3.1.

Procesul destinderii in treptele de presiune

Se traseaza procesul teoretic si real al destinderii in treptele de presiune între:

- punctul de ieșire din treapta de reglare Rateau (notat 22 – stabilit la
intersectia dintre entalpia h22 calculata si izobara p2 de ieșire din treapta de
reglare);
- punctual real de ieșire din turbina (notat C).
- La turbinele cu 2 prize fixe se va neglija prima priză, iar punctul B va
corespunde presiunii de priză cea mai mică.

Se vor calcula: - randamentul intern al treptelor de presiune

- căderile teoretice pe regiuni de debit constant

Obs.
1.
= Procesul real al destinderii în treptele de presiune este foarte apropiat cu procesul real al
destinderii în întraga turbină trasat la Cap. 1
= Randamentul intern al treptelor de presiune este ușor mai mare ca cel determinat la Cap.1
= Căderile teoretice pe regiuni sunt apropiate ca valoare cu cele stabilite la Cap. 1, astfel
- Ht1 este aproximativ mai mică cu valoarea căderii pe treapta de reglare
- Htc are aproximativ aceeași valoare

1
 3.2. Predimensionarea treptelor de presiune

Se urmărește determinarea caracteristicilor geometrice și funcționale ale

treptelor reprezentative – prima și ultima treapta dintr-o regiune de debit constant:
- intrare – prima priza
- intre prize
- ultima priza –evacuare din turbina.
In acest scop unele mărimi se propun iar altele sunt calculate. O parte din
marimile propuse se verifica apoi prin calcul (ex. căderea pe treapta). Se
calculeaza diametrul mediu, inălțimea ajutajelor, căderea pe treaptă și viteza
axială.
La baza calculelor stă ecuația de debit.
Atenție la variația debitului în lungul turbinei datorită prizelor!!
Calculele se fac in secțiunea de ieșire din ajutaje, cu excepția ultimei trepte
unde se efectuează și la ieșirea din treaptă.
Pentru aceasta trebuie apreciat volumul specific la ieșirea din ajutaje
propunand căderea pe treaptă și gradul de reacțiune al treptei. Punctul de ieșire
din ajutaje se apreciaza fie față de intrarea în treaptă (prima treaptă, treptele de
după prize), fie față ieșirea din treaptă (treptele dinaintea prizelor), conform
indicațiilor din figura de mai jos.

Aprecierea volumului specific la ieșirea din ajutajele treptelor reprezentative

pentru calculul de predimensionare

2
3.2.1. Predimensionarea primei trepte (vezi subcap. 7.9.2. TAG 1)
Se propun:
- caderea de entalpie pe treapta Ht = ( 30 ÷ 50) kJ/kg (pentru n = 3000 rot/min);
- gradul de reactiune ρ = (0 ÷ 0,15)
- unghiul α1 α1 = (11 ÷ 13) deg
- coeficientul kx kx = (0,8 ÷ 1)
- coeficientul µa µa = 0,99
- inaltime ajutajelor la iesire la1 = …..mm (conform tabelului 7.6 TAG I)

La grade mici de reactiune se poate aprecia caderea in ajutaje aproximativ aceeasi cu

caderea pe treapta. Ca urmare volumul specific pentru iesirea din ajutajele primei trepte se
determina la circa (30 ÷ 50) kJ/kg de intrarea in treapta (punctul 22) (vezi figura de mai sus)

Diametrul mediu al primei trepte

m& v1 k x
d1 =
2 µ aπ 2 (1 − ρ )nl a1tgα 1ef
[n] = rot/s ; [la1] = m

La turbinele cu rotor cu discuri se recomandă ca diametrul mediu al primei

trepte, faţă de diametrul trepte de reglare, să ia valori în domeniul:
d1 = (0,75 ÷1) d1TR. = (…÷..) m
Daca acest lucru nu este posibil, se micsoreaza inaltimea ajutajelor pană la limita de
(8 ÷ 10) mm sau se procedează la adoptarea admisiei partiale (cap. 7.9.2 TAG I), impunand
la1 = (8 ÷ 10) mm, diametrul d1 = 0,75 d1TR si calculand gradul de admisie necesar.

Se calculeaza si diametrul la baza ajutajelor: db = d1 – la1

Caderea de entalpie pe prima treapta

Se propun:
- raportul dintre diametrul treptei precedente și diametrul treptei curente
d1p/d1. La prima treapta = 1
- coeficientul de reducere a vitezei ϕ. Obișnuit ϕ = 0,95 ( la ajutaje scurte
ϕ = 0,92, la ajutaje lungi ϕ = 0,97)
- coeficientul de reutilizare a energie cinetice reziduale µ
µ = 0 pentru prima treapta și pentru treapta de după priza reglată;
µ = 0,5 pentru trepta de după priza fixă;
µ = 0,9 pentru trapta dinaintea prizei și pentru toate celelalte trepte;
Atentie! Acest coeficient are alte valori pentru calculul randamentului treptei (cap. 4.3.2.TAGI)

3
 Căderea de entalpie pe treapta 1

3.2.2. Predimensionarea ultimei trepte

Ultima treaptă a turbinelor cu condensație se caracterizează prin palete

lungi, subțiate spre varf și răsucite.
In cele mai multe cazuri se adoptă:
- raportul l/d = (0,25 ÷ 0,42) , crescător cu puterea; pentru puteri mici și medii l/d
= ( 0,25 ÷ 0,35)
o o
- α1UT = (18 ÷ 24 )
- ϕ = (0,95 ÷ 0,98)
- coeficientul de reducere a raportului optim de viteze kx = (0,9 ÷ 1)
- gradul de reacțiune în secțiunea de mijloc:
• se propune in jur de 0,5 conform
diagramei ρ = f(l/d, α1)
sau
• pentru a evita reactiuni negative la baza
paletei răsucite se determină punand
condiția ca gradul de reacțiune la baza
sa fie 0 sau ușor pozitiv (ρb = 0 ÷
0,05).
Pentru legea de răsucire cuplu Euler
constant (subcap 7.11.2. TAG I).
1 − ρb
ρm = 1 − Fig. 7.18. Variaţia gradului de reacţiune
  l 
−2
cu raportul l/d şi unghiul α1 .
1 − 1 − 1 −   cos 2 α1
  d 
In calculul de predimensionare se apreciază viteza absolută la ieșirea din
palete sau ajutaje. Se disting 3 metode:
I. Metoda prin care pierderea cu energia cinetică la ieşirea din treapta se
exprimă ca o fracţie ξ din căderea teoretică de entalpie în turbină;
viteza absolută la ieşirea din palete va fi (subcap 7.9.2. TAG I):
c 2 = 2ξH t ;

4
 =
2

II. Metoda prin care pierderea cu energia cinetică la ieșirea din treaptă se
apreciază ca fiind o fracţie „A” din energia cinetică la ieşirea din ajutaje
(subcap 7.9.2. TAG I):
c12
∆H c,ev = A
2
m& v c ϕ
d2 = [m]
3 2 d
π µ pτ p E 1 n
d2
Valorile mărimilor A = f (ρ , α1 , k x ) şi E = f (l / d , α1 , k x ) se obţin din
diagrame.

III. Metoda prin care viteza la ieşirea din ultima treapta (ieșirea din turbină)
se apreciază funcţie de viteza sunetului la parametrii de ieşire a = kpc vc ,
respectând condiţia de a nu depăşi această viteză (subcap 7.11.4. TAG I).
Se calculeaza viteza sunetului la parametrii de ieșire și se impune:
c 2 < (0,8 ÷ 0,9)a
Exponentul adiabatic al aburului umed la ieșirea din turbină k=1,035+0,1xc

Se adoptă c2 = (0,3 ÷ 0,9) a

Indiferent de metoda aleasă se vor determina în continuare:

Lungimea paletei =
Diametrul de baza db = d2 - lp
Diametrul la iesirea din ajutaje = 0,96 … … 1 ; d1 = ....

Raportul diametrelor = 0,7 … … 0,9

Cu aceste valori se calculează căderea de entalpie pe ultima treaptă, ţinând
seama şi de recuperarea de energie cinetică din treapta anterioară (subcap. 7.9.2.
TAG I):

5
unde: n = [s-1].
Se traseaza procesul destinderii in ultima treapta, apreciind punctul „O” de
intrare în treaptă și „1” de ieșire din ajutaje, pentru a determina volumul specific
v1
Înălţimea ajutajelor la ieșire se apreciază cu relaţia:
l a1 = l p 2 − 2B p tgγ p − 0,005 ⋅ d1 [m]
unde: γ p este unghiul de evazare a paletelor, γ p ≤ 8 0 ;
lp
B p este lăţimea paletelor, B p ≈ ;
8 ÷ 10
Cu valoarea înălţimii ajutajelor la ieşire se calculează componenta axială a

=
vitezei periferice şi se stabileşte valoarea unghiului α1 :
"# $
! %& '
[m/s]
&

 9.55 ⋅ c1a⋅ kx 
α 1c := atan  [deg]
 d2 ⋅ 60 ⋅ n⋅ ( 1 − ρ ) 
unde: n = [s-1].

Fig. 7.25. A = f ( ρ , α 1 , k x ) ; kx = 0,9. Fig. 7.26. E = f (l / d , α 1 , k x ) ; kx = 0,9.

6
 3.3. Predimensionarea treptelor intermediare

Aceste calcule permit aprecierea evazării turbinei (subcap 7.9.2. TAG I)

Se va efectua calculul de predimensionare pentru treptele din amonte și
aval de fiecare priză. Volumele specifice se determină ca în figura de mai sus,
apreciind punctele de ieșire din ajutajele acestor trepte față de punctul de
intersecție a procesului destinderii cu izobara de priză.
Atentie la variatia debitului pe regiuni datorită prizelor!

Pentru determinarea diametrului mediu se pot utilize 2 metode:

Metoda 1 - asemănător cu prima treapta, cu observația că pe măsură ce ne
deplasăm spre evacuare, se propun valori progresiv mai mari pentru gradul de
reactiune (ρ = 0,1 ÷ 0,3) conform diagramei ρ = f(l/d, α1) și pentru unghiul
(α1 = 12 ÷ 16) deg.
Inălțimea ajutajelor va fi propusă tot mai mare și se va urmări ca diametrul
de bază, căderea pe treaptă și viteza axială să nu scadă,

Metoda 2 - se impune diametrul de bază constant și se calculează înălțimea

ajutajelor la, rezolvand ecuația de gr. 3 (subcap 7.9.2. TAG 1)

3.04 ⋅ m& v1k x

la31 + 2d b la21 + d b2la1 =
µ a 60n(1 − ρ )tgα1ef

Evazarea cu diametru de bază constant se recomandă și este în general

posibilă pentru zonele de înaltă și de medie presiune. În zona de joasă presiune
creșterea rapidă a volumului specific și implicit a debitului volumic impune în
cele mai multe cazuri creșterea diametrului de bază.
La turbinele cu prize reglabile, prezența sistemului de reglare a debitului
(din interiorul turbinei) face posibil un salt atat al diametrului mediu cat și al celui
de bază în regiunea de după priza reglată.

La calculul căderii pe treaptă, raportul d1p/d1 va scădea la (0,95 ÷ 0,8) pe

măsură ce ne deplasăm spre evacuare, iar coeficientul A se propune conform
diagramei ridicate pentru kx = 0,9

3.4. Stabilirea numărului de trepte

Numărul de trepte se stabilește pentru fiecare regiune de debit constant,

impărțind căderea teoretică aferentă regiunii respective (determinată la cap.1) la
căderea medie pe treaptă. Se rotunjește la valoarea întreagă cea mai apropiată.
Caderea medie pe treaptă se stabilește pentru fiecare regiune de debit
constant ca medie aritmetică între căderile pe prima și pe ultima treaptă din
regiune (aproximație acceptată pentru un prim calcul).
7