UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

AFECŢIUNILE VEZICULO-
BULOASE ŞI PUSTULOASE
ALE MUCOASEI BUCALE
- CURSUL III –

Șef. lucr. Dr. Berari Adelina

Arad
2020
 Afecţiunile veziculo-buloase sunt reprezentate de unele manifestări
orale, identificate prin următoarele aspecte anatomo- clinice: vezicule,
bule, pustule.
Vezicula este o proeminenţă intraepitelială cu conţinut transparent,
are o dimensiune mai mică de 8 mm.
Bula are un conţinut transparent şi dimensiune mai mare de 8mm.
Pustula este o proeminenţă cu un conţinut sero purulent.
Leziunile sunt aproximativ identice, dar conţinutul lichidian este
diferit.
Din aceste considerente afecţiunile pot fi: veziculo- buloase sau
veziculo- pustuloase.
În grupa afecţiunilor veziculo- buloase sunt incluse:

Afecţiuni virale
Afecţiuni asociate deficitelor imunitare
Afecţiuni ereditare
Stomatitele veziculo- pustuloase sau aftoase

Afecţiunile virale sunt generate de:

- virusul herpes simplex de tip I sau de tip II;
- virusul varicela Zoster;
- virusul Epstein Barr;
- virusul rujeolei;
- virusul Coxakie;
- virusul HIV
 Forme clinice
Infecţiile determinate de virusul herpes simplex sunt:

GINGIVOSTOMATITA HERPETICĂ PRIMARĂ este o afecţiune

contagioasă, produsă de virusul herpetic cu proprietăţi dermatotrope şi
neurotrope, mai frecventă la copii.
Contaminarea se produce prin: apă, picături aeriene, obiecte contaminate,
contact fizic cu persoane infestate.
 Din punct de vedere histopatologic, caracteristice sunt veziculele
care apar într-un proces de necroză de lichefiaţie intratisulară (veziculaţie
intraepitelială), veziculele conţin lichid, celule degenerate şi viruşi.
Din punct de vedere al evoluţiei incubaţia durează între 48- 72
zile.Simptomatologie: cu debut brusc, stare generală alterată, frisoane,
febră ; pe măsură ce apar erupţiile herpetice, simptomele se atenuează.
 Leziunile herpetice apar la nivelul papilelor interdentare, mucoasa
jugală, pe faţa dorsală a limbii, la nivelul vermionului; la copii apar
anginele herpetice. Veziculele se exulcerează, în prealabil se
confluează, apoi generează ulceraţii cu un contur policilclic.

La nivelul mucoasei eroziunile sunt acoperite de pseudomembrane

foarte dureroase însoţite de adenopatie, mucoasa înconjurătoare este
roşie, apar tulburări de fonaţie, disfagie şi hipersalivaţie.
Prognostic: evoluţia este de 8- 10 zile cu vindecare fără cicatrici.
 HERPESUL LABIAL SIMPLU (secundar) se datorează reacutizării
virusului latent, care după infecţia primară rămâne cantonat în ganglionii
trigeminali (Gasser), de unde poate fi reactivat în circumstanţe precum:

a) boli infecţioase, gripă, pneumonie, şocuri, intoxicaţii, administrarea

unor vaccinuri (herpes simptomatic) determinând apariţia herpesului
secundar;
b) unele stări fiziologice, precum ciclul menstrual când există
posibilitatea apariţiei herpesului catameneal;
c) tratamente stomatologice traumatizante – herpes traumatic;
d) herpesul recidivant apare la indivizii cu deficienţe imunitare, cu focare
cronice dentare, cu tulburări gastro-intestinale şi după manopere
stomatologice.
HERPESUL LABIAL SIMPLU
 Herpesul labial simplu apare iniţial la nivelul buzei, cu senzaţia de
arsură şi durere la locul apariţiei leziunii (localizată la nivelul vermionului
de obicei)
Leziunile evoluează în trei stadii:
eritematos, veziculos, ulceros

La nivelul mucoasei, microulceraţiile sunt în buchet, cu contur

policiclic, cu bază alb gălbuie, acoperite de o pseudomembrană.
Tegumentar apar cruste hemoragice care se usucă, iar după
desprinderea lor se observă macule roşii care în timp dispar, nelăsând
urme.
HERPESUL LABIAL SIMPLU
 HERPESUL ACTINIC apare după expunerea la soare timp
îndelungat şi fără a folosi măsuri de prevenire.
La inspecţia mucoasei observăm microulceraţii policiclice
acoperite cu depozite pseudomembranoase.
Contagiozitatea se realizează prin picături de salivă şi contactul cu
suprafeţe contaminate.
Evoluţia este în pusee succesive cu intensitate din ce în ce mai
scăzută şi dispare în două săptămâni.
HERPESUL ACTINIC
 HERPESUL DIGITAL (panariţiul herpetic) apare mai frecvent la
medicii stomatologi datorită nerespectării măsurilor de protecţie.
Cracteristicile herpesului digital sunt: durerea, congestia, tumefacţia,
care preced şi însoţesc apariţia leziunilor veziculare, care se sparg
devenind ulceraţii; aceste fenomene pot fi însoţite şi de o limfadenită
satelită.
Evoluţia este între 4- 6 săptămâni, timp în care medicul nu mai
lucrează
HERPESUL DIGITAL
Tratamentul infecţiilor cu virusul herpetic ( herpes simplex )

Tratamentul se instituie cât mai precoce cu putinţă, înainte de

evidenţierea leziunilor sau în primele 48 de ore de la apariţie.
În formele muco- cutanate se utilizează Aciclovir sau Zovirax sub
formă de suspensie 5% de 5 ori / zi, care poate scurta sau opri evoluţia
bolii; pe cale orală, se administrează 400mg de 5ori/zi. Se mai
utilizează Vidarabina, Romazulan (soluţie de ceai de muşeţel) cu efect
mecanic, antiseptic( din jumătate în jumătate de oră ), analgezic, nu
modifică echilibrul biologic intre microbi şi micelii. În gingivita herpetică,
cu rezultate bune se folosesc şi spălăturile bucale cu soluţie antiseptică
de cloramină 1‰, permanganat de potasiu.
 Ulceraţiile se şterg cu tampoane îmbibate în apă oxigenată, se ating
cu perhidrol, albastru de metilen 2%, violet degenţiana 1%. Nifcrisol D
este un preparat care conţine propolis şi tetraborat de sodiu, se
execută tamponamente de 4- 6 ori pe zi, timp de 5- 7 zile; la acest
preparat se ţine cont de faptul că unele persoane sunt alergice la
propolis.
În cazul herpesului suprainfectat se folosesc unguente cu antibiotic
gen Tetraciclină, repaus, antitermice, reechilibrare hidro- electrolitică
apelarea la un regim igieno-diedetic.
Herpesul recidivant impune o imunoprofilaxie specifică cu vaccin
antiherpetic, antipoliomielitic, antivariolic. Röentgenterapie locală,
medicaţie desensibilizantă, 5- 6 fiole de imunoglobulină (Ig) la 3- 4 zile
sau 1 fiolă intramuscular/ zi timp de 6- 10 zile, se repetă după 1 lună.
 Tratamentul în herpesul catameneal se efectuează prin
vitaminoterapie: vit. C:1-2 fiole la 2 zile intamuscular sau intravenos,
vit.B1: 1-2fiole/zi intramuscular, B2: 1fiolă/zi intramuscular, vit.E:
100mg/zi . Se mai administrează hiposulfit de sodiu 1-2gr/zi. Şi în acest
caz se recomandă repaus, antitermice, reechilibrare hidroelectrolitică,
Röentgenterapie
Infecţia determinată de virusul varicela- Zoster

Infecţia primară determină boala denumită varicelă, iar cea secundară

determină varicela Zoster sau Zona Zoster.
VARICELA este o boală infecto- contagioasă, transmisă prin picături
aeriene contaminate, perioada de incubaţie durează 2 săptămâni.
Perioada preeruptivă este de 1- 3 zile, cu simptomatologie redusă în
intensitate, însoţită de febră uşoară, cefalee şi dureri musculare.
Erupţia tegumentară se relevă prin macule, care iniţial apar pe trunchi,
cap, gât, apoi se transformă în vezicule şi ulterior în pustule sau ulceraţii
acoperite de cruste, care se cicatrizează nelăsând urme; erupţia apare
succesiv.
Varicela Zoster
 Manifestările orale apar concomitent cu erupţia cutanată, cu congestia
mucoasei bucale, enantem, sialoree, dureri la masticaţie, apariţia de
vezicule pe mucoasa jugală şi palatină care se sparg şi determină eroziuni
rotunde sau ovalare, înconjurate de o zonă roşie violacee.
Tratamentul este eficient în condiţii de repaus, regim igieno- dietetic,
reechilibrare hidroelectrolitică, iar medicamentos cu Aciclovir.
 ZONA ZOSTER sau HERPES ZOSTER poate fi o afecţiune primară, cu
o zonă idiopatică, apare primăvara şi toamna, sau o afecţiune secundară
când vorbim despre o zonă simptomatică generată de infecţii acute, cronice,
tumori maligne, stări imune compromise, intoxicaţii exogene cu plumb,
uremie, traumatisme stomatologice alveolo- dentare, focare cronice bucale.
Debutează cu semne generale: febră, frison, astenie, cefalee.
Local apar parestezii, prurit, usturime, senzaţie de arsură, înţepături,
uneori dureri nevralgiforme, în zonele unde după 3-5 zile apar leziunile
caracteristice, în pusee succesive pe teritoriul unei ramure nervoase, sub
forma unor plăci eritemato-edematoase, pe care se cantonează 10-12
vezicule perlate, singulare sau grupate în buchet.
La nivelul tegumentelor, conţinutul vezicolelor se tulbură, se sparg, apar
ulceraţii care se acoperă cu cruste şi care după aproximativ 10-15 zile dispar
determinând cicatrici depigmentate cu hiperpigmentare periferică.
ZONA ZOSTER sau HERPES ZOSTER
 La nivelul mucoasei cavităţii orale, după spargere, veziculele ulcerează,
sunt dureroase acoperite de pseudomembrane; în urma vindecării nu
rămân cicatrici.
Diagnosticul se pune pe baza leziunilor apărute unilateral pe traiectul
unor ramuri nervoase, nevralgiile intense care preced, însoţesc sau persistă
ani de zile după vindecare, erupţiile veziculare cutanate, cu afectarea
ganglionilor Gasser care pe lângă afectarea intercostală, să apară şi
afectarea nervului trigeminal şi a ramurii faciale (mai frecvent ramura
oftalmică). La bătrâni pe lângă afectarea intercostală apare şi o adenopatie
regională, cu afectarea ganglionilor spinali.
Tratamentul:
* la nivelul leziunilor cutanate în faza de vezicule se realizează prin
atingeri cu alcool şi pudră de talc stearată sau mentolată 1% sub
pansament steril; în cazul unor suprainfectări se folosesc paste cu
antibiotic gen Tetraciclină cu pudră de talc
*la nivelul leziunilor mucoase se efectuează prin lavaje largi cu
antiseptice, aplicaţii de colutorii cu antibiotic, preparate pe bază de
corticosteroizi spray (Teracortil); soluţiie de Rivanol 1% ( ulceraţii
mucozale), albastru de metilen 2%, violet degenţiană 1%, acid boric 2%,
se mai utilizează aplicaţii locale cu Aciclovir.
Tratamentul afecţiunilor generale prin medicaţie antivirală,
antiinflamatorie, analgetică, neurotropă, antihistaminică (Romergam); se
recomandă antibioterapie cu Tetraciclină timp de 5- 7 zile şi
vitaminoterapie timp de 7- 14 zile cu: vitamina B1, 1- 2 fiole/zi şi vitamina
B6, 1- 2 comprimate/zi.
Infecţiile determinate de virusul Coxakie

BOALA MÂINII, PICIORULUI ŞI GURII este o boală frecvent întâlnită la

populaţia americii, determinată de virusul Coxakie; concomitent cu
leziunile orale la nivelul palatului şi limbii sub formă de vezicule ce se
sparg, apar macule şi papule pe picioare şi degete.
BOALA MÂINII, PICIORULUI ŞI GURII
 HERPANGINA este o boală endemică care apare mai frecvent vara la
copii, determinată de virusul Coxakie. Starea generală este moderat
alterată cu febră şi disfagie (dificultate în deglutiţie).
Caracteristică este apariţia intraorală a unor leziuni veziculare localizate
la nivelul palatului moale, a pilierilor amigdalieni determinând o faringită
eritematoasă difuză.
HERPANGINA
Infecţii determinate de virusul rujeolic
RUJEOLA sau POJARUL este o boală infecto contagioasă
determinată de virusul rujeolic, răspândită pe cale aeriană; virusul este
prezent în secreţiile nazo- faringiene şi în zonele eruptive.
Perioada de incubaţie este de 7- 10 zile.
Caracteristici: boala debutează gradat, cu febră 38ºC, cefalee,
fenomene catarale, conjunctivale şi nazale şi o uşoară fotofobie.
Manifestări intraorale: la nivelul mucoasei anterior erupţiei apare
enantemul, mucoasa este congestionată, pe acest fond apar macule
patognomonice pe văl şi pe faringe (pete intens congestive) cu mărime de
până la 3cm, cu mijloc alb. Semnul Koplick este prezent cu două zile
înainte de erupţie, când apar mici papule de culoare alb- albăstrui (cu
aspect de granule de gris sau stropi de var) pe un fond hiperemic, la
nivelul mucoasei jugale în dreptul molarilor bilateral, formând un grup de 5
până la 15 vezicule.
RUJEOLA sau POJARUL
 Manifestări cutanate: apar mici macule congestive de culoare roz care
cresc în volum iar apoi confluează. Debutul este retroauricular, ceafă şi
obraji, a doua zi cuprinde pieptul, iar în a treia zi se generalizează.
Această afecţiune poate da complicaţii pulmonare.
Tratamentul este unul de repaus, cu regim dietetic şi de reechilibrare
hidroelectrolitică.
Infecţii determinate de virusul HIV

Sindromul imunodeficienţei dobândite este consecinţa unei infecţii virale

asupra sistemului imunităţii celulare.
Din punct de vedere etiologic factorul cauzal este reprezentat de virusul
HIV care afectează celulele sistemului imun: limfocitele TH (helper) precum
şi celulele macrofage, celulele Langerhans, unii neuroni, celulele gliale ale
creierului şi este prezent în cantitate mare în sânge, spermă, lichidul
cefalorahidian..
Căile de transmitere sunt prin: sângele şi secreţiile persoanelor
infectate, contactele sexuale, de la mamă la făt (înainte de naştere sau în
timpul acesteia), periuţe de dinţi, transfuzii, implante, politransfuzaţi. Riscul
contaminării prin manopere stomatologice sângerânde este crescut, motiv
pentru care se impune respectarea cu stricteţe a unor reguli de prevenire.
Manifestări locale gingivo- parodontale la bolnavi Sida:
a) eritemul gingival linear sau gingivita HIV se prezintă cel mai
frecvent ca un lizereu eritematos, de culoare roşu aprins, cu sângerări la
atingeri uşoare, localizat sau generalizat, situat la nivelul papilelor
interdentare şi a marginilor gingivale libere, în stadii avansate se poate
extinde şi la nivelul gingiei fixe sub formă difuză sau punctată, poate cuprinde
şi mucoasa alveolară.
Suprainfectările micotice sunt frecvente.
La pacienţii HIV pozitiv sunt frecvente gingivitele ulcero- necrotice şi
chiar stomatitele ulcero- necrotice.
Manifestări locale gingivo-
parodontale la bolnavi Sida
b) parodontita marginală ulcero- necrotică rapid progresivă apare
mai frecvent la persoanele HIV pozitive decât la persoanele neinfectate.
Boala poate fi localizată sau generalizată, caracterizată prin leziuni
distructive ale gingiei şi osului alveolar, care frecvent este denudat de
ţesuturile moi şi prezintă fenomene de sechestrare.
Aceste manifestări lezionale reprezintă semnale de luat în seamă de
către medicul stomatolog, pentru a suspecta o posibilă infecţie cu HIV.
Parodontita marginală ulcero-
necrotică rapid progresivă
 Manifestări bucale la bolnavi SIDA: pot fi cu sau fără leziuni gingivo-
parodontale.Cele mai frecvente manifestări de acest gen sunt:

a)leucoplazia viloasă caracterizată prin hipertrofia papilelor

filiforme de pe marginile şi faţa dorsală a limbii, care conferă acesteia un
aspect ”păros”;
b) infecţiile micotice sunt deosebit de frecvente în SIDA, apar la circa
90% dintre pacienţi, fiind consecinţa unei agresiuni crescute a speciilor
Candida, mai ales Candida albicans.

Candidozele bucale în SIDA se pot manifesta în diferita moduri:

• candidoza eritematoasă la nivelul mucoasei bucale sau/şi linguală, cu
zone de culoare roşie, uneori depapilări zonale ale mucoasei linguale;
candidoza pseudomembranoasă cu leziuni albicioase detaşabile, situate
mai frecvent la nivelul bolţii palatine;
• candidoza hipertrofică linguală;
• cheilita angulară micotică;
 Leucoplazia viloasă

Infecţiile micotice
(Candida albicans)
 c) leziunile ulceroase de tip herpetic sau aftos cu evoluţie atipică,
care nu dispar la tratament.
Leziunile herpetice mai vechi de o lună, aftele atipice cu ulceraţii mari
cu margini neregulate, delabrante, extrem de dureroase, suprainfectate
pot constitui un semn al infecţiei HIV.
d) coloraţiile anormale, hiperpigmentaţiile mucoasei bucale sunt
frecvente în SIDA. Diagnosticul diferenţial se face cu hiperpigmentaţiile
medicamentoase sau cu coloraţia brun- maroniu din insuficienţa
corticosuprarenaliană.
 e) sarcomul KAPOSI este o tumoră malignă nespecifică infecţiei
HIV dar care apare mai frecvent la bolnavii SIDA ,sunt incriminaţi factori
virali şi genetici, se traduce prin leziuni orale şi ganglionare; manifestat
în prealabil sub forma unor macule de culoare roşie sau brună, alteori
are aspect de papulă sau mici formaţiuni nodulare exofitice care se pot
ulcera, localizate preferenţial pe gingie şi mucoasa bolţii palatine, ulterior
se măresc în volum şi îmbracă aspect de hematom sau hemangiom.
f) osteite ale corticalei externe a crestei alveolare;
g) celulite perimaxilare;
h) angiomatoză bacilară cu manifestări distructive ale
desmodonţiului osului alveolar.
Sarcomul KAPOSI
Manifestări bucale ale infecţiei HIV însoţite de suferinţe generale

În cursul infecţiei HIV, gingivo- parodontale şi orale fără leziuni

extrabucale, propriu- zise, starea generală poate fi alterată prin: febră,
tuse persistentă, dispnee, inapetenţă, astenie, scăderea în greutate,
diaree.
Manifestări extrabucale şi generale frecvent întâlnite în SIDA
a) adenopatii ale ganglionilor subangulomandibulari şi a lanţului
cervical anterior;
b) candidoză la nivelul esofagului, traheii, bronhiilor şi plămânilor;
c) angiomatoză bacilară cu manifestări la nivelul pielii, de tipul bolii
“Ghearelor de pisică”;
d) histoplasmoză;
e) pneumonii;
f) toxoplasmoză cerebrală;
Afecţiuni asociate deficitelor imunitare

Afecţiuni veziculo-buloase asociate deficienţelor imunitare sunt

etichetate ca gingivite descuamative, la nivel oral.
Din punct de vedere clinic, afecţiunile pot fi de tip descuamativ sau
bulos, keratina este slab reprezentată sau lipseşte, veziculele au
dimensiuni între 5- 7mm, iar bulele sunt mai mari de 7mm, aceste
leziuni cu timpul se sparg şi devin eroziuni sau ulceraţii.
Aceste manifestări pot fi determinate de defecte imunologice,
printre ele se enumără şi pemfigus vulgaris.
 PEMFIGUS VULGARIS este o boală letală, reprezentată printr-un grup
de afecţiuni muco- cutanate, caracterizată prin apariţia unor bule
intraepiteliale, consecinţă a pierderii conexiunilor intercelulare cu separarea
celulelor epiteliale, fenomen denumit acantoliză.
Din punct de vedere etiologic, pemfigus vulgaris este o boală
autoimună comună, alături de predispoziţia genetică, apare la persoane
trecute de 40 de ani fiind o dermatoză cutaneo-mucoasă buloasă şi cu
manifestări bucale care pot precede apariţia erupţiei cutanate.
Clinic: apar bule şi vezicule pe tegumentele sănătoase şi mucoasa
orală; în 60% din cazuri leziunile ulceroase tegumentare sunt precedate de
cele orale.
PEMFIGUS VULGARIS
 Intraoral apar bule cu lichid care se rup repede şi dau un aspect de
acoperiş colapsat, membranele de culoare gri se detaşează rezultând o
zonă ulcerată roşie, foarte dureroasă, cu margini sub forma unor
microlambouri flotante; ulceraţiile sunt confluente variabile de la mic la
mare.
Un semn important este semnul Nicolski: prin efectuarea unei
tracţiuni uşoare la nivelul mucoasei neafectate, apare o veziculă sau
bulă.
Din punct de vedere evolutiv pot fi fulminante sau cu evoluţie lentă.
La nivel cutanat apar vezicule sau bule de 1cm, cu conţinut lichidian
clar, care devine purulent sau hemoragic, aceste leziuni se rup
determinând apariţia unor ulceraţii cu margini neregulate acoperite
treptat de cruste.
PEMFIGUS VULGARIS
Diagnosticul se pune pe: - aspectul clinic;
-frotiu histologic simplu, unde se remarcă o leziune acantolitică
(legăturile dintre celule se rup, ele plutind împreună cu virusul în lichidul
din veziculă);
- imunofluorescenţă care poate fi directă sau indirectă;
Diagnosticul diferenţial se face cu: pemfigus vegetant.
 PEMFIGUS VEGETANT este o afecţiune predominant tegumentară,
dar apare şi la nivelul vermionului şi mucoasei orale.
Diferenţierea se face strict histopatologic prin examen microscopic,
când bula acantolitică este urmată de hiperplazie epitelială şi formarea
unui abces intraepitelial.
 PEMFIGUSUL CICATRICEAL afectează în special mucoasa gingivală
fixă de unde rezultă şi numele de gingivită descuamativă. Apare o bulă
mică cronică sau formaţiuni veziculo-buloase care afectează numai
mucoasa gingivală fixă.
Din punct de vedere epidemiologic pemfigoidul cicatriceal este o
afecţiune autoimună sau idiopatică, care afectează în special persoanele
adulte, vârstnicii şi bărbaţii.
Tablou clinic: constă în descuamări ale gingiei fixe, erupţii veziculo-
buloase extinse şi eroziuni sau ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, limbii
şi planşeului. Semnul Nicolski este pozitiv. Severitatea descuamării
determină de obicei o durere intensă, accentuată printr-o igienă bucală
necorespunzătoare.
Diagnosticul se pune pe afectarea strictă a mucoasei gingivale fixe.
PEMFIGUSUL CICATRICEAL
 Tratamentul pemfigusului cicatriceal se realizează prin administrare
de Prednison 30- 40mg/zi iar după două săptămâni 10- 20mg la 2zile,
pansamente gingivale cu steroizi sub gutieră, igienă orală
corespunzătoare cu perii netraumatizante, clătiri ale gurii cu clorhexidină,
atingeri locale cu perhidrol 3% diluat cu 1/2 apă caldă de 2- 3 ori/zi; în
formele severe se asociază steroizi cu agenţi imunosupresori, aplicaţii de
colutorii cu antibiotice şi corticosteroizi.
Pemfigusul cicatriceal este benign dar asociat cu leziuni oculare
poate periclita corneea producând cicatrici conjunctivale.
 PEMFIGOIDUL BULOS este asemănător cu cel cicatriceal,
caracterizat prin titlul mare de anticorpi faţă de antigenii laminei bazale
(prin distrucţia ei).
La examenul histopatologic ceea ce pregnează este clivajul
(separarea) dintre epiteliu şi corion.
Caracteristică este apariţia concomitentă a leziunilor veziculo-
buloase orale (pe gingia fixă şi palatul moale) şi tegumentare la 1/3 din
cazuri, în celelalte 2/3 cazuri apariţia leziunilor este strict tegumentară.
Aceste leziuni sunt foarte pruriginoase
 Tratamentul pemfigusului şi a leziunilor veziculo- buloase
descuamative este în funcţie de evoluţie:
• în faza precoce şi stabilă se administreză doze medii de
steroizi( Prednison);
• în fazele avansate se creşte doza de steroizi, apoi din două în două
zile se completeză cu un agent imunosupresor din categoria metaboliţilor
(Plasmafarezis, Metotrexat);
În cabinetul stomatologic se practică igienizarea cu perii moi
netraumatizante, atingeri locale cu apă oxigenată 3% diluat în ½ apă caldă
de două ori pe zi, colutorii cu antibiotice, corticosteroizi, Triancinolon,
Fluocinolon, Prednisolon 30- 40mg/zi doza se scade treptat la 5mg/zi, se
mai administrează antimetaboliţi.
Tratamentul general este efectuat de către medicul internist.
 DERMATITA HERPETIFORMĂ apare frecvent la tineri şi adulţii cu vârstă
medie, este o boală caracteristică în special la bărbaţi. Este o afecţiune muco-
cutanată cu perioade de activare şi remisie. Apar leziuni cutanate, papulare,
pruriginoase sau veziculare cu membrane pe scalp şi faţă cel mai frecvent.
La nivelul mucoasei veziculele sunt urmate de ulceraţii superficiale
confluente, ca şi în herpes, acoperite cu zone fibrinoase şi înconjurate de o
margine eritematoasă sensibilă.
 Cracteristică este apariţia simetrică a acestei forme de dermatită
herpetiformă la nivelul coatelor şi feselor sau la nivelul feţei.
Diagnosticul se pune pe examenul microscopic sau histopatologic
prin imunofluorescenţă. Se urmăreşte prezenţa depunerii de
imunoglobulină A (IgA) care se asociază cu afecţiuni gastro- intestinale.
Tratamentul eficient este cu Dapson sau Sulfaxon.
Afecţiuni ereditare veziculo- buloase

EPIDERMOLIZA BULOASĂ este întâlnită sub două forme:

a) o formă dobândită;
b) câteva forme ereditare
Caracteristici:
• epidermoliza buloasă dobândită apare la adulţi şi se întâlnesc
imunoglobulinele G (Ig G);
• epidermoliza buloasă ereditară apare în copilărie; .
Leziunile orale apar mai frecvent în formele ereditare şi se prezintă
sub forma unor bule care se ulcerează iar vindecarea este cicatriceală;
determină constricţii ale orificiului cavităţii bucale, uneori sunt prezenţi
dinţii hipoplazici.
 Comună pentru toate formele este apariţia bulelor în zonele de
minimă traumatizare si stress: coate şi genunchi.
Tratamentul se realizează prin administrare de corticosteroizi,
imunosupresoare, vitaminoterapie cu vitamina E, Dapson.
 ERITEMUL POLIMORF este specific la persoanele tinere şi la
bărbaţi, denumirea sa vine de la varietatea mare de forme clinice.
Etiologia este neclară, se vorbeşte de alergii medicamentoase la
barbiturice ,leziuni vasculare, factori precipitanţi (diverse infecţii
bacteriene), complexe imune circulante.
Specifice sunt maculele de culoare roşii- albe, concentrice, cu
aspect de inele denumite target sau iris, care nu se găsesc pe trunchi.
La nivelul tegumentelor apar vezicule sau bule, pe piept şi abdomen,
care se sparg şi produc ulceraţii.
Intraoral manifestările sunt prezente prin arii roşii maculare cu
eroziuni şi suprafeţe fibrinoase pe un fond gri- albicios sau ulceraţii
multiple; la nivelul buzelor apar cruste roşii- brune, la nivelul gingiei apar
leziuni buloase descuamative, arii denudate de mucoasă foarte dureroase
care creează tulburări de deglutiţie.
ERITEMUL POLIMORF
ERITEMUL POLIMORF
 Leziunile persistă 2- 3 săptămâni, însoţite de durere şi infecţii
bacteriene secundare.
Tratamentul utilizează antiseptice slabe, clătiri locale, aplicaţii topice
de colutorii cu antibiotice, doze crescute de steroizi sistemici.
Complicaţia majoră o poate constitui Sindromul Stevens- Johnson care
determină o stare generală afectată cu cefalee, febră şi prezenţa unei
triade clinice:
- leziuni oculare: conjunctivită;
- leziuni genitale: balanită;
- leziuni orale: stomatită;
Tratamentul este unul de rehidratare, terapie nutriţionistă, administrare
de antibiotice, corticosteroizi, utilizarea apelor de gură.
Această afecţiune este manifestă aproximativ 6 săptămâni.
STOMATITELE VEZICULO- PUSTULOASE SAU AFTOASE

Din categoria acestor afecţiuni fac parte:

 Aftele cronice recidivante (gingivostomatita aftoasă recidivantă);
 Stomatita aftoasă acută;
 Febra aftoasă;
AFTELE CRONICE RECIDIVANTE

a) GINGIVOSTOMATITA AFTOASĂ RECIDIVANTĂ

Este caracterizată prin apariţia unei leziuni elementare denumită aftă ,

apare cel mai frecvent la nivelul mucoasei orale la adulţi.
Debutează cu o senzaţie dureroasă sau de arsură, în zone bine
delimitate, apare sub forma unui eritem sau maculă, cu exudat inflamator,
veziculele au o evoluţie de scurtă durată transformâdu- se în ulceraţii cu o
durere violentă.

Caracteristici:
- leziuni aftoase cu dimensiuni mici de 0,2- 1cm diametru de formă
rotundă sau alungită, cu evoluţie de 7- 10 zile şi vindecare fără cicatrici.
- leziuni aftoase cu dimensiuni mari 1- 3 cm diametru cu contur
neregulat care persistă câteva săptămâni, în urma vindecării rămân
cicatrici.
Ulceraţiile sunt acoperite de o culoare alb- gălbui cu margini netede
bine conturate iar în jurul lor apare un halou eritematos.
AFTELE CRONICE RECIDIVANTE
 Leziunile determinate de afte sunt foarte dureroase la masticaţie,
deglutiţie, disfagie şi sunt însoţite de: trismus, hipersalivaţie (sialoree),
adenopatie loco- regională.
Aftele sunt localizate la nivelul mucoasei gingivale, labiale, jugale,
linguale sau la nivelul frenului şi pot apărea izolate, eruptive cu mai multe
elemente recidivante capricioase.
Vindecarea spontană se realizează prin epitelizarea leziunilor, de la
periferie către centru şi durează între 8- 15 zile nelăsând cicatrici.
Aceste afte sunt singulare sau elemente însoţitoare ale
gingivostomatitei aftoase, pot fi şi recidivante deoarece ele recidivează
după anumite perioade începând de la câteva zile la câţiva ani favorizate
de factori generali ca tulburările digestive, viroze, sarcină, menstruaţie,
hipertiroidism.
 Factorii locali responsabili de această afecţiune sunt: iatrogeni,
traumatici, alimentari, tartru, condimente, ciocolată, alune, mierea de
albină, roşiile, schimbarea periuţei de dinţi, erupţia dinţilor la copii .
Din punct de vedere etiologic, boala poate fi determinată şi de
deficienţe imunologice, factori ereditari.
Diagnosticul se pune pe: aspectul clinic, durerea intensă şi pe testul
terapeutic care constă în aplicaţii cu Nitrat de Argint 30% pe ulceraţiile
aftoase rezultând o albire a acestora.
Diagnosticul diferenţial se face cu herpesul simplu, sifilisul secundar
şi ulceraţiile traumatice.
b) AFTOZA BIPOLARĂ sau boala lui BEHCET este caracterizată prin
asocierea aftelor bucale cu aftele genitale, apariţia unor leziuni nodulare
cutanate, leziuni oculare conjunctivale, leziuni vasculare, tromboflebite.
Factori generali favorizanţi: sarcină, menstruaţie, viroze, dispepsii.
 Tratamentul acestor afecţiuni scurtează timpul de vindecare al
aftelor şi diminuează intensitatea durerii; ele se pot vindeca şi fără
tratament, durata epitelizării fiind între 10- 14 zile.
Epitelizarea artificială se realizează prin cauterizarea aftelor
respective cu: Nitrat de Argint 30%, Ortocrom, acid tricloracetic 5-10 %
prin atingere.
În cazul stomatitelor se folosesc antiseptice slabe (Romazulan) sub
formă de spălături din jumătate în jumătate de oră timp de 2 zile,
badijonări ale mucoasei cu albastru de metilen 2%, violet degenţiana,
paste, geluri adezive (celuloză cu pectină) care conţin corticoizi (Volon,
Chenalon), pulverizări cu Codecam, colutorii cu antibiotice.
 În formele recidivante cu manifestări generale se administrează:
analgetice, antiinflamatoare, antialergice, tranchilizante, corticoterapie
cu Prednison 10- 20mg/zi timp de 7zile, vitaminoterapie (cu vitamina C,
B1, B6, B12), antibioterapie cu Augmentin, Amoxicilină.
Imunoterapia nespecifică constă în vaccinări cu vaccin
antipoliomielitic, vaccin variolic, Polidin, Cantastim, Imudon, vitamina C.
 STOMATITA AFTOASĂ ACUTĂ este o boală infecto - contagioasă, cu
etiologie virală, apare frecvent la copii, perioada de invazie este de 1- 3
zile, cu alterarea stării generale însoţită de febră, cefalee, inapetenţă.
În perioada de stare apar aftele bucale pe fondul unei mucoase
eritematoase, apare un uşor edem al limbii, halenă, durere la masticaţie,
disfagie; poate însoţi unele infecţii precum rujeola sau scarlatina.
Fenomenele durează 7- 8 zile.
STOMATITA AFTOASĂ ACUTĂ
 Tratamentul este identic cu cel din stomatita aftoasă recidivantă şi
constă în: atingeri ale leziunilor cu soluţii cauterizante precum Nitrat de
Argint 30%, Ortocrom, acid tricloracetic, spălături bucale cu soluţii slab
antiseptice, badijonări ale mucoasei cu albastru de metilen 2%, violet
degenţiana, paste, geluri adezive care conţin corticoizi( Volon, Chenalon),
pulverizări cu Codecam, colutorii cu antibiotice, corticoterapie cu
Prednison 10- 20mg/zi timp de 7 zile, analgezice, antiinflamatorii,
vitaminoterapie, antibioterapie cu Augmentin, Amoxicilină.
FEBRA AFTOASĂ este o boală de natură virotică.
Apare prin contagiune de la animale bolnave, prin contact cu
îngrijitorii acestora sau prin anumite produse animale.
Boala este frecventă la copii, caracterizată prin apariţia la nivelul
mucoasei bucale a unui enantem cu vezicule multiple (fenomenul de
stomatită), iar tegumentar, pe mâini şi picioare sunt prezente aceleaşi
vezicule care se sparg devenind ulceraţii cu diametrul cuprins între 1-
5 mm.
Tratamentul este acelaşi ca şi în stomatita aftoasă recidivantă sau
aftoasă acută.
FEBRA AFTOASĂ
VA MULTUMESC !