LP 5

REABILITAREA ORALĂ A ADULTULUI TÂNĂR CU

CARIOACTIVITATE INTENSĂ

EVALUAREA RISCULUI LA CARIE

 Principalii factori de risc sunt:
 preexistența de leziuni carioase
 număr semnificativ de restaurări dentare (pentru leziuni carioase);
 număr crescut de microorganisme cariogene
 igienă orală deficitară
 consum crescut de sucroză
 anatomie dentară nefavorabilă;
 deficiențe ale tratamentelor dentare anterioare
 aparate ortodontice fixe
 condiții socio-economice și obiceiuri familiale defavorabile
 obiceiuri victoase: fumat, consum de alcool
 boli asociate cu modificări ale alimentației: diabet, bulimie
 medicamente care scad fluxul salivar, de exemplu antidepresive,
hipnotice, tranchilizante, supresoare ale apetitului
 factori iatrogeni
 situații asociate cu modificarea alimentatiei, de exemplu, renunțarea la
fumat
DIAGNOSTICUL CARIEI DENTARE
 În trecut, diagnosticul și tratamentul cariei dentare era limitat la detectarea și
restaurarea leziunilor carioase. Această abordare de tipul ,, a freza și a obtura"
 a fost în exclusivitate un tratament simptomatic și a eșuat în controlul factorilor
etiologici.
TRATAMENT
- CONTROLUL CARIEI
- ANALIZA OCLUZALĂ
CONTROLUL CARIEI
 Controlul infecției, ca parte integrantă a modelului medical de tratament,
trebuie aplicat întotdeauna în situația pacientilor care suferă de o boală carioasă
activă și extinsă.
 Pacienții cu carii active au de obicei igienă orală deficitară, expunere minimă la
fluor și dietă intens cariogenă.
 De multe ori tabloul clinic este complicat de prezența resturilor radiculare, a
afectării pulpare și/sau parodontale, uneori a edentațiilor.
Tratamentul convențional prin restaurari poate să nu se adreseze problemelor
acute cu suficientă rapiditate, astfel încât să prevină inflamația și infecția pulpară.
Controlul cariei, ca parte a tratamenlului restaurator consta în:
 Eliminarea țesuturilor infectate de la nivelul tuturor dintilor
 Tratamentul lor medicamentos
 Restaurarea temporară a leziunilor.
 Acest tratament este o eliminare primară a infecției și este cu atât mai eficient
cu cât toate leziunile cavitare active pot fi tratate într-un interval de timp cât
mai scurt, preferabil în aceeași ședință
 Intervalul de timp dintre sedința restaurării temporare și cea a restaurării
definitive va fi folosit pentru evaluarea răspunsului pulpar al dinților în cauză și
pentru rezolvarea celorlalte probleme dentare asociate.
ANALIZA OCLUZALA
 În situația leziunilor coronare intinse în suprafață și profunzime, trebuie
făcută o evaluare atentă a rapoartelor intra- și interarcadice
 Cuspizii opozanți plonjanți, ca urmare a supraerupției și dinții vecini migrați
pot limita refacerea corectă a crestei marginale în cazul realizării unei obturații
aproximale.
 În aceste situații pot fi necesare intervenții,de la ameloplastii în asociere cu
aplicarea mijloacelor profilactice, la restaurarea suprafețelor vecine și
antagoniste, sau tratament ortodontic
Coroanele de acoperire
 Acoperirea dinților cu leziuni coronare întinse, consecutive cariilor simple
poate constitui modalitatea de refacere atunci când țesutul dentar restant este
insuficient pentru aplicarea mijloacelor mai putin invazive.
 cel mai indicate, din considerente estetice, pentru această grupă de vârstă, sunt
coroanele metalo-ceramice și coroanele integral ceramice
ANCORAREA PRIN DCR
 Prepararea dentară pentru plasarea unui DCR îndepărtează în plus ţesuturi
dentare;
 In cazul când DCR eşuează în retenţionarea materialului pentru DCC,
restaurarea ulterioară a dintelui poate fi foarte dificilă;
 DR poate complica sau împiedica reluarea tratamentului endodontic;
 Studiile clinice indică faptul că reconstituirile turnate au performanţe
superioare comparativ cu pivoturile prefabricate.
Alegerea intre reconstituirile turnate si pivoturile prefabricate
 a. Gradul distrucţiei coronare.
 Cu cat distrucţia coronară este mai mare, cu atât sunt mai indicate
reconstituirile corono-radiculare turnate (RCR).
 La dinţii la care distrucţia coronară este mai redusă sunt preferate DCR
prefabricate
 La nivelul dinţilor pluriradiculari rădăcina cea mai voluminoasa va fi folosita
pentru ancorarea DCR, asigurându-se retenţia şi la nevoie va fi folosită încă o
 rădăcina pentru agregarea unui dispozitiv mai scurt, care va avea rol principal
de stabilizare şi orientare a axului de inserţie
b. Configuraţia canalului şi posibilitatea de adaptare a DR.
 Grosimea dentinei radiculare restante trebuie să asigure rezistenţa la solicitările
ocluzale ce sunt transmise de-a lungul pivotului.
 Reconstituirile corono-radiculare turnate sunt preferate în situaţia canalelor
excentrice.
 Folosirea unui DR prefabricat într-un canal oval ar implica un contact minim
între acesta şi pereţii canalari.
 strat gros de material de restaurativ, existând pericolul
decimentării DR.
 Încercarea de adaptare a unui RCR cu diametrul mai mare, în
speranţa îmbunătăţirii contactului cu pereţii canalului şi implicit
retenţia, va determina diminuarea grosimii radiculare şi apariţia
riscului perforării.
 RCR turnate vor fi foarte bine adaptate şi vor necesita o reducere minimă de
dentina radiculară.
 Datorită formei ovale a unor canale, RCR va rezista forţelor de rotaţie. In
aceasta situate nu va mai fi necesară agregarea RCR pe un alt canal
suplimentar.
 Indiferent de metoda de restaurare, lungimea DR trebuie să fie situată între ½ şi
3/4 din lungimea rădăcinii, iar în canalul radicular trebuie menţinută obturaţia
de canal pe o lungime de minim 4 mm din porţiunea apicală.
RESTAURĂRI DIRECTE RETENŢIONATE INTRACANALAR
 Nici un DCR prefabricat nu se potriveşte perfect fiecărei situaţii clinice;
 Numărul foarte mare de componente ale DCR care se găsesc pe piaţa complică
selectarea;
  Multe din aceste componente sunt susţinute numai de cercetări in vitro, fără o
corelare clinică. DCR prefabricate pot fi metalice şi nemetalice.
Parametrii de selecţie între diferitele DR metalice sunt:
 Structura dentară restantă.
 Lungimea rădăcinii: cu cât este mai mare lungimea DR, cu atât este mai bun
gradul de retenţie şi de distribuire a stresului.
 Configuraţia canalului şi gradul de adaptabilitate.
 Design-ul DR şi textura suprafeţei parietale.
 Materialul din care este confecţionat DR.
 Design-ul extremităţii coronare a DR prefabricate
Alegerea materialului de restaurare coronara
 Rezistenţa la compresiune ;
 Rezistenta la flexiune;
 Biocompatibilitate;
 Absenţa infiltraţiei marginale;
 Uşor de manipulat;
 Abilitatea de a adera la structura dentară ;
 Coeficient termic similar cu al structurii dentare;
 Stabilitate dimensionalii;
 Absorbţie minimă de apă;
 Cario-protector;
 Estetica - atunci când este folosit împreună cu o coroană de înveliş integral
ceramică.
 La un pacient tânăr cu carioactivitate intensă, tabloul clinic poate fi complicat
şi de prezenta edentaţiilor unidentare.