Sistemul de sănătate din Anglia

Sistemul de sănătate din Anglia, National Health Service (NHS), a luat ființă după
sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial devenind operațional pe 5 iulie 1948. A fost
propus pentru prima dată Parlamentului în raportul Beveridge Asupra Asigurării Sociale și
Servicii Aliate și este moștenirea lui Aneurin Bevan, un fost miner care a devenit politician și
mai apoi Ministru al Sănătății. El a fondat NHS sub principiile universalității, gratuit la
punctul de livrare, echitate și plătit de fonduri centrale. (1)

Legea Sănătății din 2009 a înființat "Constituția NHS" care reunește, oficial, scopul și
principiile NHS în Anglia, precum și valorile sale, așa cum au fost ele elaborate de către
pacienți, public și personalul medical și drepturile, obligațiile și responsabilitățile pacienților,
a publicului și personalului medical. (6)

NHS reprezintă cel mai mare angajator din Anglia având personal ce depășește 1,3
milioane și un buget de peste 90 miliarde de lire. (7,8)

În Anglia, Departamentul Sănătății este responsabil de conducerea NHS, asistenței

sociale și sănătății publice precum și furnizarea de asistență medicală prin conceperea unor
politici și strategii, asigurarea resurselor, monitorizarea performanțelor și stabilirea
standardelor naționale. (9) Actualmente, 10 autorități în domeniul sănătății gestionează NHS
la nivel local, iar Fondurile de Asistență Medicală Primară (PCT), care controlează 80% din
bugetul NHS, asigură guvernanță și executarea serviciilor, precum și garantarea
disponibilității serviciilor de asistență medicală publică și furnizarea de servicii la nivel
comunitar. Fondurile NHS operează pe baza "plății în funcție de rezultate" și obțin
majoritatea veniturilor asigurând asistență medicală care a fost furnizată de medici generaliști
și PCT. Principalele tipuri de fonduri includ fondurile pentru cazuri acute, asistență medicală,
sănătate mentală, ambulanță, copii și fundații. Institutul Național al Sănătății și Excelenței
Clinice (NICE) a fost înființat în 1999 ca organismul responsabil de elaborarea orientărilor
naționale și a standardelor referitoare la promovarea sănătății și prevenție, evaluarea
tehnologiilor noi și a celor existente și tratament și asistență. Strategia de cercetare a sănătății
a NHS este implementată prin intermediul Institutului Național de Cercetare în Sănătate
(NIHR). (10)
 Perspecivă:

Lecţii din refoma sistemului de sănătate englezesc

Se recunoaşte faptul că sistemul de sănătate nu poate să continue in aceeşi direcţie

Serviciul naţional de sănătate (NHS) a fost făcut ca o camee din punct de vedere a finanţelor
politice, prin anunţurile de la TV. Aceste situaţii îi avertizează pe cetaţeni că în cazul în care
sistemul de sănătate al preşedintelui Barack Obama sunt împise la o parte, ţara v-a termina ca
in lumea a treia, discutânt despre sistemul de sănătate mai mult cum NHS ar fi interzis.
Costul pe cap de locuitor al sistemului de îngrijire în Statele Unite este de aproximativ
de două ori ca în alte ţari dezvoltate. O componentă importantă din costul ridicat de bază este
cea a extinderii continue a serviciilor medicale care depind de instrumentele de diagnosticare
costisitoare, medicamente si proceduri chirurgicale noi.
Acest lucru se concentreze pe tehnologia cu costuri ridicate
este legată de țară high
proporția de specialiști, care tind
să se bazeze pe livrarea din ce în ce
costisitoare și punct de vedere tehnic
îngrijire complexă pentru a-și menține
sursa de venit

Succesul a provenit din conducerea extraordinară, a unui sistem de guvernare care oferă
partidului câştigător un control sporit, şi dorinţa de a face concesii majore principalelor părţi
interesate. Ca unul dintre modelele de bază încurajat la nivel mondial, NHS atât in forma sa
originală cât şi actuală şi oferă o serie de lecţii relevante pentru reforma sanataţii din Statele
Unite ale Americii.