Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DECORUL: pe scena liberă, într-un colț, la vedere, este pregătită o masă pe care se găsesc: un
colac, bani, două sticle cu vin și una cu țuică.
Din afara sălii se aud bătăi de dube, apoi muzica cântând „Marșul dubelor”.
Pe ușa deschisă, întregul alai intră prin mijlocul sălii, în bătăi de dube. Se opresc, la semnul
vătafului, la piciorul scenei, iar acesta întreabă:
„ – Primiți cu dubele?”
Nu primește răspuns. Atunci, toți colindătorii cântă: „Sus, plugari, nu mai dormiți!”.
Spre sfârșitul colindei, apar pe scenă gazdele, aranjându-și hainele(tata, mama, băiatul și fata).
„ – Primiți cu dubele?”
La semnul vătafului muzica începe marșul și în bătăi de dube alaiul intră pe scenă, așezându-
se în semicerc, cu dubașii pe primul rând.
Să nu treacă vremea-așa;
Da mai am o rugăciune,
Minunea minunilor!
Stejărel de feciorel,
Da la toate mă ajută!
N-are-n lume-asemănare!
Țopăie și nu s-ajunge!
Așa că am hotărât,
Să cinstesc colindătorii
Se strigă cinstile:
Bărbatul împinge pe fată în față, care are în mâini două sticle cu vin, pe care le dă vătafului,
să le strige:
„ – Hei, s-aveți știre feciori mari, feciori tari, feciori de plugari, feciori colindători, că fata
gazdei, fiindcă i-am colindat și i-am jucat, nu se lasă nici pe atâta, mai cinstește feciorii
colindători cu două buți de vin crăiasă, ca Dumnezeu să trăiască și pe ea și pe dumneavoastră!
Noi, de bucurie, luarăm buțile-n chirie; buțile fiind legate cu cercuri, să ne țină până miercuri;
noi cu cercurile umplem bercurile, cu doagele – isloagele, cu fundurile – bundurile, iar cu
băutura ne udăm puțintel gura! Noi le primim bucuroși iar gazdele să fie sănătoase, la anul și
la mulți ani!”
Iapa( cel care duce băutura ), vine strigând: „ – I-ha-ha!”, ia băutura și se ascunde în spatele
cetei de colindători.
„ – Hei, s-aveți știre feciori mari, feciori tari, feciori de plugari, feciori colindători, că gazda
mare nu se lasă nici pe-atâta! Mai cinstește feciorii colindători cu ____ lei tălărei, din punga
ce-au ieșit ei, să tune, să răsune alte sute și mii nenumărate de ei! Noi îi primim bucuroși, iar
gazdele să rămână sănătoase, la anul și la mulți ani!”
Am dori a te-ntreba:
Gazda: „ – Am arat!...Am semănat. A dat Domnul de-a răsărit deasă ca peria, dar știți cu toții
că a fost secetă mare și nu a prea crescut, a rămas cam mică!” ( arată spre cei doi copii ).
Vătaful: „ – Nu-i așa de mare mare paguba, că vedem – arată spre găzdăriță – că aveți cânepă
frumoasă, înaltă, rămasă nemelițată de anul trecut!”
Vătaful: „ – Marșul!”
În bătăi de dube, cu strigături, alaiul iese din scenă, coboară în sală și iasă afară.