Lucrarea nr.

1 - Construcţii geometrice și curbe ciclice

http://www.mecanica.utcluj.ro/dt/lucrari/1-constructii_geometrice.pdf

TEMA
Să se reprezinte pe un format A3 construcțiile prezentate în continuare. Se va lucra cu creion de 0,5mm,
riglă, echer, compas, etc. La curbele ciclice desenați 3 din cele 5 variante (la alegere) și numai curba normală
(nu și cele scurtate sau buclate).Folosiți florarul pentru a interpola punctele intermediare.
Folosiți ambele fețe ale formatului (chenar pe ambele fețe) și încadrați armonios desenele pe planșă. Sub
fiecare desen scrieți ce reprezintă. Lucrarea poate fi terminată acasă.
Cu ajutorul acestor construcţii, realizate cu rigla compasul şi echerul, se pot rezolva diferite probleme constructive.
Printre exemplele cel mai des folosite amintim: împărţirea unui segment de dreaptă în părţi egale sau proporționale,
construcţiile de drepte paralele sau perpendiculare care trebuie să treacă prin anumite puncte, racordările de drepte
sau arce, curbele compuse din arce de cerc, curbele conice, curbele ciclice.

Împărţirea unui unghi în două părţi egale Din punctele C şi D ca centre, cu rază egală cu
diametrul cercului, se trasează arcele de cerc care se
Dându-se unghiul CAB cu vârful în A se descrie un intersectează în punctele A şi B. Se unesc punctele A
arc de cerc care taie laturile AB şi AC în punctele D şi şi B cu diviziunile pare sau impare, prelungind aceste
E. Din punctul D ca centru, cu o rază mai mare ca drepte până intersectează cercul.
jumătatea distanţei DE, se descrie, în interiorul
Punctele de intersecţie cu cercul îl împart în 11 părţi
unghiului, un arc scurt. Se face acelaşi lucru din
egale. Prin unirea punctelor de diviziune se obţine
punctul E. Intersecţia celor două arce ne dă punctul F,
poligonul cu 11 laturi înscrise în cerc.
care împarte unghiul dat în două părţi egale.
Segmentul AF este bisectoarea unghiului CAB.
C
Construirea poligoanelor regulate
D Construirea poligoanelor regulate se face, de obicei
R r
folosind compasul sau echerul.
Pentagon
=

F
În figura de mai jos se arată desfăşurat modul în care
r
=

A se construieşte un pentagon cu ajutorul compasului.

E B
C E C E 1

Împărţirea unui cerc în părţi egale R

L5

R1

5 2
L5

1
B
A G A H G B H
Metoda prezentată mai jos are avantajul că poate fi
L5
R

folosită pentru împărţirea unui cerc oricâte părţi. 4 3

F D F
Metoda este aproximativă, dar pentru desenul D
manual, cu abateri practic neglijabile. Hexagon
Pentru împărţirea unui cerc în, de exemplu, 11 părţi În figura de mai jos se arată desfăşurat modul în care
egale se duc cele 2 diametre perpendiculare, apoi se se construieşte un hexagon (6 laturi) cu ajutorul
împarte diametrul vertical în 11 părți egale. compasului.
XI C A
A
X 1 I
2 R
cerc
R

Ø R= F B F B
R= IX 3 Ø ce
rc
II
4
5
A VIII 6 III B
7 E C E C
R

8
9 IV D D
VII
10
VI V
D

-1-
Racordări Curbele ciclice
Curbele ciclice sau cicloidale sunt curbe plane
Racordarea a două drepte cu un arc definite de traiectoria unui punct legat rigid de un cerc
generator care se rostogoleşte fără alunecare pe o
altă curbă numită bază. Baza poate cerc, elipsă,
curbă plană oarecare sau chiar dreaptă.
Domeniul de aplicare al acestor curbe variază de la
r r profilul dinţilor roţilor dinţate (respectând Legea
A fundamentală a angrenării), la căi de rulare sau chiar
la diferite forme artistice. Deşi aproape toate
O
r O
r manualele de desen tehnic descriu modul de generare
grafică a acestor curbe, am preferat să prezentăm
B numai definiţia precum şi ecuaţiile lor parametrice. Cu
Dat fiind unghiul ascuţit şi raza de racordare dată, ajutorul lor şi al calculatorului aceste curbe pot fi
alăturat se arată modul de realizare a racordării. generate rapid şi precis. În continuare vor fi
Practic se duc două paralele la egală distanţă (r) de prezentate cel mai des întâlnite în practică curbe
cele două drepte. Intersecţia lor va da punctul O, cicloidale
centrul arcului de racordare.
Cicloida simplă sau Ortocicloida
Racordarea unei drepte cu un arc Este curba descrisă de un punct M, aparţinând unui
Dintr-un punct dat pe dreaptă cerc C ce se rostogoleşte fără alunecare pe o curbă
fixă D
Buclatã

Normalã

O1 P M

C R Scurtatã N O
r1
C
N0
M0
O2

~ ~ P0

După poziţia punctului fix M faţă de cercul generator

A se mai pot genera ortocicloide buclate sau alungite
atunci când punctul generator P legat de cercul C se
R află în exteriorul acestuia şi ortocicloide scurtate
atunci când punctul generator N legat de cercul C se
B află în interiorul acestuia.
Dacă punctul generator ajunge să coincidă cu centrul
Cu un arc de rază dată cercului, N≡O, ortocicloida scurtată devine o dreaptă
paralelă cu dreapta D.
Ecuaţiile parametrice ale ortocicloidei sunt:

O R  x = r2 ⋅ ψ − a ⋅ sin ψ
R+ 
R1 y = r2 ⋅ ψ − a ⋅ cos ψ
unde a reprezintă distanţa de la punctul generator la
A centrul O al cercului C.
Dacă
a < r 2 , se obţine ortocicloida scurtată,
O1
R1

a = r 2 , se obţine ortocicloida normală,

B a > r 2 , se obţine ortocicloida buclată.

-2-
Hipocicloida epicicloida buclată generată de punctul P care este
legat de cercul C 2 situat în afara acestuia şi
Hipocicloida este curba descrisă de un punct M epicicloida scurtată atunci când punctul generator N,
aparţinând unui cerc C 2 care se rostogoleşte fără legat de C 2 este în interiorul acestuia.
alunecare pe un cerc fix C 1.

P0 P
M
M0 Buclată
N0 N

N0 M0 r2 O2

P T P0
M C2
Normalã N
O2
r2 Scurtată
Normală
O1
C2 r1
O1
r1
C1

Scurtatã
Când N≡O 2 epicicloida scurtată devine cerc cu
Buclatã
centrul în O 1 şi de rază r 1 +r 2 .Ecuaţiile parametrice ale
C1 epicicloidei sunt:
  r1 
 x = (r1 + r2 ) ⋅ sin ϕ − a ⋅ sin1 +  ⋅ ϕ
În afară de hipocicloida generată de punctul M, mai   r2 
pot fi generate hipocicloide buclate atunci când 
punctul generator P legat de cercul C se află în afara y = (r + r ) ⋅ cos ϕ − a ⋅ cos1 + r1  ⋅ ϕ
acestuia şi hipocicloide scurtate atunci când punctul  1 2  r 
  2 
generator N legat de cercul C se află în interiorul
acestuia. unde a reprezintă distanţa de la punctul generator
până la centrul cercului O 2 .
Când N≡O 2 , hipocicloida scurtată degenerează într-un
cerc cu centrul în O 1 . Ecuaţiile parametrice ale Dacă
hipocicloidei sunt: a < r 2 , se obţine epicicloida scurtată,
  r1  a = r 2 , se obţine epicicloida normală,
 x = (r1 − r2 ) ⋅ sin ϕ + a ⋅ sin1 −  ⋅ ϕ
  r2  a > r 2 , se obţine epicicloida buclată.
 ,
y = (r − r ) ⋅ cos ϕ + a ⋅ cos1 − r1  ⋅ ϕ Dacă raportul dintre diametrele celor 2 cercuri este un
 1 2  r  număr raţional curba nu se “închide” după
  2  parcurgerea unui cerc complet.
unde a reprezintă distanţa de la punctul generator la Pericicloida
centrul cercului O 2 .
Dacă
a < r 2 , se obţine hipocicloida scurtată,
a = r 2 , se obţine hipocicloida normală, C2
N
N0 M
a > r 2 , se obţine hipocicloida buclată.
M0 P
O2
P0
Epicicloida r2 r1 O1
Epicicloida este curba descrisă de un punct M
C1 T
aparţinând unui cerc C 2 care se rostogoleşte fără Buclatã Scurtatã
alunecare pe un alt cerc fix C 1 . În afară de epicicloida Normalã
normală generată de punctul M se mai pot genera

-3-
Pericicloida se asemănă ca mod de generare cu N0 Scurtatã
Buclatã
hipocicloida cu deosebirea că cercul mic rămâne fix, P
iar cercul mare se rostogoleşte, tangent interior, la cel M
N
mic. M0
Astfel pericicloida este curba descrisă de un punct M P0
aparţinând unui cerc C 2 care se rostogoleşte fără r O T Normalã
alunecare pe partea interioară pe un cerc fix C1.
În afară de pericicloida normală generată de punctul
M de pe cercul C 2 se mai pot genera pericicloide
buclate atunci când punctul generator P legat de C 2
se află în interiorul acestuia şi pericicloide scurtate
atunci când punctul generator N legat de C 2 se află în
exteriorul acestuia.

Ecuaţiile generatoare ale coordonatelor carteziene ale

punctului curent sunt:
  r1 
 x = (r1 − r2 ) ⋅ sin ϕ + a ⋅ sin1 −  ⋅ ϕ
  r2 
 de presiune, el modificându-şi valoarea în diferitele
y = (r − r ) ⋅ cos ϕ + a ⋅ cos1 − r1  ⋅ ϕ
 1 2  r 
  2 
unde a reprezintă distanţa de la punctul generator
până la centrul cercului O 2 .
Dacă
a < r 2 , se obţine epicicloida scurtată,
a = r 2 , se obţine epicicloida normală,
a > r 2 , se obţine epicicloida buclată
Deşi ele sunt identice cu ale hipocicloidei, se observă
că notaţiile de pe desen diferă corespunzător poziţiei
fixe a cercului mic şi mobile a cercului mare.
Astfel pot fi create figuri de genul celei de mai sus
unde cercul mare parcurge 33 de rotaţii pe cercul
mare până punctul generator revine în poziţia de
pornire.
Dacă MP = r atunci evolventa buclată va trece chiar
prin O devenind în acest caz spirala lui Arhimede.
Din teoria mecanismelor unghiul α se numeşte unghi
puncte ale evolventei.
Ecuaţiile parametrice ale evolventei sunt:
 x = (r + a ) ⋅ sin(tg α ) − r ⋅ tgα ⋅ cos(tgα )

 x = (r + a ) ⋅ cos(tg α ) − r ⋅ tgα ⋅ sin(tgα )
unde a reprezintă distanţa de la punctul generator
până la dreaptaΔ.
Dacă
a > 0 , se obţine evolventa scurtată,
a = 0 , se obţine evolventa normală,
a < 0 , se obţine evolventa buclată,
a = - r, se obţine spirala lui Arhimede.

Evolventa de cerc
Evolventa de cerc este curba descrisă de un punct M
aparţinând unei drepte Δ care se rostogolește fără
alunecare pe un cerc de rază r numit cerc de bază.
Evolventa are două ramuri cu punctul de întoarcere
M 0 aflat pe cercul de bază. În afară de evolventa
normală generată de punctul M ce se află pe dreapta
Δ se mai pot genera evolvente buclate atunci când
punctul generator P este legat de dreapta Δ, dar in
afara ei şi anume spre centrul O şi evolvente scurtate
atunci când punctul generator N este legat de dreapta
Δ, darîn afara ei şi anume în exterior faţă de O.

-4-