GHID

pentru verificarea la foc a elementelor structurale ale constructiilor din otel

Indicativ GP 055-2000

Cuprins

* NOTA DE PREZENTARE
* DOMENIUL DE UTILIZARE
* Cap.1. REZISTENTA LA FOC
* Cap 2. EXEMPLE DE APLICARE
* Cap.3. SOLUTII CONSTRUCTIVE

NOTA DE PREZENTARE

Ghidul de proiectare este destinat sa expliciteze prin intermediul unor tabele de calcul, nomograme,
exemple reprezentative si comentarii, "Normativul pentru verificarea la foc a elementelor structurale ale
constructiilor din otel" elaborat de catre acelasi colectiv. Fata de normativ, s-au introdus o seama de
precizari si elemente explicative cu privire la:

- determinarea coeficientului de zveltete echivalent pentru grinzile încovoiate care îsi pot pierde
stabilitatea prin flambaj lateral prin încovoiere rasucire;

- stabilirea lungimii de flambaj la starea limita de incendiu;

- proprietatile termice ale materialelor de protectie uzuale la foc (considerând inclusiv influenta
umiditatii);

- factorii care influenteaza cresterea temperaturii pe sectiunea transversala, atât pentru sectiunile
neprotejate cât si pentru cele protejate.

Nomogramele de calcul continute în ghid au fost elaborate cu ajutorul unui program de calcul care
implementeaza relatiile prezentate în "Normativul pentru verificarea la foc a elementelor structurale ale
constructiilor din otel". Aceste nomograme permit determinarea temperaturii critice în functie de gradul de
utilizare, gradientul de temperatura pe sectiunea transversala functie de timp pentru sectiunile neprotejate,
respectiv gradientul de temperatura pe sectiunea transversala functiei de timp pentru sectiunile protejate.

Exemplele de calcul continute în ghid se refera la urmatoarele probleme:

- stabilirea încarcarilor la starea limita la actiunea focului;

- determinarea temperaturii critice la o grinda de otel supusa la încovoiere;

- determinarea temperaturii critice la o grinda de otel supusa la încovoiere nefixata împotriva

flambajului lateral prin încovoiere rasucire;

- determinarea temperaturii critice la un stâlp comprimat centric;

- determinarea rezistentei la foc a unui stâlp de otel protejat în

carcasa supus la compresiune centrica;

- determinarea rezistentei la foc, respectiva protectiei unui stâlp supus la încovoiere cu compresiune;

- determinarea rezistentei la foc a unei grinzi de otel neprotejate si determinarea grosimii protectiei
necesare.

Totodata, se prezinta o serie de solutii constructive pentru protectia la foc a stâlpilor, grinzilor si
elementelor de închidere metalice.
 Definitiile, notatiile si simbolurile folosite în normativ ramân valabile si în ghidul de proiectare.

Referirile la paragrafe, formule sau tabele din normativ sunt scoase în evidenta prin caractere aldine
(Tabelul 3.1, reprezinta tabelul 3.1 din normativ, (4.19) reprezinta relatia (4.19) din normativ, respectiv
§4.2.3 reprezinta paragraful 4.2.3 din normativ).

La elaborarea ghidului s-au folosit urmatoarele referinte bibliografice:

1. *** Normativ pentru verificarea la foc
a elementelor structurale ale
constructiilor din otel, contract
191/20.12.1995, M.L.P.A.T.

2. ENV 1991 - 1, Eurocode 1 Basis of design and actions on

structures, Brussels 1993

3. ENV 1991 – 2 - 2, Eurocode 1 Basis of design and actions on

structures - Part 2 - 2: Actions on
structures - Actions on structures
exposed to fire, Brussels, 1995.

4. R M Lawson, G M Newman Structural Fire Design to EC3 &

EC4, and comparison with BS
5950, Technical Report SCI
Publication 159, The Steel
Construction Institute, 1996.

5. ECCS Technical Note 89 Fire Resistance of Steel

Structures, Brussels, Sept. 1995

6. ECCS Technical Note 92 Explanatory Document to ECCS

No 89, Fire Resistance ofSteel
Structures, Brussels, 1996.

7. STAS 10101/21 – 92 Încarcari date de zapada

8. STAS 10101/20 -- 90 Încarcari date de vânt.

[top]

DOMENIUL DE UTILIZARE

Prezentul ghid de proiectare expliciteaza prin exemple de calcul si comentarii, prevederile din
normativul ''Normativ pentru verificarea la foc a elementelor structurale ale constructiilor din otel".

[top]

1. REZISTENTA LA FOC

Calculul elementelor structurale ale constructiilor din otel la actiunea focului, folosind metodele
simplificate din normativul "Normativ pentru verificarea la foc a elementelor structurale ale constructiilor din
otel", se bazeaza pe urmatoarele ipoteze:

- curba de crestere a temperaturii este curba standard ISO 834;

 - temperatura este distribuita uniform pe elementul structural; considerarea neuniformitatii
temperaturii pe sectiunea transversala si în lungul elementului se face prin intermediul factorului de adaptare
K (§4.2.3)

- efectul dilatarii termice este neglijat.

Rezistenta la foc a unui element structural de otel este timpul în care temperatura pe sectiunea
transversala atinge temperatura critica (definita functie de gradul de utilizare).

Daca nu se dispune de un program de calcul bazat pe metodele simplificate prezentate în normativ,

determinarea rezistentei la foc necesita efectuarea a doi pasi:

1. Determinarea temperaturii critice a elementului structural

2. Calculul cresterii temperaturii pe sectiunea transversala

1.1 Determinarea temperaturii critice

Temperatura critica a unui element structural depinde de:

 tipul de solicitare si nivelul acesteia;

 conditiile de rezemare;
 caracteristicile geometrice ale sectiunii transversale

Determinarea temperaturii critice comporta urmatoarele secvente de calcul:

Calculeaza efortul de calcul la starea limita de incendiu:Efi,d (2.6)

↓
Calculeaza efortul capabil la starea limita de incendiu(pentru t =0):Rfi,d,0
(§4.2.3)

↓
Calculeaza gradul de utilizare: µ0 (4.41)

↓
Calculeaza temperatura critica:a,cr (4.40)

Figura 1.1 Determinarea temperaturii critice a unui element structural

În locul folosirii relatiei (4.40), pentru calculul temperaturii critice functie de gradul de utilizare

se poate folosi Nomograma 1, care furnizeaza temperatura critica functie de gradul de utilizare.

2. Calculul cresterii temperaturii pe sectiunea transversala

Determinarea cresterii temperaturii pe sectiunea transversala depinde de modul de protejare la foc a

sectiunii. Daca sectiunea transversala este neprotejata, cresterea temperaturii se produce foarte rapid. În
cazul în care protectia se realizeaza cu materiale de protectie cu conductivitate termica scazuta, se obtine o
scadere a vitezei de încalzire a sectiunii transversale ceea ce are ca efect o distributie mai uniforma a
temperaturilor pe sectiune.

1.2.1. Materiale de protectie

1.2.1.1. Proprietatile termice

 Pentru materialele uzuale, proprietatile termice se dau în Tabelul 1.1. Valoarea umiditatii nu este
considerata implicit în conductivitatea termica, în consecinta timpul de întârziere se calculeaza explicit (vezi
4.44).

Tabelul 1.1 Proprietatile termice ale materialelor de protectie

conductivita- caldura
densitatea
umiditatea tea termica
specifica
Material
CP
p[%]
[ kg / m3 ]
[W/ (mK)] [J/(kgK)]

Spray-uri

-fibre

minerale 300 1 0,12 1200

-vermiculit 350 15 0,12 1200

-perlit 350 15 0,12 1200

Spray-uri
grele

-vermiculit 550 15 0,12 1100

(sau perlit) si
ciment

-vermiculit 650 15 0,12 1100

(sau perlit) si
ipsos

Placi

-vermiculit 800 15 0,20 1100

(sau perlit) si
ciment

-fibre-siliciu
sau fibre
600 3    

calciu-siliciu 0,15 1200

- fibre ciment 800 5

- placi de 800 20 0,15 1200

ipsos
0,20 1700

Placi
comprimate

-fibre 150 2 0,20 1200

silicate, vata
minerala,
vata de
sticla

Beton 2300 4 1,6 1000

 conductivita- caldura
densitatea
umiditatea tea termica
specifica
Material
CP
p[%]
[ kg / m3 ]
[W/ (mK)] [J/(kgK)]

Beton usor 1600 5 0,80 840

Caramida
de beton
2200 8 1,00 1200
Caramida
cu goluri

Caramida
plina 1000 - 0,40 1200

2000 - 1,20 1200

1.2.2 Cresterea temperaturii pe sectiune

Determinarea temperaturii pe sectiunea transversala se face folosind relatia (4.41) pentru sectiuni
neprotejate, respectiv (4.42) pentru sectiuni protejate. Din cele doua relatii de calcul, parametrul cel mai
important, care determina cresterea temperaturii, este factorul de forma al sectiunii, care se defineste ca
raport între perimetrul sectiunii transversale expus la foc si aria acesteia. Unitatea de masura este m -1.

Spre exemplu, pentru sectiunile I , valorile factorului de forma sunt cuprinse între 100-250 m -1.
Sectiuni cu factorul de forma mic se încalzesc mai încet, conducând la o rezistenta la foc mai mare decât
sectiunile cu factor de forma mare. Unele sectiuni transversale neprotejate, corect alcatuite din punct de
vedere al rezistentei la foc, cu factor de forma mic pot conduce la rezistente la foc între 15 la 30 de minute.

Calculul factorului de forma al sectiunii se face folosind relatiile din Tabelul 4.3 (sectiuni neprotejate)
si Tabelul 4.4 (sectiuni protejate).

Pentru calculul practic al cresterii de temperatura pe sectiunea transversala se vor folosi cele doua
nomograme Nomograma 2 (Cresterea temperaturii pe sectiunea transversala functie de timp, sectiuni
neprotejate) si Nomograma 3 (Cresterea temperaturii pe sectiunea transversala functie de timp, sectiuni
protejate).

În Nomograma 2, sunt trasate familii de curbe reprezentând cresterea temperaturii pe sectiunea

transversala functie de timp, pentru factori de forma cu valori cuprinse între 10 si 200 m-1. În
Nomograma 3, sunt trasate familii de curbe reprezentând cresterea temperaturii pe sectiunea transversala

functie de timp, pentru factori cu valori cuprinse între100 si 2000 W / m3K, unde este factorul de

forma al sectiunii pentru sectiuni protejate, peste conductivitatea termica a protectiei, iar dp este grosimea
acesteia.

Nota: Factorii de forma atât pentru sectiunile protejate, cât si pentru cele neprotejate pot fi extrasi direct din
tabelul de profile europene furnizat la sfarsitul ghidului.

[top]

 
 2. EXEMPLE DE APLICARE

Exemplul 1 Evaluarea încarcarilor la starea limita de incendiu la o hala metalica

Pentru cadrul din figura 2.1 sa se stabileasca combinatiile de încarcari la starea limita de incendiu,
pentru dimensionarea stâlpilor.
Obiectul exemplului de calcul: structura metalica având
urmatoarele caracteristici:
Tipul structurii:
hala parter cu o deschidere
Sectiunea rigla, stâlp:
IPE 270
Deschidere:
L= 12,00m
Travee:
T=4,00 m
Numar travei:
n=7
Lungime hala:
b = 28 m
Înaltime la streasina:
H = 3,30 m
Unghi de înclinare acoperis:
 = 16°
Destinatia halei:
depozit
Amplasare constructie:
Sibiu

A. EVALUAREA ÎNCARCARlLOR NORMATE

A.1 Încarcarea permanenta pe cadru

A.1.1 Greutatea proprie rigla + stâlp

Din Tabelul cu profile europene, profilul lPE 270 are greutatea pe ml de:

gr =36,1 daN / m.

A.1.2 Panele acoperisului

S-au folosit profile cu pereti subtiri formate la rece sistem LINDAB având sectiunea Z 120/1.5 si
greutatea pe metru liniar de 2,8 daN/m.

gp=9 daN/m2 x 4,00 m = 36 daN/m

A.1.3 Termoizolatia

Stratul interior cu rol de termoizolatie este realizat din saltele de vata minerala THERWOOLIN cu
grosimea de 150 mm.

gt=3 daN/m2 x 4,00 m = 12 daN/m

A.1.4 Închiderea

Stratul interior cu rol de închidere este realizat din tabla cutata sistem LINDAB LTP 20/0.5 mm.

gt2 =6 daN/m2 x 4,00 m = 24 daN/m

Deci încarcarea permanenta pe cadru este:

 Gk= gr + gp + gt + gt2= 36,1 +36+12+24 = 108,1 daN/m = 1,081 kN/m.

A.2 Încarcari variabile pe cadru

A.2.1 Încarcarea din zapada

Conform [7], încarcarea din zapada este data de:

=czi cegz (2.1)

în care:

gz = 1,2 kN/m2 (zona B, revenire la 10 ani);

ce = 0,8 (conditii normale de expunere, acoperisuri cu profil plat, sau putin agitat)

A.3.1 Încarcarea din vânt

Conform [8], încarcarea din vânt este data de:

(2.2)

în care:
 gv = 0,3 kN/m2 (zona A, Sibiu);

cz =(z) = 1,0 (amplasament de tip I, z<10m)

 = 1,6 (constructie de categoria C1/ curente)

deci:

B. COMBINATII DE ÎNCARCARI

Se vor considera combinatiile de încarcari folosind relatia (2.6). Pentru ca,atât în cazul zapezii, cât si
al vântului coeficientul 2,1 este 0, rezulta urmatoarele combinatii posibile:

Combinatia 1: GA Greutate proprie + 1.1 Zapada 1= =1,0.gk+0,2·z1  fig 2.2

Combinatia 2: GA Greutate proprie +  1.1 Zapada 2= =1,0.Gk+0,2. Z2  fig 2.3

Combinatia 3: GA Greutate proprie + 1.1 Vânt= 1,0. gk. 0,5. v  fig 2.4

Calculul combinatiilor a fost trecut în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Combinatiile de încarcari la starea limita de incendiu

Bara Nod Combinatia 1 Combinatia 2 Combinatia 3

M N [kN] M N [kN] M N [kN]

[kNm] [kNm] [kNm]

1 12.51 -12.538 12.23 -13.278 2.085 -6.475

1
2 -14.991 -11.347 -15.435 -12.087 -6.053 -5.284

5 12.51 -12.538 12.95 -11.938 8.76 -6.095

2
4 -14.991 -11.347 -14.731 -10.747 -7.403 -4.904

În tabelul 2.1 a fost hasurata combinatia periculoasa, folosita pentru dimensionare în exemplul 6.

Exemplul 2 Determinarea temperaturii critice la o grinda de otel supusa la încovoiere

Sa se calculeze temperatura critica pentru grinda cu sectiunea UB 406 x 140 x 46, realizata din otel
S 275 (limita de curgere fy= 275 n/mm2), din figura 2.5. Datorita planseului din beton, nu exista riscul de
pierdere a stabilitatii laterale.

Din tabelul de profile europene, rezulta caracteristicile geometrice ale sectiunii:

modulul plastic: Wpl = 889 cm3

Se dau urmatoarele date de intrare:

Încarcarea permanenta: Gk = 3,0 kN/m2

 Încarcarea utila: Qk,l = 3,5 kN/m2

A. Stabilirea efortului de calcul la starea limita de incendiu

Încarcarea de calcul (2.6) este:

Momentul încovoietor maxim la starea limita de incendiu rezulta:

B. Stabilirea efortului capabil la starea limita de incendiu

Momentul încovoietor capabil la timpul t=0 se va calcula cu formula (4.13):

Momentul încovoietor capabil pentru o distributie uniforma de temperatura de 20oC

rezulta din formula (4.41) considerând

adica,

C. Calculul gradului de utilizare

Gradul de utilizare rezulta din formula (4.41):

D. Determinarea temperaturii critice

Se interpoleaza din Tabelul 4.4, rezultând temperatura critica de:

Exemplul 3 Determinarea temperaturii critice la o grinda de otel supusa la încovoiere nefixata

împotriva flambajului lateral prin încovoiere rasucire

Sa se calculeze temperatura critica pentru grinda principala cu sectiunea UB 406 x 178 x 67,
realizata din otel S 275 (limita de curgere fy=275 N/mm2). În acest caz exista riscul de pierdere a stabilitatii
generale a grinzii prin flambaj lateral prin încovoiere-rasucire. Grinda este supusa la actiunea unei forte
concentrate reprezentând reactiunea transmisa de o nervura ce preia încarcarea din planseu pe o suprafata
de 6 x 3 m (figura 2.6).

Din tabelul de profile europene, rezulta caracteristicile geometrice ale sectiunii (vezi figura C1):
 latimea talpii: b=178,8mm

latimea c c=b/2=89,4mm

grosimea talpii: tf=14,3mm

grosimea inimi: tw=8,8mm

înaltimea inimii d: d=360,4mm

modul plastic: Wpl =1346 cm3

Se dau urmatoarele date de intrare:

încarcarea permanenta: GK = 3,0 N/m2

încarcarea utila: QK,l = 3,5 kN/m2

A. Stabilirea efortului de calcul la starea limita de incendiu

încarcarea de calcul este:

momentul încovoietor maxim la

starea limita de incendiu rezulta:

B. Stabilirea efortului capabil la starea limita de incendiu

În acest caz, calculul temperaturii critice se face printr-un proces iterativ. Se presupune o
temperatura initiala, se determina zveltetea echivalenta si se calculeaza temperatura critica pe baza
acesteia. Daca temperatura initiala si cea determinata astfel nu coincid, se reia calculul, luând aceasta din
urma ca temperatura initiala. Calculul se opreste când diferenta între doua temperaturi succesive este mai
mica decât diferenta impusa (1-3oC).

Iteratia # 1

Se considera temperatura initiala

Se calculeaza coeficientul de zveltete pe baza relatiei (A.1):

Pentru conditiile de margine k=1,0 si , din tabelul (A3) rezulta:

C1=1,879

iar cu formulele (A.2), respectiv (A.3) se obtine:

iLT = 44,8 mm si aLT =1070 mm

Deci:
Coeficientul de zveltete , corespunzator temperaturii se calculeaza cu relatia (4.20):

în care 1 este (4,21):

Din Tabelul 3.1 pentru temperatura 550oC rezulta prin interpolare:

Deci rezulta:

Se calculeaza coeficientul de flambaj, , la starea limita de incendiu, în cazul flambajului prin

încovoiere/rasucire pe baza relatiei (4.18):

în care, din (4.19):

Coeficientul de flambaj , rezulta:

Se verifica clasa sectiunii transversale pe baza lui  (4.3), din tabelul 4.1:

Se verifica limitele Clasei 1:

Deci sectiunea transversala este de Clasa1 la temperatura de 550˚C.

 Se calculeaza momentul încovoietor capabil la timpul t=0, pe baza relatiei (4.13):

în care se determina din (4.17):

Momentul încovoietor capabil la timpul t=0 este:

Rezulta gradul de utilizare la foc (4.41):

Din Tabelul 4.4 rezulta prin inrerpolare valoarea diferita fata de cea considerata la
pornire 550˚C.

Iteratia # 2

Se considera temperatura initiala

Se interpoleaza din Tabelul 3.1:

cu care rezulta:

Se calculeaza :

Rezulta gradul de utilizare la foc:

Din Tabelul 4.4 prin interpolare,rezulta

 Pentru ca deferenta între temperatura initiala si cea rezultata, este de
2˚C se poate opri calculul, rezultând temperaura crirtica de .

Exemplul 4 Determinarea temperaturii critice la un stâlp comprimat centric

Se considera stâlpul unui cadru multietajat cu noduri fixe (figura 2.7), având sectiunea transversala
constanta, încarcat pe nivele, corespunzator unei suprafete de planseu de 6x6 m. Sectiunea transversala a
stâlpului este un profil UC 254 x 254 x 73 din otel S 275. Sa se determine temperatura critica a stâlpului de
otel.

Din tabelul de profile europene, rezulta caracteristicile geometrice ale sectiunii (vezi figura C1):

raza de giratie: iy = 11,06 cm

raza de giratie: iz = 6,46 cm

aria: A= 92,6 cm

Se dau urmatoarele date de intrare:

încarcare permanenta: Gk= 3,0 kN / m2

Încarcrea utia: Qk,1=3,5 kN/m2

A. Stabilirea efortului de calcul la starea limita de incendiu.

încarcarea de calcul este:

Rezulta forta axiala de calcul:

B. Stabilirea efortului capabil la starea limita de incendiu

În acest caz, calculul temperaturii critice se face printr-un proces iterativ. Se presupune o
temperatura initiala, se determina coeficientul de zveltete la starea limita de incendiu si se calculeaza
temperatura critica pe baza acesteia. Daca temperatura initiala si cea determinata astfel nu coincid, se reia
calculul, luând aceasta din urma ca temperatura initiala. Calculul se opreste când diferenta între doua
temperaturi succesive este mai mica decât diferenta impusa (1-3oC).

Iteratia #1

consideram temperatura initiala

Stâlpul de la parter, care se verifica, face parte dintr-o structura cu noduri fixe. Lungimea de flambaj
la starea limita de incendiu va fi în acest caz 0,5L (vezi §4.2.3.2(3)):

Cu raza de giratie minima , rezulta coeficientul de zveltete la starea limita de incendiu

de:

Calculam zveltetea adimensionala , corespunzatoare temperaturii (4.9):

 în care se determina cu (4.10):

Din Tabelul 3.1 pentru prin interpolare rezulta:

Deci

Se calculeaza coeficientul de flambaj , la starea limita de incendiu (4.7):

în care se obtine din (4.8):

Rezulta:

Se calculeaza forta axiala capabila la compresiune cu flambaj la starea limita de incendiu (t=0), cu
relatia (4.6):

si rezulta gradul de utilizare la foc , (4.41):

Din Tabelul 4.4 rezulta prin interpolare , diferita fata de temperatura initiala

Iteratia # 2.

considerând noua temperatura initiala din Tabelul 3.1 pentru rezulta:

 Deci:

Forta axiala capabila la compresiune cu flambaj la starea de incendiu (t=0) este:

si rezulta gradul de utilizare la foc :

Din Tabelul 4.4 rezulta prin interpolare

Diferenta între doua temperaturi succesive este foarte mica, ne putem opri aici, rezultând

temperatura critica

Exemplul 5 Determinarea rezistentei la foc a unui stâlp de otel protejat în carcasa supus la
compresiune centrica

Fie stâlpul din figura 2.8 protejat în carcasa, având lungimea L = 2,0 m. Lungimea de flambaj la

starea limita de incendiu este .Sectiunea transversala este UC 305 x 305 x 118 din otel S 235 (limita
de curgere fy=235 N/mm2). Efortul de calcul în stâlp la starea limita de incendiu este Nfi.d = 2000 kN. Sa se
determine rezistenta la foc, folosind nomogramele furnizate în ghid. Protectia este realizata din placi de ipsos
cu grosimea de 16mm.

Din tabelul de profile europene, rezulta caracteristicile geometrice ale sectiunii (vezi figura C1):

raza de giratie: iy = 13,58 cm

raza de giratie: iz = 7,76 cm

aria: A = 149,7 cm2

A. Stabilirea temperaturii critice

Determinarea temperaturii critice urmareste procedeul iterativ aratat în exempluI 4 .

Iteratia # 1.

Se considera temperatura initiala

Cu raza de giratie minima , rezulta coeficientul de zveltete la starea limita de incendiu

de:
 Din Tabelul 3.1. pentru prin interpolare rezulta:

Deci:

si se obtine gradul de utilizare la foc

Se determina temperatura critica folosind Nomograma 1. Se intra în nomograma pe axa absciselor,

cu valoarea gradului de utilizare rezultat, = 0,709) si se citeste pe axa ordonatelor temperatura, rezultând

temperatura critica

Iteratia # 2.
 Se considera temperatura initiala .

Din Tabelul 3.1. pentru , prin interpolare rezulta:

Deci:

Rezulta gradul de utilizare la foc :

Cu gradul de utilizare =0,724 din Nomograma 1 se obtine temperatura critica

Calculul iterativ se opreste aici, rezultând temperatura critica

B. Determinarea rezistentei la foc

Din tabelul 1.1. (Materialele de protectie), pentru placi de ipsos, rezulta conductivitatea termica a
protectiei .

Din tabelul cu profile europene (vezi figura C2), rezulta A p / V=85m1.

Se calculeaza raportul:

= 1063

cu care din Nomograma 3 (sectiuni protejate) rezulta tf =70 minute.

Deci, elementul este din clasa R60.

Exemplul 6 Stâlp supus la încovoiere cu compresiune

Pentru stâlpul cadrului din exemplul 1, se determina rezistenta la foc în varianta neprotejata, apoi se
determina grosimea necesara a protectiei cu spray de vermiculit si ipsos, în varianta protectiei pe contur
pentru a se obtine clasa de rezistenta la foc R 120. Se considera ca pierderea stabilitatii în afara planului
cadrului este împiedicata prin masuri constructive.

Date de intrare:

Sectiunea stâlp: IPE 270, S275 (limita de curgere )

Înaltime stâlp: H = 3,30 m

Din tabelul de profile europene, rezulta caracteristicile geometrice ale sectiunii (vezi figura C1);
 latimea talpii: b= 135mm

latimea c: c= b/2=67,5 mm

grosimea talpii: tf= 10,2 mm

grosimea inimii: tw= 6,6 mm

înaltimea inimii d: d= 219,6 mm

modulul plastic: Wpl = 484 cm3

aria: A= 45,94 cm3

momentul de inertie: Iy = 5790 cm3

raza de giratie: iy = 11,23 cm

Eforturile de dimensionare la starea limita de incendiu sunt (vezi tabelul de combinare din exemplul
1): fig 2.9

A. DETERMINAREA TEMPERATURII CRITICE

A.1 Calculul lungimii de flambaj

Stâlpul este prins încastrat la baza. Coeficientii Ki si Ks sunt (Anexa B):

în care:

Deci:

Coeficientul de multiplicare al lungimii de flambaj K rezulta (B.2.):

Lungimea de flambaj în planul cadrului la starea limita de incendiu este:

În acest caz, calculul temperaturii critice se face printr-un proces iterativ. Se presupune o
temperatura initiala, se determina coeficientul de zveltete la starea limita de incendiu si se verifica relatia
de interactiune (4.28) în cazul profilelor din Clasa 1 sau 2, sau (4.36) în cazul profilelor din Clasa 3 (când
flambajul lateral prin încovoiere rasucire este împiedicat). Daca valoarea rezultata în urma aplicarii relatiei de
interactiune este diferita de 1.0, se mareste sau micsoreaza temperatura considerata pâna la atingerea unui
grad de precizie dorit.

Iteratia # 1
 Se considera temperatura initiala

Se verifica clasa sectiunii transversale la starea limita de incendiu:

Din Tabelul 3.1. pentru rezulta prin interpolare:

Se verifica limitele Clasei 1:

Deci sectiunea este de Clasa 1 la starea limita de incendiu la .

Pentru ca flambajul lateral este împiedicat se va folosii relatia de interactiune (4.28), împreuna cu
relatiile (4.29) – (4.32):

în care:

Se calculeaza coeficientul de zveltete si coeficientul de flambaj la starea limita de incendiu cu

relatiile (4.7) – (4.10):

Din Tabelul 4.3. rezulta:

Deci:
 Se verifica formula de interactiune (4.28):

Se calculeaza diferenta procentuala:

Diferenta este mare si în consecinta se considera o temperatura initiala mai mare cu 30˚C si se reia
calculul.

Iteratia # 2

Se considera temperatura initiala

Se verifica clasa sectiunii transversale la starea limita de incendiu:

Din Tabelul 3.1 pentru rezulta prin interpolare :

Se verifica limitele Clasei1:

Deci sectiunea este de Clasa 1 la starea limita de incendiu la

Se verifica formula de interactiune (4.28):

 Se calculeaza diferenta procentuala:

Diferenta este mai mare de 3%. Se considera o crestere mai mica de temperaura de 5˚C si se reia
calculul.

Iteratia # 3

Se considera temperatura initiala

Se verifica clasa sectiunii transversale la starea limita de incendiu:

Din Tabelul 3.1 pentru rezulta prin interpolare:

Se verifica limitele Clasei 1:

Deci sectiunea este de Clasa 1 la starea limita de incendiu la .

Se verifica formula de interactiune (4.28):

Se calculeaza diferenta procentuala:

Eroarea este de 3%. Se poate opri procesul iterativ. Rezulta temperatura critica .
 B. Determinarea rezistentei la foc

În varianta neprotejata, stâlpul de otel este supus la foc pe patru fete (peretii sunt realizati din tabla
cutata care nu asigura o protectie la foc).

Se scoate factorul de forma al sectiunii din Tabelul de profile europene din coloana "Spray 4" (vezi
figura C2):

si din Nomograma 2 (sectiuni neprotejate), pentru acest factor de forma si temperatura critica
, rezulta rezistenta la foc de: minute

C. Determinarea protectiei necesare

În varianta sectiune protejata pe contur, factorul de forma al sectiunii se ia din tabelul de profile
europene din coloana "Spray 4" (vezi figura C2), rezultând:

Pentru temperatura critica si clasa R120 (timpul = 120 minute) din Nomograma 3
(sectiuni protejate) se obtine:

Deci:

Se alege o grosime de protectie de 18 mm.

D. Verificarea protectiei

Raportul efectiv este:

Din Nomograma 3, pentru factorul si timpul de 120 minute, rezulta temperatura de

765°C, mai mica decât temperatura critica , deci protectia asigura o clasa de rezistenta la foc R
120.

Exemplul 7 Determinarea rezistentei la foc a unei grinzi de otel neprotejate si determinarea

grosimi protectiei necesare

Pentru grinda din otel din exemplul 3, cu sectiunea UB 406x178x67 sa se determine:

1. rezistenta la foc,

2. sa se calculeze grosimea necesara a protectiei la foc pentru a atinge clasa de protectie la starea
limita de incendiu R90, considerând o solutie de izolare în carcasa folosind placi de ipsos.

Din exemplul 3·a rezultat temperatura critica:

 A. Determinarea rezistentei la foc

În varianta neprotejata, grinda de otel este supusa la foc pe patru fete (nu exista un planseu de
beton la partea superioara a grinzii). Factorul de forma al sectiunii se ia din Tabelul de profile europene din
coloana "Spray 4" (vezi figura C2), rezultând:

si din Nomograma 2 (sectiuni neprotejate), pentru acest factor de forma si temperatura critica
rezulta rezistenta la foc de: tf= 14 minute

B Determinarea protectiei necesare

În varianta protejata, cu solutia în carcasa, factorul de forma se ia din Tabelul de profile europene
din coloana "Box 4" (vezi figura C2), rezultând:

Pentru temperatura critica si clasa R90 din Nomograma 3 (sectiuni protejate) rezulta:

Deci:

Se alege o grosime de protectie de 30 mm.

C Verificarea protectiei

Raportul efectiv este:

Din nomograma 3, pentru factorul si timpul de 90 minute rezulta, temperatura de 590°C,

mai mica decât temperatura critica, deci protectia asigura o clasa de rezistenta la foc R90.

[top]

3. SOLUTII CONSTRUCTIVE

3.1. Solutii de protectie la foc

Se prezinta în continuare, detalii constructive, pentru protectia la incendiu a elementelor structurale

ale constructiilor metalice, folosind solutii disponibile În România.

3.1.1. Protejarea stâlpilor si grinzilor

 O modalitate foarte des întâlnita este cea a protectiei în carcasa realizata cu placi de ipsos. Tipul
placii, grosimea, precum si numarul de straturi se determina În functie de factorul de forma a sectiunii si de
rezistenta la foc necesara. Prinderea placii de protectie se face folosind agrafe speciale.

În cazul stâlpilor, agrafele se dispun fata în fata, la o distanta de maxim 30 cm, pe talpa profilelor
(pentru grosimi de talpi cuprinse între 7 si 25 mm), având un diblu de lemn ignifugat (poate fi si poliuretan
dur) pentru prinderea suruburilor.

Placile se prind cu suruburi pentru lemn. În cazul unui strat dublu de protectie, se va realiza teserea
protectiei (vezi figura 3.1) .

În dreptul îmbinarilor orizontale, se dispun placi de protectie suplimentare de cel putin 15 mm

grosime. Placile de protectie suplimentare, asigura continuitatea protectiei în dreptul îmbinarii orizontale (vezi
figura 3.2).

În cazul grinzilor, agrafele se dispun fata în fata pe talpile profilelor, permitând prinderea placilor cu o
lungime maxima de 1,20m. Agrafele de la capete sunt dispuse la 0,12 m de la marginea placii si sunt dublate
de placi de protectie suplimentare de cel putin 15 mm grosime, având o lungime de 0,21 m. Agrafele
intermediare sunt dispuse la o distanta maxima de 0,32 m (vezi figura 3.3).

Pentru o temperatura critica de 550°C si un factor de forma al sectiunii între 150 si 250 m -1, sunt
prezentate în tabelul 3.1, numarul de straturi necesare precum si grosimile lor, pentru asigurarea rezistentei
la foc R30 - R120.

Tabelul 3.1. Protectia folosind solutia protectie în carcasa pentru grinzi si stâlpi folosind placi de ipsos
Rezistenta la foc ceruta Numar de staturi si grosimea placii

R30 1x placa 13 mm

R30 1x placa 18 mm

R60 1 x placa 23 mm

R90 2 x placi 13 mm

R120 2 x placi 15 mm

3.1.2. Protejarea peretilor

Prezentam în continuare un sistem de realizare a protectiei la foc pentru peretii cortina din tabla
profilata, care asigura atât protectia la foc, cât si izolarea termica si fonica adecvata. În tabelul 3.2 sunt
prezentate numarul de straturi, precum si grosimea acestora, pentru asigurarea rezistentelor la foc R30 -
R60 (materialul de protectie este gips carton).

Tabelul 3.2. Protectia folosind solutia placilor din gips carton pentru pereti
Numar de straturi, grosimea Rezistenta la foc

1 x placa de 18 mm R30

1 x placa de 23 mm R60

1 x placa de 13 mm R30

1 x placa 13 mm + 1 x placa 18 mm R60

 3.2. Solutii de protectie Hotel MARA

Se prezinta în continuare, detalii constructive pentru protectia la incendiu a stâlpilor, folosite în cazul
obiectivului: Spa & Casino, Hotel Mara, proiectant STIZO - SA Bucuresti.
 Anexa A Flambajul lateral prin încovoiere rasucire

În cazul grinzilor cu sectiunea transversala constanta si dublu simetrice, încarcate cu momente

încovoietoare aplicate la capete, sau încarcari aplicate pe grinda în centrul de taiere, si rezemate articulat la
extremitati (k = 1), zveltetea echivalenta se calculeaza cu formula:

(A.1)

unde:

k este multiplicatorul lungimii de flambaj. Factorul k are valoarea 0,5 pentru încastrare perfecta,
valoarea 1,0 pentru ambele reazeme articulate, respectiv 0,7 pentru un capat articulat si unul
încastrat;

C1 se ia din tabelul A1 sau A2;

 aLT si iLT conform relatiilor (A2) si (A3)

Pentru profilele cu sectiunea I, H coeficientii a LT si iLT se obtin dupa cum urmeaza:

                        

unde:

lt este momentul de inertie la torsiune

lw este momentul de inertie sectorial

b este latimea talpii

tf este grosimea talpii

tw este grosimea inimii

h este înaltimea profilului

În cazul grinzilor cu sectiunea transversala constanta si dublu simetrice, încarcate cu momente

încovoietoare aplicate la capete, sau încarcari aplicate pe grinda în centrul de taiere, cu multiplicatorul
lungimii de flambaj k < 1, se calculeaza cu formula:

(A.4)

unde:

kw este factorul care tine seama de deplanarea sectiunii.

Factorul kw se va lua cu valoarea 1,0.

Tabelul A1 Factorul C1 pentru momente încovoietoare aplicate la extremitatea grinzii

K=1,0 K=0,7 K=0,5

 C1 C1 C1

+1,00 1,000 1,000 1,000

+0,75 1,141 1,270 1,305

+0,50 1,323 1,473 1,514

+0,25 1,563 1,739 1,788

 +0,00 1,879 2,092 2,150

-0,25 2,281 2,538 2,609

-0,50 2,704 3,009 3,093

-0,75 2,927 3,258 3,348

-1,00 2,752 3,063 3,149

Tabelul A2 Factorul C1 pentru momente încovoietoare produse de încarcari aplicate pe grinda

Încarcarea si conditiile de Forma diagramei de k=1 k=0
margine moment ,0 ,5

C1 C1

1,1 0,9
32 72

1,2 0,7
85 12
 1,3 1,0
65 70

1,5 0,9
65 38

Anexa B Lungimi de flambaj

Pentru barele cu sectiune constanta în lungul lor, solicitate axial, forta axiala fiind constanta,
lungimea de flambaj lf se obtine prin multiplicarea lungimii barei cu multiplicatorul lungimii de flambaj, K.

Valoarea multiplicatorului K este 1,0 daca bara este dublu articulata, si este diferit de 1,0 în celelalte
cazuri. EI va fi cuprins între 0,5 si 1,0 în cazul barelor apartinând cadrelor cu noduri fixe (cu deplasarea
orizontala la partea de sus împiedicata) (figura B 1), respectiv mai mare decât 1,0 în cazul cadrelor cu noduri
deplasabile (cu deplasarea orizontala, la partea superioara, libera) (figura B2).

Multiplicatorul K se calculeaza cu urmatoarele relatii:

a. bare cu noduri fixe în translatie

(B.1)

b. bare cu noduri mobile în translatie

(B.2)

în care coeficientii de încastrare Ki si Ks de la partea inferioara, respectiv superioara a barei se vor calcula cu
relatiile (figura B3):

(B.3)

(B.4)
Alternativ, pentru a tine seama si de continuitatea stâlpului, coeficientii de încastrare se vor calcula cu
relatiile:

(B.5)

(B.6)

în care:

RC este rigiditatea stâlpului, pentru care se calculeaza lungimea de flambaj

Ri,Rs sunt rigiditatile stâlpilor de la partea inferioara, superioara;

Rgs1, Rgs2 sunt rigiditatile grinzilor de la partea superioara a stâlpului;

Rgi1, Rgi2 sunt rigiditatile grinzilor de la partea inferioara a stâlpului;

Coeficientii de rigiditate se vor calcula cu relatiile:

(B.7 - B.10)

în care:

I este momentul de inertie al elementului;

l este lungimea elementului (între reazeme);

Coeficientul  depinde de configuratia deformatiei grinzii, caracterizata de raportul rotirilor la capete,

1 si 2 (vezi figurile B1, B2). Valorile lui  sunt date în tabelul urmator.
Caz  Explicatii

2 Cazul grinzilor cadrelor cu

Simpla curbura
noduri fixe (deplasarea
orizontala împiedicata)

6 Cazul grinzilor cadrelor cu

Dubla curbura
noduri deplasabile (deplasarea
orizontala libera)

Rotire împiedicata la 4
extremitatea 2 (încastrare)

Rotire libera la extremitatea 2 3

(articulatie)

Daca un stâlp are o extremitate încastrata în fundatie sau într-o grinda cu rigiditatea foarte mare,
coeficientul de încastrare la acea extremitate se va lua k=0.
Daca un stâlp are o extremitate articulara, coeficientul de încastrare la acea extremitate se va lua
k=1.