1.

          Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate. Definire. Scopul. Sarcinile.

Istoria dezvoltării promovării sănătăţii.

Definitie- prezintă o știință si arta relativ noua despre viata sănătoasă si respectarea
comportamentului igienic. Ea se ocupa cu studierea comportamentului igienico-sanitar al
populației in interacțiune cu mediul existent. 

Scop- este sporirea gradului de cunoștințe igienice a populației si utilizarea lor pentru a
promova permanent o stare de buna sănătate si un mod sănătos de viata.

Sarcinile:

• Menținerea si fortificarea propriei sănătăți, astfel ca ocrotirea sănătății sa devină obligația

tuturor

• Respectarea regulilor igienice personale si alimentația echilibrata, protecția mediului

ambiant, prevenirea bolilor si dereglarilor

• Organizarea rațională a regimului de activitate si odihna

• Excluderea abuzului de nicotina, alcool, medicamente, droguri

• Prevenirea traumelor, afecțiunilor etc

2.          Modurile (tipurile) de prevenţie şi caracteristica lor.

• Promovarea sănătății – propagarea modificărilor sănătoase ale condițiilor de existența, a

stilului de viata, comportamentului, alimentatiei si mediului, care reduc riscurile
individuale si Creează un mediu ambiant sănătos 

• Prevenție primara- prevenirea specifica a apariției bolii

• Prevenția secundara- screeningul sau depistarea precoce a cazurilor si administrarea

prompta a unui tratament eficient pentru a stopa dezvoltarea, a scurta durata sau a evita
Complicațiile oricărui proces patologic

• Prevenție terțiara- prevenirea agravării stării sănătății in urma sechelelor bolii;

recuperarea si menținerea funcției optime odata ce boala sa instalat.

3.          Elementele principale ale promovării sănătăţii.

• Luarea in calcul a populației întregi in cadrul abordării unor probleme sanitare habituale
precum si a anumitor grupuri ale populației cu risc sporit pentru anumite maladii

• Acțiunea directa asupra factorilor de risc sau cazurilor bolilor

• Efectuarea activităților de cercetare a factorilor de risc care afectează sanatatea

comunității 
• Elaborarea măsurilor adecvate de reducere a riscurilor pentru sănătate, informarea si
educarea populației, elaborarea si implementarea bazei legislative, măsurilor fiscale,
modificărilor organizatorice prin dezvoltarea comunității  si organizarea activităților locale

• Participarea activa a comunității la identificarea problemelor majore de sănătate si

alegerea acțiunilor necesare

• Protecția mediului ambiant si promovarea politicii sociale

• Stimularea participării lucrătorilor medicali si altor persoane fizice si juridice in activități

de promovare a sănătății 

4.          Educaţia pentru sănătate – orientarea, direcţiile.

• Însușirea si promovarea cunoștințelor igienice cu privire la îngrijirea femeilor, mai ales a

celor gravide, a copiilor si adolescenților

• Antrenarea populației pa asanarea mediului înconjurator, igienizarea localităților,

locurilor de munca si trai, evitarea poluării aerului, apei si solului

• Perfectionarea si modernizarea educației igienice in cadrul colectivităților de copii,

adolescenți si tineret pentru formarea deprinderilor si comportamentului igienic

• Extinderea si renovarea educației igienice a personalului din întreprinderile industriale si

agricole in scopul prevenii îmbolnăvirilor profesionale, reducerii zilelor de incapacitate
temporara de munca

• Susținerea acțiunilor de profilaxie a bolilor transmisibile gastrointestinale, aerogen,

inclusiv tuberculozei si bolilor venerice

• Stimularea acțiunilor de prevenire si combatere a bolilor cronice, combaterea fumatului,

consumului de droguri, abuzului de aclool, medicamente etc

• Intensificarea educației igienice inproblemele de profilaxie a traumatismului si instruirea

populației in acordarea primului ajutor medical

• Propagarea cunoștințelor igienice si stimularea acțiunilor in organizarea regimului optim

de munca si odihna, promovarea alimentatiei echilibrate s.a.

• Însușirea si promovarea cunoștințelor igienice cu privire la îngrijirea femeilor, mai ales a

celor gravide, a copiilor si adolescenților

• Antrenarea populației pa asanarea mediului înconjurator, igienizarea localităților,

locurilor de munca si trai, evitarea poluării aerului, apei si solului

• Perfectionarea si modernizarea educației igienice in cadrul colectivităților de copii,

adolescenți si tineret pentru formarea deprinderilor si comportamentului igienic

• Extinderea si renovarea educației igienice a personalului din întreprinderile industriale si

agricole in scopul prevenii îmbolnăvirilor profesionale, reducerii zilelor de incapacitate
temporara de munca
• Susținerea acțiunilor de profilaxie a bolilor transmisibile gastrointestinale, aerogen,
inclusiv tuberculozei si bolilor venerice

• Stimularea acțiunilor de prevenire si combatere a bolilor cronice, combaterea fumatului,

consumului de droguri, abuzului de aclool, medicamente etc

• Intensificarea educației igienice inproblemele de profilaxie a traumatismului si instruirea

populației in acordarea primului ajutor medical

• Propagarea cunoștințelor igienice si stimularea acțiunilor in organizarea regimului optim

de munca si odihna, promovarea alimentatiei echilibrate s.a.

5.   Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate în documentele legislative naţionale

6.          Starea de sănătate şi educaţia pentru sănătate.

7.          Antrenarea publicului şi accesul la informaţie.

8.          Pregătirea populaţiei şi a specialiştilor în domeniul promovării sănătăţii.

* Responsabilizarea individuală (capacitatea indivizilor de a lua decizii și de a menține

controlul asupra vieții personale)

* Responsabilizarea comunitară (persoane din comunitate care acționează in mod colectiv

pentru a obține o influența mai mare asupra factorilor determinați ai sănătății și vieții in
comunitatea lor)

Cartea de la Otawa identifica 3 strategii de baza pentru promovarea sănătății: 

* Propagarea pentru sănătate de a crea condițiile esențiale pentru sănătate;

* Permiterea tuturor persoanelor de a atinge potențialul lor maxim de sănătate;

* Medierea între diferite interese în societate în scopul menținerii sănătății.

9.          Noţiune de program (proiect) în domeniul promovării sănătăţii.

Program — Proces de difuzare a informației, de instruire și educare în scopul formării unor

cunoștințe și deprinderi individuale sănătoase de consultare și implicare a publicului, de
creare a parteneriatelor care oferă individului și colectivităților posibilități de a-și controla
și îmbunătăți sănătatea din punct de vedre fizic, psihic și social și de a contribui la
reducerea inechităților în domeniul sănătății. — Programul Național de Educație pentru
sănătate și promovarea a modului sănătos de viața (Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 1000 din 28.09.1998 pana în 23.08.2016) 

Acest program având următoarele obiective: 

* Modificarea atitudinii și îmbunătățirea cunoștințelor in domeniul promovării sănătății la

Adulți cu cel puțin 30% , iar adolescenți și tineri cu cel puțin 50% către anul 2020;

* Consolidarea către anul 2020a capacităților de pana la 80% a specialiștilor din sectorul
sănătății și de până la 50% a specialiștilor din sectorul educației privind planificarea și
implementarea acțiunilor de promovare a sănătății la nivel național și local;
 * Elaborarea către anul 2017 a suportului metodologic privind crearea unor medii
favorabile promovării modului sănătos de viața in instituțiile de educație, la locul de muncă
și in comunitate; =4e

* Reducerea prevalenta inactivității fizice cu 5% către anul 2020 prin promovarea ei

încurajarea activităților fizice zilnice la toate etapele vieții, evitând inechitățile.

10. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate în documentele legislative

europene.

In domeniul alimentației sănătoase la nivel de politici (europene) exista mai multe

documente legislative: 

— Strategia Globală privind Dieta, Activitatea fizica și Sănătatea (2004);

— Carta Europeană de Conbatere a Obezității, Istanbul (2006);

— Recomandări privind marketingul alimentelor și băuturilor nealcoolice pentru copii

(2010);

— Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei Europene de Prevenire și Control a

bolilor netransmisibile pentru anii 2012-2020 (2011);

— Planul European de Acțiuni in Domeniul Alimentației și Nutriției pentru anii 2015 -

2020 (2014).

In domeniul Monitorizării și supravegherii exista: 

— Inițiativa de Supraveghere a Obezității la Copii ( COSI) Oslo, Norvegia (2012); 

— Prevalenta factorilor de risc pentru bolile netransmisibile in Republica Moldova,

Chișinău (2014).

11. Scopul comunicării în promovarea sănătăţii. Definiţie.

Termenul de comunicare este polisemantic, referindu-se la limbajul vorbit și scris, la arta

(muzică, pictură, literatură, coregrafie, sculptura, arhitectura etc.) și la orice tip de
comportament uman. 

Conform dicționarului explicativ al limbii romane “comunicare” înseamnă: 

 Înștiințare
 Știre
 Veste 
 Raport 
 Legătură

Mod fundamental de interacțiune psihosociala a persoanelor realizată prin limbaj sau alte
coduri, in vedere transmiterii unei informații, obținerii stabilității sau unei modificări de
comportament individual sau de grup sau procesul prin care persoana (sau grup) transmite
un conținut conceptual ( o atitudine, o stare emoțională, o dorința etc.) unei alte persoane
sau unui grup
12.       Principiile comunicării în promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate a
populaţiei şi compartimentele ei principale. Educaţia pentru sănătate a populaţiei ca
parte indispensabilă a culturii generale a populaţiei.

13.       Componentele comunicării. Emiţătorul, receptorul, canalele de comunicare şi

mesajul.

14.       Tipurile şi formele de comunicare utilizate în promovarea sănătăţii.

15.       Tehnicile şi tehnologiile de comunicare utilizate în promovarea sănătăţii.

16.       Metodele şi mijloacele de comunicare în promovarea sănătăţii: metoda

cuvântului vorbit, metoda cuvântului scris sau metoda scrisă (editorială), metoda
ilustrativă sau demonstrativă, metoda audio-vizuală, metode derivate (metoda de
teatralizare şi de excursie), metoda comunicării nemijlocite (conversaţie) cu
persoanele sănătoase şi bolnave, mijloacele de comunicare în masă (mass-media).