Sunteți pe pagina 1din 16

CURSUL IX

PROCEDURA DE JUDECATĂ

Termenul de „proces” din limba română provine din latină – processus, ce desemna activitatea de
înaintare, progres, activitate progresivă. Deşi, la început, în dreptul roman a fost folosit termenul de
judicium, prin intermediul glosatorilor din secolul al XII-lea, termenul de processus s-a generalizat,
desemnând ceea ce înŃelegem astăzi prin proces, adică o activitate desfăşurată de organe judiciare, anume
desemnate, cu participarea părŃilor, în conformitate cu legea, în scopul rezolvării pricinilor de natură
civilă, al identificării, tragerii la răspundere penală şi pedepsirii celor care se fac vinovaŃi de comiterea
unor infracŃiuni.
În Tara Românească şi în Moldova, se recurgea, în materie civilă, la procedura judiciară pentru
apărarea unui drept încălcat sau chiar numai ameninŃat de o vătămare. Procedura era în general
„contencioasă”, în cadrul unui litigiu, dar uneori putea fi şi „graŃioasă”, dreptul fiind valorificat prin
procedură necontencioasă. În vechiul drept nu se făcea, teoretic, această distincŃie, dar în practică existau
cele două tipuri de proceduri.
1.1. Pricina şi împricinaŃii
Pentru începerea, desfăşurarea şi încheierea unei proceduri de judecată era necesar să existe un
litigiu, un conflict de interese sub formă de raport susceptibil să fie adus în faŃa judecăŃii şi să fie rezolvat
de domnitor sau funcŃionarii cu atribuŃii judecătoreşti. Judecata apărea în documente şi sub denumirile de
pricină, gâlceava, treabă. PărŃile în proces purtau diferite denumiri: reclamantul se numea „jăluitor”,
„prigonitor”, în Transilvania, reclamantul purta numele de „actor”, iar pârâtului i se spunea „prigonit” şi,
în penal, „învinuit” sau „învinovăŃit”. În dreptul feudal, toŃi oamenii liberi şi persoanele juridice
(bisericile, mănăstirile, breslele, chiar şi satele) aveau capacitatea să stea în justiŃie. Oamenii dependenŃi
(rumâni sau vecini) puteau sta în justiŃie numai în procesele în care se punea în discuŃie însăşi starea lor
de dependenŃă. Procesele legate de îndeplinirea obligaŃiilor derivând din această stare erau soluŃionate pe
domenii de stăpânul feudal al Ńăranului îndatorat, căruia acesta din urmă îi datora ascultare şi supunere.
Robul Ńigan fără stăpân putea sta în justiŃie în procesele care priveau persoana sa. Robul cu stăpân era
reprezentat în instanŃă de acesta.
În materie penală, stăpânul vecinului său al Ńiganului infractor avea dreptul de a alege între a-i
răscumpăra capul, plătind gloaba şi despăgubirea şi a-l abandona statului şi părŃii vătămate.
Femeia necăsătorită sau văduvă putea sta în justiŃie. La începutul secolului al XVI-lea, o fiică îşi
cheamă tatăl în judecată pentru a-i preda zestrea promisă, apărând personal în instanŃă. Femeia căsătorită
stătea în instanŃă asistată de soŃul ei sau chiar nu apărea deloc, fiind reprezentată de acesta. Ea era
capabilă să stea singură în instanŃă numai în acŃiunea de divorŃ sau în altă acŃiune în legătură cu persoana
ei.
ÎmpricinaŃii se prezentau de obicei în instanŃă în persoană. Dar din secolul al XVI-lea
documentele încep să ateste prezentarea la judecată prin reprezentant, folosindu-se pentru acest
reprezentant expresii ca „omul unui împricinat”, „cel care a fost în locul acestuia”, „vătaf”, „ispravnic”
sau nicio denumire. Până în secolul al XIX-lea se admitea în mod curent reprezentarea unei cete prin şeful
acesteia.
1.2. Chemarea în judecată
Valorificarea în justiŃie a unui drept de natură civilă sau cererea de reparare a unei pagube
pricinuite printr-un fapt penal se adresau, în general, domnului Ńării, printr-o plângere orală sau scrisă,
denumită „pâră” sau „jalbă”, înmânată uneori domnului, chiar într-un proŃap, când trecea cu alaiul. În
Moldova, plângerea era luată de al treilea spătar, care o înmâna domnului. Din secolul al XVIII-lea,
forma scrisă este foarte des întâlnită la plângerile adresate domnului. În faŃa celorlalte instanŃe şi, în
special, în materie penală, atât plângerea, cât şi procedura continuă să fie, în general, orale.
Divanul, fiind sesizat printr-o plângere, fixa termenul de judecată pentru soluŃionarea litigiului,
activitate denumită astfel: „punea soroc”, „da zi”, „sorocea pricina” sau „sorocea părŃile”. La termenul
fixat sau la cele următoare erau ascultate susŃinerile părŃilor, administrate probele şi, apoi, se proceda la
judecată.
Ziua de judecată putea fi stabilită fie de către domn, fie de ispravnicul Craiovel în Oltenia sau de
către dregătorul chemat să judece.
„Cartea de soroc” (citaŃia), era înmânata pârâtului sau martorilor printr-un slujbaş domnesc
(aprod, vătaf) ori chiar prin intermediul reclamantului, cu ameninŃarea, pentru pârât, că în situaŃia în care
nu se va prezenta la termen va fi trimis un aprod să-l aducă.
Ziua în care urmau să se prezinte părŃile pentru judecată, pentru efectuarea unei plăŃi sau pentru
îndeplinirea unei executări, era determinată exact prin arătarea datei calendaristice sau prin menŃionarea
unei sărbători ca zi de judecată ori ca moment de început pentru calculul termenului.
Cei aduşi la judecată prin intermediul unui slujbaş domnesc care se deplasa în acest scop,
suportau cheltuielile de deplasare, numite „treapăd”, mai ales în Tara Românească, şi „ciubote”, în
Moldova. Aceste cheltuieli erau uneori destul de ridicate.
În Epoca Medievală nu exista o diferenŃiere netă între procedura civilă şi procedura penală.
Normele juridice privind judecata proceselor penale erau nescrise, aparŃinând obiceiului. Neexistând
instanŃe penale speciale, dregătorii judecau pricinile penale şi pricinile civile; armaşii aduceau la
îndeplinire hotărârile penale, iar aprozii hotărârile civile.
Procedura de judecată se desfăşura, de obicei, în public. Cu ocazia instrumentării procesului
penal nu se redactau acte scrise. GraŃierea a fost folosită, dreptul de graŃiere individuală aparŃinând, cu
predilecŃie, şefului statului.
1.3. Administrarea probelor
În Tara Românească şi în Moldova, dacă cererea de chemare în judecată se dovedea prin probe
preconstituite sau prin mărturia pârâtului şi împricinaŃii se prezentau la ziua fixată, pricina se putea
soluŃiona la primul termen. În cazul în care era necesar să se administreze probe solicitate de către
instanŃă (jurământ, proba cu martori, cercetare la faŃa locului, expertiză), cauza se amâna în acest scop.
După administrarea probelor şi a contraprobelor cerute de părŃi, se dezbătea procesul în fond, părŃile
putându-se prezenta (doar în procesul civil), fie personal, fie prin reprezentanŃi.
Prin probe se stabileşte temeinicia unei afirmaŃii sau realitatea unui fapt. Cu toate acestea, în
cadrul unui litigiu nu se urmărea atât stabilirea adevărului, cât crearea convingerii judecătorului asupra
acestuia, astfel că putem afirma faptul că proba este un mijloc de creare a unei convingeri.
Probele – care astăzi se bazează pe elemente raŃionale şi etice – au găsit temeiul în trecut într-un
sistem mistico-religios şi un formalism excesiv.
Partea care invocă un drept trebuie să-l dovedească, oferind judecătorului suficiente elemente de
convingere în sprijinul afirmaŃiilor sale. Acest principiu, care nu a fost cunoscut în epoca feudală altor Ńări
care nu au cunoscut influenŃa dreptului roman, s-a aplicat în Ńările române în acea epocă, cu excepŃia unor
instituŃii cu origine feudală timpurie şi chiar prestatală, cum este cojurătoria sau jurământul cu brazda.
Mijloacele de probaŃiune în perioada Evului Mediu erau: mărturisirea împricinatului, declaraŃiile
martorilor, (co)jurătorii, jurământul împricinatului, jurământul cu brazda, blestemul şi cartea de blestem,
pentru împricinat sau martori, înscrisurile, prezumŃiile, expertiza, cercetarea la faŃa locului, cunoştinŃa
personală a judecătorului.
a. Mărturisirea şi jurământul
Mărturisirea este recunoaşterea de către un împricinat a afirmaŃiilor celuilalt împricinat. Dacă
emană de la o persoană capabilă, ea constituie o dovadă completă împotriva celui care a făcut-o şi este
irevocabilă. Hotărâri din trecut îşi sprijină soluŃia pe mărturisirea pârâtului. În lipsa unei recunoaşteri
spontane a împricinatului, se recurgea adesea la jurământul lui, fiind creată, astfel, o dublă
responsabilitate de sperjur: faŃă de divinitate, în „viaŃa de apoi”, şi faŃă de autoritatea constituită care
cataloga jurământul fals ca fiind infracŃiune. PretenŃia uneia dintre părŃi era definitiv dovedită prin
recunoaşterea celeilalte părŃi sau era iremediabil compromisă prin negarea la jurământ a acesteia. În
procesul civil, jurământul putea fi prestat de un împricinat, ca urmare a declaraŃiei celuilalt împricinat că
înŃelege să „lege” soluŃia litigiului de acest jurământ sau ca urmare a demersului întreprins de către
judecător, care putea recurge la această probă pentru a completa probele existente, pe care le considera
insuficiente.
Împricinatul căruia se deferea jurământul avea alegerea uneia din următoarele trei atitudini: să îl
accepte, să îl defere celeilalte părŃi sau să refuze să-l depună. De cele mai multe ori, jurământul era
ordonat de domn în divan şi era administrat în biserică de unul sau mai mulŃi preoŃi ori înalŃi ierarhi
români sau chiar străini, cu mâna pe evanghelie. Uneori, era întărit prin blestem. Prin jurământ se putea
dovedi orice fel de pretenŃie.
b. Jurământul cu brazda
Este o probă de străveche de tradiŃie geto-dacă, denumită după rolul pe care pământul, privit ca o
divinitate, îl joacă în desfăşurarea acestei probe. Cel care depunea jurământul invoca pedeapsa pământului
dacă cele invocate sub jurământ erau false. În Moldova, cel ce jura purta o brazdă de pământ pe cap sau
umeri (brăzdaşi), iar în łara Românească (în Oltenia), brazda era purtată în traistă (trăistaşi). Se folosea
ca mijloc de probă în procesele de stabilire a hotarului. Cei care erau supuşi probei jurau că vor arăta
adevăratele hotare şi înconjurau acele terenuri având asupra lor brazda de pământ. Popoarele antichităŃii şi
geto-dacii, printre ele, priveau pământul ca pe o divinitate cu puteri purificatoare, atât în sens material, cât
şi spiritual. În acest ultim sens, exista credinŃa că pământul îi ajuta pe cei care spun adevărul şi îi
pedepseşte pe cei care jură strâmb. În administrarea acestei probe, există un dublu simbolism judiciar:
brazda reprezintă zeitatea pământului, iar capul, unde era purtată această brazdă, este cea mai importantă
parte a corpului. Sub influenŃa religiei creştine, această probă s-a spiritualizat, locul brazdei fiind luat de
evanghelie, iar, după apariŃia statului feudal, proba dobândeşte caracter de clasă, fiind rezervată doar
Ńăranilor.
Odată cu dezvoltarea feudală, a crescut şi interesul boierilor pentru utilizarea acestei probe în
vederea hotărnicirii graniŃelor moşiilor. Boierii nu se mulŃumeau cu martori care să fie supuşi probei în
caz de litigiu, ci recurgeau la preconstituirea de martori. Fiii de Ńărani erau puşi să parcurgă hotarele
moşiei şi, în tot acest timp, erau traşi de păr („depararea”), pentru a Ńine minte hotarele respective şi a
putea fi supuşi probei în cazul unui litigiu.
c. Martorii
În obştea străveche, apare o structură probatorie, de tip colectiv – mărturia dată de grupul
împricinatului. Definită mai bine, acest fel de mărturie este întâlnită mai târziu în obştile teritoriale.
Faptele unei pricini nu erau stabilite în obştea Ńărănească sau orăşenească ori în ceata boierească prin
martori izolaŃi, ci prin grupe (cete) de megieşi, de mahalagii sau de boieri egali ori superiori
împricinatului. Această procedură este reglementată de statul feudal; megieşii care mărturisesc ajung
uneori la cifre impresionante, precum: 150 de persoane, 100 de oameni din şase sate, oamenii din 12 sate.
Aceşti megieşi nu erau (co)jurători, ci martori, pentru că ei atestau faptele, iar prin numărul lor, aduceau o
garanŃie morală şi socială. Printr-un lung proces de transformare, ei devin martori de tip roman şi modern,
adică martori individuali, care nu mai formează un grup organic, ci mărturisesc ca indivizi. Din
documente nu rezultă dacă grupul mărturisea totdeauna sub jurământ. Asemenea martori puteau apărea în
orice fel de pricini, dar îi întâlnim, mai ales, în litigii privind stabilirea hotarelor. Se recurgea la proba cu
martori, ca şi astăzi, când prin înscrisuri sau prin mărturisirea părŃii adverse nu putea fi dovedită o
pretenŃie în justiŃie. În trecut proba cu martori era folosită în mod curent pentru dovedirea naşterii,
căsătoriei sau decesului, în lipsa umor registre de stare civilă, precum şi pentru dovedirea proprietăŃii
imobiliare. În litigii, era admisibilă pentru stabilirea oricăror fapte şi acte juridice, nefiind limitată, potrivit
obiceiului pământului.
În afară de martorii din proces, existau şi martorii care participau la redactarea actelor juridice
particulare. De cele mai multe ori, vânzările, zălogirile, înzestrările şi, în special, testamentele erau făcute
în prezenŃa unor martori. Aceştia, în caz de proces, erau chemaŃi să depună mărturie cu privire la
aspectele cunoscute, uneori, sub prestare de jurământ în biserică, pe evanghelie, cheia bisericii sau lacătul
ei. Puteau fi martori domnul însuşi şi boierii care judecau procesul în divan pentru ceea ce ştiau cu privire
la caz. Femeile, de asemenea, puteau fi martore.
d. Proba cu jurători
În procesul penal, prin jurământul lor, jurătorii susŃin jurământul uneia dintre părŃi, arătând că
aceasta e demnă de crezare. Acest jurământ nu are caracter obiectiv, ci pur subiectiv, pentru că nu tinde la
stabilirea adevărului, ci la stabilirea bunei reputaŃii. În procesul civil, judecătorii cercetează faptele şi
drepturile părŃilor, astfel încât jurământul lor e de considerat adevăr. Până la apariŃia statului feudal,
această probă a fost utilizată în obşti şi era cel mai răspândit mijloc de probă pentru soluŃionarea
conflictelor dintre membrii obştii. După apariŃia statului feudal, e consemnată în legea Ńării ca regină a
probelor, fapt pentru care e denumită de dreptul cutumiar „lege”. Originea probei îşi are izvorul în
străvechiul jurământ pe vetrele regale sau pe zeităŃile palatului regal practicat de geto-daci. Întrucât
jurământul e prestat de un grup de jurători, el putea fi combătut tot de un grup de jurători, dar cu număr
dublu de persoane. În epoca gentilică, grupul juraŃilor era alcătuit din rudele părŃilor pentru care aceştia
jurau, ca, mai târziu, în cadrul obştilor săteşti, alături de rude, în grupul jurătorilor, să poată fi incluşi
vecinii şi ceilalŃi membri ai obştii.
În statul feudal, acordarea acestei probe se făcea prin hrisov domnesc, în care se utiliza sintagma
„i-am dat lege”. Partea căreia i se încuviinŃase proba putea să ia legea (să admită proba) sau să se lepede
de lege (să renunŃe la probă şi să o defere părŃii adverse). În hrisovul de încuviinŃare a probei se menŃiona
numărul jurătorilor, iar în unele cazuri, aceştia erau încuviinŃaŃi nominal (jurătorii pe răvaşe).
În procesul civil existau următoarele tipuri de jurători: jurătorii hotarnici – în procesele de
hotărnicire a terenurilor; jurătorii tocmelnici, care erau numiŃi de instanŃă şi făceau cercetări cu privire la
obiectul procesului, iar rezultatul era consemnat de aceştia într-un document care era predat instanŃei;
jurătorii adeveritori – erau folosiŃi pentru a confirma existenŃa sau întocmirea unor contracte,
angajamente, donaŃii, diferite alte acte sau documente; jurătorii arbitri – cei care încercau să stingă litigiile
prin împăcarea părŃilor.
În judecarea delictelor penale, legea nu impunea cu stricteŃe un număr de jurători, în schimb, nu
se admitea lege peste lege, adică un număr dublu de jurători. Hotărârea primei instanŃe în care existau
jurători era definitivă. Chiar dacă erau ascultate şi alte persoane, acuzatul nu mai putea să se
dezvinovăŃească sau să ceară rejudecarea procesului. În cazul jurământului fals, acesta era considerat
vinovat şi era pedepsit atât pentru fapta săvârşită, cât şi pentru jurământul fals. În solidaritate cu el, erau
pedepsiŃi şi jurătorii. În procesele penale, în majoritatea lor, întâlnim jurătorii adeveritori. Aceştia jurau
împreună cu acuzatul, prin jurământ de credibilitate şi confirmau, de fapt, că respectivul acuzat este un
om drept şi că cele spuse de el în faŃa instanŃei pot fi considerate ca fiind adevărate. Având în vedere
numărul mare de jurători necesari a fi prezentaŃi într-un proces rejudecat, adică dublul numărului iniŃial,
acest gen de judecată nu era la îndemâna oamenilor săraci. Rejudecarea proceselor prin folosirea
contraprobei cu jurători era o practică folosită de feudali, numai aceştia având posibilitatea şi mijloacele
necesare pentru a aduce la judecată un număr dublu de jurători.
Jurătorii trebuiau să facă parte din aceeaşi categorie socială cu cel pentru care jurau. Jurătorii
depuneau jurământul într-un cadru solemn, care presupunea îndeplinirea unor formalităŃi juridice şi
religioase. Jurământul se depunea pe evanghelie în faŃa reprezentantului domnului însărcinat cu
supravegherea efectuării probei. ConŃinutul şi forma jurământului trebuiau să fie identice cu cele ale
jurământului pronunŃat de parte. Schimbarea unor cuvinte ducea la anularea probei. Ca o particularitate a
Legii łării, în Transilvania se admitea posibilitatea utilizării unor formulări echivalente şi posibilitatea
repetării cuvintelor folosite greşit. Dacă jurământul era depus cu respectarea formelor cerute de Legea
łării, împuternicitul domnului consemna efectuarea probei într-o carte de jurământ, care era semnată şi
pecetluită cu peceŃile jurătorilor. Cartea de jurământ era înaintată domnului, care hotăra asupra soluŃiei
pronunŃate în proces, în sensul jurământului depus. Partea care administra proba câştiga procesul. Dacă
proba cu jurători nu putea fi administrată, partea căreia i s-a oferit posibilitatea administrării ei pierdea
procesul. Dacă proba fusese administrată, partea care a pierdut putea cere şi obŃine de la domn
contraprobă cu un număr dublu de jurători – „lege peste lege”. Dacă se putea administra contraproba,
soluŃia iniŃiala era anulată şi se dădea o nouă soluŃie. Se considera că primii jurători au depus jurământ
fals şi erau globiŃi (amendaŃi). Legea łării stabilea ca numărul maxim al jurătorilor să fie de 48. Prin
proba cu jurători se putea dovedi orice situaŃie de fapt, chiar şi unele de drept. Prin această probă puteau
fi combătute celelalte mijloace de probă, inclusiv cea a înscrisului.
e. Blestemul şi cartea de blestem
Locul important deŃinut de oralitatea procedurii de judecată explică rolul deosebit de important
jucat în procedură de mărturisire, jurământ şi martori, precum şi apariŃia blestemului. Jurămintele luate
împricinaŃilor, martorilor, (co)jurătorilor păreau de multe ori că nu sunt destul de convingătoare pentru a-i
determina pe aceştia să spună adevărul. Se încerca, prin intermediul procedurii, aplicarea unui mijloc de
presiune suprem: blestemul, prezentat în procese, adesea, sub forma cărŃii de blestem, care, în general, era
colectivă. ÎnalŃii ierarhi români (mitropolitul, în special, şi episcopii în eparhiile lor) aveau competenŃă să
emită cărŃi de blestem sau de afurisenie din oficiu, la cererea uneia dintre părŃile litigante sau la porunca
domnului. Unii împricinaŃi, dornici să impresioneze mai puternic pe cel căruia se deferea jurământul,
aduceau cărŃi de blestem chiar de la patriarhii din lumea creştin-ortodoxă.
Această procedură era folosită în orice fel de pricini, dar mai ales în hotărnicii, cartea fiind dată
direct în faŃa divanului sau trimisă pentru aflarea adevărului dregătorilor care făceau cercetări sau audiau
martori la faŃa locului. Cartea de blestem era trimisă, de obicei, prin ispravnic protopopului respectiv, care
o încredinŃa preotului local. Acesta chema în biserică pe cei obligaŃi să jure şi le-o citea, punându-le în
vedere consecinŃele sperjurului; apoi, consemna jurământul şi întocmea un act semnat de martori, pe care
îl înainta judecăŃii, care îl lua în considerare cu ocazia dezbaterii pricinii.
La întărirea unor acte juridice particulare, în special în beneficiul mănăstirilor, domnul obişnuia
să pună blesteme groaznice care să cadă asupra celor ce le-ar ataca. Testatorii, de asemenea, ameninŃau cu
blestem pe cei care nu respectau dispoziŃiile lor de ultimă voinŃă. Mitropolitul însuşi pronunŃa blestemul
când testamentul era făcut în faŃa lui. Întâlnim blesteme chiar în cărŃile de judecată penală, date împotriva
judecătorilor care ar reveni asupra condamnării.
f. Înscrisurile
În numeroase documente din trecut se vorbeşte despre înscrisuri emanate de la autorităŃi sau de la
particulari (cărŃi, ispisoace, hrisoave, urice, zapise, dresuri, sineturi), prezentate de împricinaŃi ca mijloace
de probă şi examinate de judecată pentru soluŃionarea pricinii. Asemenea probe preconstituite erau
invocate în special pentru dovedirea stăpânirii imobiliare. Din dorinŃa de a deŃine un înscris cât mai bine
caracterizat din punct de vedere juridic, participanŃii cereau adesea întărirea domnească pentru respectivul
document, iar dacă aceasta era prea veche, reînnoirea ei, mai ales dacă actul se şi deteriorase sau se
schimbase domnitorul.
În caz de dispariŃie a înscrisurilor prin ardere, putrezire, pierdere, distrugere etc., ceea ce se
întâmpla destul de des, partea interesată cerea divanului reconstituirea lor. În cărŃile de soroc, domnul
punea în vedere împricinaŃilor să aducă la judecată înscrisurile pe care îşi întemeiază pretenŃiile. Dacă
numai unul dintre ei prezenta asemenea probe, iar celălalt nu le combătea cu nimic, pretenŃia era
considerată dovedită doar de partea care putea prezenta înscrisurile. Dacă ambii aduceau înscrisuri
contradictorii, judecata se pronunŃa după ce acestea erau comparate şi analizate, stabilind-se, astfel, care
dintre ele este mai demn de crezare. În general, avea valoare juridică mai mare înscrisul cel mai vechi, cu
excepŃia situaŃiei în care din împrejurările cauzei ar fi reieşit netemeinicia acestora. Când totuşi, din actele
prezentate, judecătorul nu reuşea să-şi formeze convingerea, avea posibilitatea să oblige pe oricare dintre
împricinaŃi să îşi completeze dovada conform indicaŃiilor pe care i le dădea. Actul scris, deşi găsit valabil,
era de cele mai multe ori întărit sau combătut cu martori şi confirmat prin jurământ. Nu se poate vorbi de
un caracter absolut al valabilităŃii actului scris.
g. Cercetarea la faŃa locului
Era ancheta care se făcea la faŃa locului de către instanŃa de judecată sau de către un delegat al
său. În ultimul caz, dregătorul delegat, deplasându-se la locul indicat, făcea cercetarea solicitată şi trimitea
instanŃei raportul de constatare întocmit. Uneori, conformându-se poruncii primite, după efectuarea
cercetării, judeca chiar dregătorul pricina şi tot el era cel care punea în executare hotărârea. Orice
constatare materială cu privire la starea unui imobil, în special, în cazul hotarelor, putea fi făcută prin
cercetare la faŃa locului. Tot o formă de îndeplinire a acestei proceduri era şi cea pe care o iniŃia domnul
când poruncea unui dregător sau fost dregător să se deplaseze la faŃa locului, unde „să strângă oameni
bătrâni şi megieşi dinprejur” pe care să îi întrebe asupra faptelor. Pe baza referatului constatator al
boierului delegat, domnul dădea hotărârea. Delegatul domnesc era obligat ca după îndeplinirea procedurii
să procedeze la executare, sub rezerva, pentru partea nemulŃumită, de a se plânge domnului şi de a solicita
să fie judecat în divan.
h. Expertiza
Se recurgea la expertiză când, pentru lămurirea chestiunilor de ordin tehnic aduse în dezbatere,
erau necesare cunoştinŃe de specialitate. În perioada feudalismului, experŃii aveau de constatat mai mult
stări de fapt sau valoarea obiectelor în litigiu. Domnul trimitea în acest scop, de exemplu, un dregător care
să strângă „boieri şi oameni buni” sau chiar oameni de specialitate („meşteri”) care să adeverească o
anumită situaŃie de fapt sau delega mai mulŃi boieri de la curte să meargă la faŃa locului să constate şi să
aprecieze valoarea cheltuielilor făcute pentru edificarea unor construcŃii.
i. PrezumŃiile
Deşi mai rar, prezumŃiile erau şi ele folosite, în dreptul vechi, ca mijloc de probă. În virtutea unei
prezumŃii, un sat răspundea pentru o moarte de om sau un furt săvârşite pe teritoriul său. PrezumŃia putea
fi combătută însă prin proba contrară şi satul era exonerat de răspundere dacă erau descoperiŃi făptuitorii
sau dacă cel puŃin doi oameni jurau contrariul.
j. CunoştinŃa personală a judecătorului
În dreptul vechi, contrar sistemului obiectiv de probaŃiune din dreptul modern se admite că
judecătorul îşi poate întemeia soluŃia pe cunoştinŃa lui proprie, pe ceea ce el ştia cu privire la faptele
pricinii dinainte de desfăşurarea ei, considerându-se că nu poate fi o mărturie mai demnă de crezare decât
aceasta.
1.4. PronunŃarea hotărârii
În Tara Românească şi în Moldova, procedura pronunŃării hotărârii cuprindea următoarele faze:
a. PronunŃarea, redactarea şi comunicarea hotărârii
Întreaga desfăşurare a procesului era consemnată în hotărâre (carte de judecată) sau anafora.
În hotărâre erau menŃionate:
(i) numele împricinaŃilor şi dacă au fost ambii prezenŃi la judecată în persoană sau prin
vechili;
(ii) obiectul plângerii;
(iii) susŃinerile părŃilor;
(iv) probele administrate şi analiza lor;
(v) soluŃia la care s-a ajuns;
(vi) întărirea domnească.
Pentru ca hotărârile, altele decât cele pronunŃate de către domn, să capete caracter definitiv şi
putere executorie, era obligatorie existenŃa întăririlor. Asemenea întăriri erau necesare atât la anaforalele
divanului, cât şi la acelea date de dregătorii care judecau în virtutea calităŃii lor sau fiind delegaŃi de
domn.
b. Căile de atac
În toată perioada feudalismului, calea de atac prevăzută ca posibilitate de a contesta o hotărâre era
plângerea în faŃa unui organ superior împotriva judecăŃii organului inferior, plângere care nu avea
caracterul suspensiv propriu apelului din procedura actuală. Recursul nu a fost reglementat în vechea
noastră procedură judiciară, el fiind creat de dreptul procesual modern.
Nici principiul autorităŃii lucrului judecat nu îşi face apariŃia în Principate decât la începutul
secolului al XIX-lea. Hotărârile judecătoreşti pronunŃate de un domn, chiar rămase definitive, puteau fi
declarate fără valoare de domnul următor, acesta procedând la o nouă judecată. Deşi la finalul hotărârii se
menŃiona adesea caracterul definitiv al acesteia, judecata era reluată în mod obişnuit de mai multe ori,
ajungându-se şi la zece judecăŃi, cu ocazia, spre exemplu, a unui litigiu având ca obiect stabilirea
hotarelor. Exista posibilitatea ca acelaşi domn, chiar în decursul aceleiaşi domnii, să rejudece aceeaşi
pricină, pe motiv că se aduc probe noi.
Această instabilitate a dreptului avea consecinŃe grave, în special în materia proprietăŃii
imobiliare, generând o stare de nesiguranŃă în ceea ce priveşte apartenenŃa pământului. De aceea, s-au
căutat soluŃii în instituŃii precum blestemul, zavesca, prada sau gloaba, care se înscriau în hotărâri ca
ameninŃare pentru partea nemulŃumită care ar dori să redeschidă procesul definitiv soluŃionat. Efectul lor,
însă, nu a fost cel aşteptat.
- Zavesca sau zaveasca, aplicată numai în Moldova, consta în obligaŃia impusă părŃii participante
la un act juridic sau la un proces de a plăti domnului o sumă de bani – stabilită prin act sau prin hotărâre –
în cazul în care nu ar respecta actul juridic sau hotărârea. Această clauză condiŃiona atacarea actului sau
reluarea judecăŃii de depunerea unei sume de bani la visterie. Scurta viaŃă a instituŃiei ar putea fi un
indiciu al ineficacităŃii ei. De altfel, chiar în timpul aplicării ei, zavesca nu apare în toate hotărârile, iar pe
de altă parte, scopul ei era acelaşi cu al unei instituŃii cu caracter mai general, respectiv gloaba.
- Prada a avut în łara Românească aceeaşi formă cu zavesca din Moldova. Se realiza prin
inserarea unei clauze într-un act care cuprindea înŃelegerea intervenită între părŃi sau într-o hotărâre
judecătorească, constând în obligaŃia părŃilor de a da o sumă de bani domniei în cazul în care nu şi-ar
respecta angajamentul şi ar redeschide procesul. Prada s-a aplicat de la începutul secolului al XVII-lea
până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Termenul, care în vorbirea obişnuită avea sensul de „distrugere
materială”, ca, spre exemplu, cea săvârşită în caz de hiclenie, are înŃelesul de executare, în perioada
feudalismului.
- Gloaba este sancŃiunea patrimonială aplicabilă persoanei care nu respecta propriul său
angajament sau ordinul autorităŃii. Pentru a se asigura eficacitatea unui asemenea ordin, gloaba asigură
funcŃiile zavescăi şi a prăzii – de a îngreuna reluarea judecăŃii –, atât în Moldova, după dispariŃia zavescăi,
cât şi în łara Românească, înainte şi după dispariŃia prăzii, dar şi în Transilvania. Se aplică din a doua
jumătate a secolului al XVI-lea până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În Moldova era plătită în natură,
mai ales în boi (număr variind de la 6 la 50 de boi), iar în łara Românească şi în Transilvania era plătită
întotdeauna în numerar.
- Feria. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, în
Moldova, se obişnuia ca, după pronunŃarea soluŃiei, să se prevadă în hotărâre faptul că persoana care a
câştigat procesul are obligaŃia de a plăti o taxă pentru obŃinerea titlului de proprietate şi, în acelaşi timp, o
răsplată pentru judecător. RaŃiunea feriei este diferită de aceea a zavescăi şi instituŃia nu are nicio legătură
cu principiul autorităŃii lucrului judecat.
c. Executarea hotărârilor
Hotărârea civilă se putea executa în trecut asupra bunurilor debitorului, ocazie cu care
funcŃionarii domniei săvârşeau mari abuzuri. Astfel, în secolul al XVIII-lea, debitorul putea
fi închis până în momentul în care îşi recunoştea datoria sau până plătea datoria, nu numai a
sa personală, dar şi a autorului său, ori până aducea persoane care garantau pentru el. În general, ordinul
de executare era trimis de către domn mitropolitului sau boierului care a judecat respectiva cauză, spre a o
pune în executare. Cu excepŃia hotărârilor rămase definitive, domnul mai ordona executarea poruncilor
sale – asemănătoare cu ordonanŃele preşedinŃiale din procedura de astăzi –, acestea fiind hotărâri luate de
el în cazuri urgente, la cererea uneia dintre părŃi, fără citarea celeilalte. Partea însăşi putea fi delegată să
efectueze executarea, mai ales când aceasta era o mănăstire. Spre deosebire de dreptul modern, organul de
judecată putea face şi executarea.
1.5. Procedura de judecată în materie penală
O reglementare a procedurii penale a existat în Ńările române chiar înainte de constituirea statelor
feudale, în cadrul obştii săteşti, care avea şi puterea şi organele în drept să judece pricini – atât penale, cât
şi civile. După formarea statului feudal, domnia, în tendinŃa ei de centralizare a
puterii, a dat în competenŃa dregătorilor domneşti cauzele penale, rezervând însă domnului, marelui ban şi
marilor vornici judecata vinilor mari. Înlocuirea obştii cu judecata domnească s-a făcut treptat. Domnia a
păstrat şi a continuat să folosească organele obştii săteşti cu dreptul de a judeca pricini penale, hotărârile
lor fiind supuse apelului la domnie, până în secolul al XVIII-lea.
Astfel, peste judecata obştii s-a suprapus judecata domnească, dar competenŃa „oamenilor buni şi
bătrâni” a continuat să se păstreze.
Caracteristicile sistemului de procedură penală din perioada feudalismului sunt:
a. Normele juridice după care se desfăşura procesul penal, atât în cadrul obştii, cât şi la judecata
domnească, sunt, în mare măsură, nescrise, ele fiind stabilite prin obiceiuri, în general neredactate.
b. Actele de procedură penală erau de cele mai multe ori nescrise, până la reforma lui Constantin
Mavrocordat.
c. Domnul şi dregătorii judecau deopotrivă pricini penale şi civile, neexistând instanŃe penale
speciale, nici deosebire între jurisdicŃia civilă şi penală. Astfel, judecând un proces civil, domnul lua
documentele false din mâna împricinaŃilor care pierdeau şi, pentru fals, îi condamna la închisoare.
d. O primă modalitate de diferenŃiere între materia civilă şi cea penală se observă în ceea ce
priveşte executarea. Armaşii execută hotărârile penale, iar aprozii pe cele civile. CondamnaŃii execută
pedepsele penale în ocnă, temniŃă sau grosuri; pentru datoriile civile, debitorii sunt închişi la vătaful de
aprozi.
e. AcuzaŃia putea fi invocată atât de persoanele vătămate, cât şi din oficiu; dregătorul competent
se putea sesiza singur.
f. Cercetarea penală se realiza de obicei de către persoana care judeca pricina.
g. Mijloacele de probă erau mai ales martorii şi jurătorii.
h. Procedura de judecată era publică. Dar publicitatea în feudalism era relativă: accesul în incinta
locului judecăŃii era strict reglementat – nu oricine putea asista.
În ceea ce priveşte Transilvania, nici aici nu exista o diferenŃiere clară între cele două proceduri,
neexistând nici aici, în feudalism, instanŃe penale speciale. În penal, procesul era declanşat, în anumite
cazuri grave, şi din oficiu; probele puteau fi scrise sau orale; proba cu jurători a funcŃionat şi în penal şi,
mai ales în penal, s-au utilizat ca probe decisive ordaliile, mărturisirea şi tortura. Subliniem faptul că în
Transilvania infracŃiunile flagrante aveau, potrivit Tripartitului şi ConstituŃiilor aprobate, drept consecinŃe
de ordin procedural, judecarea accelerată, cu o procedură specială. În perioada mai veche, ca mijloc de
probă din categoria ordaliilor, s-a aplicat, în special, proba cu fierul roşu.
În ceea ce priveşte graŃierea şi amnistia, este de observat că, dacă cea dintâi a fost practicată încă
din primele etape ale feudalismului, iar dreptul de graŃiere individuală a aparŃinut nu numai şefului
statului, ci şi unor foruri superioare celui care pronunŃase sentinŃa, iertarea colectivă a unei categorii de
infractori (amnistia) a apărut numai spre sfârşitul perioadei feudale, fiind un drept exclusiv al şefului
statului.
CURSUL X
DREPTUL PENAL

1. Caracteristici generale
În dreptul penal feudal, constituia infracŃiune fapta considerată periculoasă de către pătura
privilegiată şi sancŃionată de puterea publică cu pedeapsă penală. Între infracŃiune şi pedeapsă legătura
este indisolubilă.
În dreptul feudal român, infracŃiunea a avut următoarele denumiri: „faptă”, „faptă rea”, „greşală
mare”, „vină”, „vinovăŃie” sau „păcat”. Dintre toate, cea mai gravă din punct de vedere penal era fapta
considerată „vină”. NoŃiunile de infracŃiune („vină”) şi pedeapsă penală au existat în Ńările române şi
înainte de constituirea lor în state feudale. Obştile săteşti au aplicat un drept penal nescris, stabilit prin
obicei.
După constituirea statelor feudale, instituŃia domniei s-a substituit în drepturile obştilor, preluând,
treptat, dreptul de a judeca şi de a pedepsi. Judecătorii domneşti aveau competenŃa să judece şi să
pedepsească oamenii din sate nu numai pentru fapte grave – ca tâlhăria şi furtul –, dar chiar şi pentru
unele fapte mai puŃin grave, ca, de exemplu, „loviturile cu vânătăi”. După constituire, până la destrămarea
obştilor (secolul al XVIII-lea), domnia a colaborat cu obştea chiar şi în materie penală. JustiŃia obştii era
tot o justiŃie socială, care nu poate fi confundată cu justiŃia privată. Cu toate acestea, se întâlnesc şi în
statele feudale româneşti resturi de justiŃie privată. Acestea au fost compoziŃiunea, instituŃie de largă
aplicaŃie, şi răspunderea penală colectivă, redusă la două cazuri: răspunderea familială în materie de
hiclenie şi răspunderea solidară a obştii pentru nedescoperirea infractorului (duşegubina).
CompoziŃiunea este înŃelegerea dintre vinovat şi victimă sau rudele victimei, prin care vinovatul
îşi răscumpără vina prin plata unei sume de bani sau darea unor bunuri (vite, pământ etc.). În Ńările
române, compoziŃiunea a fost practicată ca instituŃie de drept consuetudinar încă înaintea constituirii
statelor feudale. CompoziŃiunea îl salva pe vinovat de la pedeapsa capitală, aplicându-se inclusiv
infracŃiunii de furt.
Răspunderea penală colectivă reprezintă supravieŃuirea instituŃiilor cutumiare, când oamenii,
strâns solidari grupului social căruia aparŃineau, găseau firesc să răspundă pentru vina altuia din acelaşi
grup. La români, avem două forme de supravieŃuire a acestei practici:
a) răspunderea penală familială, aplicată excepŃional şi abuziv de către unii domni care, în
cazurile de hiclenie, extindeau pedepsele şi asupra familiei celui vinovat. Nici pravilele, nici obiceiul
pământului nu prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal membrii familiei vinovatului.
Dimpotrivă, Sintagma lui Matei Vlastares avea un text precis: „Copiilor, care n-au săvârşit nimic rău,
delictele părinŃilor nu le vatămă; nici părinŃilor, ale copiilor. Căci crimele urmăresc persoana”.
b) răspunderea penală colectivă a satului (obştii) pentru omorul sau furtul săvârşit pe
teritoriul acestuia. Ca organizaŃie relativ autonomă, obştea avea obligaŃia să identifice şi să sancŃioneze
infractori. După întemeiere, statul feudal, în interesul menŃinerii ordinii, dar şi pentru a obŃine venituri
suplimentare, a păstrat în sarcina obştii obligaŃia de a descoperi şi prinde pe marii infractori, iar, în caz de
nereuşită, obligaŃia obştii de a plăti o amendă consistentă (duşegubină). Pentru săteni, această sarcină era
o sarcină împovărătoare, pe care o numeau „năpastă”.

Caracteristicile generale ale pedepselor în dreptul feudal român erau:


a) având drept scop intimidarea persoanei şi a societăŃii, ele erau, în general, expiatorii, lipsindu-
le finalitatea corectivă, proprie dreptului modern; pedepsele educatorii, privative de libertate, erau rare;
b) pedepsele aplicate nu erau limitate la cele prevăzute de pravile, domnul având dreptul să aplice
pedepse şi peste pravilă;
c) cumulul de pedepse era admis;
d) pedepsele erau diferenŃiate în funcŃie de statutul social al persoanei vinovate, existând, în acest
sens, pedepse diferite pentru aceeaşi faptă;
e) majoritatea pedepselor puteau fi stabilite de către judecător, această aptitudine fiind
reglementată destul de des în cadrul pravilelor;
f) pedepsele erau producătoare de venituri atât pentru domn, cât şi pentru dregătorii care judecau;
g) răzbunarea sângelui nu a existat, ca pedeapsă legală, în Ńările române, dar există indicii în
cazuri izolate despre faptul că acest tip de pedeapsă a fost aplicat. Cea mai importantă menŃiune o
constituie compoziŃiunea, răspândită în toată Europa.
Ideea personalităŃii pedepselor, a intransmisibilităŃii lor asupra altor persoane (cu excepŃia
transmiterii prin moştenire a pedepselor pecuniare), s-a impus abia în timpul feudalismului dezvoltat. În
perioada feudalismului timpuriu însă, unele pedepse s-au aplicat, în cazurile limitativ prevăzute de lege, şi
asupra altor membri ai familiei infractorului, ceea ce constituia o reminiscenŃă a orânduirii gentilice.
Răspunderea penală se năştea, de regulă, ca urmare a săvârşirii unei fapte. Tentativa, în majoritatea
cazurilor, nu se pedepsea (fiind, în general, lipsită de rezultat material). Existau infracŃiuni ca, de
exemplu, cele îndreptate împotriva domnului, în legătură cu care era pedepsită foarte aspru şi tentativa.
IntenŃia şi lipsa acesteia au dus, încă din legislaŃia timpurie, la diferenŃieri în pedepsirea
infracŃiunilor. Legitima apărare înlătura răspunderea penală şi scutea de pedeapsă. Recidiva a constituit o
cauză de agravare a pedepsei în cazul săvârşirii aceluiaşi tip de infracŃiune; dispoziŃii legale exprese au
fost elaborate, spre exemplu, în materie de vrăjitorie, furt sau blasfemie.
2. InfracŃiuni
A. Abateri de la dogmele religioase
a. Erezia este abaterea conştientă de la dogma bisericii dominante printr-o faptă sau o convingere
mărturisită ca reprezentând adevărata credinŃă. Fapta era considerată de biserică drept „păcat mare” şi
pedepsită de pravilă ca infracŃiune, după constatarea ei de către cler. Pedeapsa prevăzută de pravile pentru
erezie era „moartea cumplită”. Toate confesiunile noi şi toate sectele religioase, în momentul apariŃiei lor,
au fost considerate de către biserică şi chiar de către popor ca fiind erezii. Cu toate acestea, în Ńările
române nu se întâlnesc erezii sancŃionate. Dimpotrivă, toleranŃa faŃă de confesiuni şi secte religioase este
largă şi veche.
b. Apostasia este lepădarea călugărului de cinul călugăresc şi reintrarea în viaŃa laică.
Vinovatul era pedepsit întâi canonic: era afurisit, iar, dacă într-un an de la afurisenie nu revenea la
mănăstire, acesta era bănuit de erezie, cercetat, supus la munci (tortură) şi afurisit a doua oară. Dacă
persista în hotărârea lui, era predat justiŃiei laice care avea posibilitatea să îi aplice pedeapsa penală lăsată
de pravilă la voia judecătorului. Averea lui rămânea mănăstirii de la care a fugit.
c. Ierosilia reprezenta profanarea lăcaşelor de cult, furtul obiectelor sfinŃite din loc sfinŃit. Aceste
fapte erau pedepsite în mod expres în pravile cu moarte cumplită.
B. InfracŃiuni împotriva domnului
a. Înalta trădare a avut denumirile de hiclenie, cu variantele viclenie, vicleşug, precum şi hainie.
„Hainie” era denumită, cu precădere, infracŃiunea de trădarea faŃă de Imperiul Otoman. InfracŃiunea a
prezentat o importanŃă deosebită pentru efortul domniei de a realiza centralizarea statului şi era săvârşită
foarte des din cauza luptelor pentru domnie. Ca în alte state feudale, trădarea consta în încălcarea datoriei
de credinŃă faŃă de domn şi, implicit, faŃă de statul pe care acesta îl reprezenta. NecredinŃa faŃă de domn şi
Ńară era reglementată sub diferite forme: pretenŃia la tron, ridicarea armelor împotriva domnului, refuzul
de a răspunde la chemarea domnului, închinarea către un pretendent la tron, fuga supuşilor peste hotare
(pribegia). Aceasta din urmă era cea mai frecventă formă de hiclenie. Prin extinderea noŃiunii, au fost
uneori asimilate cu hiclenia alte infracŃiuni, precum furtul, delapidarea sau neascultarea. Pedeapsa pentru
hiclenie, după obiceiul pământului şi după pravile era moartea şi confiscarea averii. În fapt, domnul aplică
pedeapsa cu moartea în forma cea mai severă; chiar boierii erau spânzuraŃi sau traşi în teapă, pedeapsă
rezervată de obicei claselor defavorizate. Domnul putea judeca singur cazurile de hiclenie. Prin abuz,
uneori domnul extindea pedeapsa şi la membrii familiei celui vinovat.
b. Lezmajestatea, infracŃiune deosebită de trădare, dar înrudită cu ea, reprezintă insulta adusă
domnului de către un supus. Ea era numită de pravile „sudalmă”, iar pedeapsa era lăsată la aprecierea
judecătorului. Nu erau pedepsiŃi cei care vorbiseră de rău împotriva domnului din cauza nebuniei sau a
beŃiei.
c. Calpuzănia (falsificarea monedei). Având dreptul de a bate monedă şi turnătorii proprii,
domnii aveau interesul şi dreptul de a reprima falsificarea. Pravilele din secolul al XVII-lea au prevăzut
pentru calpuzani pedepsele din pravilele bizantine: decapitarea urmată de arderea cadavrului şi
confiscarea bunurilor. Niciun document nu atestă aplicarea pedepsei aspre prevăzută de pravilă.
C. InfracŃiuni contra persoanei
a. Omorul, denumit iniŃial „moarte de om” şi, mai târziu, „ucidere”, a fost considerat crimă şi
pedepsit penal chiar înainte de constituirea statelor feudale de către justiŃia obştii. În statul feudal, fiind
socotit infracŃiune gravă („faptă mare”), judecata lui a fost preluată de domnie. Pravilele au cerut, pentru
existenŃa infracŃiunii, pe lângă faptul material al uciderii şi intenŃia de a ucide. Uciderea unui rob era
crimă, deoarece în feudalism, în Ńările române, robul era socotit om, nu lucru. Moartea de om era
„grabnică”, adică spontană (de exemplu, din mânie), sau „vajnică” (cu premeditare). Mobilurile cele mai
frecvente erau: jaful, duşmănia faŃă de clasa privilegiată şi dragostea. Multe omoruri erau săvârşite de
autori necunoscuŃi. În acest caz, răspunderea materială era colectivă. Pedepsele prevăzute de pravile erau
moartea, mutilarea, tortura, ocna, închisoarea, confiscarea, surghiunul şi gloaba. Dar, după obiceiul
pământului, practicat în justiŃia obştii şi păstrat în vigoare, ucigaşul îşi putea răscumpăra vina de la rudele
victimei şi de la dregător prin compoziŃiune („plata capului”). În fapt, pedeapsa cea mai frecventă era
gloaba.
b. Paricidul. După pravile, paricidul consta în uciderea părinŃilor, copiilor, fraŃilor proprii sau a
fraŃilor soŃiei (soŃului). Pedeapsa tradiŃională pentru paricid era arderea de viu. Cartea românească de
învăŃătură şi Îndreptarea legii prevedeau „moartea mai cumplită” pentru paricizi, dar lăsau modalităŃile de
punere în executare a pedepsei cu moartea la aprecierea judecătorului.
D. InfracŃiuni contra patrimoniului
a. Tâlhăria, infracŃiune ce constă în furt însoŃit de violenŃă, era cunoscută în vechiul drept sub
denumirile de: jac, jăcuire, jaf, tâlhuşag şi tâlhărie. Pedeapsa prevăzută de pravile era moartea prin
spânzurătoare, atât pentru tâlhari, cât şi pentru gazdele lor. Pentru tâlharii care atacau drumurile
neînarmaŃi, pravila prevedea numai surghiunul. Norma consuetudinară era mai aspră: tâlharii, fără
deosebire, trebuiau spânzuraŃi. CompoziŃiunea se aplică şi în materie de tâlhărie. La intervenŃia boierilor,
tâlharii dovediŃi scăpau cu viaŃă prin „plata capului”.
b. Furtul era infracŃiunea care consta în însuşirea pe nedrept şi pe ascuns a lucrului altuia. Altă
denumire era „furtişag”, iar în Moldova, „furtuşag”. În orânduirea feudală, furtul a fost una dintre
infracŃiunile cel mai des săvârşite. Pravilele secolului al XVII-lea au consacrat normele dreptului
consuetudinar, prevăzând spânzurătoarea drept pedeapsă. Furtul era „mare”, calificat astfel fie din cauza
valorii, fie din cauza săvârşirii lui prin spargere, prin neidentificarea făptuitorului sau prin repetarea lui a
treia oară. Furtul, oricât de mic, repetat de trei ori, era pedepsit cu spânzurătoarea. Furtul de fructe din vie
sau livezi nu se pedepsea. Pravilele secolului al XVII-lea, urmând legile agrare bizantine şi obiceiul
pământului, au consacrat această normă, reglementând faptul că nu se pedepsea furtul de fructe, dacă
omul culegea numai atâta cât mânca („furtul cu burta”). Pe lângă pedeapsa cu moartea, furtul mai putea fi
pedepsit cu ocna, mutilarea, surghiunul, bătaia, gloaba, plata valorii duble a lucrului furat sau confiscarea.
Când hoŃul era necunoscut sau fugea, răspunderea era colectivă. Satul pe teritoriul căruia se săvârşise
furtul trebuia să indice urma răufăcătorului până la ieşirea din sat. Satul în care urma „se înfunda” trebuia
să plătească gloaba.
E. InfracŃiuni contra integrităŃii corporale
Rănirea şi lovirea au constituit infracŃiuni chiar înainte de constituirea statelor feudale, fiind
reprimate în cadrul obştii. În concepŃia domniei, aceste infracŃiuni, deşi uşoare, erau considerate
infracŃiuni publice.
a. Pentru rănirile simple, pravilele prevedeau o pedeapsă lăsată la aprecierea judecătorului.
Pentru rănirile grave („de moarte”) vinovatul era pedepsit ca pentru omor. Pedeapsa aplicată era, de
obicei, amenda: „gloaba” sau „hatalmul”.
b. Lovirile simple („cu palma sau cu toiagul”) erau pedepsite, după pravile, tot la aprecierea
judecătorului, iar în practică, tot cu amendă. Pravilele şi obiceiurile scuteau de orice pedeapsă bătaia
aplicată „cu măsură şi pre vină”, în anumite condiŃii: de tată, feciorului; de fratele mare, fratelui mic; de
bărbat, soŃiei; de dascăl, ucenicului; de egumen, călugărului; de stăpân, robului sau salariatului său. De
asemenea, nu era pedepsit boierul care lovea o persoană dintr-o categorie socială inferioară, care 1-ar fi
insultat. Datorat mentalităŃii feudale, lovirile practicate de funcŃionarii domneşti se bucurau, de obicei, de
impunitate.
F. InfracŃiuni contra proprietăŃii
a. Încălcarea hotarelor consta în distrugerea, însuşirea, mutarea nesocotirea hotarelor sau
semnelor de hotar. Încălcarea hotarelor constituia o infracŃiune reprimată de obiceiul pământului şi de
pravile. Normele dreptului bizantin privitoare la strămutarea hotarelor se regăsesc, cu adaptările necesare
societăŃii româneşti, în pravilele din secolul al XVII-lea. Pe lângă sancŃiunea civilă care consta în
pierderea muncii, a seminŃei şi a roadei pentru cel care ară şi seamănă pe pământul altuia, pravilele prevăd
pedepse penale pentru cei care încalcă hotarele: plata hatalmului, dacă strămutarea hotarului se făcea pe
ascuns, şi, pe lângă hatalm, se aplica şi o pedeapsă corporală, dacă strămutarea se făcea cu violenŃă. Atât
bătaia, cât şi hatalmul erau lăsate de pravile la aprecierea judecătorului.
b. Incendierea. Pedepsirea acestei infracŃiuni cuprinsă în legea agrară bizantină a fost încorporată
în pravilele din secolul al XVII-lea. Acestea prevedeau pedeapsa cu moartea numai pentru incendiatorii
de case, holde sau fân, din răzbunare. Pentru cei care ardeau gardul viei sau pomii, pedeapsa era înfierarea
la mâini, bătaia şi plata îndoită a pagubei. Din documente rezultă însă că, pentru justiŃia domnească,
scopul principal era repararea pagubelor. Uneori, domnul poruncea plata despăgubirilor (simplă, nu
dublă), fără să pronunŃe şi o pedeapsă.
G. Răpirea de fecioară (sau de femeie), seducŃia, sodomia, desfrânarea
a. Răpirea de fată (sau de femeie) a constituit o infracŃiune gravă atât în dreptul feudal român,
cât şi în sistemul de drept al popoarelor vecine. Întemeindu-se pe pravilă, domnia a considerat răpirea ca
fiind o vină gravă („faptă mare”), a cărei judecată a rezervat-o domnului, pedeapsa putând fi moartea.
Pravila hotăra că „răpitura” era mai gravă când se răpea o fată de boier mare. Aceeaşi pravilă cerea pentru
existenŃa infracŃiunii întrunirea cumulativă a două condiŃii: 1) transportarea răpitei dintr-un loc în altul şi
2) necinstirea ei prin violenŃă. Când răpirea se făcea cu voia femeii, răpitorul era sancŃionat cu o pedeapsă
stabilită de judecător. Deşi pedeapsa obişnuită era gloaba, domnia păstra dreptul de a aplica pravila cum
considera de cuviinŃă.
b. SeducŃia. Pravilele deosebeau răpirea cu violenŃă de ademenirea cu „dezmierdăciune şi cu
zburdăciuni şi cu dări şi cu făgăduinŃe”, care constituiau elementele constitutive ale seducŃiei, pedepsită
mai uşor decât răpirea, cu pedeapsă aleasă de către judecător.
c. Sodomia consta în legătura sexuală între persoane de acelaşi sex. Pedeapsa prevăzută în
dreptul bizantin receptat era moartea, iar împreunarea cu animalele constituia infracŃiune asimilată cu
sodomia, pedeapsa fiind tăierea membrului bărbătesc. În Ńările române, cazurile de sodomie au fost rare.
Pe lângă pedeapsa pe latură penală, prevăzută de stat, această infracŃiune era sancŃionată şi de biserică,
prin pedepse canonice.
d. Desfrânarea. Orice legătură sexuală dintre un bărbat şi o femeie în afara căsătoriei, se numea
curvie sau desfrânare (desfrâu). Pravilele din secolul al XVII-lea priveau concubinajul ca o căsătorie de
fapt, la graniŃa moralei, dar nu imoral: concubina care avea relaŃii cu un alt bărbat era pedepsită ca
adulteră, iar bărbatul care, după ce viola o fată, continua o relaŃie de concubinaj cu aceasta, nu era
pedepsit. Totuşi, în practică, orice relaŃie sexuală în afara căsătoriei era condamnată şi pedepsită atât de
biserică, cât şi de domnie, cu gloabă mare. O faptă gravă era considerată naşterea unui copil în afara
căsătoriei, iar pedeapsa era denumită „şugubina de muieri” sau „gloaba pântecului”.
H. Amestecarea de sânge (incestul) şi adulterul
a. Incestul, relaŃia sexuală între două persoane de sex diferit între care căsătoria era oprită prin
lege, se numea, în dreptul feudal, „amestecare de sânge” sau „sânge amestecat”. Pravilele prevedeau
pedepse cu moartea, tăierea nasului sau bătaia. Pedepsele obişnuite erau cele canonice, dar şi gloaba.
Incestul, fiind asimilat faptelor grave, era pedepsit cu o gloabă mare.
b. Adulterul, denumit în epocă „preacurvie”, era vina soŃiei, mai târziu, şi vina soŃului, care avea
o legătură sexuală în afara căsătoriei. Vina era pedepsită atât de dreptul canonic, cât şi de cel laic, de
pravile şi de obiceiul pământului. După obiceiul pământului, femeia putea fi pedepsită cu moartea.
Pravilele din secolul al XVII-lea prevedeau că bărbatul care prindea pe femeie în flagrant de adulter, dacă
o omora, nu era pedepsit ca ucigaş. Tot pravilele dădeau dreptul bărbatului care descoperă adulterul soŃiei,
fără să recurgă la justiŃie, să o pună pe aceasta în fiare sau în temniŃă. Femeia vinovată de adulter îşi
pierdea zestrea în favoarea soŃului.
I. Defăimarea
Defăimarea, echivalând cu denunŃarea calomnioasă, consta în atribuirea unei persoane, verbal
sau în scris, o vină neadevărată, care, dacă ar fi fost întemeiată, ar fi atras asupra ei o pedeapsă.
Denumirea sub care apare în pravilă această infracŃiune este „sudalma mare”. Ea era socotită foarte gravă,
deoarece multe erori judiciare se datorau denunŃurilor calomnioase. Pravilele din secolul al XVII-lea,
urmând linia generală a dreptului bizantin, prevedeau pentru sudalma mare sancŃiuni care puteau ajunge
până la pedeapsa capitală. Sudalma era mare când se săvârşea în împrejurări considerate grave: de
exemplu, învinuirile erau adresate unui dregător, unui cleric, unei femei sau, în scris, către domnie. Altfel,
când învinuirile erau adresate unei persoane obişmuite, constituiau sudalmă mică.
J. Falsul
Falsul, denumit în epocă „vicleşug” sau „înşelăciune”, era infracŃiunea care consta în plăsmuirea
unui document sau alterarea voită a adevărului în documente sau în alte instrumente juridice (unităŃi de
măsură, semne de hotar). Aceasta apărea frecvent în documentele privind stăpânirea pământului. Uzul de
fals era şi el pedepsit cu mustrare sau gloabă. O dovadă a faptului că obiceiul pământului practica
indulgenŃa în reglementare este faptul că, la alcătuirea pravilelor secolului al XVII-lea, nu s-a prevăzut
falsul ca o infracŃiune distinctă. Singura dispoziŃie, provenită din legea agrară bizantină, era aceea care
pedepsea cu bătaia pe cei care foloseau „măsuri hiclene”.
K. Alte infracŃiuni
a. Neascultarea consta în fapta unei persoane, din orice categorie socială, de a nu se supune
poruncii domneşti sau hotărârii judecătoreşti ori în fapta săvârşită de Ńăranii dependenŃi de a nu da
ascultare stăpânilor lor de moşie. Această infracŃiune a existat în practica statelor feudale româneşti încă
de la constituirea lor, represiunea ei fiind esenŃială pentru conservarea orânduirii feudale. În lipsa unor
texte, pedepsele aplicate în cazurile de neascultare, sunt foarte variate: de la pedeapsă capitală, până la cea
mai uşoară: simpla ameninŃare cu o pedeapsă, uneori nedeterminată. Pedeapsa frecvent aplicată pentru
neascultare era gloaba. Bătaia era aplicată mai ales în cazurile de nesupunere din partea Ńăranilor la
obligaŃiile de muncă faŃă de stăpânii de moşii. Dar şi boierilor li se putea aplica bătaia, însă numai
personal, de către domn. Domnul îi pedepsea uneori pe cei vinovaŃi de neascultare cu temniŃă sau cu
închisoarea, unde erau aduşi în butuci.
b. Jurământul mincinos consta în vina de a mărturisi fapte neadevărate şi de a le întări prin
jurământ ca adevărate. Această infracŃiune apare sub următoarele denumiri: „jurământ mincinos”,
„jurământ strâmb”, „mărturie strâmbă” sau „limbă strâmbă”. Pravilele româneşti din secolul al XVII-lea
nu au un text general care să definească şi să pedepsească infracŃiunea, obiceiul pământului a stabilit
gloaba ca pedeapsă pentru această infracŃiune. Aceasta se plătea, de obicei, în boi. În pricinile cu jurători,
dacă mărturia lor era infirmată de un număr dublu de jurători, fiecare dintre primii jurători era globit cu
câte trei boi. Gloaba se aplica nu numai jurătorilor, ci şi oricărui martor mincinos.
c. Vrăjitoria. Procedeele oculte de magie populară practicate spre a stăpâni forŃele naturii într-un
scop vătămător (magie neagră) sau binefăcător (magie albă) constituiau, majoritar, infracŃiunea de
vrăjitorie, pedepsită aspru de pravile şi mai blând, de obiceiul pământului. Ele purtau diferite denumiri:
„vrajă”, „farmece”, „descântece”, „fapt” sau „făcătură” şi iniŃial erau pedepsite cu moartea, dacă vrăjitorii
erau oameni de rând, şi cu surghiunul, dacă erau de rang nobil. Erau pedepsiŃi şi ghicitorii, prezicătorii
etc. Pravilele secolului al XVII-lea pedepseau numai cu pedepse canonice magia neagră, în timp ce magia
albă nu era pedepsită.
3. Pedepse
Sistemul sancŃionator din perioada feudală s-a caracterizat prin următoarele trăsături:
- urmărea intimidarea;
- pedepsele nu erau limitate prin lege, domnul având posibilitatea să aplice sancŃiuni şi „peste
pravilă”;
- cumulul de pedepse era admis;
- pedepsele erau stabilite şi aplicate în mod discreŃionar, în raport de clasa socială din care făcea
parte infractorul;
- în marea lor majoritate, pedepsele erau stabilite de judecător. Foarte puŃine infracŃiuni aveau
pedepsele reglementate în cuprinsul pravilelor;
- multe dintre pedepse aveau caracter pecuniar, producând, în acest fel, venituri pentru domni şi
dregători;
- răzbunarea sângelui nu a existat ca pedeapsă legală în dreptul feudal românesc. Pedepsele
aveau, în general, caracter expiatoriu.
3.1. Pedepse corporale
A. Pedeapsa cu moartea
a. Spânzurătoarea. Era cea mai frecventă modalitate de executare a pedepsei capitale. Ca în
Occident, obiceiul pământului prevedea ca oamenii de rând să fie spânzuraŃi; iar boierii, decapitaŃi.
Pravila a confirmat norma consuetudinară. Spânzurarea se făcea, de obicei, într-un loc destinat târgului,
supranumit „locul de pierzare”. Pravila cerea uneori ca spânzurarea celui vinovat de săvârşirea infracŃiunii
să se facă la locul crimei.
b. Decapitarea, denumită şi „tăierea capului”, era modalitatea de executare a pedepsei cu
moartea rezervată boierilor, chiar după ce pravila stabilise regulă că boierii vinovaŃi de trădare vor fi
executaŃi prin spânzurătoare.
c. Tragerea în Ńeapă, denumită şi „înŃeparea”, era considerată cea mai crudă modalitate de
punere în executare a pedepsei cu moartea. Era o modalitate împrumutată de la turci şi de la tătari.
d. Arderea de viu era o pedeapsă de origine bizantină, fiind prevăzută de pravile ca „moarte mai
cumplită”, pentru vini foarte grele: paricid, ierosilie sau răpire de femei. Arderea pe rug era prevăzută în
statutul Făgăraşului pentru erezie, ierosilie sau sodomie. Era o pedeapsă rar aplicată în łara Românească
şi în Moldova.
e. Înecarea, modalitate frecvent aplicată la turci, a fost rar folosită: în Tara Românească, de
Mihnea cel Rău, şi în Moldova, de Vasile Lupu.
f. Îngroparea de viu era, de asemenea, rar folosită.
g. Sugrumarea, foarte frecventă la turci, a fost aplicată unor boieri de către Mihnea III Radu, în
1659, şi de Gheorghe Duca, în 1674.
B. Mutilarea
Denumită şi „sluŃire”, a fost introdusă în legislaŃia Ńărilor române prin influenŃa BizanŃului, unde
se practicase datorită contactului cu Orientul. Mutilarea constă în scoaterea ochilor (sau a unui ochi),
tăierea mâinilor, a picioarelor, a limbii, a urechilor, a nasului, a organului sexual. Atât pravila, cât şi
practica foloseau „însemnarea” la nas (tăierea vârfului nasului), ca mijloc de identificare a celor vinovaŃi.
C. Înfierarea
Prin intermediul acestei pedepse, vinovatul era însemnat cu fierul roşu pe obraz, pe frunte sau pe
mână, ca semn al infamiei. Alte denumiri ale acestei pedepse au fost: „îmbourarea”, „pecetluirea” şi
„însemnarea”. Pedeapsă specific medievală, înfierarea a fost practicată în Ńările române, precum şi în
întreaga zonă carpato-dunăreană, fiind intrată în obiceiul pământului şi în pravile. Ea era prevăzută de
pravilă ca pedeapsă aplicată incendiatorilor şi unor categorii de hoŃi, dar, pe baza dreptului consuetudinar,
ea era aplicată uneori marilor criminali, recidiviştilor şi chiar boierilor vinovaŃi de hiclenie. Constantin
Brâncoveanu, înainte de a-i trimite la ocnă pe boierii necredincioşi, i-a înfierat.
D. Bătaia
Era pedeapsa cea mai frecventă, aplicabilă mai ales vinilor uşoare. Pravila o mai numea şi
„certare trupească”. Aplicarea ei frecventă a făcut ca, în secolul al XVIII-lea, cuvintele „certare” (care,
din punct de vedere juridic, însemna pedeapsă) şi „bătaie”, să devină sinonime. Bătaia era folosită des ca
mijloc de constrângere a Ńăranilor ca să-şi execute obligaŃiile faŃă de stăpânii de moşii, adică drept
pedeapsă pentru neascultare. Bătaia era combinată cu alte pedepse (confiscarea, surghiunul) sau, în cazuri
excepŃionale (de exemplu, la vinovaŃii nevârstnici), era prevăzută de pravile chiar pentru fapte grave, ca
incestul, bigamia sau furtul. Caracteristic acestei pedepse era că putea fi aplicată numai oamenilor de
rând; boierii şi clericii erau apăraŃi de bătaie prin reglementările pravilelor.
Bătaia era de mal multe feluri:
a) simplă, cu toiagul, cu nuiele, cu biciul pe corp sau la spate. Chiar prin bătaia simplă se putea
executa indirect pedeapsa cu moartea;
b) pe uliŃă, pe toate uliŃele, prin târg sau prin tot târgul, când vinovatul era purtat gol până la brâu
şi bătut, uneori călare pe un măgar;
c) la tălpi, pedeapsă introdusă de Grigore Ghica, după obiceiul turcesc, ceea ce a determinat şi
crearea instrumentului pentru punerea ei în executare, falanga;
d) cu buzduganul sau topuzul, personal de către domn, pedeapsă rezervată boierilor, după
obiceiul pământului, păstrat până în perioada domniilor fanariote. Primul care a poruncit să fie bătuŃi trei
boieri, la scară, înaintea divanului cu 200 de toiege, a fost Nicolae Mavrocordat.
3.2. Pedepse privative de libertate
A. Ocna pe viaŃă sau pe timp limitat era, în dreptul feudal, pedeapsa care consta în muncă silnică
executată de condamnaŃi în saline, tăind sare. După pedeapsa cu moartea, era pedeapsa cea mai grea, fiind
prevăzută de pravile pentru crime ca: bigamia, tâlhăria la drumul mare, răpirea de femei sau fecioare şi
violul.
B. TemniŃa era închisoarea cu regim mai puŃin sever decât ocna, dar diferită, fiind închisoarea
pentru arestaŃii preventiv sau debitorii rău platnici. Pravilele din secolul al XVII-lea prevedeau pedeapsa
cu temniŃa pentru unele vini ca: omorul, siluirea unei văduve sau furtul în anumite împrejurări. TemniŃe
pentru executarea pedepselor existau în fiecare Ńinut. Pedeapsa cu închisoarea se execută chiar după
prevederile pravilei la o mănăstire, de către clericii vinovaŃi de anumite infracŃiuni sau de către boierii
vinovaŃi de hiclenie, cărora domnul nu le aplica pedeapsa capitală.
C. Grosul era o închisoare destinată arestului preventiv pentru oamenii de rând, boierii fiind
închişi preventiv, de obicei la visterie sau la cămară. Grosul putea servi uneori şi la executarea unei
pedepse, pravila reglementând distinct între gros şi temniŃă.
D. Varta era închisoarea destinată debitorilor, ca măsură de constrângere pentru executarea
datoriilor. Ea era pusă sub comanda vătafului de aprozi. În mod excepŃional, erau închişi în vartă, din
porunca domnului, şi unii boieri bănuiŃi de uneltiri.
E. Surghiunul consta în izgonirea, cu caracter definitiv sau temporar, a vinovatului din reşedinŃa
lui (sat, târg, oraş sau moşie), drept pedeapsă şi, eventual, obligarea lui să aibă o anumită reşedinŃă, de
exemplu, la o mănăstire. Denumirea „surghiun” apare târziu, către sfârşitul secolului al XVIII-lea. Până
atunci, se foloseau expresii ca „izgonirea din sat”, „izgonirea de pe moşie”, atât în pravile, cât şi în
documente. Pravilele din secolul al XVII-lea au pedepsit cu surghiunul multe infracŃiuni de drept comun:
omorul (săvârşit de un cleric sau un copil), amestecarea de sânge, defăimarea etc.
3.3. Pedepse pecuniare
A. Duşegubina
Duşegubina, reglementată de obiceiul pământului, iniŃial a avut sensul de „faptă pierzătoare de
suflet”, adică, în primul rând, moarte de om. Ulterior, s-a extins şi la tâlhărie şi la furt, moartea de om
rămânând duşegubina mare, iar în feudalismul dezvoltat, şi la infracŃiuni privind morala sexuală: incestul,
adulterul şi dragostea în afara căsătoriei („şugubina de muieri”). În secolele XV-XVII s-au schimbat atât
denumirea instituŃiei (duşegubina, deşugubina), cât şi sfera noŃiunii, care a cuprins şi alte infracŃiuni. Mai
mult, s-a schimbat şi sensul noŃiunii care, la început, însemna „infracŃiune”, iar în a doua jumătate a
secolului al XVII-lea, ajunge să desemneze pedeapsa colectivă (gloabă).
Satul răspunzător era exonerat dacă dovedea că făptaşul, fugind, a intrat în hotarul altui sat.
Răspunderea era împărŃită între mai multe sate din jurul locului crimei, numite, cu termen generic,
„împrejuraşi”, după mai multe variante: a) între două sate, când cadavrul fusese găsit „între hotare”; b)
între trei sate: „pe trii hotară”; c) între opt sate; d) între 10 şi 12 sate din jurul sau între 12 sate dimprejur,
cum a stabilit hrisovul din 15 mai 1741, reînnoit de Constantin Mavrocordat în 1742, în baza unui obicei
mai vechi.
B. Confiscarea
Pedeapsa constă în pierderea bunurilor vinovatului, în tot sau în parte, în folosul domniei, al
victimei sau al rudelor ei. Pentru crime de drept comun, confiscarea se aplică celor vinovaŃi de omor,
incest, sodomie, calpuzănie, răpire, defăimare sau viol. Ea se aplica mai ales boierilor vinovaŃi de
hiclenie, caz în care bunurile reveneau domnului. Săvârşirea infracŃiunii de hiclenie îl îndreptăŃea pe
domn să ia înapoi moşiile celui vinovat, printr-un „retract de hiclenie”. Fiind grav afectată de aplicarea
acestei pedepse, boierimea a luptat pentru desfiinŃarea confiscării sau, cel puŃin, pentru atenuarea ei prin
restrângerea efectelor acesteia, numai asupra bunurilor provenite din danii domneşti.
C. Gloaba
Ca pedeapsă penală, gloaba reglementată în dreptul feudal era amenda plătită domniei de către
vinovat în numerar sau în natură (boi, cai sau ocine). Gloaba era prevăzută de pravile şi aplicată drept
pedeapsă multor fapte de natură penală şi nu numai: moarte de om, tâlhărie, furt, răpire de fată, viol, răni
sângeroase, bătaie, infracŃiuni împotriva moralei sexuale etc. CompoziŃiunea a extins aplicarea gloabei
unor infracŃiuni grave, ca moartea de om sau furtul mare. Astfel, odată cu despăgubirea victimei sau
rudelor ei, vinovatul trebuia să plătească şi gloaba către domnie. Cuantumul gloabei nu era, în general,
fixat de pravilă, fiind lăsat la aprecierea judecătorului. În practică, cuantumul pedepsei era mare din cauza
lăcomiei dregătorilor. Se făcea totuşi distincŃie între gloabe mici, pentru vini uşoare, care se plăteau cu
vaci sau porci, şi gloabe mari, pentru vini grele (de exemplu, tâlhăria). Când gloaba mare depăşea puterea
de plată a vinovatului, acesta, „ca să-şi răscumpere gâtul”, ceda domniei propria ocină sau îşi vindea
libertatea, devenind Ńăran dependent.
Considerate tot amenzi (gloabe), au existat unele pedepse pecuniare cu caracter special: hatalmul,
osluhul, tretina şi pripasul.
Hatalmul a fost, începând din secolul al XV-lea, amenda aplicată pentru distrugerea sau
strămutarea de hotare; hatalmul se lua, de obicei, în vite, cel mai adesea constând în 12 boi.
Osluhul a fost, la origine, amenda aplicată celor vinovaŃi de neascultare.
Tretina, ca pedeapsă, a funcŃionat în Moldova până către sfârşitul secolului al XV-lea, când i-a
fost redus cuantumul, de la o treime la o zecime, şi şi-a pierdut denumirea, care venea de la tretinus,
cuvânt din latina vulgară, derivat din tres, însemnând o treime. Ea a fost o amendă egală cu o treime din
valoarea bunului furat sau litigios. În secolul al XVI-lea, regula existentă era în sensul că, la bunurile
furate înapoiate proprietarului, vinovatul trebuia să plătească o amendă egală cu o zecime din valoarea
acelor bunuri.
Pripasul a fost gloaba aplicată pentru vitele găsite păscând pe locuri străine de către dregătorii
domneşti special desemnaŃi, numiŃi „pripăşari”, iar mai târziu, „vornici”. Se consideră faptul că amenda
era însăşi vita care trecea pe pământul domnului sau al stăpânului de moşie.
3.4. Pedepse accesorii
A. Tortura a fost, în primul rând, un mijloc de cercetare penală, denumită „strânsoare”,
„strâmtorare”, „trudire”, „caznă”, „munci”, fiind aplicată celor bănuiŃi de către armaşi, pentru smulgerea
mărturiei de vinovăŃie, uneori chiar în faŃa divanului domnesc. Dar în afară de această situaŃie, tortura a
constituit, în dreptul penal feudal, şi o pedeapsă propriu-zisă, aplicată vinovatului dovedit, odată cu
pedeapsa principală cu moartea sau cu ocna.
B. Degradarea civică era o pedeapsă accesorie care consta în pierderea onoarei, urmată de
anumite incapacităŃi aplicate celor vinovaŃi de infracŃiuni grave, ca bigamia, sodomia, apostazia sau
sudalma mare. Denumirile sub care apare în pravile şi în documente sunt: „pierderea cinstei”, „rămânerea
fără cinste”, „de ocara şi ruşinea acestei lumi” sau „ruşinarea”. IncapacităŃile cuprinse în această pedeapsă
erau: pentru boieri, pierderea drepturilor politice; pentru toŃi, incapacitatea de a fi martor, de a contracta,
de a face testament şi de a sta în justiŃie. În cazul crimei de omor prin otrăvire, pedeapsa trecea şi asupra
urmaşilor celor pedepsiŃi.
C. Raderea bărbii, în condiŃiile în care barba era podoabă şi semn de cinste. Raderea sa silnică
era socotită „ocară mare” sau, când era hotărâtă de instanŃa de judecată, o pedeapsă. Deşi neprevăzută
expres de pravilă, această pedeapsă se aplica adesea pentru următoarele infracŃiuni: jurământul mincinos,
neascultare etc.