Sunteți pe pagina 1din 2

http://www.ujmag.

ro/drept/teoria-generala-a-dreptului/doctrine-juridice-curseditia-a-v-a-si-caiet-de-seminar-editia-a-v-a/rasfoire/
p.28
https://origamimela.wordpress.com/2013/04/29/dreptul-si-justitia-in-grecia-antica/

In epoca prearhaica, legile se transmiteau pe cale orala in marile familii, ai caror capi
imparteau dreptatea in mod arbitrar. Una dintre revendicarile cetatenilor nemultumiti privea
publicarea legilor valabile pentru toti, fara deosebire. O serie de polisuri si-au desemnat
pentru aceasta legislatori, care sa redacteze legile. Acestia erau alesi cu asentimentul
diferitelor clase sociale, uneori pe viata, alteori pe o perioada limitata de timp.
Primii legislatori au aparut in orasele coloniale din Occident. Nu a existat o legislatura unitara
pentru toata lumea greaca, astfel incat au aparut o serie de particularitati, in functie de gradul
de dezvoltare sociala, economica, traditiile fiecarui polis. Dincolo de aceasta diversitate,
exista unele trasaturi comune generale: accentul in elaborarea legilor s-a pus pe administrarea
justitiei, dreptatea fiind impartita in acord cu legile scrise, din momentul in care au existat,
legislatia cu privire la crime a ocupat un loc important in preocuparile diferitilor legislatori.
Pedepsele pentru crime vor fi aplicate de catre stat, in locul razbunarii arbitrare a familiilor.
Reprezentarea Justitiei
Printre cei mai importanti legislatori, la Atena, au fost: Zeleucos, care a instituit legea
talionului, de origine semitica (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte), Harondas, care a
instituit pedepse aspre pentru cei care comiteau violente. Dracon a ramas celebru pentru
asprimea legilor sale si cel mai bine se cunoaste legislatia sa referitoare la ucideri. Cazul se
judeca in fata Areopagului, organul suprem de judecata sau in cadrul unui proces prezidat de
rege ori in fata Tribunalului efetilor. Un alt legislator al Atenei, Solon a dat legi pentru
reducerea datoriilor cetatenilor saraci, suprimand arestarea pentru datorii iar unii sclavi puteau
fi eliberati. Solon a creat un tribunal cu adevarat popular, numit Heliaia, din care faceau parte
reprezentanti ai celor patru clase, constituite in functie de veniturile realizate din exploatarea
pamantului. Heliaia era o instanta suprema, formata din 6000 de heliasti (jurati), trasi la sorti
din listele propuse de cele 10 triburi. Erau distribuiti in diferite tribunale, fiecare avand o
competenta specifica, cu exceptia Areopagului si a Adunarii poporului, care judeca crimele
contra sigurantei statului.
In lumea greaca nu a existat un corp juridic specializat, nu exista profesia de judecator sau
avocat, nici de acuzator public. Unul dintre heliasti indeplinea formal functia de presedinte al
instantei de judecata Procesul era pornit din initiativa unui cetatean, fie pentru ca socotea ca
fusese lezat, fie ca socotea ca intr-o anumita chestiune fusese lezat statul de catre un alt
cetatean. Inca din epoca anterioara existau asa-numitii sicofanti, delatori de profesie, care
primeau consistente recompense in bani pentru a nu reclama infractiuni, reale sau imaginare,
astfel incat exista mult loc pentru arbitrariu.
Cetatenii implicati intr-un proces, fie ca reclamanti, fie ca parati, isi expuneau singuri cauza,
verbal sau comandau textul expunerii unui logoped, trebuind sa invete textul pe de rost.
Minorii, femeile si sclavii erau reprezentati in proces de parintii, sotii, tutorii sau stapanii lor.
Heliastii doar ascultau expunerea, fara sa ia cuvantul, nu deliberau, ci dadeau sentinta prin vot
secret. Daca acuzatul era dovedit nevinovat, acuzatorul primea o amenda consistenta sau isi

pierdeau drepturile civile, masura care urmarea sa limiteze actiunile abuzive ale sicofantilor.
Marturia sclavilor nu era valabila decat daca era obtinuta prin tortura iar oamenii liberi,
neputand sa fie torturati, isi puneau sclavii sa fie torturati in locul lor. Sentintele date nu aveau
drept de apel.
La sfarsitul secolului V i.Hr. au aparut arbitrii publici, alesi dintre cetatenii care implinisera
varsta de 60 de ani. Acestia interveneau in chestiuni de ordin privat, pentru a incerca sa-i
impace pe impricinati. Sentinta data de ei ramanea valabila numai daca partile erau de acord
cu ea, in caz contrar se judeca cauza la tribunal.
Natura pedepselor varia in functie de conditia sociala a celor vinovati. Pedepsele obisnuite
erau: amenda, confiscarea partiala sau totala a averii, exilul temporar sau definitiv, pierdera
drepturilor civile, inchisoarea, supliciile aplicate numai sclavilor (jugul, insemnarea cu fierul
rosu, tragerea pe roata). Tradatorii si profanatorii locurilor sfinte erau condamnati la moarte,
ucisi cu pietre sau aruncati intr-o prapastie.
Desi imperfecta, justitia din epoca clasica a inregistrat unele progrese, prin suprimarea legii
talionului, a pedepselor colective, punand accentul pe responsabilitatea personala.
http://istorie-edu.ro/istorie-universala/Grecia/gr_13jus.html
Viaa juridic a Greciei antice clasice a fost determinat de trei factori dominani:
primul a constat n existena unei multitudini de orae-state (poleis), n care fiecare dintre acestea
deinea i administra un ansamblu de legi proprii.
al doilea element a fost faptul c n cele mai multe poleis (o singur excepie a fost Sparta), legile au
fost prevzute n statute scrise, unele dintre ele fiind elaborate, cuprinznd, mai mult sau mai puin, coduri
complete ce stabileau metodele procedurale i de fond, normele de administrare a justiiei. Acesta a fost rezultatul
unei largi micri ce urmrea codificarea juridic ce a reuit s ctige lumea greac ncepnd cu secolul al VIIlea .Hr..
al treilea factor determinant pentru legislaia greac a fost lipsa unui corp de jurispruden comparabil
cu cel al romanilor. Oratori celebri, familiarizai cu legile din ora, au fost interesai, n principal, de prezentarea
argumentelor potrivite pentru a convinge juriile n faa crora au trebuit s-i susin cauzele, nu de analiza
sistemului juridic cu scopul de a obine o nelegere mai profund n implicaiile sale. Nici filosofii nu au fost
preocupai de drept, scopul lor fiind descoperirea unor standarde abstracte de justiie.
Grecii antici nu au avut nici o lege sau pedeaps oficial pn n prima jumtate a secolului al VII-lea .Hr..
Justiia se exercita dup reguli religioase sau familiale. Crimele au fost soluionate de ctre membrii familiei
victimei care cutau s-l pedepseasc pe criminal (legea talionului). Aceast form de a realiza justiia a fost
nceputul a mai multor dispute interminabile terminate cu vrsare de snge.
n lipsa unor legi scrise, puterea de a mpri dreptatea era un privilegiu regal: la Homer i la Hesiod, regii
purttori de sceptru sunt cei care pronun sentinele (themistes).
Cel care este nsrcinat cu reforma justiiei este Dracon, n 621 .Hr.. Codul realizat de el, cunoscut ca fiind
foarte sever, a fost un prim pas n direcia umanizrii i raionalizrii. Solon din Atena (594 .Hr.) realizeaz cel
mai cunoscut numr de legi celebre, altele fiind ntocmite de Zaleucus Locri Epizephyrii (n sudul Italiei)
iCharondas de Cantana (n Sicilia); existena legislatorului spartan Lycurg este considerat legendar.
O serie de acte normative, ce au fost atribuite n mod corect sau greit lui Solon, sunt cunoscute din scrieri
literare care reflect o reform legislativ n 403-402 .Hr.. Una dintre legile draconice a fost pstrat, ntr-o
inscripie din Mansarda, ntr-o versiune revizuit datat din 409 sau 408 .Hr.. Codul de legi al Gortyn (din
sudul Cretei), care este n sine o versiune revizuit a unui cod mai vechi, este singurul care s-a pstrat n condiii
bune.