Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

3.4. Metode de calcul

Normele europene oferă, în general, trei metode de calcul al rezistenţei la acţiunea

focului:
Metoda tabelară – are la bază observaţiile făcute în timpul experimentelor. Este foarte
simplă de utilizat, domeniul de aplicabilitate fiind însă limitat, datorită unui ansamblu de condiţii
geometrice impuse secţiunilor. Această metodă se aplică în mod uzual în cazul elementelor din
beton sau mixte oţel – beton, dar nu este prezentă în normativul EN1993-1-2 pentru calculul
elementelor din oţel la acţiunea focului.
Metode simplificate de calcul – permit calculul capacităţii portante ultime pe baza unor
formule sau nomograme de calcul, calibrate pe baza a numeroase încercări experimentale. Pentru
elementele cu secţiune mixtă oţel – beton, spre exemplu, Comitetul internaţional pentru
dezvoltarea şi studiul elementelor tubulare (Comite Internaţional pour le Developpement et
l`Etude de la Construction Tubulaire - CIDECT) a editat un ghid de dimensionare care conţine
42 de nomograme de calcul pentru capacitatea portantă a stâlpilor cu secţiune circulară sau
pătrată, umpluţi cu beton, funcţie de dimensiunile secţiunii, procentul de armare, tipul de beton şi
lungimea de flambaj a stâlpului.
Modele de calcul avansate – presupun analiza numerică cu ajutorul unor programe de
calcul specializate, dedicate analizei termice şi mecanice a structurilor supuse la acţiunea
temperaturilor înalte, validate prin încercări experimentale. Modelele de calcul avansate sunt
aplicabile pentru orice tip de curbă de evoluţie a temperaturii în compartimentul de incendiu,
inclusiv pentru modele de foc natural şi pot fi utilizate pentru analiza întregii structuri, luând în
considerare şi efectele indirecte ale acţiunii focului, cum ar fi dilatarea elementelor structurale.

3.5. Studiu de caz

În lucrarea “Proiectarea construcţiilor metalice la acţiunea focului” a lui Raul Zaharia s-

a prezentat un studiu pentru determinarea rezistenţei la acţiunea focului a unei structuri metalice
deosebite, pentru care analiza simplificată a elementelor, cu ajutorul formulelor prezente în
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

normative, nu oferă rezultate satisfăcătoare şi pentru care s-a aplicat metoda avansată de calcul,
utilizând modelul de foc natural „Two Zone – One Zone” pentru reprezentarea acţiunii focului.
Alte studii similare, precum şi precizări, recomandări şi exemple cu privire la modul de
calcul al structurilor metalice la acţiunea focului în conformitate cu normativul european sunt
date în lucrări ce aparţin literaturii universale de specialitate.
Cu privire la structurile mixte oţel – beton, soluţia constructivă de stâlpi cu secţiune
compusă din ţeavă circulară metalică şi miez de beton armat a fost analizată şi în lucrarea “Stâlpi
cu secţine mixtă din ţeavă de oţel şi miez de beton armat” a aceluiaşi Raul Zaharia şi aplicată la
diverse lucrări executate sau în curs de execuţie. În lucrarea menţionată s-a analizat rezistenţa la
acţiunea focului pentru stâlpii cu secţiune compusă din ţeavă cu miez de beton armat, în
conformitate cu norma europeană EN1994-1-2, aplicând toate cele trei metode enumerate
anterior.
În continuare se prezintă o aplicaţie pentru una dintre secţiunile mixte din oţel-beton ale
stâlpilor unei structuri multietajate din Bucureşti. Aşa cum se arată în figura 3.3., stâlpii sunt
realizaţi cu secţiune dreptunghiulară din beton armat, având la interior câte două profile laminate
europene HEB, dispuse în cruce.
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

Figura 3.3. - Stâlp HEB1000HEB500

Acest tip de secţiune nu se regăseşte între tipurile de secţiuni prevăzute în metoda

tabelară din EN1994-1-2 şi nu există nici formule simplificate pentru acest tip de secţiuni.
Singura modalitate de determinare a rezistenţei la acţiunea focului a secţiunii mixte
rămâne metoda avansată de calcul. Pentru aceasta s-a utilizat programul de calcul SAFIR,
dedicat analizei termice şi mecanice a structurilor supuse la acţiunea temperaturilor înalte,
dezvoltat la Universitatea din Liege, Belgia.
Acest program, la a cărui dezvoltare a participat şi Departamentul de Construcţii
Metalice şi Mecanica Construcţiilor din cadrul Universităţii ‘Politehnica’ din Timişoara, a fost
validat prin comparaţia cu numeroase încercări experimentale, precum şi cu alte programe de
profil existente.
Calculul timpului de rezistenţă la acţiunea focului a stâlpului se face în două etape. Într-
o primă etapă a analizei numerice se determină evoluţia temperaturii pe secţiunea transversală a
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

elementului, funcţie de aceasta ţinând cont de pierderea caracteristicilor mecanice a materialelor

ce compun secţiunea transversală.
Etapa a doua se referă la analiza structurală propriu-zisă, stabilind răspunsul structurii
sub acţiunea forţelor statice şi a încărcării termice. Programul SAFIR permite o analiză
structurală neliniară, în paşi de timp corespunzători creşterii temperaturii pe secţiune
transversală, sub acţiunea încărcărilor statice constante sau variabile în timp.
Prin încadrarea construcţiei în gradul I de rezistenţă la foc, în conformitate cu
"Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor - P118 -99", s-a impus pentru stâlpii structurii un

timp de rezistenţă la foc de 21/2 ore (150minute). Îndeplinirea criteriului de rezistenţă a stâlpului
la acţiunea focului s-a verificat sub acţiunea eforturilor rezultate din gruparea specială de
incendiu. În conformitate cu norma europeană Eurocode 1, Partea 1.2 EN 1991-1-2 Eurocode 1
- Actions on Structures. Part 1-2: General Actions - Actions on Structures exposed to fire precum
şi in conformitate cu norma europeană EN 1990, Eurocode: „Basis of structural design” s-au
considerat ipotezele de încărcare permanentă (P), vânt (V) şi utilă (U) în următoarele combinaţii:

C1: 1.00 × P + 0.50 × U

C2: 1.00 × P + 0.20 × V + 0.30 × U

Calculul stâlpului cu secţiune mixtă a fost condus în două etape:

- în prima etapă se determină evoluţia temperaturii pe secţiunea transversală a

elementelor (utilizând curba de foc standardizată ISO834, în conformitate cu EN 1991-1-2 şi
NPO46/2000);
- în etapa a doua s-a stabilit răspunsul elementului structural, considerat izolat, sub
acţiunea încărcărilor termice şi a eforturilor statice maxime obţinute din combinaţiile de mai sus,
corespunzătoare grupării speciale de incendiu.
Pentru scopul acestei lucrări, s-a considerat doar verificarea stâlpului HEB1000HEB500
cu secţiunea din figura 3.3. În figura 3.4. este prezentată discretizarea secţiunii transversale a
stâlpului. Din motive de simetrie, s-a reprezentat doar un sfert din secţiunea transversală. Se pot
distinge cele trei tipuri de materiale folosite: secţiunile stâlpilor din oţel, armăturile (considerate
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

în modelare cu formă rectangulară şi având o arie echivalentă cu aria armăturii circulare) şi

betonul.
În urma calculului termic, se obţine distribuţia temperaturilor pe secţiunea transversală.

În figura 3.5. se arată valoarea temperaturilor după 21/2 ore de foc ISO (9000sec.). Se poate
constata că tălpile stâlpilor şi-au epuizat în mare măsură capacitatea portantă (având şi
temperaturi de peste 1000 °C) în timp ce inimile stâlpilor şi armăturile au o rezervă apreciabilă
de rezistenţă, având temperaturi mai scăzute.
De asemenea, secţiunea de beton are încă un miez rece cu arie importantă. Există deci,

după 21/2 ore, o rezervă semnificativă de capacitate portantă a secţiunii.

Figura 3.4. - Discretizarea secţiunii transversale a stâlpului

Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

Figura 3.5. - Distribuţia temperaturilor pe secţiunea transversală după 21/2 ore de foc ISO

Îndeplinirea criteriului de rezistenţă a stâlpului la acţiunea focului pentru limita de timp

de 21/2 ore depinde gradul de utilizare a elementului structural, sub acţiunea eforturilor rezultate
din gruparea specială de incendiu prezentate anterior.
În calculul stâlpului s-a considerat elementul izolat, cu o săgeată iniţială
corespunzătoare imperfecţiunii echivalente date de EN1993-1-1 pentru secţiuni I, asupra căruia
acţionează forţa axială şi momentele încovoietoare maxime rezultate din combinaţiile C1 şi C2.
S-au considerat în calcul stâlpii cei mai solicitaţi de la parter (înălţime 5.4m), etajele 1-3
(înălţime 4.2m), respectiv superiori etajului 3 (înălţime 4m).
Figura 3.6 arată evoluţia în timp a săgeţii la mijlocul înălţimii stâlpului cel mai solicitat
de la parter, sub acţiunea eforturilor rezultate din gruparea specială, pe măsura creşterii
temperaturii pe secţiune. Elementul nu îndeplineşte criteriul de rezistenţă, timpul de cedare de
143 minute fiind inferior timpului impus de 150 minute.
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

Figura 3.6. - Caracteristica timp-săgeată la mijlocul înălţimii stâlpului – parter

Pentru stâlpii etajelor 1-3, aşa cum se observă din figura 3.7, care arată caracteristica

timp-săgeată la mijlocul înălţimii elementului cel mai solicitat (etajul 1), la 9000 secunde ( 21/2
ore) stâlpul prezintă un comportament stabil. Elementul cedează sub acţiunea temperaturii şi a
eforturilor rezultate din gruparea specială de incendiu după aproximativ 189 minute.
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

Figura3.7. - Caracteristica timp-săgeată la mijlocul înălţimii stâlpului - etaj 1

Aşa cum se observă din figura 3.8, care arată caracteristica timp-săgeată la mijlocul

înălţimii elementului cel mai solicitat de la etajele superioare etajului 3, la 9000 sec ( 21/2 ore),
stâlpul prezintă un comportament stabil. Elementul cedează sub acţiunea temperaturii şi a
eforturilor rezultate din gruparea specială de incendiu după aproximativ 256 minute.
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

Figura 3.8. - Caracteristica timp-săgeată la mijlocul înălţimii stâlpului - etaje superioare

În concluzie, stâlpii de tip HEB1000HEB500 de la nivele superioare parterului

realizează în totalitate timpul de rezistenţă la acţiunea focului de 21/2 ore (150minute) sub
acţiunea eforturilor maxime rezultate din gruparea specială de incendiu. Protecţia cu mijloace
adecvate şi agrementate tehnic este necesară doar pentru stâlpii parterului. Pentru celelalte tipuri
de stâlpi ai structurii de rezistenţă, a rezultat un comportament similar, fiind necesară protejarea
elementelor parterului şi eventual a câtorva etaje superioare.
Din păcate, în ţara noastră, deşi normativul pentru verificarea la foc a elementelor
structurale ale construcţiilor din oţel NP 046-200 şi ghidul pentru verificarea la foc a elementelor
structurale ale construcţiilor din oţel GP 055-200 s-au publicat de câţiva ani şi există câteva
Cătălin ANDREI Stabilitatea la foc a construcţiilor

aplicaţii realizate pe baza prevederilor din normativ, există încă reţineri la proiectarea prin calcul
a soluţiilor de protecţie pasivă la acţiunea focului, în condiţiile în care în ţările UE, în SUA,
Australia, Japonia, etc., această practică a devenit curentă în ultimele două decenii.