoţional, ambele ducând la instalarea disfuncţiei
ocluzale
 Pacientul sa fie motivat psihic pentru a participa activ la tratament. Există
semne care impun tratamentul disfuncţiilor cum ar fi , tulburări fonetice,
suferinţe parodontale, ocluzie instabilă generată de migrări dentare, semne
1
 dentare, abrazie, fisuri dentare, semne ale articulaţiei temporo-mandibulare.
Trebuie să verificăm dacă aceste semne sunt date de ocluzie iar pentru terapia
durerii vom administra analgezice, refrigeraţii, ultrasunete, căldură locală,
diatermie, acupunctură.
 Tratamentul tulburărilorATM , există o suferinţă cu determinări neocluzale se
numeşte osteoartroză iar ca semne avem altragii, redoare, hipokinezie,
zgomote articulare. Terapia este prin gutiere care pun articulaţia în repaus,
lucrările protetice să fie corect executate, se poate face de asemenea şi
fizioterapie, kinetoterapie, iar ca medicaţie se vor administra antiinflamatoare,
analgetice. Dizarmonii ocluzale sunt modificări pe teritoriul ocluzal ce
constitue un obstacol (blocaj) care determină derapaje ocluzale cu ocluzie
habituală sau cu sindrom artro-disfuncţional.
Disfuncţia ocluzală reprezintă tot un semn obiectiv dar şi subiectiv
generat de dizarmonie ocluzală.
Disfuncţia mandibulo-craniană starea în care cel puţin unul din
elementele sistemului stomatognat este în suferinţă. Disfuncţia ocluzală
este o disfuncţie mandibulo craniană care are la bază dizarmonia
ocluzală
 Tratamentul musculaturii prin fizioterapie , kinetoterapie, miorelaxante,
 Utilizarea gutierelor ocluzale dispozitive protetice dure poziţionate
interarcadic, stabilizează funcţiile ATM, amendarea acţiunii muschilor
mobilizatori, protejează dinţii asupra solicitărilor şi abraziei. Pot fi utilizate în
scop de diagnostic, de poziţionare a mandibulei în RC, de testare a reacţiei
musculoarticulare la repoziţionări terapeutice. Pot fi gutiere de repoziţionare
dentară, articulară şi psiho-somatice ( fac pacienţii conştienţi de problemele
ocluzale), există şi tipuri constructive, stabilizatoare când au contact pe toate
suprafeţele dentare şi există şi gutiere reziliente pentru bruxomani .

2
 Tratamentul de reechilibrare ocluzală care urmăreşte un relief ocluzal armonios
, deblocarea mişcărilor ocluzale, transmiterea forţelor în ax, refacerea ocluziei
dinamice, echilibrarea funcţ,.
Metode de reabilitare ocluzală:
- şlefuire selectivă disfuncţii cu determinarea etiologiei, dinţi cu traumă
ocluzală,
- raporturi instabile mai mari de 2 mm,
- dinţi în malpoziţie,
- restaurări ocluzale care permanentizează o disfuncţie, egresia mol de 6
ani max după pierderea celui inferior,
- coronoplastia,
- tratamente ortodontice,
- tratamente protetice asociate
Obiectivele şlefuirii selective:
- suprimarea contactelor premature, a interferenţelor,
- raporturi ocluzale stabile şi număr mai mare în RC şi IM
- dirijarea în ax îmbunătăţeşte eficienţa mastic
Etapele şlefuirii:
1. îndepărtarea cauzelor locale,
2. obţinerea relaxării musculare obosind musculatura , se poate aplica un
rulou în zona distală pacientul închide gura până oboseşte musculatura,
se poate aplica şi o gutieră plană pacientul închide se ţine 24-48 de ore
3. pregătirea pacientului
4. depistarea contactelor în IM cu ajutorul unei diagrame , şlefuirea începe
cu contactele în RC iar apoi în IM
5. Ca reguli
- nu se şlefuiesc cusp de sprijin doar când sunt contacte premature în
RC sau în mişcarea de lateralitate
3
 - dacă se întâlnesc 2 cuspizi de sprijin se protejează cei inferiori, fosa
nu se adânceşte se lărgeşte şlefuirea se face din versant şi nu din
vârful cuspidului
6. Principii
- materialul de înregistrare trebuie să fie subţire se poate folosi ceară
calibrată
- hârtia de ocluzie să fie în două culori
Depistarea şi eliminarea contactelor în RC
- după relaxarea musculară medicul duce mandibula uni sau bimanual
în RC, cu hârtia de articulaţie se înregistrează contactele şi tendinţele
de derapaj
- dacă mandibula alunecă anterior se aplică regula MSDI (MUDL) se
ia din versantul superior M şi D inferior
- dacă alunecă spre obraz VSLI (BULL) se ia din versantul V
superior şi L inferior
- dacă merge spre limbă LSVI ( LUBL)
La eliminarea contactelor în mişcarea de propulsie, cap la cap contactul se
face pe minim doi dinţi dacă e un contact prematur pe partea lucrătoare,
dacă e la nivel molar atunci avem interferenţă în propulsie. Dacă avem
interferenţe pe partea lucrat şlefuim pe faţa P. Dacă avem contact în zona
laterală ocluzie de protecţie canină . Dacă avem contact în cap la cap pe
partea nelucrătoare, dacă nu s-a produs dezocluzia parodonţiul nu este în
repaus.
7. Tratamente ortodontice
- în situaţii în care avem malpoziţii primare (ocluzie adâncă sau deschisă),
secundare date de migrări dentare , cu micşorarea DVO , când se pierd
dinţii din zona de sprijin.
8. Chirurgie ortognată
4
9. Repoziţionări mandibulo craniană – prin tot ce s-a făcut până acum, cu
reechilibrare articulară musculară se urmăreşte în cazul unui plan instabil
repoziţionarea cu o gutieră pentru dentaţi şi proteze mobile pentru edentaţi .
Pentru maxilar se folosesc aparate cu placă palatinală ancorate cu gutieră .
Repoziţionarea se face prin adăugarea de acrilat sau şlefuirea suprafeţelor
ocluzale.
10. Tratament odontal, parodontal, să se coreleze cu celelalte componente
ale sistemului stomatognat.
11. Tratam de imobilizare şi contenţie care se aplică la pacienţii cu suferinţe
parodontale, recuperarea funcţională a dinţilor mobili.
12. Tratamente de consolidare protetică se realizează prin piese protetice
care finalizează sistemic ocluzia terapeutică:
- respectarea criteriilor ocluziei funcţionale,
- spaţiul de inocluzie fiziologică prezentă
- DVO
- rap. ocluz stabile bilateral în RC
- distribuirea axială a presiunilor
- absenţa interferenţelor în mişcări excentrice şi pe traseul IM, RC
Cele trei aspecte ale restaurărilor protetice:
- păstrarea unor raporturi funcţionale preexistente,
- reevaluarea rapoartelor nefuncţionale,
- construirea de noi rapoarte funcţionale,
Metode practice:
- metoda dinţilor din ceară realizează raporturi cuspid-fosă,
- metoda Dawson, păstrează ghidajul anterior prin prepararea stratului
dentar din 2 în 2,
- procedeul CAD-CAM,
- metoda traiectoriei funcţionale ( metoda FGP ),
5
- metoda morfo statică, ocluzorul
Reabilitarea protetică
Prin microproteze , utilizarea lor atunci când obturaţiile nu se pot aplica,
exigenţe estetice, examin si prin Rx, corelaţia cu starea parodonţiului. Dacă
parodonţiul e ferm şi aplatizat se pot face preparaţii subgingivale, dacă e
festonat şi fin orice preparaţie duce la modificări.
În preparaţiile trebuie să ţinem cont de condiţiile biologice, se fac preparaţii
progresive asemănătoare cu dintele, stratul izolator să fie de minim 2mm de
dentină, şlefuirea fără presiune, se pensulează suprafeţele dentare cu pauze,
răcire cu apă, la 42 de grade are loc necroza de lichefacţie. Se realizează o
protecţie parodontală, microproteza se va termina în structurile dentare,
existând limite supragingivale, subgingivale până la jumătate din
dimensiunea şanţului gingival, preparaţiile tangente fără prag, cele cu prag
sunt cele mai indicate.
Pragurile cele mai obişnuite sunt:
- înclinat la 135 pentru coroane nefizionomice, se realizează cu freze
conice de dimensiuni reduse,
- prag în arc de cerc , se realizează cu freză cilindrică cu vârf rotunjit
indicat la coroanele metalo-ceramice şi la cele total fizionomice. Toate
aceste praguri trebuie realizate bizotat să nu rămână plus de metal.
Partea fizionomică se opreşte supragingival, partea metalică intră
subgingival.
- Prag în sfert de elipsă se realizează cu freza cilindrică cu vârf ascuţit,
- Prag în chanfrain , escavat acesta se realizează cu ajutorul frezei conice
ascuţite cu care se intră jumătate în structura dentară,
- Prag în unghi drept pentru coroane Jacket , se realizează cu freze
cilindrice cu vârf plat,

6
Din punct de vedere biomecanic se asigură inserţia, stabilitatea, retenţia
( doi pereţi să fie paraleli cu o uşoară convergenţă şi pereţi înalţi )
Amprentarea :
- metoda directă sau machetarea,
- se exclud amprentele parcelare care se practică cel mai mult,
- se fac amprente globale, maxilar, mandibulă, ocluzia,
- la amprentare se intră în şanţul subgingival, se face evicţiunea şanţului,
mecanic cu fir de bumbac intradus în clorură de Zn,
Ca tehnici de amprentare:
- cu gura deschisă, amprenta rigid elastică, elastic-elastică, silicon chit şi
silicon fluid.Se poate realiza cu două materiale, două vâscozităţi, doi
timpi etc.
- cu gura închisă
- wash tehnic
Înregistrarea ocluziei se face cu ceară se pune ceara pe maxilar şi mandibula
se duce în relaţie centrică
Nici o structură după pregătire nu se lasă descoperită se fac coroane
provizorii.
Cimentarea – sigilarea micrometrică a spaţiului dintre dinte şi restaurare, se
inseră microproteza oblic, apare efectul hidraulic de supraîncărcare.
Modelarea microdimensiunii se pune un lac distanţator pentru acrea un
spaţiu pentru ciment.