Exemplu

Se consideră o cameră de hotel cu pardoseala în formă de dreptunghi având

dimensiunile 3,8 m x 6,2 m. Înălțimea liberă a camerei este de 2.8 m. Planșeul și
pardoseala sunt realizate din beton armat: c = 1100 J/kgK, ρ = 2300 kg/m 3, λ = 1,2
W/mK. Pereții sunt din cărămidă tencuiți cu un start de material, cu grosimea de 13
mm, ce poate fi echivalat din punct de vedere al căldurii specifice, densității și
conductivității termice cu ipsosul de construcții: c = 1000 J/kgK, ρ = 1150kg/m 3, λ =
0,41 W/mK.
Deschiderile din pereți sunt formate din (înălțime x lățime): ușă de 2,10m x 1,0 m și o
fereastră de 1 m x 1 m.
Să se traseze curba de foc parametric.
Etape de lucru
 Determinarea factorului b se face utilizând relația (5):
- Pentru planșeu și pardoseală:
1
b=√ 1100 ∙2300 ∙ 1,2=1742,41 J /m2 s 2 K
Aria (planșeu+pardoseală):
A=2∙ ( 3,8 x 6,2 )=47,12 m2

- Pentru pereți:
1
b=√ 1000∙ 1150 ∙ 0,41=686,65 J /m2 s 2 K

Observație: deoarece factorul b al stratului de ipsos este mai mic decât factorul zidului
din cărămidă, se ia în considerare doar factorul stratului expus la foc.
Aria pereților:
A=2∙ ( 3,8 x 2,8+6,2 x 2,8 )−2,1∙ 1−1 ∙ 1=5 2 ,9 0 m 2
- Pentru compartiment (încăpere):
1
1742,41 ∙ 47,12+686,65 ∙5 2 , 9 0
b= =11 84 , 0 2 J /m2 s 2 K
47,12+5 2 , 90

 Factorul de deschidere O:
Vom determina pentru început aria totală A t (pereți, planseu, pardoseală-inclusiv
deschiderile) aria totală a deschiderilor (Av) din pereți și media ponderată a înălțimilor
deschiderilor din pereți (heq):
At =2 ∙ ( 3,8 x 6,2+3,8 x 2,8+6,2 x 2,8 )=103,12 m2

A v =2,1∙ 1+1∙ 1=3,1 m2

2,1∙ 2,1+1 ∙1
h eq= =1,74
2,1+1
Factorul O:

O=3,1 ∙ √ 1,74 =0,03964 m0,5

103,12

 Factorul Γ:
0,03964 2
Γ=
( )
0,04
11 84 , 0 2
1160
=0,9 426

Observație: valori mai mici decât unitatea pentru factorul Γ presupune o creștere în
timp mai lentă a temperaturii decât curba standard.
 Determinarea valorii de calcul a densității de sarcină termică qt,d [MJ/m2]
După destinație, conform tabelului E4 din Eurocode 1, dernsitatea de sarcină termică
din camerele de hotel este de qf,k = 377 MJ/m2. Presupunând că influența măsurilor
active nu este luată în considerare, la limită putem spune că qf,d = qf,k = 377 MJ/m2.
În acest caz:
3,8 ∙ 6,2
q t , d=377 ∙ =86,14 MJ /m 2
103,12

 Durata fazei de creștere a temperaturii tmax [ore]

86.14
t max=0.0002∙ =0.43 ore(26 min)
0.03964

Conform etapei de calcul nr. (4), pentru camere de hotel, perioada cea mai scurtă a fazei
de încălzire este tlim = 20 min = 0,333 ore.
Deoarece tlim < tmax focul este controlat prin ventilație (energia degajată în încăpere
este maximă iar procesul devine limitat din cauza lipsei de oxigen).
Temperatura în timpul fazei de creștere a temperaturii, adică până la t = t max = 0,43 ore,
se determină cu relația (9) în care t ¿=Γ ∙ t=0,9 426 ∙ t . În acest caz obținem următoarea
relație, în care dând valori lui t în intervalul [0; 0.43] putem trasa graficul (figura 1) de
variație a temperaturii în faza de creștere a acesteia:
θ g=20+1325 ∙ ( 1−0,324 ∙ e−0,2 ∙0,9 426∙ t−0,204 ∙e−1,7 ∙ 0,9 426 ∙t −0,472∙ e 19∙ 0,9 426 ∙t )

Temperatura maximă se determină din relația de mai sus, punân condiția t = t max = 0,43
ore:
θmax =20+1325 ∙ ¿

−0,472 ∙ e19 ∙0,9 426 ∙0,43 ¿=813 ,13 ° C

 ¿
Deoarece t max=0.9 426 ∙ 0.43=0.4 05 ore, temperatura în timpul fazei de descreștere a
temperaturii se calculează cu relația (10). Din aceeați relație putem determina după cât
timp temperatura gazelor fierbinți va ajunge la valoarea de 20 °C, astfel:
8 13,13−20
+ 0,4 05
625
t= =1,7 76 ore
0,9 426

În relația (10) dacă dăm valori lui t în intervalul [0,43;1,776] putem trasa graficul
(figura 1) de variație a temperaturii în faza de descreștere a acesteia:
θ g=8 13,13−625∙( 0.9 426 ∙t−0.4 05)

Ne propunem să vedem cum variază temperatura în timp în funcție de dimensiunile

deschiderilor din pereții compartimentului. Astfel, mărim dimensiunea ferestrei la 1,8 m
x 1,2 m.
Etape de lucru
 Determinarea factorului b se face utilizând relația (5):
- Pentru planșeu și pardoseală:
1
b=√ 1100 ∙2300 ∙ 1,2=1742,41 J /m2 s 2 K
Aria (planșeu+pardoseală):
A=2∙ ( 3,8 x 6,2 )=47,12 m2

- Pentru pereți:
1
b=√ 1000∙ 1150 ∙ 0,41=686,65 J /m2 s 2 K

Aria pereților:
A=2∙ ( 3,8 x 2,8+6,2 x 2,8 )−2,1∙ 1−1,8 ∙ 1,2=51,74 m2
- Pentru compartiment (încăpere):
1
1742,41 ∙ 47,12+686,65 ∙51,74
b= =1189,86 J /m2 s 2 K
47,12+51,74

 Factorul de deschidere O:
Vom determina pentru început aria totală A t (pereți, planseu, pardoseală-inclusiv
deschiderile) aria totală a deschiderilor (Av) din pereți și media ponderată a înălțimilor
deschiderilor din pereți (heq):
At =2 ∙ ( 3,8 x 6,2+3,8 x 2,8+6,2 x 2,8 )=103,12 m2

A v =2,1∙ 1+1 ,8 ∙ 1 ,2=4,26 m 2

2,1∙ 2,1+1 , 8∙ 1 ,2 ∙ 1,8
h eq= =1 ,95
2,1+1 ,8 ∙ 1,2

Factorul O:
 1 ,95
O=4,26 ∙ √ =0,0 576 m0,5
103,12

 Factorul Γ:
0 , 0576 2
Γ=
( )
0,04
118 9,86
1160
=1,9708

Observație: valori mai mari decât unitatea pentru factorul Γ presupune o creștere în
timp mai rapidă a temperaturii decât curba standard.
 Determinarea valorii de calcul a densității de sarcină termică qt,d [MJ/m2]
După destinație, conform tabelului E4 din Eurocode 1, dernsitatea de sarcină termică
din camerele de hotel este de qf,k = 377 MJ/m2. Presupunând că influența măsurilor
active nu este luată în considerare, la limită putem spune că qf,d = qf,k = 377 MJ/m2.
În acest caz:
3,8 ∙ 6,2
q t , d=377 ∙ =86,14 MJ /m 2
103,12

 Durata fazei de creștere a temperaturii tmax [ore]

86.14
t max=0.0002∙ =0.30 ore (18 min)
0.0576

Conform etapei de calcul nr. (4), pentru camere de hotel, perioada cea mai scurtă a fazei
de încălzire este tlim = 20 min = 0,333 ore.
Deoarece tlim > tmax focul este controlat prin combustibil (fluxul de căldură degajat în
prima parte a incendiului este suficient de mare astfel încât să poată aprinde și
substanțele/materialele combustibile adiacente).
În acest caz, etapele de calcul sunt următoarele:
 Factorul de deschidere modificat (relația 12):
O 86,14
lim ¿=0,0001∙ =0,0258 ¿
0,333

 Factorul Γmodificat (relația 13):

Γ 0,0258 2

( )
lim ¿=
0,04
1189,86
1160
=0,03975¿
Temperatura în timpul fazei de creștere a temperaturii, adică până la t = t lim = 0,333 ore,
¿
se determină cu relația (9) în care t =Γ lim ¿∙ t=0.03975∙ t ¿. În acest caz obținem următoarea
relație, în care dând valori lui t în intervalul [0; 0.333] putem trasa graficul (figura 1) de
variație a temperaturii în faza de creștere a acesteia:
θ g=20+1325 ∙ ( 1−0,324 ∙ e−0,2 ∙0.03975 ∙t −0,204 ∙ e−1,7 ∙0.03975∙ t−0,472∙ e 19∙ 0.03975∙t )

Temperatura maximă se determină din relația de mai sus, punân condiția t = t lim = 0,333
ore:
θmax =20+1325 ∙ ¿

−0,472 ∙ e19 ∙0.03975∙ 0,3 33 ¿=166.21° C

¿
Deoarece t max=1.9708∙ 0.3=0.591 ore , temperatura în timpul fazei de descreștere a
temperaturii se calculează cu relația (16). Din aceeați relație putem determina după cât
timp temperatura gazelor fierbinți va ajunge la valoarea de 20 °C, astfel:
166.21−20
+0.6562
250 ∙(3−0.591)
t= =0.456 ore
1.9708

În relația (16) dacă dăm valori lui t în intervalul [0,333;0.456] putem trasa graficul
(figura 1) de variație a temperaturii în faza de descreștere a acesteia:
θ g=166.21−250 ∙(3−0.591)∙(1.9708 ∙ t−0.6562)
 Curba temperatură-ti mp
Foc controlat prin aer Foc controlat prin combustibil
900

800

700

600
Temperatura [°C]

500

400

300

200

100

0
0 0.25 0.5 0.75 1 1.25 1.5 1.75 2
Timp [ore]

Figura 1 – Curba temperatureă -timp