C4_DAC

FRANTA
2018-2019
Franța - Președintele
 Președintele republicii: păzitorul Constituției, arbitru
neutru, garantul independenței naționale, al integrității
teritoriale și al respectării tratatelor.
 Președintele Republicii este ales prin vot universal, direct,
pentru un mandat de 5 ani ce poate fi reînnoit (două
mandate consecutive).
 Numește prim-ministrul și, la propunerea acestuia, pe
miniștri
 Prezidează Consiliul de Miniștri
Franța - Președintele
 Atribuții în situații excepționale: “când instituțiile
Republicii, independența națiunii, integritatea
teritoriului sau îndeplinirea angajamentelor
internaționale sunt amenințate într-un mod grav
și imediat și când funcționarea legală a autorității
de stat constituționale este întreruptă ...”.
 - după consultarea oficială a prim-ministrului, a
președinților Camerelor și a Consiliului
Constituțional.
Franța - Președintele
 El este suplinit de Prim–ministru, dacă este
cazul, în prezidarea consiliilor și comitetelor de
apărare națională.
 Interimatul funcției este asigurat de
Președintele Senatului sau, în caz de
imposibilitate a acestuia, de către Guvern.
Franța - Parlamentul
 Parlamentul este bicameral: Adunarea Națională
și Senatul.
 Juridic, parlamentarii sunt reprezentanții Națiunii,
calitate in care acestia sunt titulari ai unui mandat
reprezentativ.
 Adunarea Națională este aleasa prin vot universal,
egal, direct si secret, pentru un mandat de 5 ani,
cunoscut si sub denumirea de legislatură (nu mai
mulți de 577).
Franța - Parlamentul
 Senatul – nu mai mult de 348 membri, este ales
prin vot indirect de către Colegiul Marilor Electori
(deputați, consilieri generali, consilieri regionali și
primari), pentru un mandat de 6 ani.
 - asigură reprezentarea colectivităților teritoriale
ale republicii.
 Cetățenii francezi stabiliți în străinătate sunt
reprezentați în ambele camere ale Parlamentului.
Franța
 Miniştrii conduc ministerele de resort. Guvernul
determina şi conduce politica națională. El este
reprezentat în teritoriu de prefecţi.
 Statul a fost reprezentat în Departamente de un
comisar (împuternicit) al Republicii. Acestuia din
urmă i-a luat locul prefectul, care, până la reformele
din 1982/1983 a exercitat dubla funcţie: de
reprezentant al Statului şi de funcţionar executiv al
Guvernului.
Franța
 Prefecţii sunt numiţi prin decret al Preşedintelui, în
baza hotărârii luate de Consiliul de miniştri la
propunerea Prim-Ministrului şi a Ministrului de
Interne.
 Prefectul reprezintă statul şi este şeful serviciilor
deconcentrate ale statului în teritoriul unde el este
imputernicit sa acţioneze. Prefectul de departament
unde se află şi capitala/centrul de regiune acţionează
şi ca prefect de regiune.
Franța
 Zonele de apărare civilă, regiunile,
departamentele, arondismentele şi comunele
au fost constituite ca unitaţi administrative
astfel încât să se conformeze unui model
uniform, care nu ţine în mod invariabil cont de
delimitările reale geografice, electorale sau
economice.
Franța
 Arondismentul este un eşalon specializat în
administraţia „de proximite”, la vârful căruia se
află subprefectul, care este subordonat
ierarhic prefectului.
Franța
 Prefectul regiunii reprezintă autoritatea statului la
nivelul administrativ corespunzător.
 - Sunt însărcinați cu promovarea interesului național
și a respectului legilor la nivel departamental
respectiv regional; - Reprezintă Statul;
 - Veghează la execuția deciziilor guvernamentale în
aria de jurisdicție; - Coordonează, sub autoritatea
ministerelor, serviciile deconcentrate ale
administrației civile a statului.
Franța
 Prefecții sunt numiți prin decret al
Președintelui Republicii în Consiliul de
Miniștrii, ca urmare a unei propuneri a
Primului Ministru și a Ministrului de Interne.
Franța
 Cooperarea intercomunală este un mijloc de a
remedia fărâmiţarea comunelor franceze,
fuziunea înregistrând un succes controversat.
Ea este larg răspândită, de vreme ce Franţa
numără mai mult de 17.000 de instituţii
publice de cooperare intercomunală la 1
octombrie 1992.
Franța
 În Franţa, garanţia legalităţii activităţii
administrative este exercitată, în primul rând,
de către tribunalele administrative, şi la vârf de
către Consiliul de Stat, care istoric vorbind, a
jucat un rol decisiv în limitarea puterilor
executivului.
Franța
 Cel mai important mijloc procedural pentru
testarea legalităţii actelor administrative este
recursul pentru exces de putere, prin care
cererile/revendicările/reclamaţiile se pot baza pe
lipsa de jurisdicţie, defecte procedurale şi formale,
încălcarea statutului sau abuz de putere
discreţionară.
Franța
 Spre deosebire de poziţia din Germania, unde
admisibilitatea este condiţionată de cererea
reclamantului cu privire la încălcarea unui
drept subiectiv, în Franţa, acţiunea de
contestare a administraţiei, este angajată mai
mult în interesul obiectiv, dat de necesitatea
revizuirii legalităţii acţiunii administrative.