CENTRUL UNIVERSITAR …………………..

DIN ……………
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE
ȘI ALE COMUNICĂRII

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator:
......................................

Studentă:
...............................

....................
2022
 CENTRUL UNIVERSITAR ……………….. DIN ………………
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE
ȘI ALE COMUNICĂRII

VACCINAREA ANTI-COVID UN DREPT SAU O

OBLIGAȚIE? CONFLICTUL ÎNTRE ANUMITE
DREPTURI FUNDAMENTALE

Coordonator:
.....................................

Studentă:
.....................................

....................
2022
 Cuprins

Introducere.................................................................................................................................3

Capitolul I – Obligativitatea vaccinării prin prisma legislativă............................................6

I.1 – Apariția vaccinului și refuzul de administrare....................................................................6

I.2 – Obligativitatea vaccinării din perspectiva Curții Europene a Drepturilor Omului...........10

I.3 – Interferența măsurii de vaccinare cu prevederile art.9 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului....................................................................................................................14

Capitolul II – Starea de urgență și limitarea drepturilor....................................................16

II.1 – Drepturi civile și politice.................................................................................................16

II.2 – Drepturi economice și sociale..........................................................................................25

II.3 – Drepturi de solidaritate....................................................................................................34

Capitolul III – Cercetare aplicativă privind măsurile restrictive și drepturile omului în

timpul pandemiei de Covid-19. Percepția cetățenilor din România...................................38

III.1 – Limitarea drepturilor omului produsă la nivel național..................................................39

III.2 – Metodologia și interpretarea rezultatelor........................................................................41

Concluzii...................................................................................................................................49

Bibliografie...............................................................................................................................50
 Introducere

Pandemia de COVID-19 a pus o presiune extraordinară asupra statelor membre ale

Consiliului Europei. În efortul lor de a proteja dreptul la sănătate și de a susține funcționarea
sistemelor lor de îngrijire a sănătății, ei au fost nevoiți să impună măsuri stricte de izolare a
virusului, de la blocări complete și parțiale până la închiderea școlilor și limitări semnificative
ale activităților culturale și ale vieții publice. COVID-19 a avut astfel implicații dramatice pentru
exercitarea drepturilor omului în Europa, în special pentru libertatea de mișcare, libertatea de
întrunire și drepturile la educație și viața privată și de familie.
Comisarul a subliniat că statele membre trebuie să asigure acces egal la tratament
medical esențial, inclusiv testare și vaccinuri, pentru toți, fără a lăsa pe nimeni în urmă și
acordând o atenție deosebită nevoilor speciale ale persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile,
cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și persoane care trăiesc în condiții
aglomerate sau insalubre. De asemenea, ea a îndemnat guvernele să atenueze presiunea enormă
cu care se confruntă profesioniștii din domeniul sănătății și din domeniul îngrijirii, dintre care
majoritatea sunt femei, și a cerut transparență și incluziune în comunicarea în domeniul sănătății
pentru a promova încrederea și sprijinul pentru măsurile guvernamentale necesare în rândul
populației.
Măsurile restrictive menite să protejeze sănătatea publică pot fi justificate temporar cu
condiția ca acestea să fie necesare, eficiente și proporționale. Proporționalitatea măsurilor de
izolare a virusului, cum ar fi blocarea sau mandatele de vaccinare, depinde de severitatea
restricției privind drepturile omului în cauză și de contextul specific din țară. Ar trebui să fie
evaluat de la caz la caz și, în cele din urmă, de către instanțe, dacă sunt mijloacele necesare,
eficiente și cele mai puțin restrictive pentru a atinge scopul dorit de limitare a spitalizărilor, a
bolilor grave și a decesului.
Atât anul 2020 cât și 2021 a reprezentat ani dezastruoși pentru drepturile omului în
Europa. În timp ce, din ce în ce mai mult, angajamentul pentru respectarea standardelor privind
drepturile omului slăbește pe tot continentul de câțiva ani, pandemia COVID-19 a accelerat
erodarea țesutului democratic al societății noastre, de care depinde în cele din urmă protecția
drepturilor omului. 
Pandemia ne-a schimbat viața în același mod în care au făcut-o 11 septembrie și criza
financiară din 2008 și, posibil, mai mult. De asemenea, a oferit multor guverne un pretext ideal

3
pentru a exploata temerile și a reprima disidența, a restrânge drepturile oamenilor și a adopta o
legislație de urgență care riscă să aibă consecințe pe termen lung, dincolo de criza de sănătate.
Cazul persoanelor în vârstă este emblematic. În multe dintre statele noastre membre au
plătit cel mai mare preț, nu numai din cauza vulnerabilităților de sănătate asociate în mod
necesar cu vârsta, ci și din cauza setărilor sociale în care trăiesc mulți dintre ei. Cei care trăiesc
independent au avut de suferit și din cauza măsurilor de izolare care i-au izolat și mai mult de
familiile lor și de restul comunității.
Pandemia a scos în lumină și problemele structurale care afectează sistemele de sănătate
din multe dintre statele noastre membre. Ani de măsuri de austeritate au dus la o erodare clară a
infrastructurilor, personalului și mijloacelor de sănătate publică. Predecesorul meu în postul de
comisar pentru drepturile omului, Nils Muiznieks, a sunat un semnal de alarmă la scurt timp
după începerea crizei economice în 2008, subliniind numeroasele efecte pe care le-ar avea
măsurile de austeritate asupra drepturilor omului.
Pandemia a dezvăluit, de asemenea, omniprezenta inegalității de gen. Acest lucru este
evident la locul de muncă, unde atitudinile societale adânc înrădăcinate țin femeile într-un rol
subordonat, persistența violenței împotriva femeilor și încercările tot mai mari de a limita
sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor, care sunt rezultatul modelelor
înrădăcinate de inegalități între femei si barbati. Cazurile de violență domestică au crescut
exponențial în timpul blocajelor impuse în multe țări europene.
Un alt domeniu în care pandemia a arătat că încă nu suntem cu toții egali este accesul la
internet. Acest lucru este deosebit de îngrijorător într-un moment în care închiderea școlilor din
unele țări europene a determinat milioane de elevi să se bazeze pe internet pentru a studia și a
construi bazele viitorului lor. Un raport recent al ONU estimează că două treimi dintre copiii de
vârstă școlară din întreaga lume nu au internet acasă. Directorul executiv al UNICEF a spus că
este mai degrabă un „canion digital” decât o decalaj digitală.
Problemele de sănătate globale cauzate de COVID-19 au evidențiat, de asemenea,
importanța combaterii dezinformarii care poate provoca panică și tulburări sociale. Cu toate
acestea, unele guverne au folosit acest imperativ ca pretext pentru a introduce restricții
disproporționate asupra libertății presei. Parlamentele, guvernele și autoritățile locale au adoptat
sau discută legislații, decrete sau decizii care riscă în mod clar să îngreuneze activitatea
jurnaliştilor și a actorilor mass-media și să restrângă dreptul publicului de a primi informații. 
Alte măsuri care restrâng libertatea de întrunire au fost folosite pentru a submina
capacitatea apărătorilor drepturilor omului și a societății civile de a acționa în apărarea
drepturilor omului și pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili. În mai multe state membre ale

4
Consiliului Europei, asemenea măsuri au fost adoptate în regimuri speciale, CEDO și alte
standarde privind drepturile omului oferă flexibilitatea necesară pentru a se adapta la situațiile de
urgență. Într-o perioadă în care populismul tinde să favorizeze „tăierea colțurilor” pentru a
rezolva problemele, statele trebuie să fie deosebit de atente să nu trimită semnalul greșit că
implementarea standardelor privind drepturile omului poate submina lupta împotriva
pandemiei. Dimpotrivă, această pandemie a arătat că toți cei afectați în mod deosebit, fie că este
vorba de persoane în vârstă, persoane cu dizabilități, femei, copii, romi, deținuți, migranți,
persoane LGBTI sau profesioniști din media, au un numitor comun: drepturile lor nu erau pe
deplin respectat înainte de COVID-19. 
De asemenea, a arătat importanța plasării dreptului omului la sănătate în centrul
proiectării sistemelor noastre de sănătate. Protecția sporită a drepturilor omului poate fi astfel
văzută ca un atu în, mai degrabă decât un obstacol în calea prevenirii și atenuării efectelor
negative ale unei astfel de pandemii. Cele câteva exemple ale modului în care pandemia și
măsurile adoptate pentru a o opri au impact asupra drepturilor omului, pe care tocmai le-am
menționat, oferă o lecție clară pentru noi toți, guverne, parlamente, aleși, persoane publice,
cetățeni: nu ne mai putem permite să amâne în realizarea drepturilor omului pentru toți.

5
 Capitolul I – Obligativitatea vaccinării prin prisma
legislativă

I.1 – Apariția vaccinului și refuzul de administrare

Controversele privind caracterul obligatoriu al vaccinului împotriva SARS-CoV2 au

cunoscut o creștere accelerată determinată de apariția pe piață a primului vaccin1. Rapiditatea cu
care se răspândesc știrile false și campaniile anti-vaccinare au dat naștere multor discuții aprinse
care dezbat acest subiect.
La fel ca și ceilalți cetățeni europeni, beneficiem de un statut privilegiat, ținând cont de
drepturile și libertățile ce sunt consacrate de statul de drept și de domnia legii, fapt reprezentativ
pluralismului ce a fost instituit prin legea fundamentală 2. Orice fel de amestec sau interferență a
statului în partea teoretico-juridică de nepătruns, ce protejează drepturile și libertățile consfințite
și de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului este de nedorit în percepția
cetățenilor.
Situația total imprevizibilă și fără precedent cu care umanitatea s-a confruntat în ultimii
doi ani a atras după sine adoptarea unor reguli la fel de imprevizibile.
Factorii de decizie au adoptat o serie de măsuri care au atras semne de îndoială asupra lor
din prisma legitimității și a compatibilității cu dreptul superior „jus eminens”. Convenția
Europeană a Drepturilor Omului este, așadar, un instrument comparabil cu „sabia lui Damocles”
ce atârnă asupra statelor membre ale Consiliului Europei care adoptă legi ce contrazic spiritul
comunitar, încărcat de restricții și al cărui amestec știrbește uneori caracterul democratic.
Cele mai importante drepturi consfințite prin Convenție cu care măsurile impuse în
ultimul an de autoritățile naționale au interferat sunt următoarele: dreptul la libertate (art. 5),
dreptul la un proces echitabil (art. 6), dreptul la respectarea vieții private și de familie (art. 8),
libertatea de conștiință, gândire și religie (art. 9), libertatea de întrunire (art. 11), dreptul la
căsătorie (art. 12), iar în unele cazuri chiar și dreptul la viață (art. 2) și de a nu fi supus unor
tratamente inumane sau degradante (art.3).
1
21 decembrie 2020 – Comisia Europeană a luat decizia acordării autoriza ției condi ționate de punere pe piață a primului vaccin
sigur și eficace împotriva COVID-19. Este vorba despre vaccinul dezvoltat de BioNTech – Pfizer (denumit Comirnaty), aprobat
anterior de Agenția Europeană a Medicamentului. https://www.ecdc.europa.eu/en/news-events/firstcovid-19-vaccine-authorised-
use-european-union ;
2
Articolul 1 din Constituția României – „(3)România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului,
drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revolu ției din decembrie 1989, și sunt garantate;

6
 Analiza de față, în ceea ce privește vaccinarea, se raportează la două dintre drepturile și
libertățile enunțate anterior și anume dreptul la respectarea vieții private și de familie (art. 8) și
libertatea de conștiință, gândire și religie (art.9).
Împotrivirea față de un vaccin ca cel împotriva coronavirus depășește adesea sfera
religioasă pentru că are la bază mai degrabă argumente științifice care atestă ineficiența
vaccinului precum și faptul că nu a fost testat o perioadă de timp suficientă care să ofere
informații sigure despre eficiență și reacții adverse decât discuții ce țin de libertatea de religie eo
ipso.
Fiecare stat membru UE/SEE deține, de obicei, un regim propriu de vaccinare. În mare
parte din aceste țări vaccinul are un caracter de recomandare. Există 12 state membre UE/SEE
unde vaccinarea copiilor împotriva unor boli are caracter obligatoriu.
Caracterul voluntar sau obligatoriu al vaccinului este o hotărâre pe care fiecare stat
membru UE/SEE o adoptă pe teritoriul său. Într-o astfel de decizie guvernele țin cont de normele
culturale, de sistemul juridic și cel de sănătate. Obligativitatea vaccinării 3 nu este, astfel, impusă
în țări precum: Regatul Unit, Norvegia, Luxemburg, Portugalia, Germania, Olanda, Austria,
Estonia, Cipru, Spania, Finlanda, Danemarca și Suedia.
In Franța, schema de vaccinare conține 12 vaccinuri, dar acest aspect suportă mai multe
abordări. În timp ce în Polonia rata vaccinării este una ridicată, Finlanda are rezultate
asemănătoare fără a impune vaccinarea obligatorie.
Consecințele refuzului vaccinării sunt diferite de la stat la stat în funcție de legislația în
vigoare. În Franța, de exemplu, doi părinți au fost condamnați în urma refuzului de a-și vaccina
copiii în vârstă de 3 ani, respectiv 15 luni, la închisoare cu suspendare4.
În alte țări, refuzul de administrare a vaccinurilor obligatorii pentru copii atrage după sine
alte sancțiuni precum amenzile contravenționale sau restricții în desfășurarea unor activități ale
copiilor nevaccinați, de exemplu, dreptul de a se înscrie la creșă.
Proiectul finanțat de UE, ASSET5, evaluează impactul obligativității în țările europene,
fără însă a găsi o punte de legătură între vaccinarea obligatorie și absorbția de către populație a
vaccinului. În raportul care a fost efectuat de către Comisia Europeană, se afirmă că: „Aplicarea

3
Vaccine Scheduler, https://vaccine-schedule.ecdc.europa.eu/ ;
4
News.com.au, https://www.news.com.au/lifestyle/parenting/babies/french-couple-receivesuspended-jail-sentence-for-refusing-
to-vaccinate-their/newsstory/3b027d34542e746069a54f650fbec5a5 ;
5
Action plan on Science in Society related issues in Epidemics and Total pandemics – Plan de acțiune privind
problemele științifice în chestiuni legate de epidemii și pandemii totale în societate – Proiect finanțat de Uniunea
Europeană sub acordul de grant nr. 612236 http://www.asset-scienceinsociety.eu/reports/page1.html ;

7
 Bibliografie

A. Cărți
 Braithwaite Biljana, Harby Catharina, Miletic Goran, Covid-19 și impactul asupra
drepturilor omului. Prezentare generală a jurisprudenței relevante a Curții Europene a
Drepturilor Omului, Editura Hamangiu, București, 2021;
 Corlățean Titus, Protecția europeană și internațională a Drepturilor Omului, Editura
Universul Juridic, București, 2015;
 Sfetcu Nicolae, Pandemia Covid-19. Abordări psihologice, Editura MultiMedia
Publishing, București, 2020;
 Stroe Monica, Ipostaze și etnografii ale carantinei în pandemie, Editura Pro
Universitaria, București, 2021;
 Toderan Olivia, Celac Sergiu, Scutaru George, Ischinger Wolfgang, Pop Aurel Ioan,
Lumea de mâine: Ce urmează după pandemie?: Reflecții și proiecții, Editura Curtea
Veche, București, 2020;
 Tomescu Mădălina, Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane, Editura Pro
Universitaria, București, 2020;

B. Resurse web

 https://www.ecdc.europa.eu/en/news-events/firstcovid-19-vaccine-authorised-use-
european-union ;
 https://vaccine-schedule.ecdc.europa.eu/ ;
 https://www.news.com.au/lifestyle/parenting/babies/french-couple-receivesuspended-jail-
sentence-for-refusing-to-vaccinate-their/newsstory/3b027d34542e746069a54f650fbec5a5
 http://www.asset-scienceinsociety.eu/reports/page1.html ;
 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16586 ;
 https://vaccinare-covid.gov.ro/wpcontent/uploads/2021/08/
Analiza_preliminara_vaccinare.pdf ;
 https://www.reuters.com/world/europe/thousands-rally-romania-againstcoronavirus-
restrictions-2021-10-02/ ;

8
 https://www.mediafax.ro/coronavirus/gheorghita-despre-obiectivul-de-10-milioane-de-
vaccinati-la-1-septembrie-daca-oamenii-vor-dori-20125870 .

9
10