Aplicatiile

ingineriei
genetice la plante
Introducere
Ingineria genetica reprezinta o ramura importanta a
geneticii ce are in vedere modificarea organismelor vii
pentru obtinerea de noi caracteristici.
Multe aplicatii ale acestei ramuri sunt regasite in
domeniul agriculturii, insa ingineria genetica este intr-o
continua dezvoltare.
Generalitati
Modificând genomul plantelor şi animalelor
domestice, omul poate să le confere acestora anumite
caracteristici benefice lui ca rezistenţa la boli,
rezistenţa la diferiţi factori de mediu (temperatură,
umiditate, sol etc), o anumită dimensiune, un anumit
aspect fizic etc.
Plantele actuale sunt majoritatea hibrizi obţinuţi
prin încrucişarea diverselor soiuri sălbatice, acestea
au fost hibridizate pentru a se obţine soiuri noi, mai
rezistente şi cu producţie mai mare. De exemplu, grâul
a fost obţinut prin încrucişarea a trei specii diferite.
Generalitati
Treptat, hibridizarea a fost inlocuita de ingineria
genetica datorita noilor cunostinte dobandite in
domeniu.
Ingineria se bazeaza pe modificarea genomului
actionand direct asupra acestuia.
Fragmente mici de ADN, care determină
caracteristici benefice omului sunt extrase din
genomul anumitor organisme şi introdu-se în
genomul alor organisme, care astfel vor căpăta
caracteristicile dorite.
Beneficii
Folosindu-se de ingineria genetică omenirea ar
putea înlătura multe din problemele sale actuale.
Plante cu o rezistenţă şi o productivitate mai mare
ar putea eradica foamea şi ar putea salva multe din
zonele naturale, atât de afectate de extinderea
terenurilor agricole. Inserându-se anumitor plante
gene umane, răspunzătoare de producerea
anumitor substanţe precum hormonii sau anticorpii,
aceste plante ar putea produce astfel de substanţe,
atât de necesare celor care suferă de anumite
afecţiuni.
Plante transgenice
Plantele transgenice sunt obţinute în urma experimentelor
„in vitro” de transfer de material genetic exogen: la nivelul
lor s-au integrat în mod stabil secvenţe de ADN provenite de
la alte organisme, care le conferă anumite însuşi fenotipice
noi sau modificate.
Transferul de gene la plante a devenit posibil datorită
descoperirii şi a utilizării sistemului de transformare genetică
prin intermediul bacteriilor din genul Agrobacterium
(A.tumefaciens şi A.rhizogenes). Rezultatele cercetărilor din
domeniul geneticii vegetale, bazate în primul rând pe
folosirea plasmidelor Ti de la Agrobacterium tumefaciens, se
constituie într-un material faptic deosebit de bogat. Vectorii
de clonare derivaţi de la plasmidele Ti, tehnicile de
transformare genetică, structura şi exprimarea genelor în
plantele transgenice au determinat obţinerea unor noi
cunoştinţe importante atât pentru cercetarea fundamentală,
cât şi pentru îmbunătăţirea însuşirilor unor plante de cultură.
Aplicatii practice
În ceea ce priveşte aplicaţiile practice, până în
prezent au fost obţinute o serie de rezultate
semnificative, unele aplicate deja în practică aşa
cum sunt: plante transgenice rezistente la viroze;
plante transgenice rezistente la atacul unor
dăunători, plante transgenice rezistente la erbicide
(figura 1); plante transgenice de interes horticol
(plante ornamentale cu fenotipuri noi, plante care
produc fructe rezistente la înmuiere); plante
transgenice capabile să sintetizeze metaboliţi
secundari în cantităţi crescute; plante transgenice
producătoare de anticorpi „comestibili” etc.
Comparaţie între aspectul unor plante transgenice de tutun
rezistente la acţiunea erbicidelor şi cel al unor plante
normale (după Tarano, 1993)
Aplicatii in agricultura
Obţinerea de plante rezistente la dăunători reprezintă
poate domeniul cel mai spectaculos al ingineriei genetice
aplicate la plante, deoarece a permis regenerarea de plante
transgenice care conţin gene de origine bacteriană ce le
asigura protecţie faţă de anumite insecte dăunătoare.
Aceasta asigură, pe de o parte, obţinerea de recolte mai
bogate şi, pe de altă parte, reducerea cheltuielilor fermierilor
pentru pesticide. In ultimii ani, au fost descoperite o serie de
noi gene pentru rezistenţa la atacul insectelor, transferabile
la plante. Dintre acestea sunt de amintit: genele ce codifică
producerea δ-endotoxinei de la Bacillus thuringiensis; gene
pentru sinteza unor enzime sau a unor inhibitori enzimatici;
gene de la plante ce codifică sinteza unor lectine specifice;
gene care determină inducerea sintezei unor compuşi
vegetali de tipul fitoalexinelor etc.
Aplicatii biofarmaceutice
Plantele au un potential considerabil pentru
productia de proteine si peptide biofarmaceutice,
intrucat ele pot fi transformate genetic cu usurinta
si reprezinta o sursa ieftina de proteine.
Astfel de produse biofarmaceutice si vaccinuri
comestibile pot fi stocate si distribuite ca seminte,
tuberculi sau fructe, facand programele de
imunizare in tarile in curs de dezvoltare mai ieftine
si mai usor de atins.
Sursa: http://www.slideshare.net/SrinivasBhairy2/ph02-ediblevaccines
Diverse aplicatii ale ingineriei
genetice
În medicină ingineria genetică este folosită pentru
producerea anumitor anticorpi, hormoni, factori
antihemofilici etc. Aceste substanţe se obţin prin
inserarea în corpul diverselor organisme a genelor care
determină producerea acestor substanţe, astfel aceste
organisme începând să producă astfel de substanţe.
În agricultură ingineria genetică este folosită pentru
producerea unor plante şi animale mai rezistente, mai
prolifice sau mai dezvoltate. Astfel se pot crea plante
rezistente la secetă, la soluri nepotrivite, la acţiunea
erbicidelor şi a paraziţilor şi animale mai prolifice, mai
dezvoltate şi cu anumite calităţi.
Bibliografie
• C. P. Cornea Facultatea de Biotehnologii,
Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină
Veterinară Bucureşti, B-dul Mărăşti 59, România Modificarea genetică a plantelor:
Principii generale
de realizare. Aplicaţii şi controverse
• http://www.nature.com/nbt/journal/v18/n11/full/nb
t1100_1151.html
• http://www.scientia.ro/biologie/genetica/2702ingineria-genetica-introducere-
11.html
• http://www.scientia.ro/biologie/genetica/2714metodele-si-aplicatiile-ingineriei-
genetice-12.html