Subiecte Sănătate publică

9. Prezentati intervențiile în medicina comunitară și carcteristicile specifice; cap.1 Suport

curs, Prof. Dr. Dan Enachescu „Sanatate Publica si Management Sanitar-note de curs” 2016.
Interventiile in medicina comunitara:
 Profilaxia primară cuprinde totalitatea măsurilor care se adresează oamenilor sănătoşi,
Acest tip de profilaxie este apanajul medicinii preventive, aplicată de medic, dar şi al
sănătăţii publice, cuprinzând măsuri luate şi de alte sectoare, nu numai cele medicale.
 Profilaxia secundară cuprinde măsurile destinate depistării precoce a bolilor, evitării
consecinţelor bolii (durată, incapacitate), controlului evoluţiei bolii prin tratament
adecvat.
Măsurile de profilaxie secundară aplicate grupurilor omogene de bolnavi vizează
scăderea prevalenţei bolii prin vindecare şi a duratei bolii.
 Profilaxia terţiară urmăreşte evitarea handicapului, recuperarea medicală
profesională, socială a indivizilor, evitarea incapacităţii complete prin măsuri
terapeutice destinate stabilizării morfo-funcţionale şi asigurarea unei autosatisfacţii a
vieţii şi a unei autosuficienţe în dezvoltarea unor activităţi cu caracter social.

Caracteristicile specifice:
1. Îngrijirea unei comunităţi bine definite: geografic şi populaţional.
2. Persoane şi familii sănătoase şi/sau bolnave
3. Lucrul în echipă: echipe de sănătate/boală interdisciplinare
4. Îngrijiri integrate global: sănătate şi medicină
5. Aplicabilitate generală: cercetare asupra problemelor de sănătate/boală colective şi a
nevoilor exprimate de comunitate.
6. Preocupare prioritară pentru mediu: fizic, biologic, psihologic, social, economic
7. Planificarea activităţilor în raport cu problemele şi nevoile; epidemiologia ca
instrument prioritar; participarea utilizatorilor
8. Rezultatele sunt apreciate mai mult de cei care nu sunt bolnavi.
9. Echipa de sănătate trebuie să preia iniţiativa; există un raport permanent cu
comunitatea.
10. Prioritate: prevenţia socială şi medicală şi educaţia pentru sănătate

10.Analiza conceptului de profilaxie si scopuri; Suport curs, Prof. Dr. Dan Enachescu
„Sanatate Publica si Management Sanitar-note de curs” 2016
11. Serviciul Naţional de Sănătate (S.N.S.) tip Beveridge carcteristici si descriere: Suport curs
SIS
Serviciu Naţional de Sănătate (S.N.S.): imaginat de britanici, funcţionează în Danemarca,
Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Anglia.
Caracteristici:
- sursa de finanţare: taxe generale;
- controlat de guvern;
- dispune de buget de stat;
- există şi un sector privat;
- acces liber la servicii pentru toţi cetăţenii;
- acoperire generală a populaţiei cu servicii de sănătate;
- conducere prin autorităţile de stat;
- medicii sunt: - salariaţi sau plătiţi în funcţie de numărul pacienţilor înscrişi pe listele lor
(capitaţie);
- se practică o co-plată a unor părţi din costul unor prestaţii.

12. Strategia la risc inalt: avantaje si dezavantaje; Suport curs, Prof. Dr. Dan Enachescu
„Sanatate Publica si Management Sanitar-note de curs” 2016
Strategia riscului înalt este bazată pe populaţia la risc crescut de îmbolnăvire sau
deces şi pentru înţelegerea ei sunt necesare conceptele epidemiologiei.
Pentru a fi aplicată este necesară, în primul rând, identificarea persoanelor la risc înalt
pentru că acest grup populaţional este cel mai susceptibil să facă boala, ceea ce determină
nevoia de elaborare de măsuri adecvate privind prevenirea şi combaterea bolii sau a decesului.
Screening-ul populaţiei va reprezenta o metodă epidemiologică de bază în selectarea
persoanelor care vor fi ulterior beneficiarele stategiilor fondate pe noţiunea de risc înalt.
Identificarea persoanelor susceptibile se poate realiza şi fără aplicarea screening-ului atunci
când se cunosc factorii de risc (gravida, sugarii, muncitorii din mediu cu noxe profesionale).

Strategia riscurilor ridicate are o serie de dezavantaje, printre care: costurile ridicate
şi dificultăţile aplicării screening-ului la întreaga populaţie, atunci când este necesară
efectuarea lui; efectele strategiei sunt temporare şi paleative; durata lor fiind limitată la durata
intervenţiei exercitate asupra grupului populaţional aflat la risc înalt, fiind protejat doar
grupul identificat iniţial, nu şi noile persoane la risc ce apar pe parcurs.
Beneficiile aplicării acestei strategii sunt limitate doar la grupul populaţional selectat,
populaţia generală nefiind implicată, ceea ce induce limite de ordin comportamental,
psihologic, datorate segregării etice prin care se protejează doar o parte a populaţiei, deşi
numărul indivizilor la risc înalt este mic în comparaţie cu cel al persoanelor la risc mic sau
moderat care rămân neprotejate.

Strategia este însă frecvent utilizată datorită avantajelor pe care le prezintă, şi anume:
raportul cost/eficacitate este favorabil, investiţia se limitează la persoanele cu risc înalt iar
raportul beneficiu/risc este favorabil (eventualele efecte secundare pot apare doar la cei
susceptibili); individul şi medicul au o motivaţie mare iar serviciile de sănătate pot avea o
intervenţie adecvată intereselor individului care, ştiind că are factori de risc, este mai interesat
să adopte măsuri preventive.

13.Serviciu Naţional de Sănătate(S.N.S.)tip Beveridge - avantaje si dezavantaje; Suport curs

SIS.

Avantaje:
- impact pozitiv asupra stării de sănătate;
- relativ neoneros (nu este greu de suportat de către populaţie)
Dezavantaje:
- liste lungi de aşteptare pentru anumite acte medicale
- medicii – lipsiţi de stimulente
- doză mare de birocraţie;
14.Scopurile si principiile in educatia pentru sanatate: Suport de curs, 2020, coord. F.
Mocean,

Acţiunile de educaţie pentru sănătate se realizează în scopul:

1. creşterii nivelului de cunoştinţe medicale a populaţiei în domeniul prevenţiei bolilor, al
sanogenezei, al protecţiei mediului;
2. formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;
3. antrenării maselor pentru a participa activ la consolidarea sănătăţii prin crearea unei poziţii
active faţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele sănătăţii publice

Principiile educaţiei pentru sănătate sunt:

1. cel al priorităţii: cu cât începuturile educaţiei pentru sănătate sunt mai timpurii cu atât
rezultatele în starea de sănătate a populaţiei sunt mai bune;
2. cel al specificităţii şi autorităţii: se consideră că educaţia făcută de persoane
specializate are impact mai mare asupra comportamentului sanogenetic;
3. cel al integrării educaţiei pentru sănătate în obiectivele politicii social-sanitare a
statului.

15. Obiective nutritionale pentru Europa, program UE, în domeniul sănătății publice; Suport
curs, Prof. Dr. Dan Enachescu „Sanatate Publica si Management Sanitar-note de curs” 2016

 ameliorarea stării de sănătate generală pentru toţi;

 reducerea inegalităţilor (disparităţilor) în faţa sănătăţii;
 moduri de viaţă favorabile sănătăţii;
 calitatea mediului înconjurător;
 oferirea de îngrijiri adaptate şi accesibile

16. Principiile promovării sănătăţii, dupa OMS; Suport curs, Prof. Dr. Dan Enachescu
„Sanatate Publica si Management Sanitar-note de curs” 2016

Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că la temelia promovării sănătăţii stau cinci

principii care au în vedere următoarele:
1. implicarea populaţiei ca un întreg, în contextul vieţii ei de zi cu zi, concentrându-se
mai puţin asupra populaţiei cu risc crescut de apariţie a unei anumite boli, de unde
necesitatea informării adecvate în vederea luării deciziei;
2. orientarea asupra determinanţilor sănătăţii: factori de mediu, comportamente, servicii
de sănătate, biologie umană, promovarea sănătăţii fiind îndreptată spre acţiune;
3. utilizarea de metode, abordări diferite, complementare, incluzând comunicarea,
educaţia, legislaţia, măsurile fiscale, schimbarea organizaţională, dezvoltarea
comunităţii şi activităţile locale spontane împotriva riscurilor asupra sănătăţii, sectorul
sanitar, singur, neputând realiza menţinerea şi promovarea sănătăţii;
4. urmăreşte asigurarea participării publice şi transformarea conoştinţelor dobândite în
comportamente, prin participarea concretă şi eficientă a publicului;
5. promovarea sănătăţii reprezintă o activitate comună în domeniul social şi medical,
implicarea personalului medico-sanitar în creşterea nivelului de educaţie pentru
sănătate a întregii populaţii având un rol important în răspândirea şi susţinerea
promovării sănătăţii.