Titlul lucrării: Cheltuielile publice pentru ocrotirea sănătății: comparații internaționale

Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................1

CAPITOLUL I Cheltuielile publice pentru ocrotirea sănătății și locul acestora în cadrul

sistemelor de protecție a sănătății................................................................................................1

I.1 Necesitatea ocrotirii sănătății și rolul statului în asigurarea acesteia......................................1

I.2 Alternative de organizare și finanțare a sistemelor de protecție a sănătății............................3

I.3 Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătății și structura acestora..........................................5

I.4 Efecte economico-sociale ale cheltuielilor publice pentru ocrotirea sănătății........................8

CAPITOLUL II Caracterizarea sistemului de ocrotire a sănătății și cheltuielilor publice în

România........................................................................................................................................13

II.1 Coordonate ale reformei sistemului de protecție a sănătății din România..........................13

II.2 Alternative de finanțare a ocrotirii sănătății în România și locul cheltuielilor publice.......13

II.3 Analiza mărimii, dinamicii și structurii cheltuielilor publice cu ocrotirea sănătății și

efectele acestora în perioada 2015-2020....................................................................................13

CAPITOLUL III Analiza comparativă a cheltuielilor publice pentru ocrotirea sănătății în

alte state în curs de dezvoltare și dezvoltate..............................................................................13

III.1 Particularități privind mărimea, dinamica și structura cheltuileilor publice pentru ocrotirea
sănătății în statele dezvoltate......................................................................................................13

III.2 Particularități privind mărimea, dinamica și structura cheltuileilor publice pentru ocrotirea
sănătății în alte state în curs de dezvoltare.................................................................................13

Concluzii.......................................................................................................................................13

Bibliografie...................................................................................................................................13

Anexe.............................................................................................................................................13

1
 Introducere

CAPITOLUL I Cheltuielile publice pentru ocrotirea sănătății și locul acestora

în cadrul sistemelor de protecție a sănătății

I.1 Necesitatea ocrotirii sănătății și rolul statului în asigurarea acesteia

Sănătatea cetățenilor unui stat influențează semnificativ viitorul acestuia. Conform
datelor regăsite pe site-ul oficial al Administrației Prezidențiale: „ România are nevoie să pună în
aplicare o strategie națională de asistență medicală care să considere cheltuielile cu asistența
medicală ca o investiție în generațiile următoare” 1.

Principalele abordări ale construcției unei astfel de strategii trebuie să fie medicina și
sănătatea, ambele bazate pe dovezi fundamentate în toate politicile publice. Garanția de stat a
accesului la serviciile medicale și, prin urmare, asigurarea calității acestora, implică
responsabilitatea statului de a cheltui în mod eficient fondurile colectate. În mod corespunzător,
există, de asemenea, responsabilitatea individuală constând într-un stil de viață sănătos, pentru a
crește calitatea vieții și implicit a reduce stresul asupra sistemului de sănătate.

Investiția în asistență medicală înseamnă a investi în educație pentru asistență medicală,

în resurse umane și în infrastructura sanitară. Totodată „actualul sistem de sănătate trebuie să
devină mai corect pentru cetățeni, mizând pe implicarea activă a tuturor actorilor: asociații de
pacienți, organizații profesionale, societăți științifice”2. Se face referire în acest sens cu scopul
necesității ocrotirii sănătății la expertiza internațională, care este esențială în acest domeniu, iar
cooperarea cu Organizația Mondială a Sănătății și alte organizații internaționale de profil fiind de
asemeneam de referință în concrentarea acțiunilor în acest sens.

Protejarea sănătății populației este necesară pentru realizarea și susținerea dezvoltării

economice și sociale. În 1978, Declarația Alma-Ata a fost adoptată la conferința internațională
privind asistența medicală primară, Alma-Ata (acum Almaty) și a afirmat necesitatea eforturilor

1
*** Site-ul oficial al Administrației Prezisdențiale, URL: https://www.presidency.ro/en/commitments/health,
accesat în februarie 2021.
2
Idem

2
concertate ale părților interesate, inclusiv guvernelor, lucrătorilor din domeniul sănătății și
comunității mondiale, în promovarea sănătății pentru toate. Această primă declarație
internațională subliniază importanța asistenței medicale primare, care necesită o nouă acțiune
pentru a obține accesul universal la o sănătate de calitate. De atunci, protecția universală a
sănătății a devenit un obiectiv major al fiecărui stat membru al Organizației Mondiale a
Sănătății.  Cu alte cuvinte, protecția universală a sănătății subliniază că toată lumea are acces
egal la servicii de sănătate de calitate fără dificultăți financiare. Aceste obiective sunt
determinate de mulți factori. Unii dintre acești factori se află în afara sectorului sănătății, cum ar
fi mediul social al oamenilor, educația, locuința și alimentația, printre altele. Alți factori din
sectorul sănătății sunt, de asemenea, critici în realizarea și sănătății pentru toți. Cu toate acestea,
fără un sistem de finanțare al sănătății bun și functional, demersurile nu pot fi realizate3.

Aspectele referitoare la rolul statului și autorităților în ocrotirea sănătății fac parte dintr-o
tematică de actualitate, în literature speciliștii din mai multe state abordând acest subiect.

Putem spune că tendințele la nivel mondial și dinamica schimbării au adus schimbări

semnificative în rolurile și funcțiile statului și, prin urmare, în cele care implică îngrijirea
sănătății. Rolurile și funcțiile statului referitoare la îngrijirea sănătății pot fi clasificate și
analizate conform literaturii de specialitate în baza următoarelor șase funcții principale. Acestea
sunt:

 Funcția de administrare. Statul nu îndeplinește direct direcția în serviciile de îngrijire a

sănătății, ci mai degrabă le orientează,
 Funcția de planificare. Statul formulează un plan strategic în domeniul sănătății și
identifică țintele naționale relevante.
 Funcția de inspecție. Statul inspectează instituțiile și unitățile care oferă asistență
medicală.
 Funcția de reglare. Statul stabilește reguli generale de reglementare și instituții în cadrul
platformei de sănătate.

3
World Health Organization, 2017. Tracking universal health coverage: 2017 global monitoring report, URL:
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/259817/9789246513550-ara.pdf, accesat în februarie 2021.

3
  Funcția de livrare. Statul se concentrează pe furnizarea de asistență medicală preventivă;
oferind oportunități pentru sectorul privat și să se ocupe de domeniile rămase de furnizare
a asistenței medicale și să promoveze astfel de inițiative.
 Funcția de finanțare. Asistența medicală preventivă este finanțată direct din bugetul
general. Cei cu venituri mai mici sunt încurajați și sprijiniți să beneficieze de asistența
medicală din sectorul privat. Oferirea de sprijin financiar direct sau indirect instituțiilor
private de sănătate.
 Funcția de informare. Statul informează publicul cu privire la asistența medicală;
serviciul respectiv este furnizat într-un mod mai eficient prin utilizarea tehnologiilor
informației și comunicațiilor în domeniul asistenței medicale4.

Un alt studiu ne indică că responsabilitatea statului în aeria studiată vizează protecția și

promovarea intereselor societății prin furnizarea de asistență medicală de înaltă
calitate. Deoarece piața singură nu poate asigura accesul tuturor americanilor la asistență
medicală de calitate, guvernul trebuie să păstreze interesele cetățenilor săi prin completarea
pieței în care există lacune și reglementarea pieței în care există ineficiență sau
nedreptate. Scopul final al realizării unei îngrijiri de înaltă calitate necesită în opinia unor autori
parteneriate puternice între govern, alte autorități locale și sectorul privat. Traducerea principiilor
generale privind rolul adecvat al guvernului în acțiuni specifice în cadrul unui sistem de livrare
descentralizat care se schimbă rapid va necesita eforturile combinate ale sectoarelor public și
privat5.

I.2 Alternative de organizare și finanțare a sistemelor de protecție a sănătății

În general, cheltuielile de sănătate pot fi finanțate prin cinci mecanisme :

 finanţarea de la bugetul de stat;

 finanţarea prin asigurările sociale de sănătate;

 finanţarea prin asigurările private de sănătate;

4
AKTAN, C.C., The proper role and functions of state for health-care services: recommendations for ministry of
health of turkey. International Journal of Social Sciences and Humanity Studies, 1(1), pp.47-68, URL:
https://dergipark.org.tr/tr/download/article-file/332294, accesat în februarie 2021.
5
Tang, N., Eisenberg, J.M. and Meyer, G.S., 2004. The roles of government in improving health care quality and
safety. The Joint Commission Journal on Quality and Safety, 30(1), pp.47-55, URL:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14738036/, accesat în februarie 2021.

4
  finanţarea prin plăţi directe;

 finanţarea comunitară6.

Finanțarea sănătății de la bugetul de stat este cea mai frecventă în țările occidentale mai
bogate, cu stabilitate substanțială. În țările mai dezvoltate, productivitatea și veniturile permit
finanțarea cu venituri fiscale care pot exclude finanțarea importantă a educației sau a
infrastructurii în țările mai puțin dezvoltate. Veniturile fiscale generate în țările sărace sunt mai
mici și trebuie repartizate pe alte bunuri publice importante. În consecință, eforturile de sănătate
publică ar putea fi o prioritate mai mică decât activitățile legate de educație, infrastructură și
dezvoltare economică. Mai mult, baza impozabilă și coerența necesară pentru dezvoltarea,
administrarea și susținerea eforturilor de sănătate publică exclude adesea economiile foarte
sărace sau de tranziție de la finanțarea activităților de sănătate publică cu venituri fiscale
generale. Atunci când sunt utilizate pentru a plăti activități de sănătate publică, se iau în
considerare impozitele impozite directe, indirecte sau accizabile. Impozitele directe sunt plătite
de indivizi guvernelor și nu pot fi evitate prin decizii comportamentale sau de consum. În
virtutea cetățeniei sau a proprietății asupra proprietății, persoanele fizice trebuie să plătească
impozite directe. Impozitele indirecte sunt impozite pe tranzacțiile care au loc în sfera unui
guvern. Impozitele indirecte pot fi considerate un impozit pe consum. La punctul de vânzare sau
de serviciu, vânzătorul percepe impozitul de la consumator și ulterior livrează veniturile fiscale
către guvern. Impozitele pe vânzări, taxele pe valoarea adăugată (TVA) și taxele pe bunuri și
servicii (TBS) sunt exemple de impozite indirecte comune. În timp ce impozitele indirecte se
aplică tuturor bunurilor sau serviciilor, accizele sunt mult mai specifice. Accizele sunt taxe care
sunt plasate pe producția sau vânzarea anumitor bunuri sau servicii. Ele pot fi utilizate de
guverne pentru a schimba comportamentul de consum al populației prin creșterea costului unui
anumit bun sau serviciu. De exemplu, o acciză pe țigări crește prețul pentru consumatori și poate
fi utilizată pentru a genera venituri fiscale suplimentare.

Programele de asigurări sociale sunt sisteme obligatorii de asigurare la care contribuie

angajatorii și angajații. În loc să utilizeze în primul rând veniturile fiscale generale pentru
finanțarea sănătății, multe țări dezvoltate au creat sisteme de asigurări sociale în acest scop.
6
Murgea, Mihaela Narcisa. 2016, "Modalităţi de finanţare a sistemelor de sănătate." , pp. 315-33, URL:
https://www.umfcd.ro/wp-content/uploads/2016/11/Finatarea_sistemelor_de_sanatate-315-337.pdf, accesat în martie
2021.

5
Asigurare voluntarăapare atunci când angajatorii și / sau persoanele fizice aleg să cumpere
asigurări de la firme private pentru a atenua o posibilă pierdere de venit asociată cu boala sau
costurile consumului de asistență medicală. În unele țări, sistemele de asigurări voluntare sunt
folosite în locul sistemelor de asigurări sociale pentru a finanța nevoile de sănătate ale unor mari
părți ale populației. În Statele Unite, de exemplu, asigurarea voluntară acoperă aproximativ două
treimi din populația care nu lucrează în vârstă, dar procentul exact variază la un moment dat și
tinde să scadă în perioadele de creștere economică lentă.

Atât mecanismele de finanțare a asigurărilor sociale, cât și cele voluntare sunt mai
asociate cu furnizarea de servicii medicale acute decât operațiunile esențiale ale sănătății
publice. Cu toate acestea, pe lângă funcțiile de gestionare a bolii și de promovare a sănătății
menționate în asociere cu asigurările sociale, asigurările (sociale sau voluntare) oferă și alte
contribuții, cum ar fi educația pentru sănătate și potențialul de parteneriat public / privat. De
exemplu, prevenirea și tratamentul SIDA / HIV necesită o colaborare strânsă a furnizorilor de
servicii medicale și a sănătății publice. Fără sprijinul asigurătorilor privați care plătesc
practicienii privați pentru a-i trata pe cei bolnavi, veniturile fiscale destinate exclusiv SIDA /
HIV ar fi insuficiente pentru a gestiona această afecțiune la nivel de pacient individual7.

I.3 Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătății și structura acestora

Finanțarea asistenței medicale joacă un rol esențial în susținerea sănătății generațiilor
prezente și viitoare. Acest lucru se datorează faptului că finanțarea asistenței medicale determină
existența și accesibilitatea serviciilor de sănătate atunci când este nevoie. Drept urmare,
Organizația Mondială a Sănătății a încurajat statele membre să se angajeze în dezvoltarea unui
sistem durabil de finanțare a asistenței medicale . De asemenea, rezoluția Adunării Generale a
Națiunilor Unite din 2012 îndeamnă guvernele să realizeze ocrotirea sănătății populației printr-
un mecanism puternic de finanțare a asistenței medicale .  Acestea dau guvernului fiecărui stat
membru responsabilitatea dezvoltării unui sistem durabil de finanțare a asistenței medicale, care

7
Doboş, C., 2008. Finanţarea sistemelor de sănătate în ţările Uniunii Europene. România în context
European. Calitatea vieţii, 19(1-2), pp.107-123, URL: https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=80324,
accesat în martie 2021.

6
să protejeze oamenii de dificultățile financiare și să încurajeze utilizarea optimă a resurselor de
sănătate disponibile8.

Furnizarea de sănătate publică depinde de disponibilitatea resurselor adecvate. În

majoritatea națiunilor, finanțarea este compusă dintr-o combinație de finanțare publică și privată
care oferă sprijin direct sistemului public de sănătate și sprijin indirect prin intermediul
sistemului de asistență medicală. Cât și în ce mod se asigură finanțarea afectează tipurile și
eficacitatea activităților de sănătate publică. Sistemul de sănătate ar trebui gândit ca un construct
larg care include cadrul politic și instituțional al fiecărei țări. Mai formal, sistemul de sănătate
este „ansamblul tuturor organizațiilor, instituțiilor și resurselor publice și private mandatate
pentru îmbunătățirea sau restabilirea sănătății. Sistemele de sănătate cuprind atât servicii
personale și populației, cât și activități de influențare a politicilor și acțiunilor altor sectoare
pentru abordarea factorilor determinanți sociali, de mediu și economici ai sănătății. ”9.

Deși în unele țări în curs de dezvoltare sistemele de furnizare a sănătății publice și a

asistenței medicale sunt dificil de diferențiat, în cele mai multe țări sistemele de furnizare a
sănătății publice și a asistenței medicale sunt distincte. Totuși, ceea ce se întâmplă este că unul îl
afectează pe celălalt. În sensul acestui capitol, sănătatea publică cuprinde activitățile descrise de
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în cadrul său esențial de servicii de sănătate publică 10.
Principalele acțiuni desfășurate în aria ocrotirii sănătății populației ce intră în categoria
chletuileilor publice sunt următoarele:

Tabelul 1. Zece operațiuni esențiale de sănătate publică

1. Supravegherea bolilor și evaluarea sănătății 2. Identificarea problemelor prioritare de

și bunăstării populației sănătate și a riscurilor pentru sănătate în
comunitate
3. Pregătirea și planificarea pentru situații de
8
World Health Organization, 2005. Sustainable health financing, universal coverage and social health insurance.
World Health Assembly Resolution, 58, pp.139-140, URL:
http://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA58/WHA58_33-en.pdf, accesat în februarie 2021.
9
Smith, P.C., 2015. Some reflections on priorities for health systems strengthening in the WHO European Region,
URL: https://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0011/287363/Some-reflections-on-priorities-for-health-
systems-strengthening-in-the-WHO-European-Region.pdf?ua=1, accesat în martie 2021.
10
Rodriguez-Morales, A.J. ed., 2013. Current topics in public health. BoD–Books on Demand, URL:
https://books.google.ro/books?
hl=en&lr=&id=BXafDwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR11&dq=Current+Topics+in+Public+Health+
+Edited+by+Alfonso+J.+Rodriguez-
Morales&ots=ntPJijM_PD&sig=bZqYBNaUXPmzIDTFoKfUqM_sLbo&redir_esc=y, accesat în martie 2021

7
 urgență de sănătate publică 4. Operațiuni de protecție a sănătății (mediu,
ocupațional, siguranță alimentară) și alții)

5. Prevenirea bolilor 6. Promovarea sănătății

7. Asigurarea unei forțe de muncă competente 8. Guvernare de bază, finanțare și asigurarea

în domeniul sănătății publice și al sănătății calității pentru sănătatea publică
personale

9. Comunicare de bază pentru sănătatea 10. Cercetări legate de sănătate.

publică

Sursa: Organizația Mondială a Sănătății, www.who.org

Finanțarea atât a activităților de sănătate publică, cât și a activităților medicale este

esențială, complexă și poate face obiectul unor variații substanțiale. Nu este surprinzător faptul
că variațiile substanțiale în finanțarea sănătății reflectă istoria, cultura, veniturile și voința
politică a țărilor respective. Unii optează pentru participarea activă a guvernului la organizarea,
planificarea și finanțarea activităților de sănătate, în timp ce alții caută să maximizeze forțele
pieței 11.

Conform datelor OMS privind cheltuielile globale de sănătate, în 2014 România a fost
ultima dintre statele membre UE în ceea ce privește cheltuielile cu sănătatea ca pondere din PIB.
După aproape dublarea în perioada 1995-2010 (desigur de la o bază scăzută), cheltuielile cu
asistența medicală în România ca pondere din PIB au scăzut constant din 2010, de la 5,8% din
PIB în 2010 la 5,6% în 2014. În 2013, cheltuielile totale de sănătate pe cap de locuitor din
România au fost echivalentul a 988 USD, cu mult sub media UE de 3379 USD.

Deși totalul este scăzut, proporția finanțată din fonduri publice este relativ mare; peste
80% din cheltuielile totale pentru sănătate este finanțat din fonduri publice, ceea ce este chiar
peste media UE de 76%. Cea mai mare finanțare publică provine din contribuțiile de asigurări de
sănătate către Fondul național de asigurări sociale de sănătate (FNASA) - 67% în 2013. Ponderea
11
Idem, p. 178.

8
plăților OOP este a doua sursă de venituri pentru cheltuielile de îngrijire a sănătății (19% în
2014), în timp ce contribuția VHI este marginală (0,1 %). Se consideră că ponderea plăților
informale este substanțială, dar dimensiunea nu este cunoscută. Proporția costurilor acoperite de
Fondul național de asigurări sociale de sănătate variază în funcție de bunuri și servicii, îngrijirea
internată reprezentând cea mai mare pondere, la 37,2%. Cealaltă categorie majoră de cheltuieli
sunt bunurile medicale, în principal farmaceutice (25,2%), deși trebuie remarcat faptul că această
cifră reprezintă unele datorii acumulate în anii precedenți (în special de la eliminarea plafonului
pentru medicamentele rambursate în 2008). În timp ce ponderea cheltuielilor totale pentru
spnătate cheltuită cu medicamente în România este deosebit de mare în comparație cu alte țări
din Europa, cheltuielile farmaceutice absolute pe cap de locuitor rămân reduse în comparație cu
Europa de Vest. Pe de altă parte, ponderea celor cheltuite pentru îngrijirea ambulatorie este
printre cele mai scăzute din Europa, potrivit datelor OECD.. Deși asigurarea socială de sănătate
este în principiu obligatorie, în practică acoperă doar aproximativ 86% din populația României,
principalele grupuri neasigurate fiind persoanele care lucrează în agricultură sau cele care nu
sunt angajate oficial în sectorul privat; lucrătorii independenți sau șomeri care nu sunt înregistrați
pentru prestații de șomaj sau asigurări sociale; și romii care nu au cărți de identitate. Persoanele
asigurate au dreptul la beneficii complete pachet în timp ce neasiguratul are dreptul la un pachet
de beneficii minime, care acoperă situații de urgență care pun viața în pericol, boli predispuse la
epidemie / boli infecțioase și îngrijiri în timpul sarcinii. La implementarea unora dintre
programele naționale preventive de sănătate, unele îngrijiri de urgență și investiții de capital sunt
finanțate de Ministerul Sănătății12.

I.4 Efecte economico-sociale ale cheltuielilor publice pentru ocrotirea sănătății

Deși România are o tradiție de lungă durată în domeniul asistenței medicale organizate, în
ultimele două decenii sistemul românesc de sănătate a suferit o tranziție perpetuă cu efecte
negative asupra tuturor părților implicate. Lipsa unei viziuni strategice pe termen lung,
implementarea inițiativelor fără studii de impact, de aici abordarea constantă pe termen scurt din
partea factorilor de decizie politică, combinată cu alocarea redusă „moștenită” din PIB către
sistemul de sănătate au contribuit semnificativ la actualul său evoluţie. În prezent, majoritatea
măsurilor luate sunt de tip „stingere a incendiilor”, mai degrabă decât să se uite la perspectiva
12
Vlădescu, C., Scîntee, G., Olsavszky, V., Allin, S. and Mladovsky, P., 2018. Romania: Health system review.
Health systems in transition, 10(3), pp.1-172, URL:
https://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0017/317240/Hit-Romania.pdf, accesat în martie 2021.

9
mai largă și îndelungată. Atunci nu ar trebui să fie de mirare că serviciile predictive și preventive
nu primesc atenția și sprijinul adecvat. Pacientul și medicii ar trebui să intervină și să ia măsuri în
reglementarea unui sistem care a fost conceput inițial pentru ei. Dar până când acest lucru se
întâmplă, organizațiile cu abilități și viziune de conducere trebuie să acționeze - și acest lucru a
început deja13.

Printre aspectele negative ale acestui nou sistem de sănătate hibrid emergent, am remarcat
faptul că acesta încă poartă principalele stigmate ale sistemelor de sănătate derivate din
Bismarck: profesioniștii din domeniul sănătății nu au nicio putere în influențarea (adică reglarea
fină) a sistemului. Cele mai recente schimbări în politicile MS vizează renunțarea la gestionarea
centralizată a Ministerului Sănătății (MS) a spitalelor în favoarea administrației locale. Cu toate
acestea, liderii oficialilor critică procesul de descentralizare, deoarece se pare că vizează în
principal spitale disfuncționale (cu personal insuficient, nechipat, cu datorii uriașe și bazându-se
puternic pe fonduri publice). Chiar dacă această decizie ar aduce astfel de spitale mai aproape de
comunitățile pe care le deservesc, făcându-le probabil mai receptive la nevoile și cerințele
specifice ale comunității, specialiștii în domeniu se tem de ce e mai rău, având în vedere criza
financiară în curs.  Caracterul operațional al unui sistem de sănătate depinde în cele din urmă și
în mod crucial de finanțarea și organizarea acestuia (incluzând aici politicile de colectare și
gestionare a fondurilor). Finanțarea sistemului public de sănătate a fost una dintre cele mai
controversate chestiuni aflate în dezbateri în ultimii 20 de ani.

Având în vedere concepțiile greșite anterioare care considerau sectorul sănătății publice
ca un sector neproductiv al economiei, cheltuielile cu sănătatea publică au fost întotdeauna
scăzute în România, mai mici decât în țările occidentale și chiar mai mici decât în alte țări foste
comuniste. Cheltuielile mai mici cu sănătatea publică ar putea fi asigurate doar de : personalul
medical scăzut (prin urmare, insuficiența personalului menționat mai sus) și de obligarea
personalului medical să utilizeze cu greu resursele (deja) limitate disponibile. Personalul medical
mai mic a fost în trecut o politică de stat; personalul mai mic din domeniul sănătății a fost
considerat profitabil din punct de vedere financiar, deoarece personalul mai mic a însemnat:
cheltuieli mai mici de angajare a personalului și recomandări mai mici pentru cheltuielile de

13
Spiru, L., Traşcu, R.I., Turcu, I. and Mărzan, M., 2011. Perpetual transitions in Romanian healthcare. EPMA
Journal, 2(4), pp.341-350, URL: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3405402/, accesat în martie 2021.

10
sănătate publică (de exemplu, asistență medicală, medicamente, proceduri etc.). Prin urmare, în
mod tradițional, cheltuielile cu sănătatea publică dețin doar o mică parte din PIB14.

Un studiu de specialitate ce explorează asocierea cheltuielilor cu sănătatea publică cu

performanțele economice din Statele Unite, ne indică în primul rând faptul că efectele
cheltuielilor cu asistența medicală pot duce la o mai bună furnizare de oportunități de sănătate,
care pot consolida capitalul uman și îmbunătăți productivitatea, contribuind astfel la performanța
economică. Prin urmare, este important să se evalueze fenomenul cheltuielilor pentru asistență
medicală într-o țară, conform autorilor. Totodată, este indicat faptul că îmbunătățirea stării de
sănătate poate duce la o creștere a produsului intern brut (PIB) și invers15.

Teoria economiei bunăstării este relevantă pentru acest aspect analizat în cadrul
subcapitolului. Economia bunăstării este o ramură care se ocupă de bunăstarea economică și
socială, analizând modul în care resursele economiei sunt alocate între agenții sociali . În mai
multe studii de specialitate, este analizată relația dintre sănătate și creșterea economică . Pe baza
unui studiu care a examinat impactul sănătății asupra creșterii economice în țările în curs de
dezvoltare, a fost evident că o scădere a natalității a afectat pozitiv creșterea economică 16. În
perioada de studiu, cheltuielile cu sănătatea au crescut de trei ori, de la 83 milioane USD la 286
milioane USD, și au depășit creșterea PIB-ului. Studiul a arătat că sănătatea și veniturile s-au
afectat reciproc și a concluzionat că problemele care afectează livrarea asistenței medicale au
cauzat un impact negativ asupra creșterii economice 17.

Într-un alt studiu ce a investigat efectele sănătății asupra creșterii economice pentru țările
industrializate și a găsit o asociere puternică. Într-un studiu al impactului indicatorilor de sănătate
pentru perioada 1965-1990 pentru țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare, performanța

14
Idem.
15
Raghupathi, V. Raghupathi, W., 2020. Healthcare expenditure and economic performance: Insights from the
United States Data. Frontiers in Public Health, 8, URL: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7237575/,
accesat în martie 2021.
16
Strauss, J., Thomas, D. 1998. Health, nutrition, and economic development. Journal of economic literature, 36(2),
pp. 766-817, URL: https://www.jstor.org/stable/2565122, accesat în martie 2021.
17
Beckerman, Wilfred. Economics as applied ethics: Fact and value in economic policy. Springer, 2017, URL:
https://books.google.com/books?hl=ro&lr=&id=ANwlDwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR3&ots=AnZrSTks8C&sig=-
vws8jYh7wxQ2ehCjwU9KyI_s6k, accesat în martie 2021.

11
economică din țările în curs de dezvoltare a crescut semnificativ odată cu îmbunătățirea sănătății
publice, respectiv majorarea cheltuielilor pentru domeniul sanitar18.

Cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor ale țărilor variază în ceea ce privește

dezvoltarea economică. În timp ce țările cu venituri mari cheltuiesc, în medie, pentru asistență
medicală, 3.000 de dolari pentru fiecare cetățean, țările cu venituri mici cheltuind doar până la 30
de dolari pe cap de locuitor. De asemenea, este important să se ia în considerare cheltuielile cu
asistența medicală exprimate ca procent din PIB . În timp ce unele țări cheltuiesc mai mult de
12% din PIB pentru asistență medicală, altele cheltuiesc doar 3% .  Există cel puțin două metode
care pot explica asocierea dintre cheltuielile medicale ale unei țări și performanța economică. În
primul scenariu, cheltuielile cu asistența medicală sunt considerate o investiție în capitalul
uman. Acumularea capitalului uman este percepută ca o sursă de creștere economică (de
exemplu, prin creșterea productivității). Prin urmare, o creștere a cheltuielilor pentru asistență
medicală este probabil asociată cu un PIB mai mare. În al doilea scenariu, o creștere a
cheltuielilor cu asistența medicală poate duce la intervenții medicale regulate (de exemplu,
controale medicale anuale, screening preventiv etc.), care sunt susceptibile de a îmbunătăți forța
de muncă și productivitatea; la rândul său, aceasta va crește PIB-ul19.

O dimensiune importantă în relația dintre cheltuielile de sănătate și performanța

economică este factorul productivității lucrătorilor. În țările dezvoltate, forța de muncă este
limitată, iar capitalul este abundent ca factor de producție . Dar această situație este inversată în
țările în curs de dezvoltare, unde creșterea economică și economiile se bazează pe forța de
muncă. Aici, o creștere a sănătății slabe a indivizilor va duce probabil la o pierdere a forței de
muncă și a productivității forței de muncă . Prin urmare, abordarea cheltuielilor de sănătate
publică și de sănătate, deși este importantă atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru țările în curs
de dezvoltare, este mai importantă pentru acestea din urmă .  În general, din cunoștințele comune
se presupune că indivizii mai sănătoși sunt capabili să lucreze mai eficient, în ceea ce privește
volumul de muncă fizic și mental. De asemenea, adulții care au fost mai sănătoși ca și copii vor
fi dobândit mai mult capital uman sub forma educației, ceea ce se explică prin efectul apropiat al
18
Bhargava, A., Jamison, D.T., Lau, L.J., Murray, C.J., 2001. Modeling the effects of health on economic
growth. Journal of health economics, 20(3), pp.423-440, URL: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11373839/, accesat
în aprilie 2021.
19
Acemoglu, D., Johnson, S. 2007. Disease and development: the effect of life expectancy on economic growth.
Journal of political Economy, 115(6), pp. 925-985, URL:
https://www.journals.uchicago.edu/doi/abs/10.1086/529000, accesat în aprilie 2021.

12
sănătății asupra nivelului de venit . În același timp, impactul veniturilor individuale asupra
sănătății este, de asemenea, important . Venituri mai mari pot avea ca rezultat o sănătate mai
bună prin facilitarea accesului la o nutriție mai bună, tratament preventiv, salubritate bună, apă
sigură și asistență medicală de calitate la prețuri accesibile. În plus, sănătatea poate fi, de
asemenea, o cauză a veniturilor mari, permițând indivizilor să lucreze mai mult, să fie mai
productivi și să câștige venituri mai mari pe parcursul vieții 20.

O altă dimensiune semnificativă în relația pe care o au cheltuielile cu asistența medicală

cu dezvoltarea economică este impactul sănătății asupra economiilor. O sănătate bună poate
spori speranța de viață și poate încuraja motivația individului de a economisi (cum ar fi pentru
pensionare) și de a face mai multe investiții în afaceri, ambele fiind activități benefice pentru
performanța economică . Sănătatea populației este o componentă importantă a asistenței
medicale al cărei impact ar trebui luat în considerare. O populație sănătoasă poate reduce
cheltuielile pentru asistența medicală națională și poate crește potențialul de câștig. În acest mod,
impactul economic al sănătății populației poate avea loc la nivelurile micro și macro . Nu este o
surpriză faptul că unele țări atribuie o valoare mai mare câștigurilor din sănătate decât
câștigurilor din venituri . În plus, majoritatea țărilor au asistat la o creștere a speranței de viață, în
ciuda unui decalaj persistent de venit în ultimii 50 de ani , reflectând beneficiile monetare care
pot rezulta din investițiile în asistență medicală21.

Putem concluziona prin a spune că studiile de specialitate relevă importanța  cheltuielilor

publice pentru ocrotirea sănătății și că acestea pot fi puse ca efecte directe asupra caracteristicilor
economice și sociale ale unui stat.

CAPITOLUL II Caracterizarea sistemului de ocrotire a sănătății și

cheltuielilor publice în România
20
Aghion, P., Howitt, P., Murtin, F. , 2011. The relationship between health and growth: When Lucas meets Nelson-
Phelps. Review of Economics and Institutions, 2, Article 1, URL: https://scholar.google.com/scholar_lookup?
journal=Rev+Econ+Inst&title=The+relationship+between+health+and+growth:+when+Lucas+Meets+Nelson-
Phelps&author=P+Aghion&author=P+Howitt&author=F+Murtin&volume=2&publication_year=2011&pages=1&d
oi=10.5202/rei.v2i1.22&, accesat în aprilie 2021.
21
Maduka, A. C., Madichie, C. V., & Ekesiobi, C. S. (2016). Health care expenditure, health outcomes, and
economic growth nexus in Nigeria: A Toda–Yamamoto causality approach. Unified Journal of Economics and
International Finance, 2(1), 1-10, URL: https://www.researchgate.net/profile/Chekwube-Madichie/publication/
319006465_Health_Care_Expenditure_Health_Outcomes_and_Economic_Growth_Nexus_in_Nigeria_A_Toda_-
_Yamamoto_Causality_Approach/links/598aae2345851519f108822d/Health-Care-Expenditure-Health-Outcomes-
and-Economic-Growth-Nexus-in-Nigeria-A-Toda-Yamamoto-Causality-Approach.pdf, accesat în aprilie 2021.

13
II.1 Coordonate ale reformei sistemului de protecție a sănătății din România
II.2 Alternative de finanțare a ocrotirii sănătății în România și locul cheltuielilor publice
II.3 Analiza mărimii, dinamicii și structurii cheltuielilor publice cu ocrotirea sănătății și
efectele acestora în perioada 2015-2020

CAPITOLUL III Analiza comparativă a cheltuielilor publice pentru

ocrotirea sănătății în alte state în curs de dezvoltare și dezvoltate

III.1 Particularități privind mărimea, dinamica și structura cheltuileilor publice pentru

ocrotirea sănătății în statele dezvoltate
III.2 Particularități privind mărimea, dinamica și structura cheltuileilor publice pentru
ocrotirea sănătății în alte state în curs de dezvoltare

Concluzii

Bibliografie

Anexe

14