Capitolul 6

Calculul tratamentului termic final

Tratamentul termic final se aplică piesei finite şi ţine cont de proprietățile

necesare în exploatare ale acesteia, şi anume: o rezilienţă bună şi o duritate ridicată
la suprafaţă, care imprimă proprietatea de rezistenţă la uzură. De exemplu, este
necesar în cazul suprafeţelor de contact pentru fusuri.
Duritatea e dată de operaţia de tratament termic de călire, iar tenacitatea
piesei se obţine în urma tratamentului termic de revenire înaltă, când se obţine o
structură sorbitică, cu bune proprietăţi de rezilienţă.
Tratamentul termic final se numeşte îmbunătăţire şi constă dintr-o călire
urmată de o revenire înaltă.

6.1. Călire martensitică

Pentru a se asigura o călire martensitică se foloseşte un cuptor cu

atmosferă controlată, cu tuburi radiante şi bazin de călire integrat.
 Acest cuptor trebuie să realizeze două cerinţe:
- încălzirea pieselor în cuptor trebuie să fie lentă, astfel încât să nu apară
tensiuni termice mari, care pot duce la deformarea sau la fisurarea piesei;
- încălzirea trebuie să fie realizată într-o atmosferă care să nu producă
decarburarea stratului superficial al piesei.
Pentru aceasta se calculează potenţialul de carbon al atmosferei cuptorului ce
este necesar la un tratament termic corect, cu relaţia lui Gunnarson:
C pot ( atm )
ln =0 ,55( %Si)+0 ,014 (% Ni )−0 ,013( % Mn )−0 , 04 (%Cr )−0 ,013( % Mo)
%C
C pot (atm)
ln =¿ X
%C
X=
C pot (atm)
=e X ⇒C pot(atm)=… … … %
0,35
6.1.1. Caracteristicile cuptorului cu atmosferă controlată
Se foloseşte un cuptor cu atmosferă controlată, cu următorii parametri:
- temperatura maximă de încălzire a cuptorului este Tmax = 950°C;
- lungimea este L = 1200 mm = 1,2 m;
- lăţimea este l = 760 mm = 0,76 m;
- înălţimea este h = 760 mm = 0,76 m;
- greutatea maximă a şarjei este Gmax = 600kg.
 6.1.2. Calculul curbei de încălzire
6.1.2.1.Determinarea temperaturii de călire martensitică şi
a temperaturii cuptorului

TttCM = AC3 + (30 ÷ 50 °C); [°C]

Se obţine: TttCM = +40,2 = 835 [°C]
TttCM = [K]
Determinarea temperaturii cuptorului se face cu relaţia:
TC = TttCM + (10 ÷ 20 °C); [°C]
Se obţine: TC = + 18 = [°C] = [K]

6.1.2.2. Calculul coeficientului de transfer de căldură la încălzire

Calculul se face cu relaţia:

αi = αc + αri [W/m2 · K] , unde:
● αc = coeficient de transfer termic convectiv, care depinde de circulaţia
gazelor în cuptor;
- pentru o viteză de circulaţie a gazelor cu valoarea: v < 5 m/s, valorile αc vor fi:
αc = 5,58 + 3,9 · v – pentru suprafeţe netede;
αc = 6,15 + 4,19 · v – pentru suprafeţe rugoase;
- pentru o viteză de circulaţie a gazelor : v = 5...10 m/s, valorile αc vor fi:
αc = 7,12 · v 0,78 – pentru suprafeţe netede;
αc = 7,52 · v 0,78 – pentru suprafeţe rugoase;
Deoarece avem de-a face cu piesa finită, aceasta fiind prelucrată anterior
prin aşchiere, va avea o suprafaţa netedă.
Pentru o viteză de circulaţie a gazelor în interiorul cuptorului a cărei valoare
adoptată este v =8 m/s, obţinem:
 αc = 7,12· 80,78= [W/m2 · K]
● αri = coeficient de transfer termic prin radiaţie, se calculează cu relaţia:
4 4
−8T C −T med .i 2
α ri =ε r ⋅C 0 ⋅10 ⋅ ,[W /m ⋅ K ]
T C −T med .i

unde: TC = temperatura cuptorului, în grade Kelvin;

Tmed i = temperatura medie pe intervale, în grade Kelvin;
C0 = constanta de radiaţie a corpului negru , cu valoarea C0 = 5,77 W/m2 · K;
εr = grad redus de negreală, se calculează cu relaţia:
1
ε r= ;
( ) ( )
1 1
1+ −1 ⋅ ϕ 12+ −1 ⋅ ϕ 21
ε1 ε2

unde: - ε1 = grad redus de negreală al piesei încărcată în cuptor, cu valorile:

ε1 = 0,9 pentru piese tratate anterior;

ε1 = 0,7 ...0,8 pentru piese semifabricate;
ε1 = 0,35...0,4 pentru piese cu luciu metalic.
Se adoptă: ε1 = 0,4
- ε2 = grad redus de negreală al zidăriei refractare, cu valoarea ε2 = 0,75.
- φ12 = coeficient ce depinde de aşezarea pieselor pe vatră. Se adoptă φ12 = 1.
- φ21 = raportul dintre suprafeţele de radiaţie, se calculează cu relaţia:
Atot . piesa
ϕ 21=
A tot .cuptor

Atot.piesa finită = 0,024 m2

Atot.cuptor = 2 · (L · l + L · h + l · h) [ m2 ]
Atot.cuptor = [ m2 ]
Obţinem:
ϕ 21 =¿
ε r=¿
La încălzire:
2
α r 1=[W /m ⋅ K ]
α r 2= [W /m2 ⋅ K ]
2
α r 3=[ W /m ⋅ K ]
2
α r 4 = [W /m ⋅ K ]
pentru o valoare aTttCM = [ºC] vom calcula Tmed 800-835 cu formula
2
Tmed i=T0i+ 3 (Tfi-T0i)
Tfi- temp cumptorului

Tmed i = [ºC] = [K]

2
α r 5=[ W /m ⋅ K ]

Rezultă: α1 = [W/m2 · K]
α2= [W/m2 · K]
α3 = [W/m2 · K]
α4 = [W/m2 · K]
α 5=¿ [W/m2 · K]
 6.1.2.3. Calculul criteriului Biot
iα ⋅x
Criteriul Biot este un criteriu adimensional şi se calculează cu relaţia: Bii= λ ,
i

unde: - αi = coeficientul de transfer termic total pe intervale;

- λi = coductivitatea termică pe intervale;
- x = dimensiunea principală a piesei, se calculează cu relaţia:
x =  piesa / 2 = 25 / 2 = 12,5 mm = 0,012 m
α 1⋅ x
Obţinem: Bi 1=
λ1
=¿

α 2⋅ x
Bi 2= =¿
λ2
α 3⋅ x
Bi 3 = =¿
λ3
α 4⋅ x
Bi 4= =¿
λ4
α 5⋅ x
Bi 5 = =¿
λ5
Bi 1 + Bi 2 + Bi 3 + B i 4 +B i 5
Bi mediu = =¿
5
 6.1.2.4. Calculul timpilor de incalzire

Deoarece piesa are valoarea coeficientului Bi mediu ≤ 0,25, piesa se consideră

subţire şi calculul timpului de încălzire se face cu relaţia:
m⋅ c i T C −T oi
t incalzire .i = ⋅ ln ,[s ]
A sf ⋅ α i T C −T fi

unde: – m = masa piesei finite, în kg;

– ci = căldura specifică pe interval;
– Asf = aria piesei finite;
– αi = coeficient de transfer termic pe intervalul i;
– TC = temperatura cuptorului, [°C];
– Toi = temperatura iniţială a intervalului i , [°C];
– Tfi = temperatura finală a intervalului i , [°C].
0,958 ⋅607,093 853−20
t incalzire .1 = ⋅ ln =[s]
0,024 ⋅87,02 853−200
t incalzire.2 =[s ]
t incalzire .3 =[s ]

t incalzire .4 =[s]

t incalzire 5= [s]
tînc.total = t1 + t2 + t3 + t4 +t5
tînc.total = [s]
Timpul de menţinere se calculează cu relaţia:
tmenţinere = tînc.total · ¼ = [s]
 6.1.3. Calculul curbei de răcire

La călire, răcirea se face în ulei de tratament termic, deoarece diametrul

piesei este mai mic de 50 mm (Dcr = 90 mm).

Temperatura
900 800 700 600 500 400 300 200 100
[°C]
ulei
290 348 812 2552 3480 812 580 468 232
α 50°C
[W/m · K]
2
apă
812 1160 2900 2320 2900 4680 13920 2320 928
20°C

6.1.3.1. Calculul criteriului Biot

Criteriul Biot este un criteriu adimensional şi se calculează cu relaţia:

αi⋅ x
Bi i= ,
λi

unde: - αi = coeficientul de transfer termic total pe intervale;

- λi = coductivitatea termică pe intervale;
- x = dimensiunea principală a piesei, se calculează cu relaţia:
x =  piesa / 2 = 25 / 2 = 12,5 mm = 0,012 m
Prin interpolare se determină αmed. i corespunzător temperaturilor medii ale
intervalelor.
α med −α 1 T med −T 1 (T med−T 1 )(α 2 −α 1 )
= ;α med = + α1
α 2−α 1 T 2−T 1 T 2−T 1

Fig. 10 . Calcul prin interpolare

αi = coeficientul de transfer termic total pe intervale;
(833,3−800)(290−348) 2
Obţinem: α 1= + 348=[W /m K ]
853−800
(666,66−600)(348−2552)
α 2= + 2552=[W /m2 K ]
800−600
(466,66−400)(2552−812) 2
α 3= +812=[W /m K ]
600−400
(266,66−200)(812−468) 2
α 4= + 468=[W /m K ]
400−200
(80−20)⋅ (468−232) 2
α 5= +232=[W /m K ]
200−20

Obţinem:
α 1⋅ x
Bi 1= =¿
λ1
α 2⋅ x
Bi 2= =¿
λ2
α 3⋅ x
Bi 3 = =¿
λ3
α 4⋅ x
Bi 4= =¿
λ4
α 5⋅ x
Bi 5 = =¿
λ5
Bi 1 + Bi 2 + Bi 3 + B i 4 +B i 5
Bi mediu = =¿
5
 Bi mediu =¿
 6.1.3.2. Calculul timpilor de răcire

Deoarece Bimed  0,25  piesa este considerată groasă, iar calculul timpilor
de răcire se face criterial, cu ajutorul criteriilor Biot şi Fourier.
T fi−T m
Se va calcula: θci =θ si =
T 0 i−T m
;

unde: - T0i – temperatura iniţială pe intervalul i;

- Tfi – temperatura finală pe intervalul i;
- Tm – temperatura mediului ambiant = 25 °C.
800−25
θc 1=θ s 1= =¿
835−25
600−25
θc 2=θ s 2= =¿
800−25
400−25
θc 3=θ s 3= =¿
600−25
200−25
θc 4 =θs 4= =¿
400−25
60−25
θc 5=θ s 5= =¿
200−25

Pentru:
ai ⋅ t si 2
x ⋅ Fo
F o si = 2
⇒ t si =
x ai
a i ⋅ t ci 2
x ⋅ Fo
F o ci= ⇒ t ci =
x
2
ai
a i – difuzivitatea termică

Prin urmare:
- pentru c1 = s1 şi Bi1  Foc1 = 0,3 ; Fos1 = 0,004;
- pentru c2 = s2 și Bi2  Foc2 = 0,42 ; Fos2 = 0,17;
- pentru c3 = s3 şi Bi3  Foc3 = 0,8 ; Fos3 = 0,5;
- pentru c4 = s4 şi Bi4  Foc4 = 2,4 ; Fos4 = 1,25;
- pentru c5 = s5 şi Bi5  Foc5 = 17 ; Fos5 = 15;

Obţinem:
- pentru c1 = s1 şi Bi1  Foc1 = 0,3 ; Fos1 = 0,004;
- pentru c2 = s2 și Bi2  Foc2 = 0,42 ; Fos2 = 0,17;
- pentru c3 = s3 şi Bi3  Foc3 = 0,8 ; Fos3 = 0,5;
- pentru c4 = s4 şi Bi4  Foc4 = 2,4 ; Fos4 = 1,25;
- pentru c5 = s5 şi Bi5  Foc5 = 17 ; Fos5 = 15;

2
x ⋅ Fo
t ci=
ai
t c1 =¿ [s]

t c2 =¿[s]

t c3 =¿ [s]

t c 4=¿ [s]

t c5 =¿ [s]

- pentru c1 = s1 şi Bi1  Foc1 = 0,3 ; Fos1 = 0,004;

- pentru c2 = s2 și Bi2  Foc2 = 0,42 ; Fos2 = 0,17;
- pentru c3 = s3 şi Bi3  Foc3 = 0,8 ; Fos3 = 0,5;
- pentru c4 = s4 şi Bi4  Foc4 = 2,4 ; Fos4 = 1,25;
- pentru c5 = s5 şi Bi5  Foc5 = 17 ; Fos5 = 15;

2
x ⋅ Fo
t si =
ai
t s 1=¿ [s]

t s 2=¿ [s]

t s 3=¿ [s]
t s 4 =¿ [s]

t s 5=¿ [s]

Timpul total de răcire este:

tc racire total = tc1 + tc2 + tc3 + tc4 +tc5
tc racire total = [s]
ts racire total = ts1 + ts2 + ts3 + ts4 + ts5
ts racire total = [s].
6.1.4. Calculul numărului de utilaje necesare realizării volumului
producţiei date

Timpul de utilizare a unui cuptor se calculează cu relaţia:

tu = tinc.tot + tmentinere = 867 + 216,75 = 1083,7 [s] = 0,301 [h]
Timpul ciclului de funcţionare se calculează cu relaţia:
Tciclu = Ka · tu = 2 ·1083,7 = 2167,4 [s] = 0,602 [h] ,
unde Ka = coeficient necesar mişcării auxiliare.
Productivitatea încălzirii la tratamentul de călire martensitică se calculează
m
piesa ⋅N
cu relaţia: PCM = t , unde N – numărul de piese din şarjă.
ciclu

N = n 1 · n2

n1 =
[ L−100
l ]
n2 =
[]
l
d

unde: d – diam. max. al

piesei;
l – lăţimea cuptorului;
L – lungimea
cuptorului.
Obţinem: n1 = (1200 – 100)/363 = 1100/363 = 2,75 . Adoptăm n1 = 2.
n2 = 760 / 25 = 30,4 . Adoptam n2 = 30.
N = 2 · 30 = 60 semifabricate
PN = 0,96 · 60 / 0,602= 95,68 kg/h.
Numărul de utilaje se calculează cu relaţia:
Vol . ∏ .an .⋅m piesa 200000 ⋅ 0,96
N u= = =0,43
K i ⋅ F r ⋅ PN 0,8 ⋅ 5760,45 ⋅95,68

unde: - Vol.prod/an = 200.000 buc;

- Ki = coeficient ce depinde de gradul de încărcare al cuptorului (0,8÷0,9)
Se adoptă Ki = 0,8;
- Fr = fondul real de timp (Fr = (1 - ta) · Ft );
- Ft = fondul de timp al utilajului (Ft = 6777 ore/an);
- ta = timpul necesar pentru operaţii auxiliare ( ta = 0,15).
Fr = (1 − ta) · Ft = (1 − 0,15) · 6777 = 5760,45 ore / an.

Deoarece Nu = 0,43  este necesar un singur cuptor