Sunteți pe pagina 1din 5

Exemplul 1

Date de intrare:

Să se determine rezistenţa la foc EI, M, pentru un perete de zidărie portantă

- zidărie plină, din argilă arsă, netencuit, cu o grosime de 24 cm.

- cărămida are densitatea aparentă în stare uscată de = 1800 Kg/m 3

- raportul dintre încărcarea de calcul şi cea efectiv maximă a peretelui portant respectiv este de = 0,6

- rosturile zidăriei de cărămidă luată în considerare sunt rosturi obişnuite, rostuite cu mortar pentru utilizare generală

3 2
3
2

Secţiune orizontală prin peretele rezistent la foc

Conform anexei B din Anexa Naţională SR EN 1996-1-2 AN, pentru aflarea grosimii minime a unui perete portant din zidărie plină de cărămidă, care să prezinte o clasă de rezistenţă la foc corespunzătoare din Regulamentul de clasificare este necesară accesarea tabelului N.B.1.2. In tabelul N.B.1.2, pentru grupa S.1 de cărămizi, cu caracteristicile

5 fb 75 mortar pentru utilizare generală şi

1 000

caracteristici în care se încadrează peretele portant considerat In tabelul susmenţionat grosimea maximă pentru rezistenţa la foc cea mai mare din clasele de rezistenţă la foc din SR EN 1991-1-2, cea de t F = 240 minute, este

de 170 cm.

2 400 Kg/m 3 ,

Concluzie

Rezistenţa la foc EI, pentru un perete de zidărie portantă cu caracteristicile:

- zidărie plină, din argilă arsă, netencuit, cu o grosime de 24 cm.

- cărămida are densitatea aparentă în stare uscată de = 1800 Kg/m 3

- raportul dintre încărcarea de calcul şi cea efectiv maximă a peretelui portant

respectiv este de

= 0,6

rosturile zidăriei de cărămidă luată în considerare sunt rosturi obişnuite, rostuite cu

mortar pentru utilizare generală, este de peste EI 240, deci superioară celei necesare de EI 180

Exemplul 2

O clădire are structura cu stâlpi de zidărie cu secţiunea de 40x40 cm, .

Stâlpii din zidărie sunt alcătuiţi din zidărie de cărămidă plină din argilă arsă, având cu următoarele caracteristici:

- cărămida are densitatea aparentă în stare uscată de = 2100 Kg/m 3

- raportul dintre încărcarea de calcul şi cea efectiv maximă a peretelui portant

respectiv este de

= 0,75

rosturile zidăriei de cărămidă luată în considerare sunt rosturi obişnuite, rostuite cu mortar de ciment pentru utilizare generală în care se înglobează barele de armare. Să se verifice rezistenţa la foc a stâlpilor şi a pereţilor neportanţi pentru încadrerea clădirii în gradul II de rezistenţă la foc conform prevederilor Normativului de Sigurantă la foc a construcţiilor, indicativ P 118-99

Tabelul 2.1.9. din Normativul P 118 prevede următoarele rezistenţe la foc pentru încadrea în gradul II de rezistenţă la foc a elementelor luate în considerare:

Nr.

   

Crt.

Tipul elementelor de constructie

Gradul II de rezistenţă la foc

0

1

3

1.

Stalpi, coloane,

R 120

pereti portanti

REI 120

2.

Pereti interiori

EI 30

neportanti

3.

Pereti exteriori

EI 15

neportanti

Stâlpii de zidărie vor trebui să aibă o rezistenţă la foc de R 120 Pereţii neportanţi interiori vor trebui să îndeplinescă performanţa de EI 30, iar cei exteriori pe cea de EI 15

In

enunţul exemplului 2 nu se precizeză dacă stâlpii sunt numai perimetrali sau şi

în

interiorul planului clădirii. In ambele situatii o parte din perimetrul stâlpului este

acoperit de grosimea peretelui. Având în vedere că pereţii respectivi nu trebuie să aibă decât o dezistenţă la foc de 30 şi respectiv 15 minute faţă de cele 120 minute necesare stâlpilor, neglijăm zona protejată şi considerăm acoperitor stâlpii din interiorul clădirii, expuşi la foc pe toate cele 4 feţe. Conform anexei C din Anexa Naţională SR EN 1996-1-2 AN, distribuţia temperaturilor în grosimea unui stâlp din cărămidă expus la foc pe toate cele patru

feţe, este cea din figura (a) în cazul în care este expus la foc pe toate cele patru feţe. Izotermele idealizate pentru calculul simplificat sunt cele din figura (b).

1 2 3
1
2
3

(a) izotermele reale în secţiunea unui stâlp expus la foc

1 2 3
1
2
3

A

A

1

2

(b) izotermele idealizate pentru calculul simplificat din secţiunea stâlpului expus la foc pe 4 feţe

Conform anexei C din Anexa Naţională SR EN 1996-1-2 AN, pentru aflarea dimensiunilor minime ale unui stâlp portant din zidărie plină de cărămidă, care să prezinte o clasă de rezistenţă la foc R 120, se determină temperaturile feţei secţiunilor i transversale reziduale şi anume θ 1 temperatura până la care se poate uliliza rezistenţa la rece a a zidăriei (această temperatură delimitează aria A θ 1 a secţiunii reziduale considerată deloc afectată de incendiu), precum şi θ 2 , temperatura secţiunii reziduale A θ 2 afectată de incendiu, dar cere are încă o capacitate de rezistenţă pe care se poate conta. Se calculează apoi capacitatea portantă la starea limită ultimă a secţiunii reziduale combinate A θ 1 + A θ 2 cu relaţia

N Rd,fi(θi

= Φ f

(

dθ

1

A

θ

1

+ f

dθ

2 A

θ

2 )

în care:

A

aria totală a zidăriei

Aθ1

aria zidăriei până la θ1;

Aθ2

aria zidăriei între θ1 şi θ2;

1

2

N Ed

temperatura până la care poate fi utilizată rezistenţa la rece a zidăriei; temperatura peste care materialul nu mai are rezistenţe utilizabile valoarea de calcul a încărcării verticale;

N Rd,fiθ 2 valoarea de calcul a rezistenţei în condiţii de incendiu

f dθ

f dθ

1

2

rezistenţa la compresiune de calcul a zidăriei până la θ 1 ;

rezistenţa la compresiune de calcul a zidăriei între θ 1 şi θ 2 °C, luat ă ca cf d θ 1

c constantă obţinută de la încercarea de efort/deformare la temperaturi înalte (cu indici)

Φ factorul de reducere a capacităţii în mijlocul peretelui, obţinut din 6.1.2.2,

EN 1996-1-1, ţinând seama de excentricitatea suplimentară e θ .

e θ

excentricitatea datorată variaţiei de temperatură din jurul zidăriei

In situaţia exemplului de calcul, θ 1 = 100 0 C conform tabelului de la nota din Anexa

C a SR EN 1996-1-2 AN θ 2 = 600 0 C conform aceluiaş tabel Adânimea în secţiune la care după 120 minute expunere la foc se atinge

temperatura de 100 C pentru zidăria de cărămidă cu densitatea de 1900 kg/m este de 130 mm conform diagramei C.3(a) din anexa C la SR EN 1996-1-2 . Rezultă că nucleul neafectat de foc din secţiunea stâlpului după 120 minute este un patrat cu latura de 400-(2x130)=140 mm, deci A θ 1 = 19600 mm 2 Adânimea în secţiune la care după 120 minute expunere la foc se atinge temperatura de 600 C pentru zidăria de cărămidă cu densitatea de 1900 kg/m este de 35 mm conform aceleiaşi diagrame C.3(a) din anexa C la SR EN 1996-1-2 . Rezultă că secţiunea redusă pe care se poate conta în calcul după 120 minute este un patrat cu latura de 400-(2x35)=330 mm, din care se scade aria A θ 1 deci A θ 2 = 330 2 -19600 = 108900 - 33300 = 75600 mm 2

Rezultă că secţiunea pe care se poate conta reprezintă 108900/160000 adică 68% din secţiunea iniţială. Observând că prin enunţul problemei s-a stabilit că raportul dintre încărcarea de calcul şi cea efectiv maximă a peretelui portant respectiv este

= 0,75, rezultă ca numai prin reducerea secţiunii, fără a mai ţine seama de

reducerea rezistenţei pe zona A θ 2 , se reduce capacitatea portantă la 68% faţa de

numai 75% cât este raportul dintre încărcarea efectivă şi cea de calcul

de

0

3

0

3

In concluzie stâlpul de zidărie cu secţiunea de 40x40 cm cu caracteristicile din enunţ nu prezintă o rezistenţă la foc R 120 necesară gradului II de rezistenţă la foc. Este necesară reconsiderarea secţiunii stâlpilor clădirii respective. In cazul unor stâlpi cu secţiunea de 50x50 cm A θ 1 = 57600 mm 2 iar A θ 2 = 184900 - 57600 Raportul dintre secţiunea redusă şi cea initială va fi de 184900/2500 = 0,74 adică

tot insuficient, ţinând cont şi de reducerea rezistenţei pe zona A θ 2

Dat fiind că o

secţiune mai mare a stâlpilor este inacceptabilă din punct de vedere estetic şi de utilizare a spaţiului, proiectul va trebui sa fie refacut cu stâlpi din beton armat şi pereţi neportanţi de zidărie.

Exemplul 3

Să se determine, în concordanţă cu prevederile SR EN 1996-1-2AN. rezistenţa la foc a pereţilor neportanţi din zidărie de b.c.a, de 20 cm grosime, tencuiţi pe ambele feţe. Dar peretele din b.c.a de 12 cm grosime?

Tabelul N.B.4.1. din Anexa B la SR EN 1996-1-2 AN, precizează grosimea minimă a zidăriei de beton celular autoclavizat pentru pereţi cu rol de separare la foc neportanţi (criteriul EI) pentru clasificări de rezistenţă la foc. In tabelul

susmenţionat, pentru o densitate aparentă de 8-900 Kg/m

ca maxim cifra de 190 mm, pentru care rezistenţă la foc a peretelui de b.c.a este de EI 240 (6 ore) Concluzie Un perete din zidărie de b.c.a, de 20 cm grosime are o rezistenţă la foc de 4 ore Din acelaşi tabel N.B.4.1 din Anexa B la Anexa naţională la Eurocodul 6, găsim pentru o rezistenţă la foc de EI 180 (180 minute) cifra 90/150. Aceasta înseamnă , conform explicaţiei la tabelele Anexei B că grosimea necesară a zidului de b,c,a pentru o rezistenţă la foc de 180 inute este cuprinsă între 90 şi 150 mm. Variaţia aceata atât de mare a groimii necesare acoperă modul de execuţie In concluzie, un perete din zidărie de b.c.a. de 12 cm grosime are o rezistenţă la foc cuprinsă între EI 120 şi EI 180, în funcţie de calitatea execuţiei peretelui (în special dependentă de modul de umplere cu mortar a rosturilor)

, grosimile necesare au

3