Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STUDENTI:
• ISTRATE OVIDIU IULIAN
• LAZAR ANDREI ALEXANDRU
• LITA CLAUDIU COSTEL
• LUPU ALEXANDRA DORINA
• LUTA IOANA RALUCA
• MICLEA VLADUT CONTANTIN
• SPATARU ADNANA OANA BIANCA
CUPRINS:
Introducere- PAG 3 -contributie colectiva
Capitolul 1- Programe de sanatate oro dentare in comunitate - PAG 5-11
- student Istrate Ovidiu Iulian
Capitolul 7- Etica medicala si sanatatea oro-dentara in cadrul sanatati publice - PAG 38-
43 - student Spataru Adnana Oana Bianca
Concluzii -PAG 44-45 -contributie colectiva
Introducere
2
- contributie colevtiva -
3
Finanțarea prin asigurările private de sănătate; Finanțarea prin plăți directe;
Finanțarea comunitară.
AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE PROGRAMELOR DE SĂNĂTATE:
Un prim avantaj major al acestor programe îl constituie faptul că se implementează
măsuri pentru ridicarea standardului de viață, al calității vieții și în unele cazuri
chiar și prelungirea speranței de viata. Aceste programe ajută astfel la prevenirea
sau la scăderea ratei de îmbolnăvire a cetățenilor.
O altă calitate o reprezintă accesibilitatea tuturor păturilor sociale la aceste
programe. Aceste programe de sănătate furnizează informații cu privire la numărul
de suferinzi ai unei anumite boli, creând astfel în mod indirect locuri de muncă
pentru medicii cu o anumită specialitate.
Dezavantaje: Un dezavantaj ar putea fi marcat de organizarea internă defectuoasă
și posibil superficială. Un alt dezavantaj e determinat de redirecționarea banilor
spre alte scopuri decât cele prevăzute.
Exemple de programe de sănătate în România: Programul național de oncologie
supervizează bolnavii de cancer și realizează augmentarea mamară postoperator în
cazul masectomiei. Programul național de diagnostic și tratament cu ajutorul
aparaturii de înaltă performanță cuprinde subprogramul de radiologie
intervențională, subprogramul de diagnostic și tratament al epilepsiei rezistente la
tratamentul medicamentos.
Nu la fel de cunoscute, poate, dar cu o mare importanta sunt programele de
sanatate publica din sfera medicinei dentare, ceea ce urmeaza sa dezvoltam in
continuare.
4
Capitolul 1- Programe de sanatate oro dentare in comunitate
- student Istrate Ovidiu Iulian -
5
Etapele planificarii
In cazul programelor nationale sunt inclusi toti membrii societatii care fac parte din
populatia tinta (ex.: elevii claselor primare din intreaga tara), iar in cazul
programelor regionale se alege un lot mai restrans. Daca populatia tinta este
reprezentata de copii, se aleg receptori secundari si parintii acestora si pedagogii
implicati in procesul de invatamant.
Din populatia tinta se selecteaza aleator un grup martor (de control) si cel putin
un grup de studiu (activ), care sunt de obicei comparabile ca marime si
omogenitate, grupuri ce vor fi examinate clinic si evaluate din punct de vedere al
bagajului de cunostinte si al deprinderilor si comportamentului sanogen.
· sexul
· distributia geografica
· gradul de urbanizare
6
· statusul social
· statusul economic
· cunostinte
· credinte, obiceiuri
· atitudini si comportamente
Toate aceste date culese se centralizeaza si se prelucreaza statistic, ajutand la
definirea si intelegerea problenelor de sanatate si a celor educationale.
7
Exemple de obiective legate de statusul educational al indivizilor colectivitatii
pot fi:
· fluorizarea apei retelei de apa publice sau a retelei de apa din scolile alese
pentru
· derularea programului
· pentru grupa de varsta 14-16 ani se aleg ca metode: diapozitive, casete video,
jocuri pe computer, radiografii dentare, articole din ziare, postere, brosuri,
flipchart, fotografii, statistici, ateliere de lucru cu tema cultivarea bacteriilor etc.
In acest program trebuie sa fie clar specificate activitatile, secventa lor cronologica,
momentul si perioada de desfasurare, locul de desfasurare, persoanele care raspund
si cele care sunt implicate in fiecare activitate (impartirea sarcinilor) si ce resurse
materiale sunt necesare.
7. Analiza SWOT
9
8. Monitorizarea programului
9. Evaluarea programului
Fiecare obiectiv trebuie examinat periodic (la 3 luni, la 7 luni), pentru a determina
cat din telurile propuse au fost realizate si la terminarea programului se realizeaza
evaluarea finala. Obiectivul trebuie exprimat in termeni masurabili, astfel incat sa
fie posibile comparatii intre ce s-a intentionat sa se realizeze si ceea ce a fost
realizat. Evaluarea trebuie sa urmareasca si calitatea actului realizat.
Prin evaluarea finala se determina starea de sanatate orala (se determina aceiasi
indici de carie, gingivali, de placa bacteriana si parodontali) si statusul educational
la finalul programului (se obtine din inregistrarea nivelului de informatii, atitudini,
deprinderi si comportamente).
Bibliografie:
• IMPORTANTA SANATATII PUBLICE IN STOMATOLOGIE, Catalina
Matei , 2011, pg 8-13
10
• Life Events, Stress and Illness, Mohd, RS - Evenimente din viata, stresul si
boala, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3341916/ pg 9-14
• The Program Sustainability Assessment Tool: a new instrument for public
health programs.Luke DA, Calhoun A, Robichaux CB, Elliott MB, Moreland-
Russell S.Prev Chronic Dis. 2014 Jan 23;11:130184, pg 34-38
• Public health program capacity for sustainability: a new framework.Schell
SF, Luke DA, Schooley MW, Elliott MB, Herbers SH, Mueller NB, Bunger
AC.Implement Sci. 2013 Feb, pg 8-15
• Rural Public Health Workforce Training and Development: The
Performance of an Undergraduate Internship Programme in a Rural Hospital and
Healthcare Centre.Dos Santos LM.Int J Environ Res Public Health. 2019 Apr
pg 9-16(7)
• Public health research systems in the European union.Conceição C,
McCarthy M.Health Res Policy Syst. 2011 Oct 4, pg 9-38
11
Capitolul 2- Epidemiologia afectiunilor oro dentare
-Lazar Andrei Alexandru-
12
menstrual, menopauză, utilizarea de contraceptive orale;
- gingivite simptomatice din cursul unor boli sistemice;
- gingivite hiperplazice ca efect secundar al unor medicamente;
- gingivită hiperplazică idiopatică;
- gingivită alergică;
- gingivite descuamative;
- gingivite şi gingivostomatite acute şi subacute- ulcero-necrotice,
herpetice, aftoase;
- gingivite şi gingivostomatite micotice;
- tumori gingivale benigne şi maligne;
II. Parodontite - parodontită marginală cronică superficială
- parodontită marginală cronică profundă;
III. Manifestări gingivo-parodontale şi orale în SIDA
IV. Manifestări ale traumei ocluzale şi prin lipsa contactului ocluzal(„Parodontologie”-
H. T. Dumitriu)
Printre factorii de risc cei mai importanţi implicaţi în producerea bolii
parodontale se află:
a. Placa bacteriană după periaj, la o perioadă de timp începe să se depună pe
suprafaţa dinţilor un depozit numit peliculă alcătuit din: imunoglobuline,
carbohidraţi, glicoproteine, factori de inhibiţie a hemaglutinării. Ulterior se
produce colonizarea acestei pelicule, adică aderarea microorganismelor la acest
depozit.
b. Trauma ocluzală este reprezentată de factori cum sunt: bruxism,
malocluzii produse de obturaţii coronare, lucrări protetice, malpoziţii dentare
c. Afecţiuni conice. În cursul studiului bolii parodontale s-a observat că o
serie de factori infuenţează apariţia diferitelor forme de parodontopatii şi anume:
- tulburările endocrine;
- afecţiuni hematologice;
13
- afecţiuni cardio-vasculare;
- diabet zaharat;
- afecţiuni imunologice;
- boli infecţioase în cadrul bolii de focar;
Datorită frecvenţei crescute a acestor afecţiuni, sănătatea orală a devenit o
problema importantă la nivel mondial. Astfel în ultimii ani au fost efectuate o serie
de studii şi analize privind factorii de risc şi gradul de educaţie sanitară a
populaţiei. Aceste date sunt foarte importante pentru conceperea unor campanii de
promovare a sănătăţii cât mai eficiente. Toate aceste studii la copii şi adolescenţi
indică o igienă bucală deficitară, deoarece există o incidenţă cresccută a cariilor
precum şi prezenţa tartrului, ceea ce semnifică o slabă deprindere a regulilor de
igienă. Tot din aceste date observăm că un procent important dintre cei chestionaţi
nu merg frecvent la medicul dentist, iar prezentarea la medic se datorează durerii,
foarte puţini mergând la controale de rutină sau pentru profilaxie. În rândul
populaţiei adulte, din puct de vedere al frecvenţei la medic, rezultă că persoanele
din mediul urban merg mai des la stomatolog decât cei din mediul rural. Mai mult
de jumătate dintre cei intervievaţi, schimbă periuţa de dinţi la trei luni şi 4 %
oschimbă o dată pe an sau mai rar.În ceea ce priveşte motivul ultimei vizite la
medic, 71% dintre cei chestionaţi au fost la stomatolog din cauza durerii sau pentru
diferite tratamente şi numai 29% au mers pentru un control de rutină sau detartraj.
Analizând aceste date observăm că 37% dintre cei chestionaţi efectuează periajul o
dată pe zi şi 7% deloc sau mai rar şi majoritatea ,90% nu folosesc decât pasta şi
periuţa de dinţi, deci nu utilizează mijloace suplimentare de completare a
periajului. Ca şi atitudine faţă de sănătatea dentară, majoritatea celor chestionaţi se
prezintă la medic în caz de urgenţă, când apare durerea şi mai puţin în scop de
aplicare a metodelor de profilaxie.
Metode si mijloace de profilaxie în afecțiunile oro-dentare:
Preocupări privind profilaxia bolilor au existat încă din cele mai vechi
timpuri, chiar de la Hipocrate.Pentru prevenirea cariei dentare Hipocrate
recomanda consumul de legume şi fructe proaspete spunând că " orice legumă,
orice plantă comestibilă este un adevărat medicament"( Stomatologie preventivă-
Firu Pătru). Existând această preocupare, în timp au fost descrise o serie de măsuri
care să reducă riscul apariţiei leziunii carioase.Aceste măsuri vizează:
1. Însuşirea corectă a periajului dentar şi utilizarea mijloacelor auxiliare de
igienă
14
2. Instruirea pacienşilor pentru o alimentaţie sănătoasă
3. Fluorizare
4. Sigilarea şanţurilor şi fosetelor de pe suprafeşele ocluzale ale dinţilor
Bibliografie:
• Oltean D, Pătroi G, Cuculescu M. Stomatologie preventivă. Ed. Anotimp,
1996, pg 25-47
• Cuculescu M. Prevenţie primară în carie şi parodontopatii. Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 2010, pg 4-12
• Adina Dumitrache, Florin Lăzărescu, Ş. L. Dr. Ruxandra Sfeatcu, Dragoş
Stanciu, Anca Temelcea-2011-"Ghid de profilaxie ", pg 16-32
• H.T. Dumitriu - Tratat de paradontologie - Ed.Viața Medicală;
pg 21-34
• Iliecu A., Gafar M. - Cariologie şi odontoterapie restauratoare - Ed.
Medicală, Bucureşti 2002; pg 11-24
• Caries Epidemiology and Community Dentistry: Chances for Future
Improvements in Caries Risk Groups. Outcomes of the ORCA Saturday Afternoon
Symposium, Greifswald, 2014. Part 1.Splieth CH, Christiansen J, Foster Page
LA.Caries Res. 2016;50(1) pg 9-16
• Clinical epidemiology is a needed basic science of clinical dentistry.Lewis
DW.J Dent Educ. 1995 Aug;59(8) pg 16-20.
15
Conditii pe care ar trebui sa le indeplineasca un Sistem de Ingrijiri de Sanatate
(SIS) corespunzator (dupa Maxwell):
1. acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate;
2. accesibilitate prompta la servicii;
3. pertinenta fata de nevoi;
4. echitate;
5. posibilitati de alegere;
6. eficacitate (tratament ce raspunde din punct de vedere al obiectivului medical,
produce efectul medical scontat);
7. eficienta inalta(cu randament bun din punct de vedere economic = raportul
dintre investitie si cost);
8. acceptabilitate sociala larga;
9. responsabilitatea statului fata de sanatatea publica.
10. efectivitate (metoda de tratament ale carui rezultate modifica pozitiv starea de
sanatate a populatiei).
Nici un Sistem de Ingrijiri de Sanatate (SIS) nu a putut raspunde integral acestor
criterii de aceea toate sistemele sunt in reforma, fiind supuse modificarilor cerute
in timp de nevoile in schimbare ale practicii medicale, ale societatii si ale
rezervelor disponibile.
Schimbarile din Sistemele de Ingrijiri de Sanatate (SIS) pot fi:
- revolutive (brutale);
- evolutive (silentioase).
Obiectivele principale ale reformelor SIS in Europa sunt subordonate principiilor
ce guverneaza politica europeana a OMS: “Sanatate pentru toti”.
Principii:
a) egalitatea sanselor;
b) etica actiunilor de politica sanitara;
c) participarea activa a populatiei;
16
d) promovarea sanatatii si prevenirea bolilor;
e) prioritatea ingrijirilor primare de sanatate;
f) actiunea intersectoriala;
g) cooperarea internationala.
Tarile din Europa Centrala si de Rasarit cauta sa modifice bazele structurale ale
SIS anterioare pentru a le face concordante cu principiile democratice si regulile
unei economii de piata in formare. Transformarea, in perioada de tranzitie este
anevoioasa, cu capcane, costisitoare si de durata. Reformele SIS din aceste tari nu
se pot produce decat in concordanta si odata cu schimbarile de fond ce au loc in
sistemele economice si sociale nationale din care fac parte.
Ca prioritati pentru reformarea SIS din tarile Europa Centrala si de Rasarit:
1. descentralizarea SIS;
2. modificarea metodelor de planificare si gestionare;
3. mentinerea unei largi accesibilitati;
4. dezvoltarea serviciilor de sanatate comunitare;
5. dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factorii de risc prevalenti;
6. imbunatatirea sistemului de formare a personalului de sanatate.
Criterii de apreciere a reformelor Sistemelor de Ingrijiri de Sanatate (SIS):
1. coerenta SIS;
2. universalitatea asigurarii de servicii;
3. caracterul cuprinzator al acestora;
4. limitarea costurilor cu mentinerea calitatii ingrijirilor de sanatate;
5. plata/contributie echilibrata;
6. motivare pozitiva a medicilor si utilizatorilor.
Relatii economice in ingrijirile de sanatate dintre furnizorii de servicii, utilizatori si
“tertul platitor” (fond de asigurari, case de asigurari, administratia sanitara de stat).
In Europa operau trei modele de sisteme de ingrijiri de sanatate:
1. modelul serviciului national de sanatate (SNS) - tip Beveridge;
17
2. modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate (SAS) -tip Bismark;
3. modelul sistemului centralizat de stat (SCS) - tip Semasko.
Modelul din Statele Unitate ale Americii este bazat pe asigurari private.
Sisteme de asigurare a asistentei de medicina dentara
1. Sistemul Nordic (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia)
· implicare directa a guvernului
· finantare de stat egala cu a pacientilor
· tratamente gratuite pana la 19 ani si la categorii defavorizate
· numar mare de medici dentisti salariati la stat
· un numar mare de igienisti dentari
2. Sistemul Bismark (Austria, Belgia, Franta, Germania)
· asigurari medicale de boala obligatorii
· tratament subventionat pt adulti
· tratament subventionat mai mult pentru copii
· majoritatea medicilor dentisti lucreaza ca particulari cu contract cu agentiile de
asigurari
· igienistii dentari sunt rar intalniti
3. Sistemul Beveridge (Marea Britanie)
· sistem de stat administrat de guvern
· asistenta gratuita pentru copii pana la 18 ani si grupuri defavorizate
· asistenta subventionata pentru adulti
· medici dentisti particulari ce au contract cu guvernul
· sistem privat pentru profit
· igienisti dentari mai ales in sistemul privat pentru profit
18
· predominant privat pt profit
· asigurari limitate oferite salariatilor de marile firme
· putine clinici de stat pt urgente si tratamente gratuite la copii
· igienisti dentari in clinicile particulare
5. Sistemul hibrid (Olanda, Islanda, Irlanda)
· asigurari de sanatate universale
· asigurari private
· modelul nordic de tratament al copiilor in clinicile de stat
· medici dentisti salariati pentru asistenta gratuita a copiilor
· medicii dentisti particulari in contract cu asigurarile de stat si particulare
Principii de organizare ale sistemelor de ingrijiri ale sanatatii orale:
· influentarea modului de viata al populatiei pentru a intretine sanatatea orala si a
preveni aparitia bolilor
· realizarea unui tratament stomatologic de reechilibrare functionala
Tipuri de organizare:
1. tip medical:
· conducator, clinici stomatologice, clinici/cabinete cu practica privata, colegii si
facultati
2. tip comunitar: 3 nivele de organizare
nivelul I:
· ingrijire primara a sanatatii
· situat in fiecare comunitate
· personal comunitar
19
· actiuni proprii: examinare clinica periodica, ingrijiri personale, educatie sanitara,
metode comunitare de preventie orala
nivelul II:
· tramente propriu-zise de restaurare si reechilibrare
· presupune dotarea cu aparatura si tehnica adecvata
nivelul III
· tratamente specializate, nepracticabile la nivelul II
Personalul medicodentar :
Medicul stomatolog : responsabil direct de coordonarea activitatii personalului
Igienistul dentar: se ocupa de fluorizari locale, educatie sanitara, profilaxie
odontoparodontala; lucreaza in scoli, clinici de sanatate publica
Terapeutul dentar: se ocupa numai de anumite manopere terapeutice (obturatii
extractii de dinti temporari)
Asistentul dentar: lucreaza alaturi de medic in echipa
Asistentul si infirmiera comunitara: personal specializat numai pe activitati
comunitare
Tehnicianul dentar: poate functiona separat sau in clinici de medicina dentara
Profesor/ invatator: are rol in educatie si coordonarea programelor de preventie
orala
Particularitatile economiei sanitare
1. natura productiei si a consumului
a) bazata pe relatia bipolara medic – persoana asistata, care e esentiala pentru
individ si societate
b) cererea de servicii e nelimitata datorita valorii subiective a consumului
(nevoia reala de ingrijiri pt sanatate e ipotetica, nu poate fi determinata).
Nevoia normativa = nevoia determinata de un medic /cercetator al problemei
respective; este diferita de nevoia reala. Nevoia resimtita – cea pe care o
constientizeaza pacientul. Nevoia exprimata – atunci cand pacientul vine la
stomatolog.
c) productia si consumul sunt ambigue
20
Nevoile pot fi satisfacute / nesatisfacute. Nevoia reala nu o cunoastem; nevoia
normative este enorma. Nevoia resimtita nu este atat de mare. Nevoia exprimata
depinde de factori economici, sociali
2. incertitudinea – ca o expresie a asimetriei informationale conducand la selectia
adversa a informatiilor si la riscul moral (supraconsum de ingrijiri). Consecinte: in
relatia bipolara medic - persoana asistata, informatiile sunt la nivelul medicului;
normal este ca medicul sa faca un supraconsum – ex: stomatologul indica
radiografii la nivelul tuturor dintilor / supraconsum de timp in cazul medicului
generalist;
a) incertitudine asupra riscurilor si costurilor – dispersia riscurilor pentru
reducerea costurilor = SAS (sistemul asigurarilor de sanatate); nu se pot face
previziuni asupra bolii, tratamentului, costurilor respective, etc).
b) incertitudine privind deciziile – deciziile au de multe ori un caracter vital, se
face supraconsum de instrumente / supradotare cu echipamente – ex: RMN.
c) incertitudine privind reglementarile – excesul de reglementari duce la
limitarea concurentei si a performantei.
d) incertitudine asupra efectelor – imposibilitatea evaluarii corecte (e greu de
evaluat corect ceea ce s-a facut).
3. finantarea indirecta – este necesara pt ca 10% din populatie consuma 70% din
resurse; cererea si finantarea trebuie intermediata prin terti, (care sa adune banii si
sa ii dea). Pacientul (contribuabil si consumator) nu ia in considerare costul.
Medicul (furnizor) ia in considerare costul prin prisma veniturilor proprii, iar
consumul prin prisma stiintei si a profesiunii. Platitorul (stat, CAS) interesat
exclusiv de cost.
4. inelasticitatea cererii in functie de pret si elasticitatea cererii in functie de oferta
Modalitati de finantare a serviciilor de medicina dentara:
- taxe speciale
- asigurari de sanatate
- plata directa de catre pacienti.
Bibliogarfie:
• Cuculescu M. Prevenţie primară în carie şi parodontopatii. Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 2010, pg 17-59
21
• Adina Dumitrache, Florin Lăzărescu, Ş. L. Dr. Ruxandra Sfeatcu, Dragoş
Stanciu, Anca Temelcea-2011-"Ghid de profilaxie " , pg 14-25
• Ziebolz D, Szabadi I, Rinke S, Hornecker E, Mausberg RF. Initial
periodontal screening and radiographic findings - a comparison of two methods to
evaluate the periodontal situation. BMC Oral Health.2011 pg 11-13
• Implementing ethics in the professions: examples from environmental
epidemiology.Soskolne CL, Sieswerda LE.Sci Eng Ethics. 2003 Apr;9(2) pg 181-
90
• The dental caries experience of 12-year-old children in Great Britain. A
survey coordinated by the British Association for the Study of Community
Dentistry in 1988-89.Evans DJ, Dowell TB.Community Dent Health. 1990 Sep,
pg 13-23
• What is epidemiology? Changing definitions of epidemiology 1978-
2017Frérot M, Lefebvre A, Aho S, Callier P, Astruc K, Aho Glélé LS.PLoS One.
2018 Dec 10;13(12):e0208442. doi: 10.1371/journal.pone.0208442. eCollection
2018.pg 34-76
22
- student Lupu Alexandra Dorina -
Totalitatea măsurilor luate pentru prevenirea apariţiei bolilor cu răspândire largă
sunt cuprinse în noţiunea de profilaxie (în greceşte „pro“ înseamnă înainte şi
„phylax“, păzitor),termenul fiind extins de la bolile infecto-contagioase la toate
bolile şi chiar la alte domenii înafara medicinei, la normele sociale, spre exemplu
în profilaxia delicvenţei.
A preveni înseamnă a lua măsuri pentru a evita ceva, a preîntâmpina apariţia unui
fenomen nedorit. În concepţia prof. D. Oltean , „stomatologia preventivă studiază
ansamblul de măsuri ce se pot lua pentru a îndepărta, corecta sau opri manifestarea
cauzelor care pot determina sau amplifica îmbolnăviri ale aparatului dento-
maxilar“.
Prevenirea îmbolnăvirilor se defineşte astfel: “strategia de reducere a factorilor de
risc specifici unei boli sau de întărire a factorilor ce reduc susceptibilitatea la boală,
precum şi activităţile destinate tratamentului sau reducerii efectelor provocate de
boli deja instalate“ .
În acest context, prevenţia oro-dentară a apărut ca o necesitate dată de prevalenţa
deosebită a afecţiunilor orodentare şi de impactul biologic, economic şi psiho-
social determinat de evoluţia şi tratamentul lor. Prevalenţa este estimată la cca.
90% pentru caria dentară, 60% pentru îmbolnăvirile parodontale la pacienţii de
peste 35 de ani şi 60% pentru anomaliile dento-maxilare, afecţiuni care ocupă
locuri fruntaşe comparativ cu celelalte îmbolnăviri ale organismului.
23
• Evaluarea parametrilor salivari (volumul secreţiei salivare, pH)
• Anamneză privind starea de sănătate şi obiceiurile alimentare.
b. Teste microbiologice (evaluarea nivelului infecţiei orale la gravidă):
• Determinarea densităţii Streptococului mutans
• Determinarea densităţii de Lactobacili
c. Rata de acumulare a plăcii microbiene dentare (PMD) la femeia gravidă (24 h).
Rata > 20% indică un risc crescut de transfer
Prevenirea primară – prin care se încearcă descoperirea cauzelor generatoare de
boală, urmând ca prin aplicarea unor metode terapeutice corect utilizate, să se
prevină producerea bolilor, stopându-le înainte de a ajunge în stadii ireversibile,
când tratamentul curativ ar deveni necesar. În medicina dentară o parte a acestor
măsuri sunt cuprinse în termenul de igienă orală.
Obiective:
• Evaluarea riscului carios al mamei şi al copilului începând cu vârsta de 6 luni;
• Reducerea nivelului de microorganisme cariogene, prin controlul mecanic şi
chimic al plăcii microbiene dentare;
• Creşterea rezistenţei structurilor dentare faţă de atacurile cariogene, prin
fluorizare, compuşi CPP-ACP (cazein-fosfo-peptidă şi fosfat de calciu amorf) şi
sigilare;
• Schimbarea comportamentelor riscante legate de dietă şi tehnicile de igienizare
orală în comportamente benefice restaurării şi menţinerii stării de sănătate orală.
Controlul plăcii microbiene dentare (PMD)
Placa dentară microbiană va putea fi curăţată şi îndepărtată artificial folosind
variate mijloace mecanice de control al ei, periajul dentar corect efectuat (manual/
electric), atât în ceea ce priveşte tehnica de periaj, cât şi durata şi frecvenţa
reprezentând mijlocul principal .
Individualizarea periuţelor şi pastelor de dinţi se realizează în funcţie de vârsta
copilului prin elaborarea produselor cu diferite mărimi, aspect atractiv .
P.M.D. trebuie să fie îndepărtată continuu, toată viaţa, după o reţetă individualizată
în concordanţă cu nevoile fiecărei persoane, activitate prin care se obţin reduceri în
incidenţa cariei, dar mai ales a bolilor parodontale .
24
Periajului dentar i se pot asocia şi alte mijloace mecanice auxiliare, în principal:
1. periuţele interproximale sau uni-tufă;
2. dental floss (aţa dentară), stimulatoarele sau conurile interdentare.
Pe lângă controlul plăcii, efectuat corect şi zilnic de către pacient, ea se mai poate
îndepărta şi prin mijloace profesionale, efectuate periodic de către medicul dentist
sau de către asistenta de profilaxie. În urma detartajului, suplimentat uneori de
planarea radiculară şi al periajului profesional, se obţin suprafeţe dentare perfect
lustruite ce vor fi improprii depunerilor ulterioare.
Fluorizarea pe cale generală
• Fluorizarea apei potabile.
• Fluorizarea sării
• Fluorizarea laptelui.
• Fluorizarea zahărului
• Fluorizarea prin tablete şi picături
Fluorizarea locală
1. Fluorizarea locală profesională (adiţională) utilizează fluoruri (NaF, SnF, APF,
etc) sub formă de soluţii neutrale, soluţii sau geluri cu pH acid, paste profilactice,
lacuri şi spumă şi se indică :
• în primele 12 luni de la erupţia dentară;
• la indivizi cu risc crescut şi moderat la carie;
• la indivizi cu flux salivar redus;
• la indivizi cu tratamente ortodontice sau proteze parţiale;
• la indivizi cu dinţi hipersensibili;
• la persoane cu dizabilităţi fizice sau mentale;
• când există multiple eroziuni datorate refluxului gastric sau consumului excesiv
de citrice.
3. Fluorizarea locală personală reprezintă modalitatea cea mai răspândită în
lume de prevenţie primară a cariei dentare, devenită în ţările civilizate o
25
practică de rutină, fiind modul ideal de menţinere a unei concentraţii scăzute,
dar constante de F în contact cu structurile dure dentare.
26
Pentru caria dentară sunt specifice următoarele acţiuni preventive:
1. examinarea clinică şi paraclinică, depistarea leziunilor incipiente şi tratamentul
lor precoce şi corect;
2. profilaxia locală cu produse remineralizante (profesională cu ape de gură, lacuri,
geluri şi personală prin autoaplicaţii de paste şi geluri cu fluor şi alte suplimente);
3. dispensarizarea pacienţilor.
Depistarea leziunilor incipiente se poate realiza prin examen clinic şi paraclinic.
Examenul clinic se realizează prin inspecţie: după uscarea suprafeţelor se observă
existenţa petelor albe cretoase, mai uşor vizibile la colet şi ocluzal şi mult mai
dificil de observat pe feţele aproximale. Palparea cu sonda nu este indicată în acest
caz, deoarece poate distruge prismele de smalţ.
Prevenirea terţiară – cuprinde totalitatea măsurile luate pentru restaurarea
ţesuturilor distruse prin boală şi reabilitarea morfo-funcţională a pacientului spre
un punct cât mai apropiat de normal, altfel spus de corectare şi compensare a
sechelelor produse.
27
Îndepărtarea PMD la persoanele sănătoase previne apariţia îmbolnăvirii gingivale,
la pacienţii în curs de tratament favorizează vindecarea, iar la bolnavii trataţi
împiedică apariţia recidivelor.
Ca metodă profilactică, chimioprofilaxia PMD se regăseşte în toate cele 3 etape; în
cadrul prevenţiei primare împiedică colonizarea şi dezvoltarea microbiană, dar are
şi efect terapeutic asupra leziunilor parodontale deja existente. Alături de alte
elemente de igienizare (în primul rând detartrajul profesional), chimioprofilaxia cu
substanţe medicamentoase (antiseptice, antibiotice, chimioterapice) este utilă şi
necesară şi în cadrul profilaxiei secundare şi terţiare. În alegerea măsurilor
profilactice se au în vedere mai multe aspecte (forma clinică de îmbolnăvire şi
stadiul de evoluţie; reactivitatea individuală a pacientului, experienţa clinicianului)
care au condus la necesitatea evaluării riscului afecţiunilor parodontale.
III. PREVENIREA APARIŢIEI CANCERULUI ORAL
Cancerul oral afectează dramatic calitatea vieţii pacientului. De aceea, este de dorit
prevenirea apariţiei afecţiunii, apoi diagnosticul şi tratamentul cât mai precoce .
Riscul de cancer oral prezice probabilitatea apariţiei bolii şi indică intervenţiile
necesare în funcţie de factorii de risc depistaţi. Diagnosticul precoce este foarte
important. Leziunile care necesită evaluare sunt pata albă sau roşie şi ulceraţia, mai
ales dacă persistă mai mult de 14 zile. Cancerul oral, la fel ca multe alte boli, poate
avansa fără dureri sau simptome aparente, iar diagnosticul se pune doar după
biopsie. Examinarea clinică prin inspecţie şi palpare, împreună cu metodele de
diagnostic specifice, conduc la o corectă identificare a leziunilor.
Pentru a realiza o analiză a factorilor de risc în cancer, medicii dentişti au la
dispoziţie instrumentul computerizat Previser (www.previser.com), în al cărui
protocol de lucru trebuie raportate observaţii clinice şi legate de comportamentul
pacientului.
28
b) mai mult de 12 unităţi pe an, dar nu în ultimul an,
c) mai mult de 12 unităţi în ultimul an,
d) în medie, între 3-14 unităţi /săptămână în ultimul an,
e) 2, maxim 3 unităţi /zi în ultimul an,
f) 3 sau mai multe unităţi /zi în ultimul an.
3. antecedentele personale patologice de cancer de sân, de colon/rect, plămân,
cavitate orală, prostată, piele, aparat urinar, uterin.
4. antecedentele heredocolaterale de cancer: aceleaşi variante ca la punctul 3.
5. vârsta şi sexul pacientului.
Scorul riscului de cancer oral atrage atenţia asupra măsurilor preventive ce pot fi
instituite şi se află pe o scală de la 1 la 5: 1 - foarte redus, 2 – redus, 3 – moderat, 4
– crescut şi 5 – foarte înalt .
Predicţia apariţiei cancerului este însoţită de necesitatea de a reduce riscul prin
selectarea unor intervenţii ţintite factorilor de risc depistaţi, intervenţii şi
recomandări adaptate fiecărui pacient, prezentate de Previser odată cu scorul
riscului .
Bibliografie:
• Oltean D, Pătroi G, Cuculescu M. Stomatologie preventivă. Ed. Anotimp,
1996, pg 12-34
• Cuculescu M. Prevenţie primară în carie şi parodontopatii. Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 2010, pg 23-43
• Adina Dumitrache, Florin Lăzărescu, Ş. L. Dr. Ruxandra Sfeatcu, Dragoş
Stanciu, Anca Temelcea-2011-"Ghid de profilaxie ", pg 34-54
• The Prevention of Infections in Older Adults: Oral Health.Coll PP, Lindsay
A, Meng J, Gopalakrishna A, Raghavendra S, Bysani P, O'Brien D.J Am
Geriatr Soc. 2020 Feb;68(2):pg 411-416. doi: 10.1111/jgs.16154. Epub 2019
Sep 3.
• Effectiveness of oral health education on oral hygiene and dental caries in
schoolchildren: Systematic review and meta-analysis.Stein C, Santos NML,
29
Hilgert JB, Hugo FN.Community Dent Oral Epidemiol. 2018 Feb;pg :30-37.
doi: 10.1111/cdoe.12325. Epub 2017 Aug 16.PMID: 28815661
• Dental caries and periodontal diseases in the ageing population: call to
action to protect and enhance oral health and well-being as an essential
component of healthy ageing - Consensus report of group 4 of the joint
EFP/ORCA workshop on the boundaries between caries and periodontal
diseases.Tonetti MS, Bottenberg P, Conrads G, Eickholz P, Heasman P,
Huysmans MC, López R, Madianos P, Müller F, Needleman I, Nyvad B,
Preshaw PM, Pretty I, Renvert S, Schwendicke F, Trombelli L, van der
Putten GJ, Vanobbergen J, West N, Young A, Paris S.J Clin Periodontol.
2017 Mar;44 Suppl 18: pg 135-144. doi: 10.1111/jcpe.12681.PMID:
28266112
• A Century of Change towards Prevention and Minimal Intervention in
Cariology.Innes NPT, Chu CH, Fontana M, Lo ECM, Thomson WM, Uribe
S, Heiland M, Jepsen S, Schwendicke F.J Dent Res. 2019 Jun;98(6) pg 611-
617. doi: 10.1177/0022034519837252.
30
- student Luta Ioana Raluca -
31
comunicare cei doi poli trebuie sa aiba flexibilitatea de a schimba
permanent rolurile, adica si educatorul trebuie sa stie sa asculte.
Tipuri de educatie pentru sanatate: formala, nonformala si comportamentala:
• educatie pentru sanatate formala care este rezultatul unui proces
planificat de transmitere de experiente, cunostinte, ce vizeaza toata
populatia (socializare secundara a individului), necesita efort de predare-
invatare si educatori;
• educatia pentru sanatate nonformala vizeaza componentele din
conduita individului care se formeaza prin experienta sau imitatie
(socializarea primara a individului); nu necesita efort cu caracter de educatie,
de transmitere a cunostintelor; este realizata de familie si comunitate;
• educatie pentru sanatate comportamentala cuprinde educatia pentru
sanatate conform normelor sociale si educatia pentru dezvoltarea sanatatii
publice si promovarea comportamentelor favorabile sanatatii,
principalele obiective educationale vizand dezvoltarea cunostintelor,
aptitudinilor, atitudinilor si a convingerilor ce vizeaza sanatatea.
Actiunile de educatie pentru sanatate se realizeaza in scopul:
• cresterii nivelului de cunostinte medicale a populatiei in domeniul
preventiei bolilor, al sanogenezei, al protectiei mediului ;
• formarii si dezvoltarii unor deprinderi corecte care sa promoveze sanatatea;
• antrenarii maselor pentru a participa activ la consolidarea sanatatii prin
crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele
sanatatii publice.
Mijloacele si modalitatile utilizate in educatia pentru sanatate privind sanatatea
orodentara sunt diverse si specifice prin continut.
In aceasta activitate, trebuie sa se tina seama, pe de o parte de multitudinea
informatiilor, iar pe de alta parte de particularitatile grupului tinta caruia ii sunt
adresate.
In acest sens, munca de educatie pentru sanatate prezinta cateva aspect
particulare:
1. asistenta la solicitare, care poate fi si primul contact al pacientului cu cabinetul
si cu personalul; trebuie explicat corect, pe intelesul pacientului, de ce afectiune
sufera, ce tratament se impune, masurile de igiena pe care trebuie sa le respecte
pentru a preveni o recidiva, o complicatie sau aparitia unei alte afectiuni;
prezentarea trebuie facuta de asa maniera, chiar folosind mijloace
vizuale (planse, afise, pliante), incat pacientul sa constientizeze importanta
cabinetului de medicina dentara si sa dispara acea imagine de „camera de tortura”,
pe care o au multe persoane;
2. asistenta activa de specialitate, care este o forma superioara de asistenta, se
desfasoara pe baza unor programe cu obiective predominant profilactice; astfel,
32
sunt cunoscute actiunile de monitorizare a sanatatii orodentare organizate in
colectivitatile de copii si tineret sau in intreprinderile cu noxe profesionale; prin
natura ei, asistenta activa este o forma de educatie pentru sanatate.
Bibliografie:
34
Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare,
o categorie fundamentala a pedagogiei.
Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a
dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Aristotel,
în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al
supravegherii publice, iar nu particulare”.
Sănătatea constituie o dimensiune esențială a calității vieții populației,
cuprinzând atât starea generală de sănătate, cât și serviciile de asistență medicală
oferite, astfel încât starea de sănătate să permită persoanei să își îndeplinească
rolurile în societate. Sănătatea orală, componentă importantă a sănătății, presupune
mai mult decât existența unor dinți sănătoși, ea referindu-se la întreaga cavitate
bucală și având implicații profunde la nivelul organismului. O sănătate orală bună
permite realizarea funcțiilor sociale (socializare, comunicare) și economice ale
persoanei. În același timp, sănătatea orală precară are un rol important în
declanșarea afecțiunilor digestive sau respiratorii, cu consecințe grave asupra
organismului pe termen mediu și lung. Principalele obstacole în asigurarea unei
sănătăți orale a populației sunt legate de accesul la serviciile medicale (venituri
reduse, lipsa asigurărilor medicale, proximitatea serviciilor stomatologice), dar și
de educația deficitară a populației în privința igienei, a factorilor de risc și a
importanței prevenției. Factorii de risc sunt nutriția deficitară, fumatul, alcooolul,
dar și igiena orală inadecvată. (WHO)
Activitățile de prevenție/educație au un rol determinant în asigurarea unei
sănătăți orale corespunzătoare a populației și trebuie să vizeze aspecte cum ar fi
igiena cavității bucale, accesul la servicii sau efectele adoptării unor
comportamente indezirabile (fumat, nutriție deficitară, consum de alcool etc)
asupra cavității bucale. Acestea trebuie să se desfășoare periodic și de la vârste
fragede astfel încât să se asigure adoptarea unor comportamente dezirabile în
rândul populației.
Se conturează în ceea ce privește sănătatea orală conceptul de ”două Românii”,
adică ”o Românie” a celor care au un nivel de educație și al veniturilor mai
ridicate, și România celor care se află în sărăcie, având resurse foarte limitate sau
inexistente, nu au acces la infrastructura de sănătate sau la informații corecte și pe
înțelesul fiecăruia legate de igiena orală. Și în ceea ce privește persoanele care au
nivel de educație peste medie problematica sănătății orale este prezentă, deoarece
se manifestă așa numitul Sindrom Olivia, în sensul că persoanele educate preferă
35
să folosească și să acorde încredere informației din mediul online, fără a ține cont
de părerea specialiștilor. Un alt aspect de semnalat este acela al lipsei unui calendar
prestabilit de vizită la medicul stomatolog, atât pentru adulți, cât, mai ales, pentru
copii. În cazul copiilor situația este îngrijorătoare, lipsa unui program regulat de
vizită la stomatolog determinând identificarea problemelor de sănătate orală abia la
schimbarea dentiției, cu toate problemele care decurg de aici.
Părinții nu conștientizează importanța unei bune sănătăți orale pentru copii și
amână vizitele la stomatolog, iar în sistemul de educație cabinetele stomatologice
școlare lipsesc. Lipsa cabinetelor școlare face imposibilă latura de prevenție și, mai
mult decât atât, în aceste condiții informarea corectă a copiilor în ceea ce privește
sănătatea orală devine imposibilă.
Educaţia pentru sănătate orală a populaţiei este demersul prin care se
urmăreşte schimbarea atitudinilor şi comportamentelor indivizilor, dar şi
implementarea de politici publice care să se adreseze cauzelor socio-economice ale
afecţiunilor dentare . Nivelul de cunoștințe este un precursor al comportamentului
față de sănătatea orală . Educația pentru sănătatea orală a elevilor trebuie să fie o
prioritate pentru specialiștii în medicină dentară datorită prevalenței crescute a
cariei dentare la nivelul acestui grup populațional, mai ales la cei cu acces redus la
serviciile de medicină dentară .
36
Pentru școlarii cu vârste între 6 și 12 ani se pot realiza lecții de educație pentru
sănătate orală care abordează câteva aspecte importante ale sănătății orale la
școlari:
• periajul dentar personal: frecvenţa corectă a periajului personal,
periajul ,,măselelor din spate”, folosirea pastei de dinţi cu fluor, tipul de
periuţă cu peri moi; folosirea aţei dentare cu ajutorul părinţilor;
• dieta necariogenă: reducerea numărului de gustări între mese; indicarea unor
alimente sănătoase pentru dinţi („un morcov bun şi sănătos”) şi a celor
cariogene (dulciuri);
• descrierea plăcii microbiene dentare într-un limbaj uşor de înţeles pentru
copii și prezentarea mecanismului de producere a cariei dentare;
• importanţa prezentării regulate la medicul dentist care trebuie privit de către
copil ca un prieten; responsabilizarea copilului: dentistul îţi face controlul,
dar important este ca fiecare copil să aibă grijă de dinţii lui (igiena dinților și
alimentație corectă).
37
Legătura dintre școală, părinți și comunitate este esențială. Este de dorit
informarea părinților și implicarea activă a cadrelor didactice (au o influență mare
asupra elevilor datorită faptului că sunt modele pentru aceștia și pentru că petrec
foarte mult timp împreună, elevii având tendința de a le ,,copia” obiceiurile) care
pot repeta mesajul transmis de profesioniștii în stomatologia comunitară în timpul
activităților din școală. Pentru a fi eficiente, programele de educație trebuie să
implice activ școlarii, părinții și profesorii și să vizeze informarea corectă și într-un
mod adecvat vârstei elevilor, precum și motivarea lor pentru îmbunătățirea
comportamentului față de sănătatea orală.
Bibliografie:
Iliecu A., Gafar M. - Cariologie şi odontoterapie restauratoare - Ed.
Medicală, Bucureşti 2002; pg 34-76
Sanatate Publica- Ghid de lucrari practice/ Public Health- Practical Work
Guide (Ro, May 2008), Publisher: Editura Universitatii "Carol Davila"
Bucuresti, Authors: Daniela Manuc - Universitatea de Medicina si Farmacie
Bucuresti; Elena Mihaela Cărăuşu -Universitatea de Medicina si Farmacie
Grigore T. Popa Iasi, pg 12-23
When Population Health Science Intersects With Pressing Cultural Issues: A
Public Health of Consequence, March 2019.Galea S, Vaughan RD.Am J
Public Health. 2019 Mar;109(3) pg 358-359. doi:
10.2105/AJPH.2018.304932.
Medicine and public health in a multiethnic world. Bhopal R. J Public
Health (Oxf). 2009 Sep;31(3):pg 315-21. doi: 10.1093/pubmed/fdp069.
Epub 2009 Jul 7.
Four-year review of the use of race and ethnicity in epidemiologic and
public health research.Comstock RD, Castillo EM, Lindsay SP.Am J
Epidemiol. 2004 Mar 15;159(6)pg 611-9
38
Capitolul 7- Etica medicala si sanatatea oro-dentara in cadrul sanatatii publice
- student Spataru Adnana Oana Bianca -
Etica este o disciplina derivata din filosofie si teologie, studiind aspectele ideale
de comportament uman si întelegerea moralitatii raportata direct la valori pozitive
si negative.
Etica are trei subdiviziuni principale: descriptiva, normativa (generala si aplicata)
si metaetica.
- Etica descriptiva se ocupa de studii comparative si interculturale.
- Etica normativa generala studiaza modelele de comportament si raportarea
valorica.
- Etica normativa aplicata are drept preocupare centrala problemele de moralitate,
iar " metaetica studiaza semnificatiile si ratiunea eticii si moralitatii.
Partea aplicata a eticii normative, de care apartine si etica medicala, e diferit
teoretizata. Teoria deontologica afirma o etica a obligatiei în sensul prestabilirii
unor norme de conduita care sa produca un rezultat pozitiv. Teoria teleologica
sustine o etica a finalitatii în care un rezultat bun echivaleaza cu o conduita buna.
Primând rezultatul, dar existând o dualitate de perspectiva, se contureaza din start
doua maniere de conduita: egoismul sau maniera personala de a lua o decizie, si
utilitarianismul sau maniera practica, dincolo de subiectivitate.
Exista si teorii terte, mixte, care îmbina aspecte din primele doua, adica:
Etica aplicata opereaza cu multiple concepte, parte din ele folosite în enuntarile
precedente. Valoarea este o notiune complexa la care se face raportare, deci o
masura a rezultatului si o apreciere directa a conduitei. Valorile pot fi personale, de
grup sau sociale; aceasta stratificare nu are întotdeauna corespondent real, valorile
atribuabile fiind de multe ori un compromis între cele trei categorii enuntate. Exista
apoi raportarea la moralitate.
Practic, moralitatea e un cod al conduitei care poate avea drept sursa un contract
social, legi naturale, precepte divine sau standarde individuale. Doua concepte
particulare trebuie exact în?elese, fiind general valabile: oricine are, în orice
situatie, obligatii si drepturi. Importanta lor este egala în mod normal, iar
încalcarea uneia o exclude pe cealalta. Dihotomia antinomica de la baza eticii
39
(relatia bun-rau, sau pozitiv-negativ) se regaseste invariabil în modul nostru de
gândire: definim, de exemplu, virtuti (întelegerea, integritatea) mult mai usor prin
aspectul contraponderal al viciilor (lacomia, înselaciunea), si invers.
Moralitatea nu este, prin urmare, o problema de optiune, ci mai degraba o raportare
bisensuala, cu atât mai mult cu cât "pozitiv" sau "negativ" sunt situational relative.
Etica medicala-Asa cum am mentionat anterior, etica medicala este o ramura a
eticii normative aplicate. Aplicabilitatea ei trebuie înteleasa concordant cu aparitia
de tehnologii noi si cu cerintele publice privind practica medicala.
Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri valorice principale: valorile
medicului si valorile pacientului.
Exista reglementari specifice privind cele doua grupuri valorice si relatia dintre ele.
Aceste coduri de conduita profesionala includ: juramântul lui Hippocrate,
principiile etice ale AMA privind drepturile medicului si drepturile pacientului, si
Legea privind drepturile pacientului.
Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal de a participa la deciziile
privind îngrijirea medicala ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri
rezonabile la cererea de îngrijire, si dreptul de a li se asigura o explicare a
costurilor, indiferent de sursa de plata.
Decizia etica nu este întotdeauna atât de facila cât lasa de înteles profilul teoretic.
Exista un model general de urmat în astfel de decizii.
Premiza initiala în fata unui anume caz clinic stabileste ce ar trebui sau n-ar trebui
facut în cazul respectiv. Trebuie cunoscute si definite exact motivatiile (medicale,
sociale, legale, personale) de sustinere a premizei initiale, furnizând totodata si
justificarea acestor motivatii - într-un cuvânt, argumentul etic al premizei. Pentru
fiecare premiza trebuie definite una sau mai multe contrapremize, sustinute si ele
de motivatii si justificari.
Evaluarea consta în cântarirea diverselor motivatii stabilite, si alegerea celei mai
justificate. Când persista îndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi,
specialisti, pacient si familie, comitete etice, alte forme de consiliere) pentru a
clarifica aspectele generale ale cazului (consistenta si coerenta argumentului), si
pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea premizei initiale, acceptarea
contrapremizei, sau formularea unei noi premize ca rezultat al modificarii premizi
40
initiale sau a contrapremizei). Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata, si
vizeaza ce este sau nu de facut.
Principii de etica medicala
Si în privinta principiilor generale de etica medicala exista o diicultate de aplicare
practica. Cel mai important lucru ar fi, logic, ca interventia medicului sa nu faca
rau. De multe ori alte principii primeaza, astfel ca stabilirea prioritatilor revine
strict medicului, functie de caz.
- Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate prin profesie,
însemnând a spune pacientului adevarul despre situatia lui si mentinerea
confidentialitatii privind cazul respectiv.
41
Sănătatea orală
Cercetarea de teren a reliefat o serie de probleme, atât ale sistemului de sănătate
în general, cât și ale sănătății orale în special. Una din problemele majore este
reprezentată de subfinanțarea sistemului de sănătate orală, urmată de lipsa datelor
din teren care să poată fundamenta propunerile pentru modificările de politică
publică în domeniu. Accesul la serviciile medicale stomatologice pentru toată
populația României reprezintă, în secolul XXI, un deziderat greu de atins, doar
13% din totalul cabinetelor medicale stomatologice funcționând în mediul rural.
Un alt aspect important este acela al lipsei informațiilor clare și obiective legate de
importanța sănătății orale, igienei și controlului periodic.
Probleme
Subfinanțarea sistemului de sănătate orală - Procentul cheltuielilor pentru
asistența medicală
stomatologică din totalul celor alocate asistenței medicale reprezintă 0.37%, fiind
insuficiente
pentru nevoile existente
Numărul cabinetelor medicale stomatologice care au contracte cu CAS pentru
decontarea
cheltuielilor este redus (22%) în special datorită sumelor foarte mici primite (media
fiind de 2000
lei/lună) și a numeroaselor proceduri birocratice
Accesul la servicii stomatologice este extrem de redus pentru persoanele din
mediul rural, unde
se găsesc aproximativ 13% din numărul cabinetelor stomatologice
Numărul insuficient de medici stomatologi raportat la media europeană,
respectiv 63,72 la
100.000 de locuitori față de 107,55 la 100.000 de locuitori în Uniunea Europeană
42
Accesul persoanelor dezavantajate la servicii stomatologice este redus datorită
costurilor ridicate ale acestor servicii
Lipsa unor standarde de cost real realizate pe baza informațiilor din piață și nu
pe baza unor indici
artificiali sau al unor informații parțiale
Lipsa unui program național de prevenție în domeniul sănătății orale adresat
copiilor
Lipsa unui program național de informare, conștientizare și culegere date reale
cu privire la sănătatea orală în România.
Soluții
Creșterea alocării bugetare pentru asistența medicală stomatologică la nivelul
CAS
Creșterea sumelor alocate lunar cabinetelor medicale pentru serviciile
stomatologice furnizate
copiilor și persoanelor cu venituri reduse și acoperirea unui număr mai mare de
servicii care pot fi decontate
Stimularea medicilor stomatologi să activeze în mediul rural
Realizarea unor standarde de cost reale pentru serviciile stomatologice
Acordarea unor facilități fiscale companiilor din domeniu care se implică activ
în programele de sănătate orală
Creșterea implicării administrației publice locale în sprijinirea medicilor
stomatologi, cu precădere în mediul rural
Realizarea unor campanii de informare și conștientizare asupra sănătății orale,
inclusiv realizarea și difuzarea în mediul audio vizual a mesajelor de interes public
Bibliografie:
Medical Ethics and Law de Dominic Wilkinson et al. Paperback – 13 Sep
2019, pg 13-20.
43
Medical ethics: four principles plus attention to scope. Gillon R. BMJ. 1994
Jul 16;309(6948) pg 84-89. doi: 10.1136/bmj.309.6948.184
Ethical principles and concepts in medicine. Taylor RM. Handb Clin Neurol.
2013;118 pg 1-9.
Medical ethics: principles, persons, and perspectives: from controversy to
conversation. Boyd KM. J Med Ethics. 2005 Aug;31(8) pg 481
Implementation of a Medical Ethics Course in Undergraduate Dental
Education and Assessment of Knowledge and Attitudes.Tenenbaum A,
Moutel G, Wolikow M, Vial-Dupuy A, Azogui-Levy S. J Int Soc Prev
Community Dent. 2020 Aug 31. Pg 45-123
44
Concluzii
- Contributie colectiva -
45
4. Detectatã la timp, caria este reversibilã, prin remineralizarea smalțului cu
ajutorul tratamentului prin fluorizare.
5. În multe cazuri, afecțiunile gingivale rãmân asimptomatice, pânã când ajung
într-un stadiu avansat. Structurile gingivale de suport pot fi distruse, iar
dinții devin mobili. În urma apariției unei formațiuni purulente la nivel
dentar, aceasta poate distruge osul ce susține dintele, ceea ce duce la
pierderea lui.
6. Tartrul și placa dentarã microbianã reprezintã factorii de risc principali.
Acestea nu se eliminã în totalitate în urma unui periaj manual, nici chiar în
urma folosirii aței dentare. Singura metodã de eliminare în totalitate a
acestora este reprezentatã de o curãțare profesionalã (periaj și detartraj).
7. Cum acționeazã fluorul pentru a proteja dinții? Funcția principalã a fluorului
este aceea de a întãri smalțul. Trebuie stiut insa ca fluorul in doze atent
controlate este un element chimic ce intervine in protectia organismului,
in acelasi timp in doze mari avand efecte foarte nocive.
8. Pentru protecția dinților, sursele de fluor pot fi administrate profesional, în
cabinetul de medicinã dentarã (prin aplicare de lacuri sau geluri cu fluor),
recomandate pentru administrare la domiciliu (sub formã de paste de dinți,
ape de gurã, geluri pentru autoaplicații) sau asimilate din dietã.
9. Cei care au diete bogate în amidon/sărace în zahăr au în general nivele
scăzute ale cariei, în timp ce oamenii care au diete sărace în amidon/bogate
în zahăr au nivele crescute ale cariei.
46