EXAMEN STUDENTI MEDICINA DENTARA

DISCIPLINA SANATATE PUBLICA

PROIECT

-PROGRAME DE SANATE PUBLICA IN MEDICINA

DENTARA COMUNITARA-
AN 5
SESIUNE IUNIE-IULIE 2021
SERIA a 2-a
GRUPA 17

STUDENTI:
• ISTRATE OVIDIU IULIAN
• LAZAR ANDREI ALEXANDRU
• LITA CLAUDIU COSTEL
• LUPU ALEXANDRA DORINA
• LUTA IOANA RALUCA
• MICLEA VLADUT CONTANTIN
• SPATARU ADNANA OANA BIANCA
 CUPRINS:
Introducere- PAG 3 -contributie colectiva
Capitolul 1- Programe de sanatate oro dentare in comunitate - PAG 5-11
- student Istrate Ovidiu Iulian

Capitolul 2- Epidemiologia afectiunilor oro dentare- PAG 12-15

- student Lazar Andrei Alexandru

Capitolul 3- Sistemul de ingrijiri de sanatate- rol si functii- PAG 16-22

- student Lita Claudiu Costel

Capitolul 4- Prevenirea afectiunilor orodentare in cadrul sanatatii publice- PAG 23-29 -

student Lupu Alexandra Dorina

Capitolul 5- Comunicarea in medicina dentara comunitara- PAG 30-33

- student Luta Ioana Raluca

Capitolul 6- Educatia pentru sanatatea oro-dentara a grupurilor in cadrul sanatatii

publice- PAG 34-37
- student Miclea Vladut Constantin

Capitolul 7- Etica medicala si sanatatea oro-dentara in cadrul sanatati publice - PAG 38-
43 - student Spataru Adnana Oana Bianca
Concluzii -PAG 44-45 -contributie colectiva

2
 Introducere
- contributie colevtiva -

Sanatate publica = stiinta si arta de a preveni aparitia bolilor, de a creste speranta

deviata prin eforturi organizate ale comunitatii.
Winslow– Sanatatea publica este stiinta si arta de a preveni maladia, de prelungire
a vietii si de promovare a sanatatii fizice si mentale si a eficientei prin eforturile
organizate ale comunitatii pentru asanarea mediului, lupta contra maladiilor
transmisibile, educatia individului in igiena personala, organizarea serviciilor de
ingrijiri medicale si comunitare pentru diagnosticul precoce si tratamentul oportun
al maladiilor si devoltarea unui mecanism social care sa asigure fiecarui individ al
comunitatii un standard de viata adecvat mentinerii sanatatii sale
O.M.S. – stiinta care studiaza problemele de sanatate ale unei populatii, starea de
sanatate a colectivitatii, serviciile de igiena a mediului, serviciile generale sanitare
si administrarea serviciilor de ingrijiri. Este strans legata de conceptele medicinei
preventive, medicinei sociale, abordand in egala masura sanatatea comunitara
Hanlon - sanatatea publica este stiinta protejarii oamenilor si sanatatii
Medicina comunitara- ca parte a sanatatii publice realizeaza studiul starii de
sanatate a populatiei in corelatie cu factorii care o influenteaza.
Toate ramurile medicale au ca și punct comun omul, respectiv pacientul.
Comunicarea cu acesta este un element extrem de important; iar pentru orice medic
interesat și implicat în specificul muncii sale acest aspect nu poate trece
neobservat. În ceea ce îl privește pe medicul dentist, acesta comunică de multe ori,
în timpul manoperelor, cu un pacient care nu îi poate răspunde, de aceea trebuie ca
el să fie atent la semnalele legate de comunicarea verbală. Educatia este, de
asemenea un proces de comunicare, iar educatia pentru sanatate implica,
obligatoriu, cunoasterea si aplicarea continua a tehnicilor de comunicare, ca
element fundamental. Programele de sănătate reprezintă o grupare organizată de
acțiuni și servicii, constituite prin lege, având rolul de a evita sau trata afecțiuni cu
repercusiuni grave asupra stării de sănătate a populației și, în unele cazuri (SIDA,
TBC), cu risc epidemiologic amplificat.
Activitățile specifice și tratamentul corespunzător acestor boli sunt finanțate din
Bugetul statului și din Fondul National Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în
limite stabilite anual prin Legea Bugetului de Stat. Programele naționale sunt
realizate, supervizate și implementate de Ministerul Sănătății, Casa Națională de
Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România.
Cele cinci modalități principale de finanțare a programelor de sănătate sunt:
Finanțarea de la bugetul de stat; Finanțarea prin asigurările sociale de sănătate;
3
Finanțarea prin asigurările private de sănătate; Finanțarea prin plăți directe;
Finanțarea comunitară.
AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE PROGRAMELOR DE SĂNĂTATE:
Un prim avantaj major al acestor programe îl constituie faptul că se implementează
măsuri pentru ridicarea standardului de viață, al calității vieții și în unele cazuri
chiar și prelungirea speranței de viata. Aceste programe ajută astfel la prevenirea
sau la scăderea ratei de îmbolnăvire a cetățenilor.
O altă calitate o reprezintă accesibilitatea tuturor păturilor sociale la aceste
programe. Aceste programe de sănătate furnizează informații cu privire la numărul
de suferinzi ai unei anumite boli, creând astfel în mod indirect locuri de muncă
pentru medicii cu o anumită specialitate.
Dezavantaje: Un dezavantaj ar putea fi marcat de organizarea internă defectuoasă
și posibil superficială. Un alt dezavantaj e determinat de redirecționarea banilor
spre alte scopuri decât cele prevăzute.
Exemple de programe de sănătate în România: Programul național de oncologie
supervizează bolnavii de cancer și realizează augmentarea mamară postoperator în
cazul masectomiei. Programul național de diagnostic și tratament cu ajutorul
aparaturii de înaltă performanță cuprinde subprogramul de radiologie
intervențională, subprogramul de diagnostic și tratament al epilepsiei rezistente la
tratamentul medicamentos.
Nu la fel de cunoscute, poate, dar cu o mare importanta sunt programele de
sanatate publica din sfera medicinei dentare, ceea ce urmeaza sa dezvoltam in
continuare.

4
 Capitolul 1- Programe de sanatate oro dentare in comunitate
- student Istrate Ovidiu Iulian -

Programele de sanatate orala reprezinta o succesiune de activitati intreprinse pentru

a imbunatati unul sau mai multe aspecte ale starii de santate orala ale unui grup
populational.

Programele de sanatate orala in comunitati (colectivitati) pot fi programe de

educatie pentru sanatate (programe preventive, programe curative), sau pot fi
programe complexe, de promovare a sanatatii, incluzand educatia membrilor
comunitatii respectice, cat si masuri profilactice.

Programele de sanatate orala reprezinta materializarea actiunilor de promovare a

sanatatii orale si cuprind trei etape importante:

1. etapa de informare (culegere a datelor)

2. etapa de implementare a programului
3. etapa de evaluare si cercetare.

Toate aceste etape sunt specifice caracteristicilor populatiei tinta (colectivitatii)

alese si sunt adaptate necesarului de educatie si de tratament preventiv al
receptorului tinta.

Programele de promovare a sanatatii pot fi:

· programe internationale conduse de organizatii internationale (OMS, FDI si
IADR), care stabilesc proiectul programelor, ajuta si monitorizeaza derularea lor la
nivel national sau regional:
· programe nationale initiate si sponsorizate de guvern, de organizatii profesionale
nationale sau de organizatii de furnizare a serviciilor medicale
· programe realizate in comunitati restranse (ex.10 scoli dintr-un oras) fiind initiate
si sponsorizate de organizatiile politice si profesionale locale.

Pentru pre-testarea eficientei programului se poate realiza initial un program pilot,

aplicat unei comunitati mici (de ex. o scoala sau o gradinita, o maternitate, un azil
de batrani), pentru ca apoi, in functie de rezultate, sa se extinda, cuprinzand
colectivitati mari.

5
Etapele planificarii

1. Definirea populatiei tinta

Populatia tinta poate fi reprezentata de prescolari, scolari din clasele primare,

liceeni, adolescenti, adulti (cuprinsi intr-o grupa de varsta), varstnici, gravide,
mamele copiilor mici, copii handicapati, batrani institutionalizati etc.

In cazul programelor nationale sunt inclusi toti membrii societatii care fac parte din
populatia tinta (ex.: elevii claselor primare din intreaga tara), iar in cazul
programelor regionale se alege un lot mai restrans. Daca populatia tinta este
reprezentata de copii, se aleg receptori secundari si parintii acestora si pedagogii
implicati in procesul de invatamant.

Din populatia tinta se selecteaza aleator un grup martor (de control) si cel putin
un grup de studiu (activ), care sunt de obicei comparabile ca marime si
omogenitate, grupuri ce vor fi examinate clinic si evaluate din punct de vedere al
bagajului de cunostinte si al deprinderilor si comportamentului sanogen.

Lotul de studiu va fi supus diferitelor interventii de profilaxie clinica si/sau celor

de educatie pentru sanatate, in timp ce lotul martor nu va fi supus acestora.

2. Identificarea problemei printr-un studiu stiintific de evaluare a necesarului

de tratament si educatie

1. Date privind problema de sanatate orala - determinarea gravitatii si a

extinderii afectiunii respective. Se culeg prin examinarea clinica date
epidemiologice reprezentate de indici de carie, indici de placa bacteriana,
indici gingivali, indici parodontali etc si apoi se prelucreaza statistic.
Examinarea clinica trebuie realizata de profesionisti special instruiti si
calibrati pentru a nu aparea erori in faza de culegere a datelor.
2. Date demografice (privind profilul colectivitatii) obtinute prin interviuri,
chestionare, focus grup):

· numarul de indivizi din populatia tinta

· sexul

· distributia geografica

· gradul de urbanizare

6
 · statusul social

· statusul economic

· conditii de viata (de locuit, de munca, de recreere)

· mediul etnic (credinte si influente culturale)

· adresabilitatea catre serviciile medicale publice

· starea generala de sanatate

3. Date privind statusul educational (obtinute prin interviuri, chestionare, focus

grup):

· cunostinte

· credinte, obiceiuri

· atitudini si comportamente
Toate aceste date culese se centralizeaza si se prelucreaza statistic, ajutand la
definirea si intelegerea problenelor de sanatate si a celor educationale.

Stabilirea prioritatilor si a obiectivelor si durata derularii programului

Prin stabilirea prioritatilor se identifica cea mai importanta problema de sanatate

(ce vrem sa obtinem?) Daca nu sunt determinate prioritatile, programul poate sa nu
deserveasca acelor indivizi care au nevoie cel mai mult de ingrijire. De exemplu,
intr-o comunitate in care populatia copiilor scolari este afectata grav de caria
dentara, prioritatea o va constitui reducerea prevalentei cariei dentare prin
programe de profilaxie a cariei dentare si educatie pentru sanatate.

Obiectivele programului raspund intrebarii: unde vrem sa ajungem? si definesc

telurile pe care ni le propunem sa le obtinem la finalul programului.

Aceste obiective pot fi obiective legate de starea de sanatate orala, ca de exemplu

obiectivul propus de O.M.S. pentru anul 2000: la varsta de 12 ani indicele DMFT
sa nu depaseasca cifra 2. Alte exemple de obiective sunt: scaderea numarului de
carii dintr-o colectivitate de copii cu 50% in 2 ani; dispensarizarea activa a elevilor
din clasele primare, crearea unor medii de lucru si de invatat care sa promoveze
atitudinile sanogene in cladirile scolilor, in locurile de joaca si salile de mese.

7
 Exemple de obiective legate de statusul educational al indivizilor colectivitatii
pot fi:

· imbunatatirea cunostintelor despre igiena orala cu 30%

· imbunatatirea deprinderilor cu 20%, a atitudinilor cu 30%

· cresterea adresabilitatii catre serviciile stomatologice cu 30%

· incurajarea stilurilor de viata sanatoase si posibilitatea de a face alegeri

sanatoase (a produselor si deprinderilor) in campusurile scolare

· promovarea responsabilitatii personale, familiale si comunitare pentru

pastrarea sanatatii.

Stabilirea strategiei si a metodelor de implementare (Care sunt activitatile

prin care obtinem obiectivele propuse?)

Prioritatile, obiectivele si metodele de implementare constituie strategia

programului. Este necesara elaborarea mai multor strategii alternative, comparabile
din punct de vedere al costurilor si al eficientei (testate anterior pe alte
colectivitati), pentru ca in final prin comparare sa fie aleasa strategia optima din
punct de vedere al raportului eficienta/costuri.

Pentru ameliorarea starii de sanatate orala a copiilor, masurile pot fi:

· fluorizarea apei retelei de apa publice sau a retelei de apa din scolile alese
pentru

· derularea programului

· administrarea de tablete sau solutii fluorurate in colectivitati

· fluorizari locale si sigilari, controlul placii bacteriene si fluorizari.

Pentru imbunatatirea statusului educational, se aleg combinatii de metode de

educatie in grupuri sau educatie mass-media, varietatea si repetarea acestor metode
de educatie fiind cheia succesului in procesul de schimbare a comportamentului
fata de sanatate.

Activitatile de educatie se aleg si in functie de varsta grupului tinta. De exemplu:

pentru grupa de varsta 2-5 ani se aleg ca metode de educatie teatrul de papusi,
8
jucarea unui rol, cantece, jocuri de colorat si decupat, macromodele, casete video
etc.

· pentru grupa de varsta 6-9 ani se aleg ca metode de educatie diapozitivele,

carti ilustrate, casete video, teatrul de papusi, modele de dinti, jocuri despre
dieta, puzzle, macromodele

· pentru grupa de varsta 14-16 ani se aleg ca metode: diapozitive, casete video,
jocuri pe computer, radiografii dentare, articole din ziare, postere, brosuri,
flipchart, fotografii, statistici, ateliere de lucru cu tema cultivarea bacteriilor etc.

Este bine ca orice metoda de educatie nou introdusa (postere, flipchart,

diapozitive, casete video, jocuri pe computer) sa fie pretestata pe un lot restrans
pentru a observa impactul avut asupra publicului tinta, iar in functie de reactia
acestuia sa fie modificata corespunzator, pentru a trezi si capta interesul.

5. Identificarea si obtinerea resurselor materiale si financiare.

Resursele pot fi obtinute din interiorul comunitatii ca de exemplu resurse umane

(profesori, parinti, medicul dentist scolar, asistenta de profilaxie) si materiale (sali
de clasa, video, computere, TV, copiator, videoproiector, retroproiector, costume
pentru teatru, papusi etc.). Alte resurse pot fi obtinute din afara comunitatii prin
sponsorizari, provenite de la guvern, organizatii internationale, asociatii medicale,
ONG etc.

6. Stabilirea unui program (orar) bine structurat

In acest program trebuie sa fie clar specificate activitatile, secventa lor cronologica,
momentul si perioada de desfasurare, locul de desfasurare, persoanele care raspund
si cele care sunt implicate in fiecare activitate (impartirea sarcinilor) si ce resurse
materiale sunt necesare.

7. Analiza SWOT

Aceasta identifica punctele tari ale programului (oportunitati) si punctele slabe

(constrangeri si piedici). Constrangerile pot rezulta din politicile guvernamentale
sau ale organizatiilor profesionale restrictive

9
8. Monitorizarea programului

Dupa aplicare, programul necesita o supraveghere continua a tuturor activitatilor.

Succesul programului se asigura prin monitorizarea:

· activitatilor (cat de bine sunt atinse obiectivele)

· fortei de munca (cat de bine isi indeplinesc angajatii sarcinile de serviciu)

· echipamentelor (cat de bine functioneaza)

· facilitatilor (cat sunt de adecvate).

9. Evaluarea programului

Evaluarea programului ne permite sa masuram progresul si eficienta fiecarei

activitati, identificarea problemelor aparute in cursul derularii programului si
obtinerea unor concluzii legate de imbunatatirea tuturor aspectelor.

Fiecare obiectiv trebuie examinat periodic (la 3 luni, la 7 luni), pentru a determina
cat din telurile propuse au fost realizate si la terminarea programului se realizeaza
evaluarea finala. Obiectivul trebuie exprimat in termeni masurabili, astfel incat sa
fie posibile comparatii intre ce s-a intentionat sa se realizeze si ceea ce a fost
realizat. Evaluarea trebuie sa urmareasca si calitatea actului realizat.

Aceasta etapa de evaluare se realizeaza tot de catre evaluatorii antrenati si calibrati

care au realizat si evaluarea initiala, la inceputul programului.

Prin evaluarea finala se determina starea de sanatate orala (se determina aceiasi
indici de carie, gingivali, de placa bacteriana si parodontali) si statusul educational
la finalul programului (se obtine din inregistrarea nivelului de informatii, atitudini,
deprinderi si comportamente).

Rezultatele finale se analizeaza, se prelucreaza statistic si se obtine variatia (in

procente) fata de starea de la debutul programului sau fata de situatia grupului
martor.

Bibliografie:
• IMPORTANTA SANATATII PUBLICE IN STOMATOLOGIE, Catalina
Matei , 2011

10
• Life Events, Stress and Illness, Mohd, RS - Evenimente din viata, stresul si
boala, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3341916/
• The Program Sustainability Assessment Tool: a new instrument for public
health programs.Luke DA, Calhoun A, Robichaux CB, Elliott MB, Moreland-
Russell S.Prev Chronic Dis. 2014 Jan 23;11:130184
• Public health program capacity for sustainability: a new framework.Schell
SF, Luke DA, Schooley MW, Elliott MB, Herbers SH, Mueller NB, Bunger
AC.Implement Sci. 2013 Feb 1;8:15
• Rural Public Health Workforce Training and Development: The
Performance of an Undergraduate Internship Programme in a Rural Hospital and
Healthcare Centre.Dos Santos LM.Int J Environ Res Public Health. 2019 Apr
9;16(7)
• Public health research systems in the European union.Conceição C,
McCarthy M.Health Res Policy Syst. 2011 Oct 4;9:38

11
 Capitolul 2- Epidemiologia afectiunilor oro dentare
-Lazar Andrei Alexandru-

Conform literaturii de specialitate, principalele afecțiuni orale sunt: caria

dentară, afecțiunile parodontale și tumorile maligne. Dintre acestea leziunea
carioasă este cea mai răspândită afecţiune a cavităţii bucale, aşa cum arată studiile
epidemiologice şi afectează întreaga populaţie a globului. În concepţia şcolii
bucureştene de stomatologie caria dentară reprezintă un proces patologic fără
analogie în restul organismului, neputând fi încadrată în nici una din entităţile
patologice cunoscute.” („Cariologie şi odontoterapie restauratoare” - A. Iliescu, M.
Gafar - Ed. Medicală). Numeroase studii au demonstrat că etiologia cariei dentare
este plurifactorială. Principalii factori etiologici sunt: terenul pacientului,
alimentaţia şi flora microbiană locală. Conform datelor statistice şi a studiilor
epidemiologice caria dentară se află pe primul loc din punct de vedere al frecvenţei
de apariţie. Boala parodontală ocupă locul al doilea ca şi frecvenţă. Statistic, la
nivel mondial se observă un număr apreciabil de persoane afectate de
parodontopatii. Din acest motiv această afecţiune a fost îndelung cercetată. De-a
lungul timpului au fost concepute o serie de clasificări ale parodontopatiilor. Prima
clasificare a fost elaborată în 1924 de către Kantorowicz, apoi alte clasificări au
fost făcute după cum urmează : în 1927 de Häupl şi Lang, în 1928 de către
Gottlieb, în 1929 de Becks,în 1937 de Weski, în 1955 Asociaţia Internaţională
pentru cercetări asupra parodontopatiilor face o clasificare în funcţie de leziunile
parodonţiului.In 1996 Fermin Carranza Jr. Descrie o serie de afecţiuni parodontale.
Nici una din aceste clasificări nu stabileşte o legătură între boala parodontală şi
etiologie. Catedra de Parodontologie din Bucureşti a elaborat o clasificare a
parodontopatiei luând în calcul trei criterii:
- etiopatogenia parodontopatiilor;
- gradul de afectare al parodonţiului;
- gradul de inflamaţie al ţesutului parodontal;
Clasificarea ia în calcul toţi aceşti parametrii şi arată astfel:
Gingivite :
- gingivită cronică gingivită hiperplazică prin inflamaţie microbiană;
- gingivite din cursul unor stări patologice- pubertate, sarcină, ciclu

12
menstrual, menopauză, utilizarea de contraceptive orale;
- gingivite simptomatice din cursul unor boli sistemice;
- gingivite hiperplazice ca efect secundar al unor medicamente;
- gingivită hiperplazică idiopatică;
- gingivită alergică;
- gingivite descuamative;
- gingivite şi gingivostomatite acute şi subacute- ulcero-necrotice,
herpetice, aftoase;
- gingivite şi gingivostomatite micotice;
- tumori gingivale benigne şi maligne;
II. Parodontite - parodontită marginală cronică superficială
- parodontită marginală cronică profundă;
III. Manifestări gingivo-parodontale şi orale în SIDA
IV. Manifestări ale traumei ocluzale şi prin lipsa contactului ocluzal(„Parodontologie”-
H. T. Dumitriu)
Printre factorii de risc cei mai importanţi implicaţi în producerea bolii
parodontale se află:
a. Placa bacteriană după periaj, la o perioadă de timp începe să se depună pe
suprafaţa dinţilor un depozit numit peliculă alcătuit din: imunoglobuline,
carbohidraţi, glicoproteine, factori de inhibiţie a hemaglutinării. Ulterior se
produce colonizarea acestei pelicule, adică aderarea microorganismelor la acest
depozit.
b. Trauma ocluzală este reprezentată de factori cum sunt: bruxism,
malocluzii produse de obturaţii coronare, lucrări protetice, malpoziţii dentare
c. Afecţiuni conice. În cursul studiului bolii parodontale s-a observat că o
serie de factori infuenţează apariţia diferitelor forme de parodontopatii şi anume:
- tulburările endocrine;
- afecţiuni hematologice;

13
- afecţiuni cardio-vasculare;
- diabet zaharat;
- afecţiuni imunologice;
- boli infecţioase în cadrul bolii de focar;
Datorită frecvenţei crescute a acestor afecţiuni, sănătatea orală a devenit o
problema importantă la nivel mondial. Astfel în ultimii ani au fost efectuate o serie
de studii şi analize privind factorii de risc şi gradul de educaţie sanitară a
populaţiei. Aceste date sunt foarte importante pentru conceperea unor campanii de
promovare a sănătăţii cât mai eficiente. Toate aceste studii la copii şi adolescenţi
indică o igienă bucală deficitară, deoarece există o incidenţă cresccută a cariilor
precum şi prezenţa tartrului, ceea ce semnifică o slabă deprindere a regulilor de
igienă. Tot din aceste date observăm că un procent important dintre cei chestionaţi
nu merg frecvent la medicul dentist, iar prezentarea la medic se datorează durerii,
foarte puţini mergând la controale de rutină sau pentru profilaxie. În rândul
populaţiei adulte, din puct de vedere al frecvenţei la medic, rezultă că persoanele
din mediul urban merg mai des la stomatolog decât cei din mediul rural. Mai mult
de jumătate dintre cei intervievaţi, schimbă periuţa de dinţi la trei luni şi 4 %
oschimbă o dată pe an sau mai rar.În ceea ce priveşte motivul ultimei vizite la
medic, 71% dintre cei chestionaţi au fost la stomatolog din cauza durerii sau pentru
diferite tratamente şi numai 29% au mers pentru un control de rutină sau detartraj.
Analizând aceste date observăm că 37% dintre cei chestionaţi efectuează periajul o
dată pe zi şi 7% deloc sau mai rar şi majoritatea ,90% nu folosesc decât pasta şi
periuţa de dinţi, deci nu utilizează mijloace suplimentare de completare a
periajului. Ca şi atitudine faţă de sănătatea dentară, majoritatea celor chestionaţi se
prezintă la medic în caz de urgenţă, când apare durerea şi mai puţin în scop de
aplicare a metodelor de profilaxie.
Metode si mijloace de profilaxie în afecțiunile oro-dentare:
Preocupări privind profilaxia bolilor au existat încă din cele mai vechi
timpuri, chiar de la Hipocrate.Pentru prevenirea cariei dentare Hipocrate
recomanda consumul de legume şi fructe proaspete spunând că " orice legumă,
orice plantă comestibilă este un adevărat medicament"( Stomatologie preventivă-
Firu Pătru). Existând această preocupare, în timp au fost descrise o serie de măsuri
care să reducă riscul apariţiei leziunii carioase.Aceste măsuri vizează:

14
 1. Însuşirea corectă a periajului dentar şi utilizarea mijloacelor auxiliare de
igienă
2. Instruirea pacienşilor pentru o alimentaţie sănătoasă
3. Fluorizare
4. Sigilarea şanţurilor şi fosetelor de pe suprafeşele ocluzale ale dinţilor

Bibliografie:
• Oltean D, Pătroi G, Cuculescu M. Stomatologie preventivă. Ed. Anotimp,
1996
• Cuculescu M. Prevenţie primară în carie şi parodontopatii. Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 2010
• Adina Dumitrache, Florin Lăzărescu, Ş. L. Dr. Ruxandra Sfeatcu, Dragoş
Stanciu, Anca Temelcea-2011-"Ghid de profilaxie "
• H.T. Dumitriu - Tratat de paradontologie - Ed.Viața Medicală;

• Iliecu A., Gafar M. - Cariologie şi odontoterapie restauratoare - Ed.

Medicală, Bucureşti 2002;
• Caries Epidemiology and Community Dentistry: Chances for Future
Improvements in Caries Risk Groups. Outcomes of the ORCA Saturday Afternoon
Symposium, Greifswald, 2014. Part 1.Splieth CH, Christiansen J, Foster Page
LA.Caries Res. 2016;50(1):9-16
• Clinical epidemiology is a needed basic science of clinical dentistry.Lewis
DW.J Dent Educ. 1995 Aug;59(8):816-20.

15
 Capitolul 3- Sistemul de ingrijiri de sanatate- rol si functii
- student Lita Claudiu Costel -
Conditii pe care ar trebui sa le indeplineasca un Sistem de Ingrijiri de Sanatate
(SIS) corespunzator (dupa Maxwell):
1. acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate;
2. accesibilitate prompta la servicii;
3. pertinenta fata de nevoi;
4. echitate;
5. posibilitati de alegere;
6. eficacitate (tratament ce raspunde din punct de vedere al obiectivului medical,
produce efectul medical scontat);
7. eficienta inalta(cu randament bun din punct de vedere economic = raportul
dintre investitie si cost);
8. acceptabilitate sociala larga;
9. responsabilitatea statului fata de sanatatea publica.
10. efectivitate (metoda de tratament ale carui rezultate modifica pozitiv starea de
sanatate a populatiei).
Nici un Sistem de Ingrijiri de Sanatate (SIS) nu a putut raspunde integral acestor
criterii de aceea toate sistemele sunt in reforma, fiind supuse modificarilor cerute
in timp de nevoile in schimbare ale practicii medicale, ale societatii si ale
rezervelor disponibile.
Schimbarile din Sistemele de Ingrijiri de Sanatate (SIS) pot fi:
- revolutive (brutale);
- evolutive (silentioase).
Obiectivele principale ale reformelor SIS in Europa sunt subordonate principiilor
ce guverneaza politica europeana a OMS: “Sanatate pentru toti”.
Principii:
a) egalitatea sanselor;

16
b) etica actiunilor de politica sanitara;
c) participarea activa a populatiei;
d) promovarea sanatatii si prevenirea bolilor;
e) prioritatea ingrijirilor primare de sanatate;
f) actiunea intersectoriala;
g) cooperarea internationala.
Tarile din Europa Centrala si de Rasarit cauta sa modifice bazele structurale ale
SIS anterioare pentru a le face concordante cu principiile democratice si regulile
unei economii de piata in formare. Transformarea, in perioada de tranzitie este
anevoioasa, cu capcane, costisitoare si de durata. Reformele SIS din aceste tari nu
se pot produce decat in concordanta si odata cu schimbarile de fond ce au loc in
sistemele economice si sociale nationale din care fac parte.
Ca prioritati pentru reformarea SIS din tarile Europa Centrala si de Rasarit:
1. descentralizarea SIS;
2. modificarea metodelor de planificare si gestionare;
3. mentinerea unei largi accesibilitati;
4. dezvoltarea serviciilor de sanatate comunitare;
5. dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factorii de risc prevalenti;
6. imbunatatirea sistemului de formare a personalului de sanatate.
Criterii de apreciere a reformelor Sistemelor de Ingrijiri de Sanatate (SIS):
1. coerenta SIS;
2. universalitatea asigurarii de servicii;
3. caracterul cuprinzator al acestora;
4. limitarea costurilor cu mentinerea calitatii ingrijirilor de sanatate;
5. plata/contributie echilibrata;
6. motivare pozitiva a medicilor si utilizatorilor.
Relatii economice in ingrijirile de sanatate dintre furnizorii de servicii, utilizatori si
“tertul platitor” (fond de asigurari, case de asigurari, administratia sanitara de stat).
17
In Europa operau trei modele de sisteme de ingrijiri de sanatate:
1. modelul serviciului national de sanatate (SNS) - tip Beveridge;
2. modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate (SAS) -tip Bismark;
3. modelul sistemului centralizat de stat (SCS) - tip Semasko.
Modelul din Statele Unitate ale Americii este bazat pe asigurari private.
Sisteme de asigurare a asistentei de medicina dentara
1. Sistemul Nordic (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia)
· implicare directa a guvernului
· finantare de stat egala cu a pacientilor
· tratamente gratuite pana la 19 ani si la categorii defavorizate
· numar mare de medici dentisti salariati la stat
· un numar mare de igienisti dentari
2. Sistemul Bismark (Austria, Belgia, Franta, Germania)
· asigurari medicale de boala obligatorii
· tratament subventionat pt adulti
· tratament subventionat mai mult pentru copii
· majoritatea medicilor dentisti lucreaza ca particulari cu contract cu agentiile de
asigurari
· igienistii dentari sunt rar intalniti
3. Sistemul Beveridge (Marea Britanie)
· sistem de stat administrat de guvern
· asistenta gratuita pentru copii pana la 18 ani si grupuri defavorizate
· asistenta subventionata pentru adulti
· medici dentisti particulari ce au contract cu guvernul
· sistem privat pentru profit
· igienisti dentari mai ales in sistemul privat pentru profit

18
4. Sistemul Sud – European (Italia, Portugalia, Spania, Grecia)
· predominant privat pt profit
· asigurari limitate oferite salariatilor de marile firme
· putine clinici de stat pt urgente si tratamente gratuite la copii
· igienisti dentari in clinicile particulare
5. Sistemul hibrid (Olanda, Islanda, Irlanda)
· asigurari de sanatate universale
· asigurari private
· modelul nordic de tratament al copiilor in clinicile de stat
· medici dentisti salariati pentru asistenta gratuita a copiilor
· medicii dentisti particulari in contract cu asigurarile de stat si particulare
Principii de organizare ale sistemelor de ingrijiri ale sanatatii orale:
· influentarea modului de viata al populatiei pentru a intretine sanatatea orala si a
preveni aparitia bolilor
· realizarea unui tratament stomatologic de reechilibrare functionala
Tipuri de organizare:

1. tip medical:
· conducator, clinici stomatologice, clinici/cabinete cu practica privata, colegii si
facultati
2. tip comunitar: 3 nivele de organizare
nivelul I:
· ingrijire primara a sanatatii
· situat in fiecare comunitate
· personal comunitar

19
· actiuni proprii: examinare clinica periodica, ingrijiri personale, educatie sanitara,
metode comunitare de preventie orala
nivelul II:
· tramente propriu-zise de restaurare si reechilibrare
· presupune dotarea cu aparatura si tehnica adecvata
nivelul III
· tratamente specializate, nepracticabile la nivelul II
Personalul medicodentar :
Medicul stomatolog : responsabil direct de coordonarea activitatii personalului
Igienistul dentar: se ocupa de fluorizari locale, educatie sanitara, profilaxie
odontoparodontala; lucreaza in scoli, clinici de sanatate publica
Terapeutul dentar: se ocupa numai de anumite manopere terapeutice (obturatii
extractii de dinti temporari)
Asistentul dentar: lucreaza alaturi de medic in echipa
Asistentul si infirmiera comunitara: personal specializat numai pe activitati
comunitare
Tehnicianul dentar: poate functiona separat sau in clinici de medicina dentara
Profesor/ invatator: are rol in educatie si coordonarea programelor de preventie
orala
Particularitatile economiei sanitare
1. natura productiei si a consumului
a) bazata pe relatia bipolara medic – persoana asistata, care e esentiala pentru
individ si societate
b) cererea de servicii e nelimitata datorita valorii subiective a consumului
(nevoia reala de ingrijiri pt sanatate e ipotetica, nu poate fi determinata).
Nevoia normativa = nevoia determinata de un medic /cercetator al problemei
respective; este diferita de nevoia reala. Nevoia resimtita – cea pe care o
20
 constientizeaza pacientul. Nevoia exprimata – atunci cand pacientul vine la
stomatolog.
c) productia si consumul sunt ambigue
Nevoile pot fi satisfacute / nesatisfacute. Nevoia reala nu o cunoastem; nevoia
normative este enorma. Nevoia resimtita nu este atat de mare. Nevoia exprimata
depinde de factori economici, sociali
2. incertitudinea – ca o expresie a asimetriei informationale conducand la selectia
adversa a informatiilor si la riscul moral (supraconsum de ingrijiri). Consecinte: in
relatia bipolara medic - persoana asistata, informatiile sunt la nivelul medicului;
normal este ca medicul sa faca un supraconsum – ex: stomatologul indica
radiografii la nivelul tuturor dintilor / supraconsum de timp in cazul medicului
generalist;
a) incertitudine asupra riscurilor si costurilor – dispersia riscurilor pentru
reducerea costurilor = SAS (sistemul asigurarilor de sanatate); nu se pot face
previziuni asupra bolii, tratamentului, costurilor respective, etc).
b) incertitudine privind deciziile – deciziile au de multe ori un caracter vital, se
face supraconsum de instrumente / supradotare cu echipamente – ex: RMN.
c) incertitudine privind reglementarile – excesul de reglementari duce la
limitarea concurentei si a performantei.
d) incertitudine asupra efectelor – imposibilitatea evaluarii corecte (e greu de
evaluat corect ceea ce s-a facut).
3. finantarea indirecta – este necesara pt ca 10% din populatie consuma 70% din
resurse; cererea si finantarea trebuie intermediata prin terti, (care sa adune banii si
sa ii dea). Pacientul (contribuabil si consumator) nu ia in considerare costul.
Medicul (furnizor) ia in considerare costul prin prisma veniturilor proprii, iar
consumul prin prisma stiintei si a profesiunii. Platitorul (stat, CAS) interesat
exclusiv de cost.
4. inelasticitatea cererii in functie de pret si elasticitatea cererii in functie de oferta
Modalitati de finantare a serviciilor de medicina dentara:
- taxe speciale
- asigurari de sanatate
- plata directa de catre pacienti.

21
Bibliogarfie:
• Cuculescu M. Prevenţie primară în carie şi parodontopatii. Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 2010
• Adina Dumitrache, Florin Lăzărescu, Ş. L. Dr. Ruxandra Sfeatcu, Dragoş
Stanciu, Anca Temelcea-2011-"Ghid de profilaxie "
• Ziebolz D, Szabadi I, Rinke S, Hornecker E, Mausberg RF. Initial
periodontal screening and radiographic findings - a comparison of two methods to
evaluate the periodontal situation. BMC Oral Health.2011; 11:3
• Implementing ethics in the professions: examples from environmental
epidemiology.Soskolne CL, Sieswerda LE.Sci Eng Ethics. 2003 Apr;9(2):181-90
• The dental caries experience of 12-year-old children in Great Britain. A
survey coordinated by the British Association for the Study of Community
Dentistry in 1988-89.Evans DJ, Dowell TB.Community Dent Health. 1990 Sep
• What is epidemiology? Changing definitions of epidemiology 1978-
2017Frérot M, Lefebvre A, Aho S, Callier P, Astruc K, Aho Glélé LS.PLoS One.
2018 Dec 10;13(12):e0208442. doi: 10.1371/journal.pone.0208442. eCollection
2018.

22
 Capitolul 4- Prevenirea afectiunilor orodentare in cadrul sanatatii publice
- student Lupu Alexandra Dorina -
Totalitatea măsurilor luate pentru prevenirea apariţiei bolilor cu răspândire largă
sunt cuprinse în noţiunea de profilaxie (în greceşte „pro“ înseamnă înainte şi
„phylax“, păzitor),termenul fiind extins de la bolile infecto-contagioase la toate
bolile şi chiar la alte domenii înafara medicinei, la normele sociale, spre exemplu
în profilaxia delicvenţei.
A preveni înseamnă a lua măsuri pentru a evita ceva, a preîntâmpina apariţia unui
fenomen nedorit. În concepţia prof. D. Oltean , „stomatologia preventivă studiază
ansamblul de măsuri ce se pot lua pentru a îndepărta, corecta sau opri manifestarea
cauzelor care pot determina sau amplifica îmbolnăviri ale aparatului dento-
maxilar“.
Prevenirea îmbolnăvirilor se defineşte astfel: “strategia de reducere a factorilor de
risc specifici unei boli sau de întărire a factorilor ce reduc susceptibilitatea la boală,
precum şi activităţile destinate tratamentului sau reducerii efectelor provocate de
boli deja instalate“ .
În acest context, prevenţia oro-dentară a apărut ca o necesitate dată de prevalenţa
deosebită a afecţiunilor orodentare şi de impactul biologic, economic şi psiho-
social determinat de evoluţia şi tratamentul lor. Prevalenţa este estimată la cca.
90% pentru caria dentară, 60% pentru îmbolnăvirile parodontale la pacienţii de
peste 35 de ani şi 60% pentru anomaliile dento-maxilare, afecţiuni care ocupă
locuri fruntaşe comparativ cu celelalte îmbolnăviri ale organismului.

I. PREVENŢIA CARIEI DENTARE

O clasificare a metodelor de prevenire are drept criteriu momentul intervenţiei,
raportat la mecanismul de apariţie şi evoluţie al procesului patologic.
Prevenţia pre-primară – are rolul de control al transferului colonizării agenţilor
patogeni microbieni (în special Streptococul mutans) de la mamă la făt.
Elementele prevenţiei pre-primare sunt :
a. Identificarea riscului cariogen al femeii gravide (risc de transfer al infecţiei la
făt):
• Determinarea incidenţei cariei în ultimele luni

23
• Evaluarea igienei orale
• Evaluarea parametrilor salivari (volumul secreţiei salivare, pH)
• Anamneză privind starea de sănătate şi obiceiurile alimentare.
b. Teste microbiologice (evaluarea nivelului infecţiei orale la gravidă):
• Determinarea densităţii Streptococului mutans
• Determinarea densităţii de Lactobacili
c. Rata de acumulare a plăcii microbiene dentare (PMD) la femeia gravidă (24 h).
Rata > 20% indică un risc crescut de transfer
Prevenirea primară – prin care se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de
boală, urmând ca prin aplicarea unor metode terapeutice corect utilizate, să se
prevină producerea bolilor, stopându-le înainte de a ajunge în stadii ireversibile,
când tratamentul curativ ar deveni necesar. În medicina dentară o parte a acestor
măsuri sunt cuprinse în termenul de igienă orală.
Obiective:
• Evaluarea riscului carios al mamei şi al copilului începând cu vârsta de 6 luni;
• Reducerea nivelului de microorganisme cariogene, prin controlul mecanic şi
chimic al plăcii microbiene dentare;
• Creşterea rezistenţei structurilor dentare faţă de atacurile cariogene, prin
fluorizare, compuşi CPP-ACP (cazein-fosfo-peptidă şi fosfat de calciu amorf) şi
sigilare;
• Schimbarea comportamentelor riscante legate de dietă şi tehnicile de igienizare
orală în comportamente benefice restaurării şi menţinerii stării de sănătate orală.
Controlul plăcii microbiene dentare (PMD)
Placa dentară microbiană va putea fi curăţată şi îndepărtată artificial folosind
variate mijloace mecanice de control al ei, periajul dentar corect efectuat (manual/
electric), atât în ceea ce priveşte tehnica de periaj, cât şi durata şi frecvenţa
reprezentând mijlocul principal .
Individualizarea periuţelor şi pastelor de dinţi se realizează în funcţie de vârsta
copilului prin elaborarea produselor cu diferite mărimi, aspect atractiv .

24
P.M.D. trebuie să fie îndepărtată continuu, toată viaţa, după o reţetă individualizată
în concordanţă cu nevoile fiecărei persoane, activitate prin care se obţin reduceri în
incidenţa cariei, dar mai ales a bolilor parodontale .
Periajului dentar i se pot asocia şi alte mijloace mecanice auxiliare, în principal:
1. periuţele interproximale sau uni-tufă;
2. dental floss (aţa dentară), stimulatoarele sau conurile interdentare.
Pe lângă controlul plăcii, efectuat corect şi zilnic de către pacient, ea se mai poate
îndepărta şi prin mijloace profesionale, efectuate periodic de către medicul dentist
sau de către asistenta de profilaxie. În urma detartajului, suplimentat uneori de
planarea radiculară şi al periajului profesional, se obţin suprafeţe dentare perfect
lustruite ce vor fi improprii depunerilor ulterioare.
Fluorizarea pe cale generală
• Fluorizarea apei potabile.
• Fluorizarea sării
• Fluorizarea laptelui.
• Fluorizarea zahărului
• Fluorizarea prin tablete şi picături
Fluorizarea locală
1. Fluorizarea locală profesională (adiţională) utilizează fluoruri (NaF, SnF, APF,
etc) sub formă de soluţii neutrale, soluţii sau geluri cu pH acid, paste profilactice,
lacuri şi spumă şi se indică :
• în primele 12 luni de la erupţia dentară;
• la indivizi cu risc crescut şi moderat la carie;
• la indivizi cu flux salivar redus;
• la indivizi cu tratamente ortodontice sau proteze parţiale;
• la indivizi cu dinţi hipersensibili;
• la persoane cu dizabilităţi fizice sau mentale;
• când există multiple eroziuni datorate refluxului gastric sau consumului excesiv
de citrice.
25
2. Fluorizarea locală personală reprezintă modalitatea cea mai răspândită în lume
de prevenţie primară a cariei dentare, devenită în ţările civilizate o practică de
rutină, fiind modul ideal de menţinere a unei concentraţii scăzute, dar constante de
F în contact cu structurile dure dentare.
Prevenirea secundară – presupune surprinderea bolilor în fazele lor de debut, când
prin aplicarea tratamentelor curative indicate le stopăm evoluţia, realizând şi
refacerea morfofuncţională a ţesuturilor afectate spre o stare cât mai apropiată de
normalul iniţial. Exemplu din medicina dentară este obturarea proceselor carioase
în faza de cavitate superficială.
Pentru caria dentară sunt specifice următoarele acţiuni preventive:
1. examinarea clinică şi paraclinică, depistarea leziunilor incipiente şi tratamentul
lor precoce şi corect;
2. profilaxia locală cu produse remineralizante (profesională cu ape de gură, lacuri,
geluri şi personală prin autoaplicaţii de paste şi geluri cu fluor şi alte suplimente);
3. dispensarizarea pacienţilor.
Depistarea leziunilor incipiente se poate realiza prin examen clinic şi paraclinic.
Examenul clinic se realizează prin inspecţie: după uscarea suprafeţelor se observă
existenţa petelor albe cretoase, mai uşor vizibile la colet şi ocluzal şi mult mai
dificil de observat pe feţele aproximale. Palparea cu sonda nu este indicată în acest
caz, deoarece poate distruge prismele de smalţ.
Prevenirea terţiară – cuprinde totalitatea măsurile luate pentru restaurarea
ţesuturilor distruse prin boală şi reabilitarea morfo-funcţională a pacientului spre
un punct cât mai apropiat de normal, altfel spus de corectare şi compensare a
sechelelor produse.

II. PREVENŢIA AFECŢIUNILOR PARODONŢIULUI MARGINAL

Bolii parodontale i s-au atribuit circumstanţe etiologice locale (PMD ca factor
cauzal şi factori cauzali favorizanţi: tartrul dentar, trauma ocluzală, cariile dentare,
edentaţia, anomaliile dento-maxilare, parafuncţiile, obiceiurile vicioase, factorii
iatrogeni) şi generale (afecţiunile sistemice) .

26
Prevenţia primară a inflamaţiilor microbiene ale parodonţiului marginal cuprinde
totalitatea măsurilor de igienizare a cavităţii orale care au ca obiectiv profilaxia
apariţiei gingivitei cronice şi a parodontopatiilor marginale cronice.
Prevenţia secundară se adresează formelor incipiente de îmbolnăvire ale
parodonţiului marginal cu scopul de a opri evoluţia acestora spre forme mai
avansate.
Prevenţia terţiară urmăreşte prevenirea recidivelor după tratamentul afecţiunilor
parodontale manifeste.
Îndepărtarea PMD la persoanele sănătoase previne apariţia îmbolnăvirii gingivale,
la pacienţii în curs de tratament favorizează vindecarea, iar la bolnavii trataţi
împiedică apariţia recidivelor.
Ca metodă profilactică, chimioprofilaxia PMD se regăseşte în toate cele 3 etape; în
cadrul prevenţiei primare împiedică colonizarea şi dezvoltarea microbiană, dar are
şi efect terapeutic asupra leziunilor parodontale deja existente. Alături de alte
elemente de igienizare (în primul rând detartrajul profesional), chimioprofilaxia cu
substanţe medicamentoase (antiseptice, antibiotice, chimioterapice) este utilă şi
necesară şi în cadrul profilaxiei secundare şi terţiare. În alegerea măsurilor
profilactice se au în vedere mai multe aspecte (forma clinică de îmbolnăvire şi
stadiul de evoluţie; reactivitatea individuală a pacientului, experienţa clinicianului)
care au condus la necesitatea evaluării riscului afecţiunilor parodontale.
III. PREVENIREA APARIŢIEI CANCERULUI ORAL
Cancerul oral afectează dramatic calitatea vieţii pacientului. De aceea, este de dorit
prevenirea apariţiei afecţiunii, apoi diagnosticul şi tratamentul cât mai precoce .
Riscul de cancer oral prezice probabilitatea apariţiei bolii şi indică intervenţiile
necesare în funcţie de factorii de risc depistaţi. Diagnosticul precoce este foarte
important. Leziunile care necesită evaluare sunt pata albă sau roşie şi ulceraţia, mai
ales dacă persistă mai mult de 14 zile. Cancerul oral, la fel ca multe alte boli, poate
avansa fără dureri sau simptome aparente, iar diagnosticul se pune doar după
biopsie. Examinarea clinică prin inspecţie şi palpare, împreună cu metodele de
diagnostic specifice, conduc la o corectă identificare a leziunilor.
Pentru a realiza o analiză a factorilor de risc în cancer, medicii dentişti au la
dispoziţie instrumentul computerizat Previser (www.previser.com), în al cărui
protocol de lucru trebuie raportate observaţii clinice şi legate de comportamentul
pacientului.

27
Instrumentul computerizat Previser evaluează contribuţia următorilor factori de
risc pentru cancerul oral:
1. consumul de tutun;
2. consumul de alcool:
a) nu mai mult de 12 unităţi pe an (1 unitate=20 grame alcool pur),
b) mai mult de 12 unităţi pe an, dar nu în ultimul an,
c) mai mult de 12 unităţi în ultimul an,
d) în medie, între 3-14 unităţi /săptămână în ultimul an,
e) 2, maxim 3 unităţi /zi în ultimul an,
f) 3 sau mai multe unităţi /zi în ultimul an.
3. antecedentele personale patologice de cancer de sân, de colon/rect, plămân,
cavitate orală, prostată, piele, aparat urinar, uterin.
4. antecedentele heredocolaterale de cancer: aceleaşi variante ca la punctul 3.
5. vârsta şi sexul pacientului.
Scorul riscului de cancer oral atrage atenţia asupra măsurilor preventive ce pot fi
instituite şi se află pe o scală de la 1 la 5: 1 - foarte redus, 2 – redus, 3 – moderat, 4
– crescut şi 5 – foarte înalt .
Predicţia apariţiei cancerului este însoţită de necesitatea de a reduce riscul prin
selectarea unor intervenţii ţintite factorilor de risc depistaţi, intervenţii şi
recomandări adaptate fiecărui pacient, prezentate de Previser odată cu scorul
riscului .

Bibliografie:
• Oltean D, Pătroi G, Cuculescu M. Stomatologie preventivă. Ed. Anotimp,
1996
• Cuculescu M. Prevenţie primară în carie şi parodontopatii. Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 2010
28
• Adina Dumitrache, Florin Lăzărescu, Ş. L. Dr. Ruxandra Sfeatcu, Dragoş
Stanciu, Anca Temelcea-2011-"Ghid de profilaxie "
• The Prevention of Infections in Older Adults: Oral Health.Coll PP, Lindsay
A, Meng J, Gopalakrishna A, Raghavendra S, Bysani P, O'Brien D.J Am
Geriatr Soc. 2020 Feb;68(2):411-416. doi: 10.1111/jgs.16154. Epub 2019
Sep 3.
• Effectiveness of oral health education on oral hygiene and dental caries in
schoolchildren: Systematic review and meta-analysis.Stein C, Santos NML,
Hilgert JB, Hugo FN.Community Dent Oral Epidemiol. 2018 Feb;46(1):30-
37. doi: 10.1111/cdoe.12325. Epub 2017 Aug 16.PMID: 28815661
• Dental caries and periodontal diseases in the ageing population: call to
action to protect and enhance oral health and well-being as an essential
component of healthy ageing - Consensus report of group 4 of the joint
EFP/ORCA workshop on the boundaries between caries and periodontal
diseases.Tonetti MS, Bottenberg P, Conrads G, Eickholz P, Heasman P,
Huysmans MC, López R, Madianos P, Müller F, Needleman I, Nyvad B,
Preshaw PM, Pretty I, Renvert S, Schwendicke F, Trombelli L, van der
Putten GJ, Vanobbergen J, West N, Young A, Paris S.J Clin Periodontol.
2017 Mar;44 Suppl 18:S135-S144. doi: 10.1111/jcpe.12681.PMID:
28266112
• A Century of Change towards Prevention and Minimal Intervention in
Cariology.Innes NPT, Chu CH, Fontana M, Lo ECM, Thomson WM, Uribe
S, Heiland M, Jepsen S, Schwendicke F.J Dent Res. 2019 Jun;98(6):611-
617. doi: 10.1177/0022034519837252.

29
 Capitolul 5- Comunicarea in medicina dentara comunitara
- student Luta Ioana Raluca -

A comunica înseamnă a emite şi recepţiona mesaje, a trimite stimuli şi colecţiona

răspunsuri.
Comunicarea (lat. „Communis”: „com” – împreună, „munis” - lucruri) se referă la
influenţa pe care o exercită un sistem sursă faţă de un alt sistem destinatar prin
utilizarea diverselor simboluri transmise prin canalul care leagă cele două siteme
(C.E. Osgood şi colab., 1957).
În viziunea lui George Gerbner (1967), comunicarea reprezintă “o interacţiune
social prin intermediul mesajelor”.
În opinia altor autori (D. Anzieu şi J.I. Martin) comunicarea umană este
„ansamblul proceselor fizice şipsihologicevprin care se efectuează operaţia punerii
în relaţie a subiectului cu una sau mai multe persoane în vederea atingerii unor
obiective” (Coman, Alina, 2008).
O comunicare este eficientă atunci când toate persoanele implicate în procesul de
comunicare îşi ating interesele prin relaţionare. (Prună, 2006). A comunica
înseamnă şi a şti să taci şi a şti să asculţi, sau a şti să vorbeşti sau să te comporţi.

Ca sistem care include constiinta starii de sanatate, procesul de predare/invatare

si participarea, educatia pentru sanatate are ca scop cresterea nivelului de
cunostinte medicale ale populatiei pentru asigurarea starii de sanatate,
protectiei mediului si prevenirii bolilor; formarea si dezvoltarea unor deprinderi
corecte care sa promoveze sanatatea precum si crearea unei pozitii active fata de
sanatatea individuala si de problemele sanatatii publice, in sensul atragerii si
capacitarii maselor la participarea activa in vederea realizarii si consolidarii
sanatatii.

Educatia pentru sanatate indeplineste trei roluri, in functie de scopul urmarit:

• preventiv - temele de educatie continand elemente de instructie a populatiei
pentru prevenirea imbolnavirilor;
• constructiv - de realizare a adeziunii opiniei publice in favoarea sanatatii;
• curativ - pentru educarea si convingerea pacientilor de a urma prescriptiile
medicale.

Educatia – este un proces de comunicare.

Educatia pentru sanatate implica, obligatoriu, cunoasterea si aplicarea continua a
tehnicilor de comunicare, ca element fundamental. Datorita faptului ca in cadrul
comunicarii exista doi poli: educatorul (cel care transmite informatia) si
30
ascultatorul (receptorul sau cel care primeste informatia), in activitatile de
comunicare cei doi poli trebuie sa aiba flexibilitatea de a schimba
permanent rolurile, adica si educatorul trebuie sa stie sa asculte.
Tipuri de educatie pentru sanatate: formala, nonformala si comportamentala:
• educatie pentru sanatate formala care este rezultatul unui proces
planificat de transmitere de experiente, cunostinte, ce vizeaza toata
populatia (socializare secundara a individului), necesita efort de predare-
invatare si educatori;
• educatia pentru sanatate nonformala vizeaza componentele din
conduita individului care se formeaza prin experienta sau imitatie
(socializarea primara a individului); nu necesita efort cu caracter de educatie,
de transmitere a cunostintelor; este realizata de familie si comunitate;
• educatie pentru sanatate comportamentala cuprinde educatia pentru
sanatate conform normelor sociale si educatia pentru dezvoltarea sanatatii
publice si promovarea comportamentelor favorabile sanatatii,
principalele obiective educationale vizand dezvoltarea cunostintelor,
aptitudinilor, atitudinilor si a convingerilor ce vizeaza sanatatea.
Actiunile de educatie pentru sanatate se realizeaza in scopul:
• cresterii nivelului de cunostinte medicale a populatiei in domeniul
preventiei bolilor, al sanogenezei, al protectiei mediului ;
• formarii si dezvoltarii unor deprinderi corecte care sa promoveze sanatatea;
• antrenarii maselor pentru a participa activ la consolidarea sanatatii prin
crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele
sanatatii publice.
Mijloacele si modalitatile utilizate in educatia pentru sanatate privind sanatatea
orodentara sunt diverse si specifice prin continut.
In aceasta activitate, trebuie sa se tina seama, pe de o parte de multitudinea
informatiilor, iar pe de alta parte de particularitatile grupului tinta caruia ii sunt
adresate.
In acest sens, munca de educatie pentru sanatate prezinta cateva aspect
particulare:
1. asistenta la solicitare, care poate fi si primul contact al pacientului cu cabinetul
si cu personalul; trebuie explicat corect, pe intelesul pacientului, de ce afectiune
sufera, ce tratament se impune, masurile de igiena pe care trebuie sa le respecte
pentru a preveni o recidiva, o complicatie sau aparitia unei alte afectiuni;
prezentarea trebuie facuta de asa maniera, chiar folosind mijloace
vizuale (planse, afise, pliante), incat pacientul sa constientizeze importanta
cabinetului de medicina dentara si sa dispara acea imagine de „camera de tortura”,
pe care o au multe persoane;

31
2. asistenta activa de specialitate, care este o forma superioara de asistenta, se
desfasoara pe baza unor programe cu obiective predominant profilactice; astfel,
sunt cunoscute actiunile de monitorizare a sanatatii orodentare organizate in
colectivitatile de copii si tineret sau in intreprinderile cu noxe profesionale; prin
natura ei, asistenta activa este o forma de educatie pentru sanatate.

a) Asistenta activa de monitorizare a prescolarilor si scolarilor.

De o deosebita importanta este aplicarea unei asistente active de medicina dentara
de la cele mai fragede varste. Aceasta coroborata cu munca de educatie pentru
sanatate a educatorilor, invatatorilor si a cadrelor medicale de la cabinetul de
pediatrie poate induce formarea unor deprinderi igienice corecte ale copiilor, cu
implicatii asupra dezvoltarii lor armonioase si sanatoase.
La aceasta varsta au o mare eficienta filmele tematice, demonstratiile practice,
concursurile tematice cu premii, la care se pot adauga prezentari de planse,
afise,fluturasi,etc.
b) Asistenta activa in colectivitatile de adulti
Aceasta se refera la intreprinderi, mai ales acolo unde exista locuri de munca cu
noxe profesionale, ce pot favoriza sau determina aparitia afectiunilor orodentare.
Printr-o colaborare intre cadrele de la cabinetul de intreprindere, de la cabinetul de
medicina dentara si specialistii de medicina muncii, trebuie sa se difuzeze toate
informatiile in legatura cu noxele care exista la locul de munca, cu influenta lor
asupra sanatatii orodentare si cu modalitatile de evitare a imbolnavirilor.
Angajatii trebuie sa recunoasca primele simptome ale acestor afectiuni si sa
constientizeze importanta tratarii lor precoce. Fiind vorba de adulti, mijloacele de
sensibilizare si propaganda vizuala pot avea o contributie substantiala la
culturalizarea sanitara a acestora. De asemenea pot fi utilizate convorbirile
individuale sau in grup, lectiile, conferintele, filmele tematice, sau ,cel mai bine
combinarea mai multor metode.
În concluzie, este nevoie de reciprocitate și partaj în relația cu interlocutorul, de
interactivitate – întrebare și răspuns – fiind utilă folosirea comparației în
comunicare. Practic, se poate merge pe ideea că ’’dacă ești înțeles poți fi și
acceptat’’.Este importantă definirea și redefinirea relației cu interlocutorul,
centrând comunicarea pe grupul tinta; în acest mod se estompează asimetria
comunicării.

Bibliografie:

• Alina Coman – 2008 – “Tehnici de comunicare “ – Bucuresti – România –

Editura C.H.Beck

32
• Public Health in the Maghreb: challenges, experiences and perspectives Ahmed
Ben Abdelaziz Oct-Nov 2018;96(10-11):541-544
• Health Promotion: A developing focus area over the years.Povlsen L, Borup,
Scand J Public Health. 2015 Aug;43(16 Suppl):46-50
• Communicating Recommendations in Public Health Emergencies: The Role
of Public Health Authorities. Holroyd TA, Oloko OK, Salmon DA, Omer SB,
Limaye RJ Health Secur. 2020 Jan/Feb;18(1):21-28
• Communicating public health messages. Redman S.Public Health Res Pract.
2015 Mar 30;25(2):e2521513. doi: 10.17061/phrp2521513.
• Effect of communication skills training program for oncologists based on
patient preferences for communication when receiving bad news: a randomized
controlled trial.Fujimori M, Shirai Y, Asai M, Kubota K, Katsumata N, Uchitomi
Y.J Clin Oncol. 2014 Jul 10;32(20):2166-72. doi: 10.1200/JCO.2013.51.2756.
Epub 2014 Jun 9.
• Comparative Study of Attitudes towards Communication Skills Learning
between Medical and Dental Students in Saudi Arabia.Nourein AAE, Shahadah
RF, Alnemer MA, Al-Harbi SS, Fadel HT, Kassim S.Int J Environ Res Public
Health. 2020 Dec 27;18(1):128. doi: 10.3390/ijerph18010128.

33
Capitolul 6-Educatia pentru sanatatea oro-dentara a grupurilor in cadrul sanatatii publice
-student Miclea Constantin-Vladut -

Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare,

o categorie fundamentala a pedagogiei.
Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a
dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Aristotel,
în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al
supravegherii publice, iar nu particulare”.
Sănătatea constituie o dimensiune esențială a calității vieții populației,
cuprinzând atât starea generală de sănătate, cât și serviciile de asistență medicală
oferite, astfel încât starea de sănătate să permită persoanei să își îndeplinească
rolurile în societate. Sănătatea orală, componentă importantă a sănătății, presupune
mai mult decât existența unor dinți sănătoși, ea referindu-se la întreaga cavitate
bucală și având implicații profunde la nivelul organismului. O sănătate orală bună
permite realizarea funcțiilor sociale (socializare, comunicare) și economice ale
persoanei. În același timp, sănătatea orală precară are un rol important în
declanșarea afecțiunilor digestive sau respiratorii, cu consecințe grave asupra
organismului pe termen mediu și lung. Principalele obstacole în asigurarea unei
sănătăți orale a populației sunt legate de accesul la serviciile medicale (venituri
reduse, lipsa asigurărilor medicale, proximitatea serviciilor stomatologice), dar și
de educația deficitară a populației în privința igienei, a factorilor de risc și a
importanței prevenției. Factorii de risc sunt nutriția deficitară, fumatul, alcooolul,
dar și igiena orală inadecvată. (WHO)
Activitățile de prevenție/educație au un rol determinant în asigurarea unei
sănătăți orale corespunzătoare a populației și trebuie să vizeze aspecte cum ar fi
igiena cavității bucale, accesul la servicii sau efectele adoptării unor
comportamente indezirabile (fumat, nutriție deficitară, consum de alcool etc)
asupra cavității bucale. Acestea trebuie să se desfășoare periodic și de la vârste
fragede astfel încât să se asigure adoptarea unor comportamente dezirabile în
rândul populației.
Se conturează în ceea ce privește sănătatea orală conceptul de ”două Românii”,
adică ”o Românie” a celor care au un nivel de educație și al veniturilor mai
ridicate, și România celor care se află în sărăcie, având resurse foarte limitate sau
inexistente, nu au acces la infrastructura de sănătate sau la informații corecte și pe
34
înțelesul fiecăruia legate de igiena orală. Și în ceea ce privește persoanele care au
nivel de educație peste medie problematica sănătății orale este prezentă, deoarece
se manifestă așa numitul Sindrom Olivia, în sensul că persoanele educate preferă
să folosească și să acorde încredere informației din mediul online, fără a ține cont
de părerea specialiștilor. Un alt aspect de semnalat este acela al lipsei unui calendar
prestabilit de vizită la medicul stomatolog, atât pentru adulți, cât, mai ales, pentru
copii. În cazul copiilor situația este îngrijorătoare, lipsa unui program regulat de
vizită la stomatolog determinând identificarea problemelor de sănătate orală abia la
schimbarea dentiției, cu toate problemele care decurg de aici.
Părinții nu conștientizează importanța unei bune sănătăți orale pentru copii și
amână vizitele la stomatolog, iar în sistemul de educație cabinetele stomatologice
școlare lipsesc. Lipsa cabinetelor școlare face imposibilă latura de prevenție și, mai
mult decât atât, în aceste condiții informarea corectă a copiilor în ceea ce privește
sănătatea orală devine imposibilă.
Educaţia pentru sănătate orală a populaţiei este demersul prin care se
urmăreşte schimbarea atitudinilor şi comportamentelor indivizilor, dar şi
implementarea de politici publice care să se adreseze cauzelor socio-economice ale
afecţiunilor dentare . Nivelul de cunoștințe este un precursor al comportamentului
față de sănătatea orală . Educația pentru sănătatea orală a elevilor trebuie să fie o
prioritate pentru specialiștii în medicină dentară datorită prevalenței crescute a
cariei dentare la nivelul acestui grup populațional, mai ales la cei cu acces redus la
serviciile de medicină dentară .

Școala reprezintă un mediu ideal pentru campaniile de promovare a sănătății

orale datorită faptului că informațiile ajung pe toată durata procesului educațional
la un număr mare de copii, inclusiv la cei cu status socio-economic scăzut și care
sunt într-o continuă dezvoltare comportamentală și la vârsta la care încep să-și
formeze obiceiurile . Programele școlare sunt accesibile pentru toți elevii, inclusiv
pentru cei care nu au acces la o alte surse de informare, cum ar fi cabinetele de
medicină dentară . La copii este de menționat dependența de familie și de școală:
comportamentele față de sănătate sunt impuse și monitorizate de părinți și
educatori, iar ulterior devin deprinderi . Este foarte important ca educația pentru
sănătate orală să fie realizată în copilărie când se asimilează ușor informațiile și
copiii se pot obișnui cu modalitățile corecte de igienizare personală și profesională.
O atenție deosebită se acordă elevilor cu vârste între 6 și 12 ani, când apar pe
arcadă primul și cel de-al doilea molar permanenți . Se pot realiza grupuri de
discuții pe tema importanței igienei orale, demonstrații privind folosirea corectă a

35
produselor de periaj, avînd ca scop îmbunătățirea nivelului de cunoştinţe şi
schimbarea comportamentelor faţă de sănătatea orală la școlari.
Pentru școlarii cu vârste între 6 și 12 ani se pot realiza lecții de educație pentru
sănătate orală care abordează câteva aspecte importante ale sănătății orale la
școlari:
• periajul dentar personal: frecvenţa corectă a periajului personal, periajul
,,măselelor din spate”, folosirea pastei de dinţi cu fluor, tipul de periuţă cu
peri moi; folosirea aţei dentare cu ajutorul părinţilor;
• dieta necariogenă: reducerea numărului de gustări între mese; indicarea unor
alimente sănătoase pentru dinţi („un morcov bun şi sănătos”) şi a celor
cariogene (dulciuri);
• descrierea plăcii microbiene dentare într-un limbaj uşor de înţeles pentru
copii și prezentarea mecanismului de producere a cariei dentare;
• importanţa prezentării regulate la medicul dentist care trebuie privit de către
copil ca un prieten; responsabilizarea copilului: dentistul îţi face controlul,
dar important este ca fiecare copil să aibă grijă de dinţii lui (igiena dinților și
alimentație corectă).

Programele de educație despre sănătate în școli pot fi conduse de universități

(cadre didactice și studenți), autorități de sănătate publică, diferite organizații non-
profit și personalul din cabinetele medicale școlare. Educația pentru sănătatea orală
trebuie aplicată în completarea tratamentului stomatologic curativ și preventiv
realizat în cabinetele dentare (școlare). Pentru îmbunătățirea stării de sănătate orală
a copiilor este bine ca proiectele de promovare a sănătății să sublinieze importanța
vizitei la medicul dentist, încă din copilărie, pentru că acesta este o sursă calificată
de informare în ceea ce privește îngrijirea orală. Acțiunile de promovare a sănătății
în rândul copiilor trebuie să se concentreze și asupra familiei și profesorilor, pentru
ca eficiența acestor programe derulate să fie maximă și pentru a deține controlul
asupra factorilor de risc ce pot interveni în viața copiilor.

36
 Legătura dintre școală, părinți și comunitate este esențială. Este de dorit
informarea părinților și implicarea activă a cadrelor didactice (au o influență mare
asupra elevilor datorită faptului că sunt modele pentru aceștia și pentru că petrec
foarte mult timp împreună, elevii având tendința de a le ,,copia” obiceiurile) care
pot repeta mesajul transmis de profesioniștii în stomatologia comunitară în timpul
activităților din școală. Pentru a fi eficiente, programele de educație trebuie să
implice activ școlarii, părinții și profesorii și să vizeze informarea corectă și într-un
mod adecvat vârstei elevilor, precum și motivarea lor pentru îmbunătățirea
comportamentului față de sănătatea orală.

Bibliografie:
• Iliecu A., Gafar M. - Cariologie şi odontoterapie restauratoare - Ed.
Medicală, Bucureşti 2002;
• Sanatate Publica- Ghid de lucrari practice/ Public Health- Practical Work
Guide (Ro, May 2008), Publisher: Editura Universitatii "Carol Davila"
Bucuresti, Authors: Daniela Manuc - Universitatea de Medicina si Farmacie
Bucuresti; Elena Mihaela Cărăuşu -Universitatea de Medicina si Farmacie
Grigore T. Popa Iasi
• When Population Health Science Intersects With Pressing Cultural Issues: A
Public Health of Consequence, March 2019.Galea S, Vaughan RD.Am J
Public Health. 2019 Mar;109(3):358-359. doi: 10.2105/AJPH.2018.304932.
• Medicine and public health in a multiethnic world. Bhopal R. J Public
Health (Oxf). 2009 Sep;31(3):315-21. doi: 10.1093/pubmed/fdp069. Epub
2009 Jul 7.
• Four-year review of the use of race and ethnicity in epidemiologic and
public health research.Comstock RD, Castillo EM, Lindsay SP.Am J
Epidemiol. 2004 Mar 15;159(6):611-9

37
Capitolul 7- Etica medicala si sanatatea oro-dentara in cadrul sanatatii publice
- student Spataru Adnana Oana Bianca -

Etica este o disciplina derivata din filosofie si teologie, studiind aspectele ideale
de comportament uman si întelegerea moralitatii raportata direct la valori pozitive
si negative.
Etica are trei subdiviziuni principale: descriptiva, normativa (generala si aplicata)
si metaetica.
- Etica descriptiva se ocupa de studii comparative si interculturale.
- Etica normativa generala studiaza modelele de comportament si raportarea
valorica.
- Etica normativa aplicata are drept preocupare centrala problemele de moralitate,
iar " metaetica studiaza semnificatiile si ratiunea eticii si moralitatii.
Partea aplicata a eticii normative, de care apartine si etica medicala, e diferit
teoretizata. Teoria deontologica afirma o etica a obligatiei în sensul prestabilirii
unor norme de conduita care sa produca un rezultat pozitiv. Teoria teleologica
sustine o etica a finalitatii în care un rezultat bun echivaleaza cu o conduita buna.
Primând rezultatul, dar existând o dualitate de perspectiva, se contureaza din start
doua maniere de conduita: egoismul sau maniera personala de a lua o decizie, si
utilitarianismul sau maniera practica, dincolo de subiectivitate.
Exista si teorii terte, mixte, care îmbina aspecte din primele doua, adica:
Etica aplicata opereaza cu multiple concepte, parte din ele folosite în enuntarile
precedente. Valoarea este o notiune complexa la care se face raportare, deci o
masura a rezultatului si o apreciere directa a conduitei. Valorile pot fi personale, de
grup sau sociale; aceasta stratificare nu are întotdeauna corespondent real, valorile
atribuabile fiind de multe ori un compromis între cele trei categorii enuntate. Exista
apoi raportarea la moralitate.
Practic, moralitatea e un cod al conduitei care poate avea drept sursa un contract
social, legi naturale, precepte divine sau standarde individuale. Doua concepte
particulare trebuie exact în?elese, fiind general valabile: oricine are, în orice
situatie, obligatii si drepturi. Importanta lor este egala în mod normal, iar
încalcarea uneia o exclude pe cealalta. Dihotomia antinomica de la baza eticii
38
(relatia bun-rau, sau pozitiv-negativ) se regaseste invariabil în modul nostru de
gândire: definim, de exemplu, virtuti (întelegerea, integritatea) mult mai usor prin
aspectul contraponderal al viciilor (lacomia, înselaciunea), si invers.
Moralitatea nu este, prin urmare, o problema de optiune, ci mai degraba o raportare
bisensuala, cu atât mai mult cu cât "pozitiv" sau "negativ" sunt situational relative.
Etica medicala-Asa cum am mentionat anterior, etica medicala este o ramura a
eticii normative aplicate. Aplicabilitatea ei trebuie înteleasa concordant cu aparitia
de tehnologii noi si cu cerintele publice privind practica medicala.
Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri valorice principale: valorile
medicului si valorile pacientului.
Exista reglementari specifice privind cele doua grupuri valorice si relatia dintre ele.
Aceste coduri de conduita profesionala includ: juramântul lui Hippocrate,
principiile etice ale AMA privind drepturile medicului si drepturile pacientului, si
Legea privind drepturile pacientului.
Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal de a participa la deciziile
privind îngrijirea medicala ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri
rezonabile la cererea de îngrijire, si dreptul de a li se asigura o explicare a
costurilor, indiferent de sursa de plata.
Decizia etica nu este întotdeauna atât de facila cât lasa de înteles profilul teoretic.
Exista un model general de urmat în astfel de decizii.
Premiza initiala în fata unui anume caz clinic stabileste ce ar trebui sau n-ar trebui
facut în cazul respectiv. Trebuie cunoscute si definite exact motivatiile (medicale,
sociale, legale, personale) de sustinere a premizei initiale, furnizând totodata si
justificarea acestor motivatii - într-un cuvânt, argumentul etic al premizei. Pentru
fiecare premiza trebuie definite una sau mai multe contrapremize, sustinute si ele
de motivatii si justificari.
Evaluarea consta în cântarirea diverselor motivatii stabilite, si alegerea celei mai
justificate. Când persista îndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi,
specialisti, pacient si familie, comitete etice, alte forme de consiliere) pentru a
clarifica aspectele generale ale cazului (consistenta si coerenta argumentului), si
pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei initiale, acceptarea
contrapremizei, sau formularea unei noi premize ca rezultat al modificarii premizi

39
initiale sau a contrapremizei). Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata, si
vizeaza ce este sau nu de facut.
Principii de etica medicala
Si în privinta principiilor generale de etica medicala exista o diicultate de aplicare
practica. Cel mai important lucru ar fi, logic, ca interventia medicului sa nu faca
rau. De multe ori alte principii primeaza, astfel ca stabilirea prioritatilor revine
strict medicului, functie de caz.
- Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate prin profesie,
însemnând a spune pacientului adevarul despre situatia lui si mentinerea
confidentialitatii privind cazul respectiv.

- Autonomia, mult încurajata etic, presupune accesul liber al pacientului la

informatii privind situatia sa, participarea lui la formularea deciziilor, si
ajutorul dat pacientilor deficienti pentru a-si putea exercita autonomia.

- Beneficienta presupune obligatia medicului de a face bine, de a ridica gradul

de sanatate al comunitatii respective.

- Nonmaleficienta este obligatia de a nu face rau. Singurele acte de agresiune

intentionata acceptate în medicina sunt cele menite sa faca bine pacientului
(ex. interventii chirurgicale, încalcarea confidentialitatii la cererea autoritatilor
în cazul în care un pacient se constituie în pericol pentru o alta persoana).
În anumite situatii medicul poate încalca anumite reguli perfect constient de
posibilele efecte nedorite (ex. citostatice cu toxicitate crescuta peste dozele
maxime) pe baza unui risc calculat.
Justitia este chemata sa intervina în multe aspecte de natura etica. În probleme
procedurale (ex. primul venit, primul tratat), probleme de distributie a
tratamentelor (mai ales când exista resurse de tratament limitate), probleme de
compensatie, si cele care interpun medicul între pacient si societate (discriminarea
persoanelor cu diverse handicapuri).

40
Sănătatea orală
Cercetarea de teren a reliefat o serie de probleme, atât ale sistemului de sănătate
în general, cât și ale sănătății orale în special. Una din problemele majore este
reprezentată de subfinanțarea sistemului de sănătate orală, urmată de lipsa datelor
din teren care să poată fundamenta propunerile pentru modificările de politică
publică în domeniu. Accesul la serviciile medicale stomatologice pentru toată
populația României reprezintă, în secolul XXI, un deziderat greu de atins, doar
13% din totalul cabinetelor medicale stomatologice funcționând în mediul rural.
Un alt aspect important este acela al lipsei informațiilor clare și obiective legate de
importanța sănătății orale, igienei și controlului periodic.

Probleme
Subfinanțarea sistemului de sănătate orală - Procentul cheltuielilor pentru
asistența medicală
stomatologică din totalul celor alocate asistenței medicale reprezintă 0.37%, fiind
insuficiente
pentru nevoile existente
Numărul cabinetelor medicale stomatologice care au contracte cu CAS pentru
decontarea
cheltuielilor este redus (22%) în special datorită sumelor foarte mici primite (media
fiind de 2000
lei/lună) și a numeroaselor proceduri birocratice
Accesul la servicii stomatologice este extrem de redus pentru persoanele din
mediul rural, unde
se găsesc aproximativ 13% din numărul cabinetelor stomatologice
Numărul insuficient de medici stomatologi raportat la media europeană,
respectiv 63,72 la
100.000 de locuitori față de 107,55 la 100.000 de locuitori în Uniunea Europeană
Accesul persoanelor dezavantajate la servicii stomatologice este redus datorită
costurilor ridicate ale acestor servicii

41
 Lipsa unor standarde de cost real realizate pe baza informațiilor din piață și nu
pe baza unor indici
artificiali sau al unor informații parțiale
Lipsa unui program național de prevenție în domeniul sănătății orale adresat
copiilor
Lipsa unui program național de informare, conștientizare și culegere date reale
cu privire la sănătatea orală în România.

Soluții
Creșterea alocării bugetare pentru asistența medicală stomatologică la nivelul
CAS
Creșterea sumelor alocate lunar cabinetelor medicale pentru serviciile
stomatologice furnizate
copiilor și persoanelor cu venituri reduse și acoperirea unui număr mai mare de
servicii care pot fi decontate
Stimularea medicilor stomatologi să activeze în mediul rural
Realizarea unor standarde de cost reale pentru serviciile stomatologice
Acordarea unor facilități fiscale companiilor din domeniu care se implică activ
în programele de sănătate orală
Creșterea implicării administrației publice locale în sprijinirea medicilor
stomatologi, cu precădere în mediul rural
Realizarea unor campanii de informare și conștientizare asupra sănătății orale,
inclusiv realizarea și difuzarea în mediul audio vizual a mesajelor de interes public

Bibliografie:
• Medical Ethics and Law de Dominic Wilkinson et al. Paperback – 13 Sep
2019
• Medical ethics: four principles plus attention to scope. Gillon R. BMJ. 1994
Jul 16;309(6948):184-8. doi: 10.1136/bmj.309.6948.184

42
• Ethical principles and concepts in medicine. Taylor RM. Handb Clin Neurol.
2013;118:1-9.
• Medical ethics: principles, persons, and perspectives: from controversy to
conversation. Boyd KM. J Med Ethics. 2005 Aug;31(8):481-6
• Implementation of a Medical Ethics Course in Undergraduate Dental
Education and Assessment of Knowledge and Attitudes.Tenenbaum A,
Moutel G, Wolikow M, Vial-Dupuy A, Azogui-Levy S. J Int Soc Prev
Community Dent. 2020 Aug 31

43
 Concluzii
- Contributie colectiva -

Dezvoltand epidemiologia afectiunilor oro dentare putem concluziona ca

cercetarea, datorită complexităţii temei ar putea fi împărţită în mai multe direcții de
cercetare, ce pot fi analizate separat:
- atitudinea faţă de igiena dentară;
- prezenţa obiceiurilor vicioase, ce influenţează sănătatea oro-dentară
(obiceiuri alimentare, fumat, consum cronic de alcool);
- frecvenţa vizitelor la medicul stomatolog şi motivele reticenţei în a
consulta specialistul;
- nivelul de educaţie sanitară;
- distribuţia cadrelor medicale şi fondurile alocate serviciilor stomatologice;
- nevoile legate de tratamentele stomatologice la nivelul populaţiei.
Toate aceste elemente studiate separat, ne ajută să identificăm toate problemele de
sănătatea orală. În acest fel putem acţiona punctual şi cu maximă eficienţă, în
combaterea acestor neajunsuri, în menţinerea unui bun status dento-parodontal.
Prin analiza preventiei afectiunilor orodentare in cadrul sanatatii publice, expuem
urmatoarele conlcuzii:
1. Părinţii trebuie instruiţi să realizeze periajul corect al copilului şi să respecte
programul de screening oral periodic adaptat grupei de risc specific (pentru cei cu
risc crescut 1 dată/ 4 luni sau mai des, pentru cei cu risc mediu 1 dată/ 6 luni şi cei
cu risc scăzut 1 dată/an).
2.Tartrul și placa dentarã microbianã reprezintã factorii de risc principali. Acestea
nu se eliminã în totalitate în urma unui periaj manual, nici chiar în urma folosirii
aței dentare. Singura metodã de eliminare în totalitate a acestora este reprezentatã
de o curãțare profesionalã (periaj și detartraj).
3. Cu cât afecțiunile carioase, gingivale sunt detectate mai repede de cãtre medicul
dentist, cu atât tratamentul va fi mai simplu și lipsit de durere.

44
4. Detectatã la timp, caria este reversibilã, prin remineralizarea smalțului cu
ajutorul tratamentului prin fluorizare.
5. În multe cazuri, afecțiunile gingivale rãmân asimptomatice, pânã când ajung
într-un stadiu avansat. Structurile gingivale de suport pot fi distruse, iar dinții devin
mobili. În urma apariției unei formațiuni purulente la nivel dentar, aceasta poate
distruge osul ce susține dintele, ceea ce duce la pierderea lui.
6. Tartrul și placa dentarã microbianã reprezintã factorii de risc principali. Acestea
nu se eliminã în totalitate în urma unui periaj manual, nici chiar în urma folosirii
aței dentare. Singura metodã de eliminare în totalitate a acestora este reprezentatã
de o curãțare profesionalã (periaj și detartraj).
7. Atunci când existã un risc crescut de apariție a cariilor, se pot aplica anumite
tipuri de tratament de prevenire precum fluorizãrile și sigilãrile.
8. Cum acționeazã fluorul pentru a proteja dinții? Funcția principalã a fluorului
este aceea de a întãri smalțul.
9. Pentru protecția dinților, sursele de fluor pot fi administrate profesional, în
cabinetul de medicinã dentarã (prin aplicare de lacuri sau geluri cu fluor),
recomandate pentru administrare la domiciliu (sub formã de paste de dinți, ape de
gurã, geluri pentru autoaplicații) sau asimilate din dietã.
10. O.M.S. a concluzionat că administrarea fluorului prin apă potabilă reprezintă
metoda cea mai sigură, ieftină şi eficientă de creştere a rezistenţei structurilor
dentare.
11. Fluorizarea apei potabile și a sării sunt cele mai importante sisteme comunitare
de furnizare a fluorurilor.
12. Cei care au diete bogate în amidon/sărace în zahăr au în general nivele scăzute
ale cariei, în timp ce oamenii care au diete sărace în amidon/bogate în zahăr au
nivele crescute ale cariei.

45
46