Ancheta epidemiologica privind evolutia tricofitiei ca zoonoza in Europa si Romania

Tricofitia este o dermatomicoza raspandita la bovine, caine, pisica, sobolan, soareci dar si la
om. Este produsa de ciuperci din genul Trichophyton si la oameni imbraca doua forme:
tricofitia uscata a pielii capului si tricofitia cronica a adultului.
Este foarte contagioas, putnd avea drept rezultat pierderea complet a prului. Apare, n
special, pe jumattea superioar a trunchiului i membrele superioare, fiind lipsit de
mncrime, iar dup expunerea la soare rmn pete albe nepigmentate. Trebuie avut n
vedere c sporii ciupercii Trichophiton sunt foarte rezisteni la condiiile mediului ambiant.
La bovine are un aspect benign insa prezinta consecine economice i sanitare cu caracter
grav:
deprecierea pielii la animale
scderea produciilor
cheltuielile mari necesare controlului parazitologic al bolii
restricii de circulaie (n cazul epizootiilor)
Importan sanitar este pusa in evidenta prin transmiterea la oameni, ngrijitori, mulgtori,
medici veterinari, comerciani de vite, copii; producand forme clinice mai grave dect la
bovine
Dermatofiloza carnivorelor este rspndit pe toate continentele cu o variaie a incidenei n
funcie de:
specie,
ras,
vrst,
climat,
condiii de cretere
Aceasta prezinta o importan social in cazul carnivorelor de companie.
Etiologia micotic pentru prima dat a fost stabilit de ctre Gruby (1844) i descris de ctre
Cazenave (1842). Se cunosc mai muli ageni patogeni ai tricofiiei.
Dup principiul ecologic acetia se refer la:
-antropofili (afecteaz genul uman);
-zooantropofili (afecteaz genul uman, animalele slbatice i domestice);
-geofili (afecteaz genul uman i sporadic animalele).
Antropofili:
Speciile antropofile se caracterizeaz prin parazitarea endotrix a firului de pr i inflamaie
moderat a pielii i anexelor, care poate evolua ani de zile.
T. Tonsurans , Malmsten, 1845 (sin.: Tr. Cracteriforme, Sabouraud)
T. Violaceum, Sabouraud, Bodin 1902
T. Soudanense, Joyeux 1912
T. Yaoundei

T. Rubrum, Castellani 1910

T. Schonleinii, Lebert 1845
Zooantropofili:
Speciile zooantropofile se caracterizeaz prin parazitarea ectotrix a firului de pr, la om cel
mai frecvent determin o tricofiie supurat, cu inflamaie important.
Tricophyton mentagrophytes, Robin 1896 (sin.: T. Gypseum, Bodin 1902)
T. Verrucosum, Bodin 1902
T. Equinum, Gedoelst 1902
T. Megninii, Blanchard 1896
Geofili:
T. Fluviomuniense
T. Ajelloi
T. Terrestre
T. Georgiae

GENUL TRICHOPHYTON
Acest gen este format din diferite specii care au aspecte microscopice variate, dar care au
drept caracter comun fusurile, rare, mici (4-6/10-50/<), cu pereii subiri i septete n multe
loji. Unele specii afecteaz numai tegumentele i prul. n raport cu localizarea parazitului la
nivelul firului de pr, se cunosc speciile ectothrix i endothrix.
TRICHOPHYTON ECTOTHRIX
Dermatofiii din aceast grup afecteaz, de obicei, pielea i unghiile i mai rar prul,
producnd tricofiia supurat.
Examenul microscopic al firului de pr arat filamente miceliene intrapilare i lanuri de
spori ectothrix mici de 23 a (tip microid) sau mari de 48 li (tip megasporum). Examenul
scuamelor arat filamente miceliene scurte, ou aspect sporulat.
In raport cu mrimea sporilor, deosebim dou grupe microid i megasporum , fiecare
cuprinznd mai multe specii.
TRICHOPHYTON ECTOTHRIX MICROID
Trichophyton mentagrophytes (gypseum, asteroides, niveum, gra-nulosum, radians,
persicolor, actinomices mentagrophytes) produce tricofiia uscat a pielii glabre, Kerion
Celsi, sicozisul brbiei, foliculite tricofitice i micoze ale picioarelor.
TRICHOPHYTON ECTOTHRIX MEGASPORUM

Trichophyton verrucosum (castaneum, faviform, ochracsum, album, discoides) produce:

tricofiia inflamatorie a pielii capului, sicozisul i foliculita tricofitic a brbiei. Este cel mai
frecvent dintre megaspori i produce tricofiia supurat la viei i la cai.
Este responsabil de apariia formelor enzootice de tricofiie si prezinta urmatoarele caractere
culturale (cultivare pe agar cu mal i pe mediul Sabouraud) :
se dezvolt lent cu trei zone : central cu circumvoluii de culoare alb-ocru - mijlocie: alb,
finoas - periferic : incolor cu ramificaii
verso : incolor, colonii plate sau cerebriforme
macroconidii rare n coad de obolan fr loji, microconidii rare, miceliu cu muli
clamidospori

Trichophyton rosaceum (roseum, megnini) produce herpesul circi-nat, foliculite tricofitice i

rareori onicomicoze.
Trichophyton equinum produce herpesul circinat, kerionul brbiei i foliculite tricofitice.
Trichophyton rubrum (purpureum, rubidum) produce mai frecvent eczema marginat,
herpesul circinat i leziuni eritematoscuamoase, mai rar sicozis, foliculite acuminate si
onicomicoz.
TRICHOPHYTON ENDOTHRIX
Dermatofiii din aceast grup dau natere mai frecvent la pilo-micoze uscate, tricofiii ale
pielii glabre, onicomcoze i, mai rar, la tricofiii supurate.
Examenul microscopic al firului de pr arat, intrapilar (endothrix), spori dispui ca nucile
ntr-un sac i filamente miceliene vizibile numai n perioada de invazie.
In scuame se observ filamente septate, dispuse n reea". n aceast grup se gsesc mai
multe specii :
Trichophyton violaceum (glabrum) produce tondanta tricofitic, herpes oircinat, onioomieoz
i foarte rar sicozisul parazitar al brbiei i Kerion Celsi. El determin epidemii familiale.
Trichophyton tonsurans (crateriform, acuminatum, cerebriform, fla-vum,
megatosporum) determin trieofiia uscat a prului, herpes aromat, otomieoz i
onieomicoz.
Trichophyton schoenleini (Achorion schoenleini) produce favusul pielii capului, rar al pielii
glabre, leziuni herpetiforme, eritemiatascua-moase, pitiriazice i intertriginoase.
Examenul microscopic al firului de pr arat, intrapilar, filamente miceliene. dreptunghiulare
sau ovalare, de dimensiuni variabile, dispuse n lanuri" sau n grupe comparate cu oasele
tarsului, denumite tarse favice, i bule de aer ce rezult din distrugerea filamentelor miceliene
moarte.
Trichophyton quinckeanum (Achorion quinckeanum) produce foarte rar favus al pielii capului

i mai frecvent leziuni circinate sau eritemato-scuamoase ale pielii glabre.

Trichophyton mentagrophytes interdigitale (T. interigilalis, Epi-dermophyton inter digitalis,
Epidermophyton Kaufiman-Wolf, Actinomiy-ces interdigitalis) produce inea
pedis (epidermofiia sau
epidermomicoza picioarelor) i leziuni de tipul herpesului circinat.
Acesta determin epidemii de piscin i de internat.
Unii autori nu admit clasificarea n ectothrix i endothrix i susin c majoritatea paraziilor,
dac nu toi, sunt endo-ectothrix, cu predominan pentru o localizare sau alta.

Patogeneza si manifestarile clinice ale tricofitiei(pecingine) la animale si la om

La bovine
Se produce dezvoltarea miceilor n stratul cornos i n profunzime urmata de creterea
centrifug. Hifele ptrund n teaca folicular spre partea distilat a tijei si spre folicul, apoi
ptrund sub cuticul (tip ectoendotrix), determina ridicarea celulelor epidermiculei si
emiterea unor prelungiri cuneiforme numite organe perforatoare. Prin combinarea celor dou
mecanisme se produce fisurarea cuticulei apoi ptrunderea organelor perforatoare.
Epidermicula impreuna cu scoara lizata formeaza o reea de anastomoze din care se ridic
hife ce formeaz artrospori.
Tricofitia la bovine cuprinde 3 tipuri de actiuni:
mecanic - disociere celular - compresia papilei - ruperea prului
iritativ inflamatoare (reflex exsudativ)
antigenic - vindecri spontane
Pot sa apara diverse complicaii datorita lizarii tegumentului:
bacteriene - caractere supurativ
cu alte ciuperci - C. albicans, Aspergilus fumigatus
La carnivore
n cazul contactului cu micetul exist mai multe posibiliti:
ciuperca este ndeprtat mecanic sau este contactat de rezistena gazdei
parazitul invadeaz pielea, genernd o infecie asimptomatic;
parazitul invadeaz pielea i prul, genernd leziuni decelabile clinic.
La om
Tricofiia superficial sau uscat. Speciile sunt n general antropofile dar pot fi i zoofile.
Prezena parazitului antreneaz de la nceput o discret reacie inflamatorie, recunoscut
printr-un uor eritem local i o parakeratoz soldat cu o descuamaie furfuracee sau
cvasilamelar. Organele de perforare a agentului fungic strbat cuticula firului de pr
realiznd o dezvoltare endotrix a sporilor. Fragilizarea firului de pr se realizeaz la diferite
nivele ale tijei acestuia.
Aceasta se concretizeaza prin placi tricofitice de dimensiunea unei monede, numeroase, de
forma aproximaiv circulara, acoperite cu scuame de matreata. Daca nu este tratata, poate sa
evolueze in tricofitia cronica a adultului. Localizarea este pe fetele laterale si dorsale ale
membrelor inferioare, gambe, palme , antebrat, fese si chiar pe fata, sub forma unor pete
rosii. Mai apare si o afectiune a unghiilor de la maini sau picioare.

Tricofiia profund sau supurat. Agentul patogen penetreaz prin ostiumul folicular i
progreseaz prin infundibul spre sacul folicular i rdcina firului de pr. Aici declaneaz o
reacie inflamatorie cu caracter acut, care are drept consecin constituirea unui bogat infiltrat
inflamator (abundent n neutrofile), ct i preluarea informaiei antigenice de ctre limfocite.
Constant, n amplificarea i extinderea reaciei inflamatorii particip n mod sinergic cu
Tricophyton i Stafilococul aureus sau hemolitic, nct fenomenele distructive locale i
determinarea supuraiei trebuie pus n contul ambilor ageni patogeni. n paralel, sau
succedand avansarii agentului fungic pe vertical spre intimitatea sacului folicular, apare i
extinderea pe orizontal, cu creterea procesului patologic n aproape la toi sacii foliculari
nvecinai. Consecina este distrugerea rdcinii firului de pr i expulzarea acestuia.
n acelai timp, informaia antigenic preluat de limfocite va fi vehiculat la distan,
determinnd leziuni de tip alergic oriunde pe suprafaa cutanat - pe de o parte, iar pe de alt
parte - pozitivarea intradermoreaciilor la antigenele fungice.
Dermatofitoza este cel mai frecvent intalnita la vitei, este produsa de TRICOPHYTON
VERRUCOSUM si se manifesta prin leziuni caracteristice perioculare nonpruriginoase, care
se pot generaliza la nivelul pielii.
Vacile si junincile dezvolta leziuni pe piept si membre de cele mai multe ori, iar taurii, pe
salba si pielea din zona intermaxilara. Leziunile sunt in mod caracteristic discrete insotite de
caderea parului, cu formare de cruste alb-gri, iar unele se acopera cu un un strat gros de
cruste ce supureaza. Pecinginea este mai frecventa in timpul iernii si apare mai frecvent in
zonele cu clima temperata.
La caini este produsa de TRICOPHYTON MENTAGROPHITES, dar paraziteaza si la alte
specii de animale si om. Tricofitia se produce prin contactul direct al cainelui cu agentul
patogen la nivelul leziunilor cutanate prezente in momentul contactului. Apare sub 2 forme:
Uscat
Umed
Forma tipic uscat
Apar zone denudate (fara par) pe cap, in jurul ochilor, frunte, fata, pavilionul urechii, se pot
extinde la membre si chiar pe tot corpul. Aceste leziuni sunt uscate, cu scvame pruriginoase,
abcese foarte mici ce pot conflua producind caderea parului si microhemoragii. Se transmite
si la om la fel ca si la caine zona tricofitica fiind rugoasa, cu scvame si prurit ce se
accentueaza la caldura.
Forma umed
Piele roie, inflamat, cald, sensibil
Pustule centrate pe foliculii piloi
Puroi sangvinolent
Kerion

La om
Evolueaza sub mai multe forme:
TRICOFIIA USCAT A SCALPULUI
Este o pilomicoz tondant, care taie firele de pr fr a distruge rdcina acestora. Agenii
etilogici implicai cel mai frecvent sunt speciile antropofile de tip endotrix: cel mai frecvent
este T. violaceum; mai pot determina boala i T. tonsurans (crateriforme), T. acuminatum, T.
regulare. Apare la nivelul scalpului la copii i de obicei se vindec spontan la pubertate. La
biei boala apare mai frecvent.
Aspectul clinic este reprezentat de zone (focare) mici (1 2 cm diametru) i mari, scuamoase
i neregulate, care prezint eritem discret acoperit cu scuame albe sau gri, uscate. Firele de
pr de la nivelul zonelor lezionale sunt fragile, se rup uor la diferite nivele (1 3 mm fa de
emergen), unele fiind rupte chiar la suprafaa pielii (se prezint sub form de puncte negre).
Firele de pr afectate i pierd culoarea, luciul, tonicitatea i sunt incurbate sub scuame
(form de ?, forma literelor z, s, c), fr a putea penetra scuamele, dnd impresia unei
alopecii. La atingere nu se percepe senzaia de perie (spre deosebire de microsporie).
Forme atipice:
Form peladoid: mbrac aspectul de tinea decalvans, cu absena aproape complet a perilor,
unde ei nu pot fi recunoscui nici mcar ca puncte negre.
Tricofiia uscat cu plci mari: s-a descris n 3% din cazuri, are aspectul ca n microsporie, cu
perii rupi la 5-6 mm de emergen.
Tricofiia uscat (superficial) n barb si musta: este posibil apariia la barbaii aduli,
boala avnd un tablou clinic identic manifestrilor pe partea piloas a capului.
Dup tratament vindecarea se face cu restitutio ad integrum al prului.
TRICOFIIA USCAT A PIELII GLABRE
Poate prea oriunde pe suprafaa glabr a tegumentului. Cnd apare pe fa, gt i umere de
obicei este legat de parazitarea prii piloase a capului. Se poate ntlni la orice vrst, n
egal msur att la barbai ct i la femei.
Forma clasic (tinea corporis): leziunile au aspect de herpes circinat, cu eritem bine delimitat,
n plci cu form rotund, ovalar sau policiclic (circinat), cu marginea mai activ (mai
eritematoas) dect centrul plcii, cu vezicule i pustule, centrul fiind palid i scuamos.
Leziunile au o evoluie excentric.
Subiectiv - uneori poate s apar un prurit moderat. n proces poate fi antrenat i prul de tip
vellus de pe suprafaa glabr, ceea ce complic tratamentul.
TRICOFIIA UNGHIILOR
Lamele unghiale sunt atinse n 2-3% din cazuri.

Oniomicoza ncepe de la marginea liber a lamei unghiale, mai rar de la partea proximal i
n cteva luni intereseaz toat lama, care se ngroa, devine lax, se sfrmieaz i capt o
culoare gri. Totodat se remarc hipercheratoza subunghial.
Dac nu este tratat procesul poate dura ani de zile.
TRICOFIIA CRONIC A ADULTULUI
Agentul etiologic al tricofiiei cronice a adultului este acelai ca i n tricofiia uscat.
Boala debuteaz n copilrie i evolueaz iniial ca o tricofiie superficial, lund ulterior la
fete aspectul de form cronic (puncte negre), iar la majoritatea bieilor autotratndu-se la
pubertate.
Are o evoluie trenant, chiar de zeci de ani, fr a se vindeca la pubertate din cauza terenului
hiporeactiv. Adesea la aceti pacieni s-a invocat existena unor perturbri funcionale
endocrine, o acrocianoz i eritrocianoz, cu condiii de hipoxie tisular ce favorizeaz
dermatofiia, a unei hipovitaminoze A ce s-ar evidenia prin fenomene de hipercheratoz
folicular, a unor modificri ale funciei de reglare a sistemului nervos central (modificri
EEG).
Aceast form clinic de tricofiie prezint o rezisten sporit la tratamentul administrat i
are o importan deosebit din punct de vedere epidemiologic, putnd fi transmis cu uurin
copiilor din jurul bolnavului.

Epidemiologia tricofitiei la animale si om

La bovine este o micoz superficial, contagioas cu evoluie preponderent enzootic
Sursa de micete:
animale bolnave cu semne clinice
purttorii asimptomatici sau recent infestate
crustele, scuamele i sporii ajung n mediu, constituind surse secundare de infecie (pieile,
prul, lna)
vectori animai
cini, pisici, roztoare, cai, ovine i mute
Rezistena megasporilor de Trichophyton n mediul exterior - foarte mare (de la cteva luni la
4 ani)
Infestarea se face prin:
contact direct dintre animale, la pune sau grajd
transmitere indirect - adpostul contaminat, instrumentele, utilajele, obiectele, fnul, praful,
aerul etc. care conin spori
ngrijitorii de animale infectai sau doar contaminai cu Trichophyton pot disemina miceii

Receptivitate depinde de:

-ras: toate sunt receptive
-vrst: 1 1/2 luni - 1 an (4-8 luni max); rar 12-18 luni; la introducerea bolii i taurinele de
18-24 luni
-integritatea barierei cutanate,
-starea de sntate
-caracterul sezonier al bolii
toamna, iarna, nceputul primverii
n efective puternic infestate apare i vara
-condiiile de alimentaie i de zooigien,
carena vit. A, C i Fe, Cu
tratamente ndelungate cu antibiotice i sulfamide per os - distruge flora bacterian ce
sintetizeaz complexul B
carena n acid folic
La carnivore este determinata de Trichophyton mentagrophytes si are o prevalena de 2-3 ori
mai mare la pisic dect la cine; La cine are o prevalena de 1,5%
Receptivitatea la pisica:
Frecven mai mare la rasa comun (96,5%)
Vrsta de la o lun 1-3 ani
Caracter endemic n cresctoriile de pisici
Expoziiile feline
Sezonul - mai ridicat n lunile de var
Obiceiul pisicilor de a se spla cu labele
Receptivitatea la caine:
Peste o lun vrsta
Gestaia i hipovitaminoza A
Alimentaia
Starea imunologic i hormonal
Tratamentele cu antibiotice i corticoizi
Climatul cald i umed
Surse de infecie:

animalele infectate (cu leziuni sau infecii latente);

purttorii asimptomatici;
diferite obiecte de toalet i mijloace de transport infectate
Rezistena remarcabil a sporilor n mediu (luni sau chiar ani de zile)

Concluzii

Tricofitia uscata
Este o boala contagioasa
Intalnita la copii pe pielea capului, care dispare la pubertate
La barbati intereseaza barba
Ag patogen: Tricofitom violaceum
Clinic : se observa pe pielea capului prezenta unor mici placi de 5 mm, de forma ovalara,
isolate sau confluente, dand aspect policiclic
Placile, discret eritematoase sunt acoperite de scoame fine furfuracee, care se detaseaza usor.
Pe acest fond se remarca prezenta firelor de par rupte aproape de emergent
In afara de pielea capului, tricofitia mai paraziteaza pilea glabra si unghiile

Tricofitia inflamatorie
Tricofitia inflamatorie a pielii paroase a capului, denumita si Kerion Celsi (Kerion- inflamatie
profunda)
Se localizeaza la nivelul pielii capului la copii si in barba la barbat
Deasemenea poate fi intalnita pe pielea glabra, indiferent de varsta si sex
Boala se vindeca spontan in trei luni si lasa cicatrici definitive pe pielea capului
Agentul pathogen: Tricofiton gipseum si provine de la bovine, cabaline, rozatoare (spori mari
si mici ectotrix)
Clinic: debuteaza sub forma unor placarde inflamatorii eritemo-scuamoase, cu prezenta pe ele
de pustule foliculare.
In perioada de stare, placardele sunt perfect rotunde, proeminente cu expulzia firelor de par si
scurgerea de puroi.
Prin eliminarea perilor placardul devine cicatricial cu alopecie definitiva.

In tricofitiile inflamatorii apar manifestari alergice la distanta de focarul infectios numite

tricofitide, Acestea se prezinta ca papule rosii-palide, localizate in special pe trunchi
Manifestarile clinice specifice:
I. noduli tricofitici cu 2-5 mm, pe cap i gt, acoperii cu cruste albicioase.
II. prin pseudotundere i extensia nodulilor placa (placarda) tricofitic,de 3-5 cm ;
III. crust groas - uscat i tare -Tricofiia uscat
- cu crevase i exsudat purulent Tricofiia umed