INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU CALCULUL LOVITURII DE BERBEC ŞI

STABILIREA MĂSURILOR PENTRU PREVENIREA EFECTELOR NEGATIVE
ALE ACESTORA LA INSTALAŢIILE HIDRAULICE SUB PRESIUNE

Indicativ: I. 30-75
Înlocuiesc: I.D. 14-64

Cuprins
* GENERALITĂŢI
* CALCULUL LOVITURII DE BERBEC
* ALEGEREA SCHEMELOR ŞI A DISPOZITIVELOR DE PROTECŢIE
* PROBELE TEHNOLOGICE ALE INSTALAŢIILOR DE PROTECŢIE CONTRA LOVITURII DE BERBEC
* REGULI DE EXPLOATARE
* Anexa la instructiunile tehnice: I. 30 – 75
* Capitolul I: GENERALITATI PRIVIND MISCAREA NEPERMANENTA ÎN CONDUCTE SUB PRESIUNE
SI METODE FOLOSITE PENTRU CALCULUL EI
   * ECUATII GENERALE SI MODELE DE STUDIU
   * CALCULUL LOVITURII DE BERBEC
   * CALCULUL OSCILATIILOR ÎN MASA
* Capitolul III: ASPECTE CARACTERISTICE ALE FENOMENULUI DE LOVITURĂ DE BERBEC ÎN
INSTALAŢII HIDRAULICE SUB PRESIUNE. SOLUŢII DE PROTECŢIE CONTRA EFECTELOR NEGATIVE
ALE LOVITURII DE BERBEC, METODE ŞI INDICAŢII DE CALCUL
   * CARACTERISTICI GENERALE ALE FENOMENULUI DE LOVITURĂ DE BERBEC ÎN INSTALAŢIILE
HIDRAULICE
   * CONDUCTE UNIFILARE GRAVITAŢIONALE
   * CONDUCTE UNIFILARE CU POMPARE
   * REŢELE DE CONDUCTE
* LISTA NOTAŢIILOR

1. GENERALITĂŢI
Obiect

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la calculul loviturii de berbec în vederea stabilirii şi dimensionării
dispozitivelor de protecţie necesare limitării efectelor negative ale loviturii de berbec, când acestea introduc
solicitări care depăşesc pe cele admise în regimurile normale de exploatare.

1.2. Instrucţiunile tehnice cuprind datele de bază, ipotezele de calcul, etapele de calcul în legătură cu fazele
de proiectare, reguli pentru alegerea dispozitivelor de protecţie, reguli privind exploatarea instalaţiilor în
scopul reducerii solicitărilor produse în timpul regimurilor nepermanente.

Domeniul de aplicare

1.3. Instrucţiunile tehnice se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor hidraulice sub
presiune pentru alimentări cu apă potabilă sau industrială, canalizări, irigaţii şi desecări, care pot fi supuse
loviturii de berbec.

1.4. Instalaţiile la care fenomenul de mişcare nepermanentă are caracter de "oscilaţie în masă" intră în
domeniul de aplicare al acestor instrucţiuni tehnice.

Definiţii

1.5. Prin "lovitură de berbec" se înţelege fenomenul de mişcare nepermanentă care ia naştere într-o
instalaţie hidraulică sub presiune, ca urmare a modificării bruşte sau relativ rapide a regimului de funcţionare,
fiind caracterizată printr-o variaţie importantă a presiunilor într-un scurt interval de timp.

1.6. Prin "oscilaţie în masă" se înţelege fenomenul de mişcare nepermanentă într-o instalaţie hidraulică,
caracterizat printr-o variaţie lentă a presiunilor şi vitezelor.

[top]
 

2. CALCULUL LOVITURII DE BERBEC

Metode de calcul

2.1. Metodele de calcul se clasifică în următoarele categorii, expuse în ordinea descrescândă a complexităţii:

a) Metode exacte

a.1. Metode exacte bazate pe integrarea directă a ecuaţiilor diferenţiale ale loviturii de berbec, cu
următoarele diviziuni:

        - metode care folosesc diferenţe finite prin procedee grafice;

        - metode prin diferenţe finite, care folosesc calculul numeric manual sau calculul numeric automat
efectuat cu ajutorul calculatorului electronic;

        - metode prin diferenţe finite hibride, grafice şi numerice.

a.2. Metode exacte bazate pe soluţii obţinute prin rezolvarea analitică a ecuaţiilor loviturii de berbec.

b) Metode aproximative

b.1. Metode expeditive bazate pe folosirea unor grafice sau tabele de calcul care se obţin prin prelucrarea şi
sinteza unor rezultate obţinute prin metode exacte sau pe cale experimentală.

b.2. Formule de calcul aproximative.

Condiţii generale privind folosirea metodelor de calcul

2.2. Complexitatea metodelor de calcul şi a schemelor de calcul adoptate va fi în concordanţă cu importanţa

lucrării şi gradul de periculozitate al loviturii de berbec.

2.3. Folosirea metodelor aproximative ca şi a soluţiilor analitice exacte existente sub forma de grafice sau
formule se va face numai în cadrul domeniului lor de valabilitate (schemă de calcul, legea de manevră,
condiţii la limită etc.).

2.4. Se vor aplica întâi metode simple şi expeditive, cu caracter acoperitor, care să pună în evidenţă dacă
lovitura de berbec este periculoasă sau nu. Se va trece la folosirea unor metode mai complicate şi mai
costisitoare, dacă rezultatele obţinute prin metodele simple nu conduc la siguranţa că nu se depăşesc
valorile admisibile ale solicitărilor.

În acest scop, este obligatoriu să se verifice valoarea presiunilor minime în punctele înalte ale conductei şi
presiunile maxime în zonele de cotă joasă şi în vecinătatea organului perturbator.

Ipoteze de calcul

2.5. În cadrul verificării comportării instalaţiilor hidraulice la regimuri nepermanente şi la proiectarea

dispozitivelor de protecţie contra loviturii de berbec se vor examina acele cazuri care produc solicitări
suplimentare care depăşesc pe cele din starea de regim, sau care, având un caracter periodic, pot duce la
uzura prematură a instalaţiei.

2.6. Se vor examina cazurile de mişcare nepermanentă care apar în exploatarea normală (manevrări de
armături, pornirea şi oprirea instalaţiei, impulsuri periodice din funcţionarea asimetrică sau defectoasă a unor
dispozitive) şi cele care rezultă din manevre accidentale sau avarii (întrerupere bruscă a alimentării cu
energie electrică, spargeri de conducte, defectări de dispozitive). La examinarea cazurilor de mişcare
nepermanentă, care apar în exploatarea normală, se poate renunţa la calcule, făcând apel la experienţa
curenţă.

2.7. La conductele de refulare ale staţiilor de pompare se va examina obligatoriu situaţia care rezultă din
întreruperea curentului electric pentru cazul când toate pompele sunt în funcţiune. Se va alege combinaţia
cea mai dezavantajoasă între nivelul de aspiraţie şi nivelul de refulare.
2.8. Pentru instalaţiile echipate cu hidrofoare de protecţie, cu ventile de aer sau cu ambele tipuri de
dispozitive, se va verifica şi situaţia care rezultă din înteruparea alimentării cu energie, în cazul când se află
în funcţiune un număr redus de pompe, inclusiv oprirea unei singure pompe, pentru a prinde situaţia când
tamponul de aer introdus în conductă are un volum mai mic.

2.9. La instalaţiile prevăzute cu vane cu acţionare pneumatică sau hidraulică şi cu contragreutate, se va

examina prin metode aproximative ipoteza închiderii bruşte a vanei, ca urmare a defectării sau lipsei
dispozitivului de frânare, indicând care sunt valorile presiunilor extreme pentru această situaţie.

2.10. La instalaţiile cu clapete de reţinere, la care nu este sigură închiderea odată cu inversarea debitului, se
va examina situaţia care rezultă pentru ansamblul instalaţiei din închiderea bruscă a clapetei, cu un decalaj
de 0,5 ... 1 secunde faţă de momentul inversării debitului.

Dacă instalaţia are mai multe clapete montate în paralel pe conducte care se ramifică din conducta
principală, se vor calcula separat presiunile care apar pe aceste conducte, dacă au fost introduse în schema
de calcul printr-o conductă echivalentă. Pentru acest calcul, timpul de închidere completă a clapetei se va
lua de 0,03...0,05 secunde.

2.11. În cazul staţiilor de pompare echipate cu pompe care nu rezistă timp îndelungat la turaţie inversă şi
care nu sunt prevăzute cu clapete care opresc curgerea inversă, se va examina şi cazul când o pompă se
opreşte accidental, iar restul rămân în stare de funcţionare.

Scheme de calcul

2.12. Schema de calcul cuprinde alegerea modelului de fluid şi elaborarea unui model matematic, în
concordanţă cu metoda de calcul adoptată şi care să reproducă cât mai fidel caracteristicile geometrice şi
hidraulice ale instalaţiei.

Pentru fenomenele de lovitură de berbec se va folosi modelul fluidului compresibil.

Pentru fenomenele de oscilaţie în masă se poate folosi atât modelul fluidului compresibil cât şi modelul de
fluid incompresibil.

2.13. Modelul de fluid incompresibil va fi folosit în condiţiile şi pe sectoarele de instalaţie în care mişscarea
este preponderent lent variabilă.

În această categorie intră:

- mişcările generate printr-o manevră relativ uniformă a organelor de reglaj, cu un timp de manevră Tm de
cca 10 ori mai lung decât timpul de reflexie al undelor:

(1)  

în care c este celeritatea undelor şi L este distanţa de la organul perturbator până la un rezervor de
dimensiuni mari, care poate fi şi un castel de echilibru sau un hidrofor de protecţie, dacă rezistenţa
branşamentului său este redusă;

- mişcările de pe o porţiune de conductă protejată de un castel de echilibru, dacă rezistenţa de branşament

este suficient de mică, pentru a asigura o reflexie aproape totală a undelor generate de organul perturbator;

- mişcările de pe o porţiune de conductă protejată printr-un hidrofor, dacă rezistenţa de branşament este
mică şi asigură o reflexie aproape totală a undelor generate de organul perturbator şi dacă - concomitent -
volumul de aer este suficient de mare pentru atenuarea oscilaţiilor de presiune;

- mişcările de pe o porţiune de conductă protejată prin rezervor de apă sau ventil pentru introducerea aerului,
cu excepţia intervalului de timp cuprins între momentul declanşării manevrei şi momentul intrării în funcţiune
a dispozitivului, dacă nu este îndeplinită condiţia (1).

2.14. Reprezentarea elementelor geometrice şi mecanice ale schemei de calcul se va face în concordanţă
cu modelul de fluid adoptat şi cu metoda de calcul folosită.

În cazul aplicării metodelor de calcul cu diferenţe finite, pasul de calcul pentru timp se va alege astfel, ca o
fază caracteristică să aibă minimum patru intervale. Prin fază caracteristică se înţelege:
- pentru fenomenele de lovitură de berbec, timpul de parcurs L/c sau timpul de manevră, alegându-se cel
mai mic dintre ele;

- pentru fenomenele de oscilaţie în masă, un sfert din perioada oscilaţiilor.

În plus, pentru modelul de fluid compresibil vor fi respectate următoarele reguli:

        - conducta se va împărţi într-un număr de tronsoane, despărţite prin noduri de calcul, al căror timp de
propagare a undelor loviturii de berbec va fi aproximativ egal cu pasul de calcul pentru timp; regula timpilor
egali de propagare pentru unde se va respecta cu atât mai strict cu cât fenomenele sunt mai rapide;

        - la fixarea numărului de tronsoane şi plasarea nodurilor de calcul se va urmări ca punctele

caracteristice ale profilului în lung al conductei (schimbări mari de pantă, puncte înalte) să coincidă cu
nodurile de calcul sau să fie aşezate în apropierea lor.

2.15. În schema de calcul se vor introduce elementele care să o apropie cât mai mult de instalaţia reală şi
anume:

- pierderile de sarcină pe conducte şi armături;

- pierderile de sarcină pe branşamente;

- legea de manevră a organelor de reglaj;

- inerţia părţilor rotative.

2.16. La elaborarea schemelor de calcul pentru reţele de conducte, în plus, se va ţine seama că fiecare nod
al reţelei va fi un nod de calcul şi, pentru a respecta regula timpilor de parcurs egali, se vor putea plasa
noduri intermediare pe artere.

2.17. Ţinând seama că un calcul de lovitură de berbec pentru o reţea este complicat şi nu se poate efectua
exact decât pe un calculator electronic, se vor putea folosi şi scheme parţiale sau simplificate.

Două conducte în paralel, cu secţiunile A1 şi A2, vor putea fi asimilate cu o conductă unifilară cu o rezistenţă
de undă z calculată cu formula:

(2)   

O conductă care alimentează o reţea va putea fi asimilată, pentru calcule aproximative, cu o conductă
unifilară mai lungă cu o lungime suplimentară L1. Lungimea suplimentară va fi egală cu raza cercului, având
centrul în prima ramificaţie şi care intersectează un număr de artere având suma ariilor secţiunilor egală cu
de cca zece ori aria conductei de transport. Această schemă va putea fi aplicată numai pe conducta de
transport pentru studiul perioadei de început a fenomenului şi în condiţiile în care conducta principală are o
lungime L > 5L1.

Date de bază

2.18. Pentru stabilirea coeficienţilor rezistenţelor hidraulice se vor folosi indicaţiile conţinute în manuale şi
îndreptare de calcule hidraulice. Pentru instalaţii importante, în care se folosesc dispozitive noi sau care nu
pot fi asimilate cu cele existente în literatură, se vor face determinări experimentale.

2.19. Pentru calculul opririi pompelor se vor folosi caracteristicile complete indicate de furnizor sau, în lipsa
acestora, caracteristicile adimensionale, în funcţie de turaţia specifică, existente în literatura de specialitate.

2.20. Presiunea minimă admisibilă la solicitările temporare din lovitura de berbec, pentru conductele cu
îmbinări fără elemente mobile, se stabileşte printr-un calcul de rezistenţă şi stabilitate, însă în general nu va
fi mai mică decât presiunea la care se produce ruperea coloanei de apă (presiunea de cavitaţie). Presiunea
de cavitaţie se va lua 0,8 atm pentru apa rece şi altitudini joase (zona de câmpie şi de deal). În zona de
munte, se va calcula, ţinând seama de variaţia presiunii cu altitudinea şi de variaţiile meteorologice locale cu
formula:
  (m.c.a.)

în care Z este altitudinea în metri.

Pentru conductele la care, prin concepţie sau condiţii de execuţie, la presiuni manometrice negative, este de
aşteptat deplasarea elementelor de îmbinare (inele de etanşare), însoţită de uzura acestora şi pierderea
etanşeităţii, limita presiunii minime se va lua mai ridicată, mergând până la valoarea care nu permite
deplasarea elementelor de etanşare.

2.21. Presiunea maximă admisibilă la solicitările din lovitura de berbec se stabileşte în raport cu tipul
conductelor şi în conformitate cu prescripţiile de încercare a conductelor montate (STAS 6819-68).

Ca regulă generală, solicitările suplimentare date de lovitura de berbec vor fi considerate ca sarcini
accidentale de scurtă durată.

2.22. La conductele din oţel şi din materiale plastice lipite sau sudate, la stabillirea presiunii maxime
admisibile se admite o scădere a coeficientului de siguranţă cu 5% până la 5%, faţă de cel admis prin
sarcinile fundamentale, în raport cu importanţa lucrării.

2.23. Pentru conductele din fontă şi azbociment îmbinate cu mufe, presiunea maximă admisibilă la lovitura
de berbec se va lua egală cu presiunea de încercare sau presiunea nominală şi anume cu cea mai mică
dintre ele.

2.24. Pentru conductele de beton armat, beton armat centrifugat, şi beton precomprimat presiunea maximă
admisibilă la lovitura de berbec se va lua egală cu presiunea nominală a conductei.

Etape de calcul

2.25. Etapele de calcul şi proiectare ale dispozitivelor de protecţie contra loviturii de berbec vor fi corelate cu
fazele de proiectare ale întregii instalaţii.

La stabilirea dispoziţiei generale a instalaţiei se va avea în vedere şi comportarea ei în regim nepermanent.

2.26. Un calcul complet al loviturii de berbec va cuprinde următoarele etape:

- culegerea şi stabilirea datelor de bază;

- studiul preliminar;

- calculul iniţial;

- calcule de dimensionare;

- calcule de verificare.

2.27. Culegerea şi stabilirea datelor de bază se referă la procurarea elementelor care caracterizează
instalaţia din punctul de vedere al loviturii de berbec şi sunt următoarele:

- schema tehnologică şi ipotezele de funcţionare care pot conduce la lovituri de berbec;

- profilul în lung al conductei cu caracteristicile necesare calculului loviturii de berbec (material, diametre,
grosimi de pereţi, lungimi de tronsoane etc.);

- caracteristicile hidraulice ale vanelor, pompelor precum şi ale altor elemente ce pot conduce la modificarea
regimului permanent;

- diagramele Q-H ale instalaţiei în toate regimurile de funcţionare, în cazul instalaţiilor cu pompare.

Diagrama generală pentru cele 4 cadrane şi GD2 pompă cu apă şi electromotor se pot suplini prin datele
existente în literatura de specialitate.
2.28. Studiul preliminar se face pe scheme de calcul simplificate, utilizând metode aproximative şi expeditive.

Schema de calcul şi ipotezele de calcul vor lua în considerare elementele care majorează efectele negative
ale loviturii de berbec. În această etapă se stabileşte dacă este necesară protecţia contra loviturii de berbec
şi implicit dacă este nevoie de un calcul mai exact.

2.29. Calculul iniţial este un calcul mai exact şi are drept scop să precizeze mai detaliat modul particular de
desfăşurare a fenomenului în cazul instalaţiei proiectate şi să arate dacă este necesară protecţia împotriva
loviturii de berbec. El se efectuează pentru instalaţia neprotejată, utilizând scheme de calcul care reproduc
mai fidel instalaţia şi metode de calcul mai precise, de preferat metode numerice aplicate pe calculator
electronic. Schema de calcul va cuprinde un număr suficient de noduri de calcul, pentru a putea studia
parametrii mişcării în toate punctele caracteristice şi va fi elaborată conform regulilor indicate la pct.
2.12...2.15.

La această etapă şi la următoarele, se va lua în considerare efectul pozitiv al inerţiei părţilor rotative prin
continuarea pompării, precum şi lucrul pompelor în mişcarea nepermanentă. De asemenea, se va determina
cu aproximaţie o lege favorabilă pentru închiderea vanelor şi în funcţie de ea se va face aprecierea
necesităţii măsurilor speciale de protecţie şi se va stabili gradul de periculozitate al loviturii de berbec.

2.30. Calculele de dimensionare se efectuează în scopul alegerii şi dimensionării soluţiei de protecţie contra
loviturii de berbec.

Schemele de protecţie se stabilesc pe baza experienţei şi caracteristicilor generale şi într-o primă fază se
dimensionează prin metode aproximative şi expeditive. În funcţie de importanţa instalaţiei se aprofundează
dimensionarea schemei de protecţie folosind metode de calcul mai exacte.

Ca regulă generală, pentru instalaţii cu conducte sub 400 mm diametru şi cu viteze de regim mai mici de 1,5
m/s se pot folosi numai metode aproximative.

În cursul acestei etape se vor examina una sau mai multe variante de scheme de protecţie, se va face
optimizarea lor până la gradul cerut de faza de proiectare şi de gradul de precizie şi stabilitate al datelor de
bază. Se va stabili legea de manevră a organelor de reglaj şi se vor stabili eventualele restricţii în exploatare.

2.31. Calculele de verificare constau în refacerea calculelor de dimensionare în vederea stabilirii soluţiei cu
noi date de bază. Ele se vor efectua ori de câte ori se schimbă parametrii de bază ai instalaţiei în cursul
fazelor de proiectare sau la execuţie.

Se vor face calcule de verificare şi atunci când rezultatele experimentale indică necesitatea stabilirii mai
precise a modelului matematic.

Corelarea cu fazele de proiectare. Conţinutul calculelor

2.32. Calculele de lovitură de berbec se vor face la faza de proiect de execuţie.

2.33. Studiul preliminar este obligatoriu pentru toate instalaţiile supuse loviturii de berbec. La această etapă
datele de bază vor fi mai reduse, în concordanţă cu metodele de calcul folosite.

2.34. Calcule iniţiale se vor face numai pentru obiective importante, în cazul când prin studiul preliminar nu
se poate stabili cu certitudine că nu sunt necesare dispozitive de protecţie contra loviturii de berbec.

2.35. Calcule de dimensionare se fac în cazul când sunt necesare dispozitive de protecţie. Metodele de
calcul vor fi alese în raport cu complexitatea şi importanţa lucrării.

Pentru instalaţii mici se pot folosi metode expeditive sau formule aproximative.

Pentru instalaţii importante se va recurge la calcule detaliate, bazate pe scheme de calcul care să reproducă
cât mai bine fenomenul.

2.36. Calculele de verificare se vor face înainte de darea în funcţiune, în condiţiile arătate la pct. 2.31.

[top]

 
 3. ALEGEREA SCHEMELOR ŞI A DISPOZITIVELOR DE PROTECŢIE
3.1. Pentru alegerea schemelor de protecţie şi a dispozitivelor aferente nu se dau norme cu caracter general.
Soluţia de protecţie trebuie să rezulte din parcurgerea etapelor indicate la capitolul 2, ţinând seama că ea
depinde de mulţi parametri şi ca atare este caracteristică fiecărei instalaţii concrete.

Soluţia de protecţie se va stabili pornind de la rezultatele calculului iniţial, care indică modul de comportare al
instalaţiei neprotejate şi intensitatea loviturii de berbec.

Schema de protecţie va fi corelată cu dispoziţia de ansamblu a instalaţiei hidraulice, folosind în mod judicios
avantajele oferite de dispoziţia generală sau modificând-o în sens convenabil, mai ales în ceea ce priveşte
profilul în lung sau caracteristicile echipamentelor ale căror caracteristici au influenţă asupra apariţiei şi
desfăşurării loviturii de berbec. La instalaţii importante se va da o justificare tehnică economică a soluţiei.

3.2. În schemele de protecţie vor fi folosite dispozitive cunoscute, ţinând seama de caracteristicile lor,
precum şi dispozitive noi, după o prealabilă verificare experimentală sau numai prin calcul, dacă există
siguranţa unui model matematic corect sau acoperitor.

3.3. Folosirea dispozitivelor care introduc aer în conducta protejată este interzisă în următoarele două
situaţii:

- dacă există posibilitatea ca aerul să fie evacuat prin pompă;

- dacă nu este asigurată circulaţia liberă către bazinul de refulare sau rezervor, respectiv dacă pe traseu
există derivaţii care să permită evacuarea aerului în atmosferă, comandate de vane sau nu, cu rezistenţe
hidraulice suficient de mari pentru a creea şocuri hidraulice după evacuarea aerului. Aceasta se aplică şi
castelelor de echilibru cu branşamente cu rezistenţe mari sau ventilelor de aer la care există posibilitatea de
blocare în poziţia deschisă.

[top]

4. PROBELE TEHNOLOGICE ALE INSTALAŢIILOR DE PROTECŢIE

CONTRA LOVITURII DE BERBEC
4.1. Probele tehnologice ale instalaţiilor de protecţie contra loviturii de berbec au drept scop să verifice buna
funcţionare a schemelor de protecţie, înainte de intrarea în exploatare a instalaţiei hidraulice.

Operaţia constă în efectuarea unor manevre care generează lovitura de berbec şi în măsurarea valorilor
presiunilor în diferite puncte ale conductelor protejate şi compararea lor cu valorile admisibile. Acestea se
efectuează pe instalaţia executată, în cursul probelor de punere în funcţiune a instalaţiei.

4.2. Operaţia se va efectua pentru toate instalaţiile supuse loviturii de berbec, iar rezultatele vor fi
consemnate în documentele de încheiere a probelor de punere în funcţiune şi a recepţiei lucrărilor.
Măsurătorile vor fi efectuate cu manovacuumetre industriale.

4.3. Pentru instalaţii importante şi instalaţii la care lovitura de berbec ridică probleme speciale (reglaje,
dispozitive noi sau modificate), probele tehnologice se vor desfăşura după un program special descris la pct.
4.4.

4.4. Instalaţiile hidraulice pentru care probele tehnologice se efectuează după program special vor fi stabilite
de proiectant, care va prevedea în proiect măsurile necesare.

Programul special va cuprinde:

- releveul instalaţiei de protecţie şi al profilului în lung al conductei;

- comparaţia releveului cu proiectul şi efectuarea unor calcule de verificare dacă există deosebiri faţă de
proiect;

- verificarea montării şi funcţionării corecte a elementelor dispozitivelor de protecţie;

- verificarea reglajului dispozitivelor de protecţie (vane, supape de suprapresiune etc.);

- efectuarea de manevre generatoare ale loviturii de berbec, măsurarea caracteristicilor şi compararea lor cu
valorile admisibile şi cu prevederile proiectului.

4.5. Manevrele generatoare de lovitură de berbec se vor efectua după ce în prealabil s-a constatat că
instalaţia este executată în bune condiţiuni, cu respectarea prevederilor proiectului şi că dispozitivele sunt
reglate corect. Se va începe cu manevre care dau solicitări mici şi, după verificarea lor şi constatarea că sunt
în concordanţă cu calculele, se va trece treptat la manevre mai dure.

4.6. Măsurătorile se vor face în diferite puncte ale conductei şi anume:

- lângă pompă sau lângă vană;

- lângă branşamentul dispozitivului de protecţie;

- în alte puncte caracteristice ale conductei, care se stabilesc pe baza informaţiilor furnizate de calculele de
dimensionare.

4.7. Pentru măsurătorile care se efectuează după program special, conform pct. 4.3 se vor avea în vedere
următoarele:

- măsurătorile de presiune se vor efectua cu manometre, manovacuumetre şi instalaţii electronice;

- manometrele şi manovacuumetrele vor fi verificate în prealabil cu manometre etalon; ele vor putea fi
folosite în zonele unde mişcarea este lent variabilă, cu faze care durează mai mult de cca 15 secunde;
înregistrările se fac prin citiri directe efectuate la un interval de cca 3 secunde şi cel puţin 5 citiri la o fază;

- timpul se va măsura cu cronometre obişnuite care indică secunda, iar momentul de declanşare al manevrei
se va semnaliza cu o abatere de maximum 1 secundă;

- instalaţiile electronice cu înregistrare la oscilograf vor fi folosite în zonele supuse loviturii de berbec, cu
fenomene de variaţie rapidă, ale căror faze sunt mai mici de 15 secunde. Se pot folosi combinaţii ale celor
două tipuri de echipamente, cu respectarea condiţiilor de durată a fazei indicate mai sus.

În cursul manevrelor şi măsurătorilor se va urmări vizual şi se va nota funcţionarea dispozitivelor de protecţie

(ventile de suprapresiune, hidrofoare, ventile de aer, castele de echilibru etc.) şi a organelor de reglaj sau
închidere (vane, clapete etc.).

4.8. Constatările şi concluziile stabilite pe baza programului special de măsurători vor fi consemnate într-un
referat care va cuprinde:

- descrierea sumară a instalaţiei hidraulice şi a schemei de protecţie contra loviturii de berbec;

- descrierea probelor efectuate, cu indicarea rezultatelor măsurătorilor;

- descrierea funcţionării instalaţiei, aprecieri asupra comportării ei, recomandări pentru perfecţionare (dacă e
cazul) şi indicaţii pentru exploatare, care se vor înscrie în instrucţiunile de exploatare;

- concluzii asupra recepţiei, care vor fi afirmative dacă presiunile extreme se încadrează în limitele prevăzute
de proiect şi dacă în cursul manevrelor nu au apărut defecţiuni. În cazul concluziilor negative, se vor arăta
cauzele şi modalitatea de remediere.

Un exemplar din actul menţionat se va păstra la organul de exploatare.

[top]

5. REGULI DE EXPLOATARE
5.1. La instalaţiile hidraulice sub presiune la care există dispozitive de protecţie contra loviturii de berbec, în
instrucţiunile de exploatare se va introduce un capitol privind protecţia contra loviturii de berbec. Acest
capitol va cuprinde:

- schiţa instalaţiei hidraulice şi profilul în lung cu schema de protecţie contra loviturii de berbec cu cotele şi
datele principale ale instalaţiei;

- descrierea schemei de protecţie contra loviturii de berbec;

- descrierea funcţionării schemei de protecţie în diferite ipoteze care au fost avute în vedere la proiectare şi
arătarea defecţiunilor posibile care ar deranja funcţionarea corectă a instalaţiei de protecţiei; aici se vor arăta
şi parametrii la care trebuie să se afle sau să fie reglate diferitele dispozitive componente ale schemei de
protecţie contra loviturii de berbec;

- instrucţiuni privind controlul periodic, revizia şi întreţinerea instalaţiei; se va prevedea probarea periodică a
dispozitivelor a căror funcţionare incorectă poate produce şi amplifica efectele negative ale loviturii de
berbec.

5.2. Organele de exploatare au obligaţia de a face controalele şi reviziile periodice indicate în instrucţiuni
precum şi lucrările de întreţinere prevăzute. Ele sunt obligate să remedieze în cel mai scurt timp eventualele
defecţiuni constatate în cursul probelor de control şi reviziilor.

NOTĂ: Institutul de Construcţii Bucureşti - Facultatea de hidrotehnică a elaborat un îndrumător cuprinzând

exemple de calcul şi soluţii de protecţie, care se publică, ca material ajutător, împreună cu instrucţiunile
tehnice.

[top]

ANEXA
la instructiunile tehnice: I. 30 – 75

ÎNDRUMATOR PRIVIND CALCULUL LOVITURII DE BERBEC SI ALEGEREA

MASURILOR DE PROTECTIE CONTRA ACESTEIA
INTRODUCERE

Prezentul îndrumator a fost elaborat de catre Institutul de constructii din Bucuresti – Facultatea de
hidrotehnica, prin Catedra de hidraulica, alimentari cu apa si canalizari, cu ocazia elaborarii "Instructiunilor
tehnice pentru calculul loviturii de berbec si stabilirea masurilor pentru prevenirea efectelor negative ale
acesteia la instalatii hidraulice sub presiune" si are ca scop principal sa serveasca drept material ajutator
pentru personalul tehnic din poiectare, executie sau exploatare care este confruntat cu problemele loviturii
de berbec si care aplica instructiunile de mai sus.

Continutul lucrarii este ordonat în trei capitole:

Capitolul I cuprinde generalitati privind miscarea nepermanenta în conducte sub presiune si metode de
calcul folosite. În acest capitol se dau de asemenea o serie de formule pentru calculul celeritatii precum si
tabele care contin în forma adimensionala caracteristica generala a turbopompelor. O serie de exemple de
calcul arata modul de aplicare practicata a metodelor de calcul descrise.

Capitolul II cuprinde instructiuni pentru folosirea practica a unui program de calcul (LOVBEST) scris în limbaj
FORTRAN si catalogat la Centrul de organizare si cibernetica în constructii (Bucuresti, Calea Grivitei nr. 6-
10).

Programul permite calculul majoritatii schemelor care apar în practica fiind din acest punct de vedere un
important instrument de cercetare si de proiectare.

Pentru întelegerea modului de pregatire a datelor si a semnificatiei rezultatelor, în acest capitol s-a introdus
un numar mare de exemplificari sub forma de tabele sistematice si extrase din imprimantele emise de
calculatorul electronic, toate comentate pâna în cele mai mici detalii.

Capitolul III cuprinde aspecte caracteristice ale desfasurarii fenomenului de lovitura de berbec, solutii de
protectie contra efectelor negative ale acesteia precum si metode si indicatii de calcul.
Capitolul trateaza problemele de mai sus în mod separat pentru cazul instalatiilor unifilare gravitationale, al
instalatiilor unifilare cu pompare al retelelor de conducte.

Se indica atât metode de calcul exacte cât si aproximative acordându-se o importanta deosebita domeniului
de valabilitate al acestora.

Întrucât atât metodele de calcul cât si mijloacele de protectie pot fi comune tuturor tipurilor de instalatii,
acestea s-au descris pe larg în legatura cu acele tipuri de instalatii la care metodele sau solutiile respective
se aplica cu precadere iar în cazul celorlalte tipuri de instalatii s-au facut trimiteri precum si o serie de
precizari cu caracter particular.

Îndrumatorul este completat cu o lista de notatii recomandabile pentru principalele marimi care intervin în
studiul problemelor de lovitura de berbec, o lista bibliografica cu titluri selectate ce poate fi consultata de
catre cei ce doresc sa-si aprofundeze cunostintele în acest domeniu, precum si un cuprins detaliat ce
permite accesul rapid la paragraful care intereseaza la un moment dat.

[top]

CAPITOLUL I

GENERALITATI PRIVIND MISCAREA NEPERMANENTA ÎN CONDUCTE SUB

PRESIUNE SI METODE FOLOSITE PENTRU CALCULUL EI

I.1. ECUATII GENERALE SI MODELE DE STUDIU

Regimul nepermanent de miscare a fluidelor constituie un caz frecvent în functionarea instalatiilor hidraulice.
El apare ori de câte ori se schimba regimul de miscare, adica ori de câte ori au loc modificari ale conditiilor la
limita ale curgerii, cum ar fi deschiderea sau închiderea unor vane, oprirea sau pornirea pompelor,
eliminarea aerului, spargerea unei conducte etc.

Regimul nepermanent poate introduce solicitari importante ale sistemului. La miscarea lichidelor în conducte
pot aparea suprapresiuni care sa întreaca de câteva ori sau zeci de ori presiunea de regim si de asemenea,
depresiuni importante, care pot duce la distrugerea instalatiei.

Schema de calcul a regimului nepermanent în conducte sub presiune este schema unidimensionala.

Una din proprietatile lichidelor, care intervin în desfasurarea fenomenelor de miscare permanenta, este
compresibilitatea. Ca urmare, ecuatiile care descriu cel mai exact miscarea nepermanenta a lichidelor sunt
acelea care tin seama si de compresibilitatea lor.

Daca se neglijeaza disiparea energiei, adoptând modelul de fluid perfect, aceste ecuatii, identice cu ecuatiile
coardei vibrante, sunt urmatoarele:

 (I.1)

 (I.2)

În cele mai multe cazuri este nevoie sa se tina seama de pierderile de sarcina si atunci ecuatiile capata
forma:

 (I.3)

 (I.4)
unde J este panta hidraulica.

În cazul miscarilor lent variabile, compresibilitatea joaca un rol mai putin important decât în cazul miscarilor
rapid variabile. În asemenea cazuri se pot folosi ecuatii în care se neglijeaza compresibilitatea lichidului si
anume:

 (I.5)

 (I.6)

Faptul ca miscarea nepermanenta este o miscare lent sau rapid variabila depinde în primul rând de viteza
relativa cu care are loc modificarea conditiilor la limita sau de evolutia miscarii în functie de dispozitivele
existente pe conducta. Se apreciaza ca, în cazul situatiilor care ar produce socuri hidraulice importante, daca
schimbarea conditiilor la limita se face într-un timp ce depaseste de cca 20 de ori timpul în care unda sonica
parcurge conducta în cauza, atunci miscarea va fi lent variabila si se poate neglija compresibilitatea
lichidului. În caz contrar trebuie sa se tina seama de compresibilitatea lichidului.

În cazul când pe conducta sub presiune exista unele dispozitive, cum ar fi castelele de echilibru, hidrofoarele
sau chiar ventilele de introducere a aerului, aprecierea rapiditatii regimului nepermanent este mai dificil de
facut datorita faptului ca aceste dispozitive pot transforma o miscare rapida variabila, provocata de o
modificare brusca a conditiilor la limita, într-o miscare lent variabila. Gradul de transformare depinde de
dimensiunile dispozitivelor respective si de rezistenta bransamentului lor la conducta principala. Cu cât
dimensiunile dispozitivului sunt mai mari si rezistenta bransamentului este mai mica, cu atât efectul de
transformare al miscarii din rapid variabila în lent variabila este mai intens. Daca dimensiunile dispozitivului
sunt foarte mari si rezistenta bransamentului este foarte mica, atunci dispozitivul împarte conducta în doua
parti distincte: o parte, cuprinsa între dispozitiv si locul unde s-a produs modificarea conditiilor la limita, pe
care miscarea este rapid variabila si alta parte, pe care, prin actiunea dispozitivului, miscarea este lent
variabila.

Daca modulul de rezistenta al bransamentului dispozitivului (M D) îndeplineste conditia (reflexie cca 90%):

 (1.7)

unde V0 este viteza iar Q0 este debitul initial, în regim permanent atunci se poate considera ca se realizeaza
o transformare aproape totala a miscarii rapid variabile, într-o miscare lent variabila. În aceste conditii,
portiunea de conducta aflata dupa dispozitiv (în sensul de la locul de producere al perturbatiilor, catre
dispozitiv), se calculeaza cu modelul de fluid incompresibil.

Pe portiunea de conducta cuprinsa între locul de producere a perturbatiilor si dispozitivul respectiv, calculul
se va face folosind modelul de fluid compresibil daca manevra dureaza mai putin decât de 20 de ori timpul
de parcurs.

În continuare se dau metode de calcul ale regimului nepermanent, cu sau fara dispozitive, atât în cazul
miscarilor rapid variabile cât si al celor lent variabile.

Fenomenele de miscare nepermanenta rapid variabile vor fi denumite în continuare "fenomene de lovitura
de berbec" iar cele lent variabile vor fi denumite "miscari de oscilatie în masa". Piesele, instalatiile sau
constructiile care se prevad special cu scopul de a controla lovitura de berbec vor fi numite "dispozitive de
protectie".

[top]

I.2. CALCULUL LOVITURII DE BERBEC

I.2.1. RELATII SI NOTIUNI GENERALE

Fenomenele de lovitura de berbec au un caracter ondulatoriu. O modificare a conditiilor la limita provoaca
schimbari locale ale debitului si presiunii, schimbari care se transmit din aproape în aproape, pe seama
elasticitatii lichidului si a materialului conductei formând unde plane de debit si respectiv de presiune.

Prin unda, ca purtatoare de perturbatii se va întelege diferenta (cresterea sau descresterea) de debit sau de
presiune care se propaga.

O caracteristica principala a undelor de debit si de presiune este aceea ca sunt unde asociate adica, se

formeaza si se propaga împreuna iar între ele exista o relatie determinata.

I.2.1.1. Celeritatea. Viteza cu care se propaga undele asociate în raport cu fluidul în repaos se

numeste celeritate si este egala cu viteza sunetului (viteza de propagare a micilor perturbatii).

a) Conducta confectionata din material omogen (dupa Mostkov si Streeter).

Celeritatea se calculeaza cu formula:

 (1.8)

Formula tine seama de elasticitatea fluidului si a peretelui conductei precum si de conditiile de rezemare ale
acesteia.

În aceasta relatie s-au facut urmatoarele notatii:

 este modulul de elasticitate al lichidului.Pentru apa  = 2,1 . 104 kgf/cm2 = 2,1 . 9,81 . 108 Pa

 este densitatea lichidului.Pentru apa  = 101,9 kgf.s2/m4 = 1000 kg/m3

E este modulul de elasticitate al materialului din care este confectionata conducta.

Pentru otel E = 2,1 . 106 kgf/cm2 = 2,1 . 9,81 . 1010 Pa

Pentru fonta E = 1 . 106 kgf/cm2 = 1 . 9,81 . 1010 Pa

Pentru beton E 2 . 105 kgf/cm2 = 2 . 9,81 . 109 Pa

Pentru azbociment E = 2 . 105 kgf/cm2 = 2 . 9,81 . 109 Pa

Pentru cauciuc E = 20 ... 60 kgf/cm2 = (20 ... 60) . 9,81 . 104 Pa

D este diametrul interior al conductei

 este grosimea peretelui conductei

C1 este un coeficient care tine seama de grosimea peretelui conductei si de conditiile de rezemare ale
acesteia.

Daca conducta are peretele subtire (D/>25). si daca sunt permise deplasarile longitudinale, atunci: C 1 = 1

Daca conducta are peretele subtire (D/>25) dar deplasarile longitudinale sunt împiedicate atunci se ia:

- fie C1 = 1 - 2

- fie C1 = 1 si grosimea peretelui egala cu /o

Daca conducta are peretele gros (D/ <25) si daca sunt permise deplasarile longitudinale atunci se ia:
 - fie 

- fie C1 = 1 si grosimea peretelui egala cu /1

Daca conducta are peretele gros (D/ <25) si daca sunt împiedicate deplasarile longitudinale atunci se ia:

- fie 

- fie C1 = 1 si grosimea peretelui egala cu /o1

Coeficientii o, 1 sunt dati în tabela I.1

b) Conducta de beton armat (dupa Kiselev)

 (m/s) (I.9)

unde

 este modulul de elasticitate al lichidului

Eb este modulul de elasticitate al betonului

Eb este functie de marca betonului

D este diametrul interior al conductei

 este procentul de armare al armaturii circulare ( = 0,015....0,05).

Tabela I.1

Coefici- 2/D
entul
Poisson  0,00 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,10 0,15 0,20 0,25 0,30 0,40 0,50 0,75

Coeficientul o
0,3
(metal)
0,910 0,910 0,912 0,915 0,916 0,916 0,921 0,926 0,930 0,935        
0,25 0,937 0,937 0,938 0,940 0,941 0,942 0,944 0,949 0,951 0,954 0,957 0,962 0,965 0,969
0,20 0,960 0,960 0,961 0,961 0,962 0,963 0,965 0,967 0,968 0,970 0,972 0,974 0,976 0,987
0,167
0,972 0,973 0,974 0,975 0,976 0,976 0,977 0,977 0,978 0,980 0,981 0,982 0,984 0,987
(beton)
Coeficientul 1
0,30
(metal)
1,000 1,008 1,017 1,024 1,032 1,040 1,082 1,125 1,169 1,213        
0,25 1,000 1,007 1,015 1,022 1,030 1,037 1,077 1,117 1,159 1,200 1,244 1,333 1,425 1,664
0,20 1,000 1,007 1,014 1,021 1,028 1,035 1,077 1,110 1,149 1,188 1,229 1,313 1,400 1,627
0,617
1,000 1,006 1,013 1,020 1,025 1,033 1,069 1,105 1,142 1,181 1,219 1,300 1,383 1,602
(beton)

c) Conducta de lemn (dupa Kiselev)

  (I.10)

unde

H este presiunea în metri coloana de apa, la care se dimensioneaza conducta de lemn.

d) Galerie sub presiune, captusita cu beton armat, sapata în stânca. Se foloseste formula de la 1.2.1.1.a
(conducta confectionata din material omogen) în care E = E b, C1 = 1 si se ia grosimea echivalenta (dupa
Mostkov):

 (I.11)

unde 1 se ia din tabela I.1.

 (I.12)

 (I.13)

unde:

ri este raza interioara;

re este raza exterioara;

r1 este raza inelului interior de armatura;

r2 este raza inelului exterior de armatura;

1 este procentul de armare al inelului interior de armatura;

2 este procentul de armare al inelului exterior de armatura;

 = 1+2

E0 este modulul de elasticitate al otelului,

Eb este modulul de elasticitate al betonului,

Es este modulul de elasticitate al stâncii,

s este coeficientul lui Poisson pentru stânca,

b este coeficientul lui Poisson pentru beton.

I.2.1.2. Relatia lui Jukovski

Relatia care leaga între ele cele doua unde asociate este cunoscuta sub numele de relatia lui Jukovski:

p=cv (I.14)

Relatia lui Jukovski se foloseste practic sub formele:

p=±zq (I.15)

h=±mq (I.16)

unde   si   se numesc "rezistenta de unda" (prin analogie cu fenomenele din electricitate).

Pentru a prinde în calcule cele doua sensuri posibile de deplasare ale unei unde se alege, în mod convenabil
dar absolut arbitrar, un sens pozitiv, comun pentru spatiu, viteze si debite si se definesc ca unde directe
acele unde care se propaga în sensul pozitiv si ca unde inverse acelea care se propaga în sensul negativ.
Dupa cum unda este directa sau inversa, este valabil semnul plus sau minus din relatiile de mai sus.

I.2.1.3 Reflexia si refractia undelor (fig. I.1)

O unda care se propaga pe o conducta cu rezistenta de unda z1 si care ajunge într-un punct în care
caracteristicile conductei se modifica brusc, rezistenta de unda devenind z 2, sufera fenomenele de reflexie si
respectiv de refractie.

Daca unda incidenta se noteaza cu indicele 1, cea reflectata cu indicele 1, iar cea refractata cu 2 atunci
se definesc urmatorii coeficienti:

- Coeficientul de reflexie al undei de debit:

 (I.17)

- Coeficientul de reflexie al undei de presiune:

 (I.18)

- Coeficientul de refractie al undei de debit:

 (I.19)

- Coeficientul de refractie al undei de presiune:

 (I.20)

În cazul când unda incidenta ajunge în dreptul unui rezervor de dimensiuni foarte mari (z 2 = 0) coeficientii
capata urmatoarele valori:

lq=+1; lp=1; rq=2; rp=0

În cazul când unda incidenta ajunge în dreptul unui capat închis de conducta (z 2=), coeficientii de mai sus
capata urmatoarele valori:

lq=1; lp=+1; rq=0; rp=2

Întrucât fiecare din cele doua cazuri de mai sus reprezinta cazuri frecvente de conditii la capetele
conductelor, intereseaza în special valorile coeficientilor de reflexie. Se constata ca undele de presiune se
reflecta cu acelasi semn pe conducta închisa si cu semn schimbat (de ex. suprapresiunea devine
depresiune) la rezervoare foarte mari. În cazul debitului este invers.

Aceasta sumara apreciere a coeficientilor de reflexie si refractie da o indicatie asupra modului în care
"lucreaza" castelele si hidrofoarele, pentru atenuarea efectelor loviturii de berbec, întrucât atât unele cât si
altele nu sunt altceva decât niste rezervoare mai mari sau mai mici; o unda (de crestere sau de scadere a
presiunii), odata ajunsa la castel sau hidrofor e transformata de acesta exact în contrariul ei (de ex. cresterea
de presiune e transformata într-o scadere de presiune) reducând din efectele negative ale undei incidente.

I.2.2. METODA UNDELOR FIZICE

Cunoscând caracterul ondulatoriu al loviturii de berbec, aceasta metoda calculeaza variatia în timp a
debitului si a presiunii prin compunerea diferitelor unde care se propaga pe conducta.

Întrucât pe conducta se propaga atât undele produse direct de catre schimbarea conditiilor la limita cât si
cele reflectate sau refractate, numarul de unde care trebuiesc compuse este atât de mare încât metoda nu
poate fi aplicata practic decât în cazuri extrem de simple; la instalatii mai complicate metoda poate fi folosita
numai pentru a studia primele momente de desfasurare ale fenomenului.

Metoda de calcul a undelor fizice consta în suprapunerea efectelor diferitelor unde care au trecut printr-o
sectiune a conductei. Formulele care dau cota piezometrica si debitul într-o sectiune oarecare sunt:

H = Ho + hd + hi = Ho + mqd mqi (I.21)

Q = Qo + qd + qi (I.22)

în care H0 si Q0 sunt valori initiale, iar Hd, hi, qd, qi sunt undele directe si inverse, de cota piezometrica si de
debit, care au trecut prin sectiune pâna la momentul de calcul.

Metoda undelor fizice poate fi folosita pentru calcule simple si rapide, precum si pentru întelegerea
desfasurarii procesului de lovitura de berbec si a modului în care diferite dispozitive modifica caracteristicile
loviturii de berbec.

I.2.3. METODA UNDELOR DE CALCUL

I.2.3.1. Generalitati

Pornind de la relatia undelor fizice,

Q = Qo + qd + qi  (I.23)

H = Ho + mqd mqi  (I.24)

înmultind prima relatie cu m si apoi, întâi adunând-o si apoi scazând-o din a doua, rezulta:

H + mQ = Ho + mQo + 2mqd (I.25)

H  mQ = Ho  mQo  2mqi (I.26)

Din aceste relatii rezulta ca expresia (H + mQ) are caracter de unda directa iar expresia (H mQ) are
caracter de unda inversa, ceea ce se exprima analitic astfel:

H + mQ = f d (sct) (I.27)
H  mQ = f i (s+ct)  (I.28)

Se precizeaza ca aceste relatii sunt valabile în lipsa pierderilor de sarcina care, în calculul loviturii de berbec,
se introduc concentrat prin diafragme fictive.

În figura I.2 se arata ca unda directa e caracterizata prin sct = const , iar unda inversa e caracterizata
prin s + ct = const astfel ca relatiile de mai sus exprima propagarea, cu viteza c, sub forma de unda, a
expresiilor H + mQ si H mQ.

O interpretare intuitiva a relatiilor de mai sus este urmatoarea: un observator care se deplaseaza cu viteza c
pe conducta în sensul pozitiv ales gaseste valori diferite ale debitului si cotei piezometrice, dar expresia H +
mQ se pastreaza constanta. Acelasi lucru este valabil în sensul negativ pentru expresia H  mQ.

Este vorba deci nu de propagarea unor unde fizice (adica variatii ale debitului si presiunii) ci de propagarea
unor expresii matematice continând debitul si cota piezometrica, ca valori globale. Faptul ca metoda undelor
de calcul opereaza cu valori globale ale parametrilor si nu cu variatii ale acestora face ca aceasta metoda sa
fie mult mai practica. În plus, pentru ca diferitele conditii la limita se exprima, de cele mai multe ori, ca niste
relatii tot între valorile globale ale parametrilor, aceasta metoda poate fi folosita si în cazurile când pe
conducta exista conditii la limita complicate, cum sunt pompele, hidrofoarele, castelele, vanele cu închidere
programata etc.

Existenta undelor de calcul permite scrierea de sisteme de ecuatii formate dintr-un numar de relatii egal cu
numarul necunoscutelor.

Metoda undelor de calcul a fost elaborata de Riemann (1860) în cazul general si aplicata pentru cazul
loviturii de berbec de Schnyder (1929) si apoi de Bergeron (1935) care a facut o prezentare generala si
sistematica a ei.

Expresiile constante H + mQ si H  mQ poarta numele de invarianti Riemann, dupa numele celui care a
descoperit conditiile în care aceste expresii se mentin constante. Expresiile respective au fost notate de
Riemann respectiv cu R si S, notatie care s-a folosit si în continuare.

Posibilitatile metodei sunt valorificarea la maximum prin folosirea diferentelor finite aplicate în forma
numerica, grafica sau hibrida.

I.2.3.2. Deducerea ecuatiilor

Pentru aplicarea metodei se împart conductele într-o serie de tronsoane ca rezultat al calculului obtinându-
se valorile parametrilor numai în punctele ce separa tronsoanele între ele si la timpi care reprezinta multipli ai
timpului de calcul.

Metoda este exacta atunci când tronsoanele au timpi de parcurs egali între ei, caz ce se va folosi pentru
exemplificarea în continuare. Daca tronsoanele nu au timpi de parcurs egali exista posibilitatea unor
interpolari liniare daca fenomenele nu sunt foarte rapide.

Prin împartirea conductei de tronsoane, rezulta trei tipuri de noduri:

a. noduri interioare simple

b. noduri interioare prevazute cu dispozitive
c. noduri de capat care sunt prevazute aproape întotdeauna cu dispozitive iar daca nu, atunci se
cunosc conditiile limita.

Dupa tipul nodului, metoda undelor de calcul se aplica de cum urmeaza:

a) Noduri interioare simple.

Cunoscând situatia (debite si cote piezometrice la un timp oarecare j în toate nodurile conductei, atunci
situatia dintr-un nod oarecare k, la timpul j + 1 (unde t=1 este timpul de parcurs al unui tronson) se va
calcula cu relatiile I.27 si I.28 (fig. I.3)

- unda directa:
  (I.29)

- unda inversa

 (I.30)

În ecuatiile de mai sus, primul indice se arata nodul iar al doilea timpul. S-au obtinut doua ecuatii cu doua
necunoscute (Hk,j+1, Qk,j+1 ) respectiv cota piezometrica si debitul în nodul K si la timpul J+1).

b) Noduri interioare cu dispozitive

În cazul acesta (fig. I.4) relatiile de mai sus îsi mentin valabilitatea dar parametrii vor fi, în general, diferiti (din
cauza dispozitivului) înainte si dupa nod.

Notând cu indicele "prim" parametrii înainte de nod si cu "secund" parametrii dupa nod cele doua relatii se
scriu:

 (I.31)

 (I.32)

În aceste relatii apar patru necunoscute. Completarea numarului de ecuatii se face în functie de natura
dispozitivului. Se dau mai jos ecuatiile pentru câteva cazuri uzuale.

b.1. Nodul cu diafragma având modulul de rezistenta Mk (fig. I.5).

 (I.33)

 (I.34)

Acest tip de nod se foloseste mai ales pentru a prinde în calcule efectul pierderilor de sarcina, dar ecuatiile
respective pot fi folosite si în cazul când pe conducta se afla o rezistenta locala reala asa cum este cazul
vanelor cu sau fara închidere programata, clapete s.a. De la caz la caz, M k poate fi constant sau variabil
dupa o lege cunoscuta.

b.2. Nod cu hidrofor sau castel (fig. I.6)

Notând cu Qd debitul bransamentului dispozitivului si alegând ca pozitiv sensul de intrare în nod, se poate
scrie relatia de continuitate:

 (I.35)

Notând cu Md modulul de rezistenta al conductei de bransament, se poate scrie pierderea de sarcina pe

conductei de bransament, ca diferenta între cota piezometrica Hd în dispozitiv si cota piezometrica din
conducta. Considerând, pentru a nu complica ecuatiile, ca în nodul cu asemenea dispozitive nu exista
diafragma, se poate scrie:

 (I.36)

 (I.37)

S-au scris deci înca trei ecuatii, dar au aparut înca doua necunoscute. În continuare ecuatiile difera cu natura
dispozitivului.

În cazul castelului (fig. I.6 b) cota piezometrica în castel Hd se confunda cu cota apei în castel Zd adica:
Hd,j+1 = Zd,j+1 (I.38)

Cunoscând forma castelului, adica sectiunea F în functie de cota Z, F = F(Z) se poate calcula cota apei la
momentul j + 1 pe baza cotei la momentul j si a volumului de apa ce se transfera între castel si conducta
astfel:

 (I. 39)

S-a obtinut un numar de ecuatii egal cu numarul necunoscutelor.

În cazul hidroforului (Fig. I.6 a) în mod asemanator

 (I.40)

unde pd,j+1 reprezinta presiunea în perna de gaz a dispozitivului care poate fi pusa în relatie cu presiunea la
momentul j prin relatia de stare a gazului. Se poate folosi transformarea politropica

 (I.41)

unde  d reprezinta volumul pernei de gaz iar n este coeficientul de transformare politropica (n = 1,0...1,4)
pentru care se poate prelua valoarea medie n = 1,25.

Volumul de aer la momentul j + 1 poate fi calculat pe baza celui de la momentul j si al debitului pe

bransament:

 (I.42)

Pe de alta parte, cunoscând forma hidroforului, volumul pernei de gaz este cunoscut în functia de cota apei
în hidrofor:

d,j+1 = f(Zd,j+1) (I. 43)

Si în acest caz s-a obtinut un numar de ecuatii egal cu cel al necunoscutelor.

b.3. Nod în cavitatie. Conform cu schema de diferente finite adoptata, atât controlul aparitiei cât si calculul
efectiv al cavitatiei se pot face numai în ipoteza cavitatiei concentrate în nodurile schemei de calcul. De aici
rezulta doua neajunsuri: primul neajuns si cel mai important este acela ca schema nu reflecta corect
realitatea, deoarece, practic, cavitatia se produce concentrat numai în anumite cazuri (puncte de maximum
local sau în care panta unui profil longitudinal convex sufera o puternica, modificare); al doilea neajuns
rezulta din faptul ca rezultatele calculului depind de numarul de tronsoane în care s-a împartit conducta (de
aici decurgând numarul de coloane care se separa prin cavitatie, numarul si succesiunea lor). Ambele
neajunsuri se pot remedia printr-o alegere corespunzatoare a pozitiei si numarului de noduri precum si prin
calculul diferential al cavitatiei dupa cum în nodul respectiv poate sau nu sa apara ruperea coloanei.

Calculul nodului în cavitatie se face în doua etape:

- Verificarea aparitiei cavitatiei: se trateaza nodul ca un nod obisnuit (fara cavitatie) si apoi se verifica daca a
aparut cavitatia.

Daca

Hk < Zk hcav (I.44)

unde hcav este înaltimea vacuumetrica de producere a cavitatiei, atunci nodul respectiv intra în cavitatie si
calculul trebuie refacut. În caz contrar rezultatele calcului (pentru nod fara cavitatie) sunt corecte.
- Calculul cavitatiei foloseste relatiile de unda:

 (I. 45)

 (I.46)

la care se adauga conditia suplimentara

 (I. 47)

de aici rezulta:

 (I. 48)

 (I. 49)

Prin ruperea coloanei se produce o punga de vapori al carui volum poate fi calculat:

 (I. 50)

În timp, punga de vapori evolueaza având perioade de crestere sau de descrestere a volumului. La fiecare
timp de calcul trebuie verificat daca volumul pungii de vapori s-a anulat, caz în care, nodul devine un nod
obisnuit (fara cavitatie).

Ecuatiile de mai sus sunt valabile numai pentru cazul nodurilor interioare simple; pentru alte tipuri de noduri,
sistemul de ecuatii trebuie scris de la caz la caz, tinând sema de conditiile la limita sau de dispozitivele din
nodul respectiv.

c) Noduri de capat. Acest caz se caracterizeaza prin aceea ca se dispune de o singura relatie de unda,
inversa sau directa, dupa cum nodul este situat la începutul sau la sfârsitul conductei (începutul si sfârsitul
se definesc în conformitate cu sensul pozitiv ales).

Restul relatiilor, necesare pentru a închide sistemul, se obtin din conditiile la limita, care variaza de la caz la
caz.

Se dau în continuare câteva exemple uzuale:

c.1. Rezervor cu nivel constant egal cu H0

Hk = H0 (la orice moment)

c.2. Vana cu închidere brusca

Qk = 0 (la orice moment)

c.2. Orificiu cu debusare în atmosfera

Hk = Zk (la orice moment)

unde Zk este cota geodezica a axului orificiului.

c.4. Pompa reprezinta un dispozitiv uzual la conductele de alimentare cu apa si poate fi cauza loviturii de

berbec atunci când se întrerupe accidental alimentarea cu energie a motoarelor de antrenare. Nu se
recomanda ca, în calcule, sa se înlocuiasca pompa cu alt dispozitiv mai simplu pentru ca e necesar sa se
tina seama de efectul inertiei partilor rotative care pot contribui în mod substantial la ameliorarea situatiei pe
conducta.

Aceasta înlocuire se poate face numai daca lânga statia de pompare este plasat un castel de apa sau un
hidrofor de dimensiuni mari si cu rezistenta de bransament mica sau în cazul conductelor foarte lungi.

În continuare se dau relatiile de calcul în ipoteza ca pompa se gaseste în ultimul nod, deci se va folosi relatia
data de unda directa (figura I.11).

Se presupune ca pompa aspira de la un nivel Ha, ca înaltimea sa de pompare este Hp, functie de debitul
pompat Qp si turatia n si ca partile rotative au un moment de inertie total J = GD 2/4g.

În aceste conditii se pot scrie relatiile:

 (I. 51)

Hk,j+1 = Ha + Hp,j+1 (I.52)

Qk,j+1 = Qp,j+1 (I. 53)

Hp, Qp si n sunt legate între ele prin caracteristica generala a pompei:

Hp,j+1 = f (Qp,j+1,nj+1) (I.54)

Turatia la momentul j + 1 poate fi pusa în legatura cu turatia la momentul j prin ecuatia de miscare a partilor
rotative:

 (I. 55)

unde:

 este momentul de inertie al partilor rotative (GD 2 fiind o valoare uzuala indicata de furnizori).

 este viteza unghiulara (radiani/secunda).

n este turatia în rot/min.

Mm este momentul motor (se anuleaza daca se întrerupe alimentarea cu energie electrica)

Mr este momentul hidraulic rezistent (Mr este egal cu Mm atâta timp cât miscarea este permanenta).

Scriind aceasta relatie în diferente finite rezulta:

 (I. 56)

Momentul hidraulic (rezistent) este, de asemenea, o functie de debitul pompat si de turatie:

Mr,j+1 = f (Qp,j+1,nj+1) (I. 57)

S-a obtinut un numar de ecuatii egal cu numarul necunoscutelor.

Pentru calcule foarte exacte este necesar sa se dispuna de caracteristica generala a pompelor instalate, atât
în ceea ce priveste înaltimea de pompare cât si momentul rezistent, ca functii de debitul pompat si turatie.
Atunci când nu se dispune de caracteristica proprie se poate folosi tabela I.2.
 Tabela I.2. este compusa dintr-o succesiune de sase tabele: primele trei dau înaltimea de pompare H p iar
urmatoarele trei dau momentul rezistent (hidraulic) Mr în functie de debitul pompat Qn si turatia de pompare
n. Cele trei perechi de tabele sunt valabile pentru trei turatii specifice între ele putându-se face interpolari.
Tabelele s-au întocmit pe baza diagramelor obtinute prin masuratori de catre Knapp.

Tabela I.2 a

CARACTERISTICA H–Q–n pentru ns = 127

Hp/HR

-2,0 -1,8 -1,6 -1,4 -1,2 -1,0 -0,8 -0,6 -1,4 -0,2 0,0 0,2 0,4 0,6 0,8

-2,0 4,50 4,60 4,70 4,75 4,80 4,85 4,95 5,00 5,05 5,10 5,12 5,15 5,18 5,20 5,22
-1,8 3,40 3,50 3,60 3,65 3,70 3,75 3,85 3,90 3,95 4,00 4,02 4,05 4,07 4,10 4,12
-1,6 2,20 2,30 2,40 2,50 2,60 2,80 3,00 3,10 3,15 3,20 3,22 3,25 3,27 3,30 3,40
-1,4 1,12 1,40 1,65 1,88 2,06 2,20 2,35 2,40 2,43 2,45 2,47 2,50 2,53 2,55 2,65
-1,2 0,32 0,70 1,00 1,25 1,40 1,55 1,65 1,73 1,77 1,78 1,80 1,80 1,90 2,00 2,19
-1,0 -0,23 0,03 0,35 0,60 0,85 1,00 1,10 1,20 1,24 1,27 1,29 1,30 1,35 1,45 1,65
-0,8 -0,68 -0,40 -0,17 0,08 0,32 0,50 0,62 0,72 0,78 0,83 0,85 0,85 0,92 1,03 1,25
-0,6 -1,00 -0,75 -0,50 -0,30 -0,10 +0,10 0,23 0,35 0,42 0,47 0,47 0,49 1,58 0,72 0,95
-0,4 -1,30 -1,15 -0,83 -0,50 -0,35 -0,18 -0,04 0,07 0,15 0,19 0,21 0,24 0,33 0,49 0,72
-0,2 -1,70 -1,55 -1,25 -0,85 -0,60 -0,40 -0,23 -0,10 -0,01 0,03 0,06 0,09 0,18 0,35 0,60
 0,0 -2,30 -2,00 -1,55 -1,10 -0,80 -0,57 -0,37 -0,20 -0,10 -0,05 0,00 0,05 0,10 0,27 0,48
0,2 -2,40 -2,30 -1,70 -1,25 -0,90 -0,65 -0,44 -0,27 -0,12 -0,03 0,03 0,06 0,09 0,20 0,40
0,4 -2,50 -2,40 -1,75 -1,35 -1,05 -0,75 -0,48 -0,27 -0,09 +0,04 0,11 0,13 0,15 0,20 0,35
0,6 -2,55 -2,50 -1,80 -1,45 -1,15 -0,80 -0,50 -0,24 -0,02 0,13 0,22 0,24 0,28 0,33 0,43
0,8 -2,60 -2,55 -1,90 -1,55 -1,20 -0,85 -0,50 -0,18 +0,10 0,30 0,40 0,43 0,47 0,55 0,65
1,0 -2,90 -2,60 -2,10 -1,70 -1,30 -0,88 -0,47 -0,10 +0,20 0,45 0,57 0,60 0,65 0,70 0,80
1,2 -3,20 -2,90 -2,40 -1,90 -1,40 -0,90 -0,33 +0,10 0,50 0,75 0,90 0,91 0,95 1,02 1,10
1,4 -3,60 -3,20 -2,70 -2,10 -1,45 -0,80 -0,20 +0,40 0,75 1,05 1,20 1,28 1,35 1,42 1,47
1,6 -3,90 -3,60 -3,00 -2,25 -1,40 -0,60 +0,10 0,70 1,00 1,35 1,50 1,60 1,75 1,82 1,85
1,8 -3,95 -3,90 -2,90 -1,90 -1,10 -0,30 0,50 1,00 1,30 1,65 1,75 1,78 1,80 1,87 1,90
2,0 -4,00 -3,70 -2,50 -1,60 -0,90 -0,20 0,90 1,30 1,50 1,70 1,80 1,82 1,85 1,92 1,95

Tabela I.2. b

CARACTERISTICA H-Q-n PENTRU ns = 530

Hp/HR

-2,0 -1,8 -1,6 -1,4 -1,2 -1,0 -0,8 -0,6 -0,4 -0,2  0,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4 1

4,20 4,40 4,50 4,55 4,60 4,65 4,70 4,75 4,80 4,85 4,90 4,95 5,00 5,05 5,05 5,15 5,20 5,25 5,

3,00 3,30 3,40 3,50 3,70 4,00 4,20 4,30 4,40 4,45 4,50 4,55 4,60 4,95 5,00 5,10 5,15 5,20 5,

1,70 2,20 2,50 2,80 3,10 3,80 4,00 4,20 4,30 4,40 4,45 4,50 4,55 4,60 4,95 5,05 5,10 5,15 5,

0,50 1,10 1,60 2,00 2,30 2,50 2,60 2,70 2,80 3,00 3,50 3,70 4,00 4,10 4,90 5,00 5,05 5,10 5,

-0,20 0,10 0,65 1,10 1,40 1,70 1,80 1,70 2,00 2,30 2,70 3,10 3,40 3,45 4,10 4,90 5,00 5,05 5,

-1,40 -0,75 -0,12 0,30 0,70 1,00 1,20 1,25 1,30 1,55 1,90 2,30 2,75 3,10 3,40 4,10 4,90 5,00 5,

-2,30 -1,60 -1,00 -0,40 0,05 0,40 0,62 0,80 0,75 0,92 1,20 1,50 2,00 2,50 3,00 4,00 4,80 4,90 5,

-3,20 -2,50 -1,70 -1,10 -0,55 -0,15 0,15 0,35 0,45 0,50 0,70 0,90 1,30 1,85 2,90 3,90 4,70 4,80 4,
-4,00 -3,30 -2,50 -1,75 -1,15 -0,60 -0,25 0,00 0,15 0,20 0,30 0,50 0,85 1,60 2,50 3,50 4,50 4,70 4,

-4,05 -4,00 -3,30 -2,40 -1,70 -1,10 -0,62 -0,30 -0,07 0,03 0,08 0,22 0,63 1,25 2,00 3,00 4,00 4,20 4,

-4,10 -4,05 -4,00 -3,00 -2,15 -1,50 -0,95 -0,55 -0,25 -0,07 0,00 0,10 0,37 0,85 1,50 2,30 3,10 3,70 4,

-4,15 -4,10 -4,05 -3,30 -2,50 -1,80 -1,20 -0,70 -0,36 -0,12 -0,04 0,04 0,10 0,37 0,80 1,50 2,35 3,10 3,

-4,20 -4,15 -4,10 -3,60 -2,80 -2,00 -1,35 -0,80 -0,43 -0,24 -0,12 0,02 0,07 0,22 0,45 0,80 1,40 2,25 3,

-4,25 -4,20 -4,15 -3,80 -3,00 -2,20 -1,45 -0,95 -0,60 -0,35 -0,25 -0,10 0,03 0,15 0,37 0,67 1,00 1,50 2,

-4,30 -4,25 -4,20 -4,15 -3,00 -2,30 -1,70 -1,20 -0,70 -0,62 0,45 -0,25 -0,02 0,08 0,26 0,55 0,90 1,35 1,

-4,35 -4,30 -4,25 -4,20 -3,10 -2,60 -2,00 -1,35 -1,00 -0,90 -0,75 -0,45 -0,15 0,03 0,17 0,43 0,75 1,20 1,

-4,40 -4,35 -4,30 -4,25 -3,50 -3,00 -2,20 -1,60 -1,40 -1,30 -0,10 -0,65 -0,35 -0,04 0,08 0,30 0,60 1,00 1,

-4,45 -4,40 -4,35 -4,30 -4,25 -3,30 -2,50 -2,00 -1,90 -1,75 -1,35 -1,00 -0,65 -0,20 0,03 0,19 0,45 0,85 1,

-4,50 -4,45 -4,40 -4,35 -4,30 -4,25 -2,80 -2,60 -2,45 -2,25 -1,80 -1,30 -1,05 -0,45 -0,06 0,08 0,30 0,65 1,

-4,55 -4,50 -4,45 -4,40 -4,35 -4,30 -4,25 -3,20 -3,00 -2,80 -2,30 -1,70 -1,35 -0,75 -0,27 0,03 0,16 0,50 0,

-4,60 -4,55 -4,50 -4,45 -4,40 -4,35 -4,30 -4,25 -4,00 -3,40 -2,75 -2,10 -1,80 -1,25 -0,55 -0,10 0,07 0,30 0,

Tabela I.2. c

CARACTERISTICA H-Q-n PENTRU ns = 950

Hp/HR

-2,0 -1,8 -1,6 -1,4 -1,2 -1,0 -0,8 -0,6 -0,4 -0,2 0 +0,2 +0,4 +0,6 +0,8

-2,0 4,00 4,20 5,00 5,90 6,00 6,50 6,70 6,75 6,80 6,85 6,90 6,95 7,00 7,05 7,1

-1,8 2,50 3,00 3,70 4,60 5,00 5,50 5,70 5,75 5,80 5,85 5,90 5,95 6,00 6,05 6,1

-1,6 1,00 1,80 2,50 3,30 3,50 4,00 4,50 4,60 4,70 4,75 4,80 4,85 4,90 4,95 5,0

-1,4 -0,10 0,60 1,30 2,00 2,50 3,00 3,30 3,50 3,55 3,60 3,65 3,80 3,85 4,10 4,6

-1,2 -1,20 -0,40 0,25 0,65 1,50 2,00 2,30 2,50 2,65 2,90 3,20 3,40 3,60 4,00 4,6

-1,0 -2,00 -1,25 -0,60 0,00 0,50 1,00 1,40 1,70 1,90 2,35 2,60 2,90 3,30 3,80 4,4

-0,8 -2,80 -2,00 -1,30 -0,70 -0,20 0,25 0,65 0,95 1,15 1,50 1,80 2,25 2,70 3,20 3,7
-0,6 -3,40 -2,70 -2,00 -1,30 -0,75 -0,30 0,05 0,35 0,60 0,75 1,00 1,40 1,85 2,30 2,7

-0,4 -3,80 -3,10 -2,50 -1,80 -1,20 -0,75 -0,30 -0,05 0,15 0,28 0,45 0,75 1,00 1,30 1,7

-0,2 -3,80 -3,10 -2,50 -1,90 -1,40 -1,00 -0,60 -0,30 -0,08 0,05 0,12 0,28 0,45 0,70 1,1

0 -3,80 -3,10 -2,50 -1,85 -1,40 -1,00 -0,60 -0,35 -0,15 -0,07 0,00 0,07 0,20 0,40 0,7

0,2 -4,50 -4,00 -3,15 -2,50 -1,85 -1,45 -1,00 -0,70 -0,37 -0,22 -0,10 0,00 0,12 0,29 0,5

+0,4 -4,70 -4,20 -3,90 -3,20 -2,70 -2,20 -1,70 -1,25 -0,90 -0,65 -0,35 -0,15 0,02 0,16 0,4

+0,6 -4,80 -4,30 -4,10 -3,70 -3,50 -3,00 -2,50 -2,00 -1,50 -1,15 -0,75 -0,40 -0,20 0,05 0,3

+0,8 -4,90 -4,40 -4,20 -4,00 -3,80 -3,60 -3,50 -3,00 -2,33 -1,80 -1,33 -0,85 -0,50 -0,25 0,0

+1,0 -4,95 -4,90 -4,85 -4,80 -4,70 -4,50 -4,40 -3,80 -3,20 -2,75 -2,15 -1,50 -0,95 -0,68 -0,3

+1,2 -5,00 -4,95 -4,90 -4,90 -4,80 -4,60 -4,50 -4,40 -4,10 -3,70 -3,00 -2,25 -1,50 -1,20 -0,8

+1,4 -5,05 -5,00 -4,95 -4,95 -4,85 -4,65 -4,60 -4,50 -4,20 -3,80 -3,35 -2,80 -2,25 -1,80 -1,3

+1,6 -5,10 -5,05 -5,00 -4,95 -4,90 -4,70 -4,65 -4,55 -4,25 -3,85 -3,50 -3,30 -3,00 -2,50 -2,1

+1,8 -5,15 -5,10 -5,05 -5,00 -4,95 -4,90 -4,80 -4,70 -4,50 -4,20 -4,00 -3,90 -3,70 -3,40 -3,0

+2,0 -5,20 -5,15 -5,10 -5,05 -5,00 -5,00 -4,90 -4,80 -4,60 -4,40 -4,20 -4,10 -4,00 -3,95 -3,9

Tabela I.2. d

CARACTERISTICA M-Q-n PENTRU ns = 127

Mr/MR
 -2,0 -1,8 -1,6 -1,4 -1,2 -1,0 -0,8 -0,6 -0,4 -0,2 0,0 0,2 0,4 0,6 0

-2,0 -3,80 -3,50 -3,50 -3,50 -2,70 -2,60 -2,45 -2,30 -2,15 -1,80 -1,70 -1,40 -1,20 -1,25 -1,

-1,8 -3,20 -3,00 -3,00 -3,00 -2,40 -2,30 -2,15 -2,00 -1,85 -1,55 -1,45 -1,20 -1,05 -1,10 -1,

-1,6 -2,60 -2,50 -2,50 -2,50 -2,10 -2,00 -1,85 -1,70 -1,55 -1,30 -1,20 -1,00 -0,90 -0,95 -1,

-1,4 -2,00 -2,00 -2,00 -2,00 -1,80 -1,70 -1,55 -1,40 -1,25 -1,05 -0,94 -0,80 -0,75 -0,80 -0,

-1,2 -1,40 -1,50 -1,52 -1,52 -1,48 -1,40 -1,25 -1,10 -0,95 -0,80 -0,68 -0,58 -0,58 -0,65 -0,

-1,0 -0,85 -0,95 -1,00 -1,03 -1,04 -1,00 -0,94 -0,85 -0,75 -0,60 -0,48 -0,40 -0,39 -0,50 -0,

-0,8 -0,32 -0,45 -0,54 -0,60 -0,68 -0,68 -0,66 -0,60 -0,50 -0,40 -0,30 -0,25 -0,27 -0,40 -0,

-0,6 +0,10 0,00 -0,13 -0,23 -0,30 -0,37 -0,38 -0,37 -0,34 -0,24 -0,17 -0,15 -0,20 -0,37 -0,

-0,4 +0,40 +0,33 +0,22 +0,10 0,00 -0,07 -0,13 -0,17 -0,17 -0,12 -0,08 -0,09 -0,18 -0,37 -0,

-0,2 +0,95 +0,75 +0,58 +0,40 +0,27 +0,15 +0,07 0,00 -0,04 -0,05 -0,04 -0,06 -0,16 -0,33 -0,

 0,0 +1,50 +1,25 +1,00 +0,80 +0,60 +0,45 +0,30 +0,17 +0,08 +0,03 0,00 -0,06 -0,12 -0,30 -0,

0,2 +2,00 +1,80 +1,60 +1,35 +1,15 +0,85 +0,62 +0,40 +0,25 +0,12 +0,05 -0,03 -0,09 -0,27 -0,

0,4 2,80 2,60 +2,40 +2,00 +1,65 +1,35 +1,05 +0,75 +0,50 +0,28 +0,12 +0,02 -0,08 -0,22 -0,

0,6 3,60 3,40 3,20 2,60 2,25 +1,90 +1,45 +1,10 +0,75 +0,46 +0,26 +0,09 -0,03 -0,17 -0,

0,8 4,40 4,20 4,00 3,20 2,80 2,50 +2,00 +1,45 +1,10 +0,75 +0,40 +0,22 +0,05 -0,10 -0,

1,0 5,20 5,00 4,80 3,80 3,40 3,00 2,50 +1,95 +1,40 +1,00 +0,65 +0,38 +0,18 -0,02 -0,

1,2 6,00 5,80 5,60 4,00 4,00 3,50 3,00 2,35 +1,80 +1,35 +0,90 +0,60 +0,34 +0,10 -0,

1,4 6,80 6,60 6,40 5,00 4,60 4,00 3,50 2,80 +2,25 +1,65 +1,25 +0,87 +0,60 +0,30 0,

1,6 7,60 7,40 7,20 5,60 5,20 4,50 4,00 3,20 +2,70 2,00 1,60 1,10 0,80 0,60 0,

1,8 8,40 8,20 8,00 6,20 5,80 5,00 4,50 3,60 3,15 2,30 1,90 1,35 1,00 0,90 0,

2,0 9,20 9,00 8,80 6,80 6,40 5,50 5,00 4,00 3,60 2,60 2,20 1,60 1,20 1,10 0,

Tabela I.2, e.

CARACTERISTICA MQn PENTRU ns = 530

Mr/MR

-2,0 -1,8 -1,6 -1,4 -1,2 -1,0 -0,8 -0,6 -0,4 -0,2 0,0 0,2 0,4 0,6 0,8

-2,0 -3,70 -4,00 -4,25 -4,30 -4,30 -4,10 -4,10 -4,30 -4,40 -4,50 -4,60 -4,70 -4,80 -4,85 -4,90

-1,8 -3,00 -3,25 -3,45 -3,50 -3,50 -3,30 -3,30 -3,50 -3,60 -3,80 -3,90 -3,95 -4,00 -4,05 -4,10

-1,6 -2,25 -2,45 -2,55 -2,60 -2,60 -2,40 -2,25 -2,55 -2,85 -3,20 -3,50 -3,70 -3,80 -3,90 -4,05

-1,4 -1,40 -1,65 -1,85 -2,00 -2,00 -2,00 -1,75 -1,85 -2,15 -2,50 -2,80 -3,20 -3,50 -3,80 -4,00

-1,2 -0,50 -0,85 -1,15 -1,35 -1,45 -1,50 -1,40 -1,30 -1,50 -1,75 -2,10 -2,50 -2,80 -3,10 -3,25

-1,0 0,40 0,00 -0,50 -0,75 -0,90 -1,00 -1,02 -0,92 -0,95 -1,20 -1,45 -1,75 -2,10 -2,50 -2,90

-0,8 1,25 0,75 0,30 -0,10 -0,37 -0,56 -0,65 -0,65 -0,58 -0,70 -0,90 -1,20 -1,50 -1,90 -2,65

-0,6 2,20 1,60 1,00 0,55 0,16 -0,10 -0,27 -0,36 -0,36 -0,38 -0,50 -0,70 -1,00 -1,50 -2,40

-0,4 3,20 2,50 1,80 1,20 0,75 0,30 0,08 -0,10 -0,16 -0,16 -0,25 -0,38 -0,58 -1,35 -2,30

-0,2 4,00 3,30 2,65 2,00 1,35 0,85 0,45 0,18 0,03 -0,03 -0,07 -0,20 -0,55 -1,15 -1,90

0,0 4,25 4,20 3,50 2,75 2,00 1,40 0,90 0,50 0,25 0,07 0,00 -0,10 -0,35 -0,75 -1,40

0,2 4,30 4,25 3,70 3,50 2,80 +2,10 1,40 0,90 0,50 0,20 0,06 0,00 -0,15 -0,40 -0,85

0,4 4,35 4,30 4,10 3,70 3,50 2,75 2,00 1,30 0,75 0,35 0,25 0,10 0,00 -0,20 -0,50

0,6 4,40 4,35 4,20 4,10 3,70 3,40 2,50 1,70 1,00 0,70 0,50 0,30 0,17 0,00 -0,30
0,8 4,45 4,40 4,30 4,20 4,10 4,00 3,00 2,00 1,40 1,20 0,87 0,65 0,40 0,22 0,00

1,0 4,50 4,45 4,35 4,30 4,20 4,10 3,30 2,50 2,00 1,85 1,40 1,10 1,15 0,50 0,30

1,2 4,55 4,50 4,40 4,35 4,30 4,20 3,50 3,30 3,00 2,75 2,00 1,65 1,30 0,87 0,65

1,4 4,60 4,55 4,45 4,40 4,35 4,30 3,70 3,60 3,50 3,30 2,95 2,75 1,95 1,35 1,05

1,6 4,65 4,60 4,50 4,45 4,40 4,35 4,30 4,25 4,20 4,10 4,00 3,80 2,90 2,00 1,60

1,8 4,70 4,65 4,55 4,50 4,45 4,40 4,35 4,30 4,25 4,20 4,10 3,85 3,60 2,75 2,20

2,0 4,75 4,70 4,60 4,55 4,50 4,45 4,40 4,35 4,30 4,25 4,15 3,95 3,90 3,40 2,90

Tabela I.2. f

CARACTERISTICA MQn PENTRU ns = 950

Mr/MR

-2,0 -1,8 -1,6 -1,4 -1,2 -1,0 -0,8 -0,6 -0,4 -0,2 0,0 0,2 0,4 0,6 0,8

-2,0 -3,60 -4,00 -4,05 -4,10 -4,15 -4,20 -4,20 -4,25 -4,35 -4,45 -4,75 -4,80 -4,90 -4,95 -5,0
-1,8 -2,60 -3,10 -3,40 -3,70 -3,80 -3,90 -3,95 -4,00 -4,20 -4,30 -4,70 -4,75 -4,80 -4,85 -4,9
-1,6 -1,50 -2,10 -2,50 -2,90 -3,10 -3,20 -3,10 -3,30 -3,60 -4,00 -4,60 -4,65 -4,70 -4,75 -4,8
-1,4 -0,30 -1,00 -1,50 -2,00 -2,25 -2,30 -2,25 -2,45 -2,75 -3,10 -3,70 -4,50 -4,55 -4,65 -4,7
-1,2 +0,65 0,00 -0,65 -1,05 -1,45 -1,66 -1,70 -1,70 -1,95 -2,30 -2,80 -3,50 -4,30 -4,60 -4,7
-1,0 +1,10 +0,85 +0,20 -0,30 -0,70 -1,00 -1,20 -1,15 -1,25 -1,55 -2,00 -2,50 -3,30 -4,50 -4,6
-0,8 +2,25 +1,60 +1,00 +0,50 0,00 -0,40 -0,65 -0,75 -0,75 -0,95 -1,30 -1,75 -2,50 -3,40 -3,5
-0,4 +2,75 +2,15 +1,50 +1,00 +0,60 +0,20 -0,15 -0,35 -0,42 -0,50 -0,70 -1,10 -1,65 -2,00 -2,3
-0,4 +3,00 +2,45 +1,90 +1,30 +0,95 +0,60 +0,25 0,00 -0,15 -0,20 -0,30 -0,62 -0,90 -1,15 -1,4
-0,2 +2,40 +2,05 +1,70 +1,30 +1,05 +0,75 +0,45 +0,25 +0,05 -0,04 -0,09 -0,25 -0,37 -0,60 -0,8
0,0 +2,50 +2,00 +1,50 +1,15 +0,90 +0,60 +0,40 +0,25 +0,10 +0,05 0,00 -0,05 -0,10 -0,25 -0,4
0,2 +3,00 +2,75 +2,65 +2,20 +1,70 +1,30 +1,00 +0,65 +0,40 +0,22 +0,10 0,00 -0,12 -0,28 -0,4
0,4 4,55 4,00 3,75 3,30 +2,75 +2,20 +1,70 +1,30 +0,90 +0,65 +0,35 +0,20 0,00 -0,22 -0,5
0,6 4,60 4,55 4,50 4,00 3,50 3,00 +2,50 +2,00 +1,50 +1,20 +0,75 +0,50 +0,30 +0,05 -0,3
0,8 4,65 4,60 4,55 4,50 4,45 3,80 3,50 3,00 +2,50 +1,90 +1,40 +0,90 +0,65 +0,50 +0,1
1,0 4,70 4,65 4,60 4,55 4,50 4,45 4,00 3,50 3,20 +2,80 +2,20 +1,60 +1,25 +1,00 +0,6
1,2 4,75 4,70 4,65 4,60 4,55 4,50 4,45 4,40 3,90 3,80 3,00 +2,40 +1,85 +1,55 +1,2
1,4 4,80 4,75 4,70 4,65 4,60 4,55 4,50 4,45 4,40 3,90 3,80 3,20 +2,65 +2,50 +2,0
1,6 4,85 4,80 4,75 4,70 4,65 4,60 4,55 4,50 4,45 4,40 3,90 3,80 3,70 3,60 3,00
1,8 4,90 4,85 4,80 4,75 4,70 4,65 4,60 4,55 4,50 4,45 4,40 4,35 4,30 4,25 4,20
2,00 4,95 4,90 4,85 4,80 4,75 4,70 4,65 4,60 4,55 4,50 4,45 4,40 4,35 4,30 4,25

Tabelele sunt întocmite în marimi adimensionale. Marimea de referinta pentru debite, înaltimi de pompare,
turatii si momente rezistente sunt respectiv:

 QR, debitul pompei la randament maxim.

 HR, înaltimea de pompare la randament maxim.
 nR, turatia nominala a pompei,
 MR, momentul rezistent corespunzator lui QR, HR, nR.

Pentru folosirea tabelelor este necesar sa se cunoasca urmatoarele conventii de semne:

 QR, HR, nR sunt pozitive,

 Qp este pozitiv în sensul spre pompa (în regim normal de pompa, Q p este negativ),
  n este pozitiv în regim de turbina (în regim normal de pompa, n este negativ),
 Hp este pozitiv în regim normal de pompa,
 Mr este negativ în regim normal de pompa.

Pentru calculele mai putin exacte, în special în rezolvarile grafice sau hibride (descrise la I.2.3.3.) se poate
folosi si relatia

 (I.58)

Aceasta relatie da erori mari pentru turatii apropiate de zero.

Când pe aceeasi conducta refuleaza mai multe pompe se poate proceda în doua feluri:

- fie se scriu relatiile respective pentru fiecare pompa în parte, ceea ce conduce la ecuatii si respectiv
algoritme complicate;

- fie se înlocuieste grupul de pompe cu o singura pompa echivalenta.

La grupuri de pompe identice în paralel, pompa echivalenta va avea aceeasi turatie si aceeasi înaltime de
pompare ca si fiecare pompa în parte în timp ce debitul si momentul de inertie se va gasi prin însumarea
debitelor si respectiv momentelor de inertie ale pompelor din grup. La grupuri de pompe în serie, debitul si
turatia ramân neschimbate iar înaltimile de pompare si momentele de inertie se aduna.

I.2.3.3. Rezolvarea sistemelor de ecuatii furnizate de metoda undelor de calcul

Aceasta se poate face pe 3 cai: numerica, grafica si hibrida.

a) Rezolvarea numerica a ecuatiilor se poate face manual, mecanizat sau electronic. Folosirea masinilor
electronice de calcul permite ca într-un timp scurt sa se calculeze lovitura de berbec la conducte cu conditii
la limita din cele mai variate si mai complicate si de asemenea într-un mare numar de noduri interioare si
pentru un mare numar de timpu de calcul.

Pe un calculator de tip IRIS-50 sau FELIX-C-256 pentru o conducta împartita în 10 tronsoane si prevazuta
cu trei diafragme, doua hidrofoare si pompa, se calculeaza 1000 de timpi de calcul în cca 3 (trei) minute
(cost. cca. 200 lei).

Pentru rezolvarea numerica a ecuatiilor folosind calculatoare electronice s-a elaborat programul LOVBEST
descris în anexa II.

În anexa II se dau de asemenea instructiuni pentru pregatirea datelor în vederea folosirii acestui program.

b) Rezolvarea grafica a sistemelor de ecuatii este practic posibila numai în cazul nodurilor interioare simple
ori cu diafragma sau în cazul nodurilor de capat cu conditii la limita mai simple, cum ar fi rezervoarele de
nivel constant, vanele cu închidere brusca sau cele programate, orificiile, deci la scheme foarte simplificate.

Rezolvarea grafica se face în planul variabilelor Q-H. În acest plan conditiile la limita de mai sus se
reprezinta astfel:

- rezervorul de nivel constant: o dreapta paralela cu axa Q la nivelul constant dat.

- vana cu închidere brusca: Q = 0 (axa H)

- diafragma fictiva sau rezistenta unei vane sau clapete cu by-pass: o parabola reprezentând relatia pierderii
de sarcina M.Q./Q/. Daca vana are închidere programata dupa o anumita lege atunci la diferite momente ale
timpului, modulul de rezistenta M are valori diferite si se formeaza o familie de parabole, valabila fiecare
pentru un anumit moment.

- orificiu: presiune egala cu zero (o dreapta paralela cu axa Q la nivelul Z al axului conductei).

În ceea ce priveste relatiile de unda, ele se pot pune sub forma:

- unda directa: Hk,j+1 Hk-1,j =  mk(Qk,j+1  Qk-1,j) (I.59)

- unda inversa: Hk,j+1 Hk+1,j = mk+1(Qk,j+1  Qk+1,j) (I. 60)

Deci, unda directa se prezinta în planul Q-H sub forma unei drepte cu coeficientul unghiular (-m k) iar unda
inversa, cu coeficientul unghiular (+m k+1).

Situatia într-un nod simplu interior (fig. I.7) se poate gasi pe baza celor doua relatii de unda astfel: se
reprezinta punctele (k-1, j) si (k+1, j) de coordonate (Qk-1,j; Hk-1,j) si (Qk+1,j; Hk+1,j) apoi prin punctul (k-1, j) se
duce la o paralela la dreapta undei directe iar prin punctul (k+1, j) se duce o paralela la dreapta undei
inverse. La intersectia celor doua drepte se gaseste punctul (k, j+1) de coordonate (Q k, j+1; Hk, j+1) cautate.

Când intervin conditii la limita în noduri de capat, atunci solutia se gaseste la intersectia undei directe sau a
undei inverse, dupa cum nodul se afla la sfârsitul sau la începutul conductei cu conditia la limita respectiva.

Daca conditia suplimentara apare într-un nod interior, asa cum e cazul diafragmei, atunci solutia nu se mai
gaseste la intersectia celor doua drepte. În acest caz (fig. I.8) se cauta de fapt situatia înainte de diafragma
(H'k,Qk) si situatia dupa diafragma (H''k,Qk). Punctul K’ reprezentând situatia înainte de nodul K se gaseste pe
dreapta undei directe, iar punctul K’’ reprezentând situatia dupa nodul K se gaseste pe dreapta undei
inverse; ambele puncte (K’ si K’’) se gasesc totodata pe aceeasi dreapta paralela cu axa H (acelasi debit) iar
diferenta H'k  H''k este egala cu pierderea de sarcina în diafragma:Mk.Qk.|Qk|.

În figura I.9 se arata aplicarea metodei grafice la o conducta cu rezervor de nivel constant si vana care se
deschide brusc, tinând seama de pierderile de sarcina pe conducta dar considerând un singur tronson (se
calculeaza varatia parametrilor numai la capetele conductei).

În figura I.10 se arata aplicarea metodei grafice la o conducta cu rezervor de nivel constant si cu o vana ce
se închide dupa o lege data, fara a tine seama de pierderile de sarcina pe conducta dar împartind conducta
în doua tronsoane (se calculeaza situatia în nodurile de capat si la mijlocul conductei). Din figura I.9 si figura
I.10 rezulta dificultatea pe care o prezinta calculul în aceste cazuri simple. Dificultatile care apar atunci când
instalatia este mai complexa iar calculul se face mai detaliat sunt evidente.

c) Rezolvarea hibrida a ecuatiilor consta în folosirea aceluiasi plan QH ca la metoda grafica si
reprezentarea în acest plan a relatiilor de unda precum si a altor relatii cunoscute din conditiile la limita si
care se pot reprezenta sub forma de curbe H=f (Q) (cum ar fi, în plus fata de cele indicate mai înainte,
curbele caracteristice ale pompei în functie de turatie). Solutia cautata trebuie sa se gaseasca pe aceste
curbe (care reprezinta o parte din relatii), dar totodata ea trebuie sa satisfaca si restul de relatii din sistemul
de ecuatii. Gasirea solutiei este deci posibila numai prin verificarea succesiva, pe cale numerica, a relatiilor
ce nu pot fi prezentate grafic. Eventual se pot utiliza grafice suplimentare cu alte coordonate.

În rezolvarile hibride, pentru usurarea calculului, relatiile mai complicate (în special cele implicite) se pot
simplifica (respectiv explicita) prin neglijarea anumitor factori sau legaturi ceea ce, evident, introduce
aproximatii în plus si deci rezultate mai îndepartate de realitate.

În figura I.11 se da ca exemplu calculul principal al unei conducte cu rezervor de nivel constant si pompa,
folosind, pentru momentul rezistent, formula aproximativa (I.58).

În figura I.12 se calculeaza efectiv primii timpi pentru o conducta cu pompare având urmatoarele
caracteristici:

- lungimea conductei: L=500 m

- înaltimea geodezica de pompare: H0=50 m,

- debitul initial: Q0=5 m3/s,

- pierderea de sarcina pe conducta: hr=3 m,

- diametrul conductei: D=1,5 m,

- grosimea peretelui conductei:  =10 mm,

- conducta confectionata din otel: E = 2,1 . 1010 kgf/m2

- grupul de pompare e format din patru pompe în paralel având fiecare urmatoarele caracteristici:

- debitul la randament maxim: 1,25 m3/s,

- înaltimea la pompare la randament maxim: 50 m,

- turatia nominala: 570 ture/min,

- momentul de inertie: 145 kgfxm2 (GD2)

- randamentul maxim: 0,8.

Turatia specifica a pompelor rezulta:

Dat fiind ca valoarea obtinuta este apropiata de valoarea n s=127 s-a lucrat chiar cu caracteristica generala
valabila pentru ns=127 (nu s-au efectuat interpolari) (tabela I.2, a si d).

În calcule, grupul de pompe s-a înlocuit cu o pompa echivalenta având urmatoarele caracteristici:

- debitul la randament maxim: QR=5 m3/s,

- înaltimea de pompare la randament maxim HR=50 m,

- turatia nominala, egala cu turatia de referinta: n0=nR=570 ture/min,

- momentul de inertie:GD2 = 580 kgf.m2

- randamentul:  =0,8

Data fiind pierderea de sarcina redusa de pe conducta s-a procedat la neglijarea acesteia.

Celeritatea este:

Timpul de parcurs al conductei este:

Rezistenta de unda a conductei este:

Întrucât, pe de o parte, caracteristica generala a pompei este data în coordonate adimensionale iar, pe de
alta parte, rezolvarea se face grafic este mai comod ca întregul calcul sa se faca în coordonatele
adimensionale:

- pentru debit: 

- pentru înaltimea de pompare: 

- pentru turatie: 

- pentru momentul rezistent;   unde 

În aceste coordonate adimensionale ecuatia de miscare a partilor rotative, la anularea momentului motor,
devine:

unde 

Se modifica de asemenea rezistenta de unda

Pentru caracteristicile pompei, timpul de parcurs al întregii conducte este prea mare pentru a fi luat ca timp
de calcul. De aceea a fost necesar sa se împarta conducta în patru tronsoane; Timpul de calcul este timpul
de parcurs al unui tronson  t=0,139 s.

Schema de calcul si mersul undelor de calcul sunt aratate în figura I.12. a iar epura de calcul propriu-zisa se
afla în figura I. 12. b.

Calculul nodului de pompa (notat cu A) se face prin încercari. Situatia la pompa la un timp oarecare j+1 se
gaseste pe dreapta care reprezinta unda inversa trimisa din B la momentul anterior j; pe aceasta dreapta se
alege un punct caruia i se determina turatia (prin interpolare, pe curbele H-Q-n, trasate cu linie plina); se
noteaza aceasta turatie cu n'j+1. Din liniile punctate, notat cu M'j+1, corespunzator punctului ales (debitului si
turatiei respective). Se calculeaza apoi n''j+1 (valorilenj, Mj, de la momentul anterior sunt cunoscute):

Daca  , atunci punctul ales reprezinta solutia; în caz contrar se alege un alt punct.

În tabela I.3 se dau calculele pentru diferitele aproximatii succesive ale timpilor calculati în epura din figura
I.12. b.

În încheiere la metoda undelor de calcul se precizeaza ca aceasta metoda se poate aplica la toate miscarile
nepermanente (rapid si lent variabile) dar asa cum s-a vazut este destul de laborioasa.

Folosirea programelor existente si catalogate poate fi de aceea foarte utila, necesitând cheltuieli reduse de
bani si timp si având avantajul unor rezultate foarte exacte si într-un numar mare de sectiuni.

[top]

I.3. CALCULUL OSCILATIILOR ÎN MASA

Ecuatiile oscilatiilor în masa expune la I.1 se reduc pentru o conducta de sectiune constanta la o singura
ecuatie (fig. I.13):

 (I.61)
în virtutea faptului ca   (Q=Q(t)) si ca 

Aceasta ecuatie se rezolva cu conditiile initiale si la limita impuse de situatia concreta, conditii care sunt
identice atât ca forme constructive (rezervoare de nivel constant, hidrofoare, castele, vane, orificii etc.), cât si
ca relatii matematice cu cele analizate pe larg la calculul loviturii de berbec.

Ecuatia oscilatiei în masa pote fi rezolvata analitic în cazul conditiilor la limita foarte simple (de exemplu
schema rezervor-conducta-castel-vana, fara pierderi de sarcina si în ipoteza modificarii bruste a debitului).
Asemenea situatii nu prezinta însa un interes practic deosebit.

Pentru situatiile practice, se scrie ecuatia sub forma de diferente finite si se rezolva sistemul de ecuatii
format împreuna cu conditiile la limita fie prin metode numerice (apelând la calculatoare electronice) fie prin
metode grafice (pentru cazuri mai simple), fie prin metode hibride.

Tabela I.3.

Timp Aprox.

0 - 1 1 - - -

1 1 0,6 0,38 1,38 0,572 0,428

  2 0,514 0,27 1,27 0,528 0,472

  3 0,493 0,24 1,24 0,514 0,486

    0,490 0,240      

2 1 0,437 0,175 0,415 0,172 0,318

  2 0,377 0,11 0,35 0,145 0,345

    0,360 0,10      

3 1 0,360 0,10 0,20 0,083 0,277

  2 0,300 0,04 0,14 0,058 0,302

    0,300 0,04      

4 1 0,300 0,04 0,08 0,033 0,267

  2 0,275 0,01 0,05 0,021 0,279

    0,275 0,01      

5 1 0,250 -0,01 0 0 0,275

  2 0,262 0 0,01 0,00415 0,271

  3 0,266 0,005 0,015 0,0062 0,268

    0,266 0,005      

6 1 0,266 0,005 0,01 0,004 0,262

  2 0,264 0,0 0,005 0,002 0,264

    0,264 0      

7 1 0,264 0 0 0 0,264

    0,264 0      
 8 1 0,264 0 0 0 0,264

    0,264 0      

9 1 0,200 0,035 0,035 0,0145 0,250

  2 0,239 0,060 0,06 0,025 0,239

    0,239 0,060      

10 1 0,200 0,04 0,1 0,40 0,199

    0,200 0,04      

11 1 0,200 0,04 0,08 0,033 0,167

  2 0,180 0,03 0,07 0,029 0,171

    0,175 0,025      

12 1 0,175 0,030 0,055 0,023 0,152

  2 0,16 0,02 0,05 0,021 0,154

    0,157 0,02      

Rezolvarea grafica, cunoscuta sub numele de metoda Schoklitsch (Cristea Mateescu, "Hidraulica", Buc.
1963), are la baza un sistem de ecuatii explicit obtinut prin neglijarea unor termeni în raport cu altii. Metoda
Scholitsch a fost imaginata pentru calculul castelelor de echilibru dar ea poate fi extinsa, eventual într-o
forma hibrida (însotita de calcule numerice) si la alte situatii (de exemplu hidrofoarele sau pompele).

Metoda numerica permite rezolvarea sistemului implicit de ecuatii în conditii mai complicate. Exista programe
specializate pentru astfel de probleme.

La ISCIF (Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 249) exista un program capabil sa calculeze scheme de tipul
rezervor (sau rezervoare) – Conducta (sau conducte) – castel (sau castele) – turbina (pompa) în ipoteza
variatiei liniare a debitului (turbinat sau pompat) între anumite limite date.

La Facultatea de Hidrotehnica din Bucuresti (Bd. Lacul Tei nr. 124) exista un program ce poate calcula o
schema de tipul rezervor – conducta-hidrofor-pompa în ipoteza cea mai dezavantajoasa a anularii bruste a
debitului pompat.

Desi are o capacitate mai restrânsa, modelul de fluid incompresibil permite o mai buna sistematizare, sub
forma adimensionala, a parametrilor de care depind efectele miscarii nepermanente.

[top]

CAPITOLUL III

ASPECTE CARACTERISTICE ALE FENOMENULUI DE LOVITURĂ DE BERBEC ÎN

INSTALAŢII HIDRAULICE SUB PRESIUNE. SOLUŢII DE PROTECŢIE CONTRA
EFECTELOR NEGATIVE ALE LOVITURII DE BERBEC, METODE ŞI INDICAŢII DE
CALCUL

III.1 CARACTERISTICI GENERALE ALE FENOMENULUI DE LOVITURĂ DE BERBEC

ÎN INSTALAŢIILE HIDRAULICE

Pentru a alege şi proiecta cele mai potrivite soluţii de protecţie contra loviturii de berbec, pentru a asigura
exploatarea corectă a acestora şi pentru a evita producerea unor situaţii generatoare de şocuri hidraulice
este necesar ca aspectele generale ale fenomenului de lovitură de berbec să fie cunoscute atât la cel care
proiectează cât şi de cei care execută sau mai ales exploatează instalaţiile hidraulice prevăzute sau nu cu
dispozitive de protecţie.
În ceea ce priveşte valorile parametrilor şi variaţia lor în timp, desfăşurarea fenomenului de lovitură de
berbec este proprie fiecărei instalaţii concrete. Unele particularităţi ale schemei generale, care apar ca
nesemnificative pot fi cauza unor deosebiri importante în mersul fenomenelor. Se pot distinge totuşi trei
categorii de instalaţii la care fenomenul de mişcare nepermanentă are anumite trăsături tipice. Acestea sunt:
conductele unifilare gravitaţionale, conductele unifilare cu pompare şi reţelele de conducte. Pentru aceste
trei categorii de instalaţii se arată mai jos aspectele şi problemele specifice privind lovitura de berbec.

[top]

III. 2. CONDUCTE UNIFILARE GRAVITAŢIONALE

Conducta gravitaţională unifilară ABCDE arătată în figura III.1 are un profil relativ neregulat cu două puncte
înalte B şi D, branşamente pe parcurs în C şi D şi se termină cu o vană de reglaj E la ultimul punct de livrare
a apei sau la intrarea într-o reţea.

Cauzele care generează lovitura de berbec sunt: în primul rând manevra vanelor şi în al doilea rând
evacuarea aerului prin ventile.

III. 2.1. LOVITURA DE BERBEC PROVOCATĂ DE MANEVRA VANELOR

Elementele care influenţează lovitura de berbec în acest caz sunt:

- tipul manevrei: închidere sau deschidere;

- legea de manevră a vanei caracterizată prin timpul total de manevră (T m), legea de variaţie în timp a
secţiunii libere, gradul de obturare a secţiunii la momentul final;

- lungimea conductei (L) şi rezistenţa de undă a conductei (z, m);

- profilul în lung al conductei care influenţează presiunile dar nu şi cotele piezometrice; cotele pizometrice ca
şi mersul loviturii de berbec sunt influenţate de profilul în lung numai dacă presiunile scad sub valoarea de
cavitaţie şi apare ruperea coloanei de apă;

- valoarea pierderii de sarcină.

Manevra de deschidere a vanei, chiar în ipoteza că se realizează brusc nu conduce la efecte nedorite pe
conductă şi cu atât mai puţin, o deschidere reală, care nu este niciodată bruscă. De aceea, acest caz nu se
tratează.

Efecte mai periculoase pot fi produse dacă se manevrează o vană plasată mai spre aval, ca de exemplu
vana din E.

III. 2. 1. 1. Lovitura de berbec la închiderea bruscă şi totală a vanei E, fără pierderi de sarcină

Practic, este situaţia când închiderea vanei se produce pe un regim iniţial caracterizat prin pierderi de
sarcină reduse (cazul 1, fig. III. 1).

Închiderea bruscă a vanei din E produce o undă primară inversă care face să crească cota piezometrică cu

H = cVo/h = mQo (III.1)

Unda primară se propagă până la rezervorul A unde ajunge la timpul L/c. Aici unda se reflectă cu schimbare
de semn, generându-se astfel o undă secundară negativă H care se propagă până la capătul E unde
ajunge la timpul 2L/c. Aici, ea se reflectă pe vana închisă, fără schimbare de semn, generând o nouă undă
secundară H care se propagă spre rezervor. Din suprapunerea undelor în punctul E rezultă o variaţie a
presiunilor reprezentată în fig. III.2. a. Într-un punct intermediar D variaţia presiunilor este arătată în figura III.
2.b.
Cele două grafice sunt valabile dacă nu apare ruperea coloanei de apă (dacă presiunea nu scade sub
valoarea de cavitaţie). Ruperea coloanei este urmată, la dispariţia cavitaţiei, de reunirea coloanelor de apă,
cu producerea unui şoc care majorează lovitura iniţială.

Calculul efectiv arată dacă se produce ruperea coloanei de apă. Fenomenul depinde în principal de
intensitatea loviturii iniţiale şi de profilul în lung al conductei.

Dacă se închide vana din A, în primul moment apare o undă primară de depresiune H care se propagă
spre capătul E şi care în majoritatea cazurilor produce ruperea coloanei, deci unda iniţială este limitată de
linia de cavitaţie (la 8...10 m.c.a. sub axul conductei). O fracţiune din aceasta se reflectă pe vana din E, care
este deschisă parţial, şi coloana de apă continuă să se mişte fiind supusă la mici oscilaţii de presiune
produse de undele care călătoresc în conductă şi care se amortizează repede. Are loc golirea de apă a
conductei şi umplerea ei cu aer prin ventilele de aerisire sau prin neetanşeităţi. În zonele înalte ale
conductei, în lipsa unor ventile de aerare se produce vacuum.

La închiderea totală a unei vane plasată într-o poziţie intermediară pe sectorul din amonte au loc fenomene
asemănătoare cu cele generate de închiderea vanei E. Pe sectorul din aval fenomenele se aseamănă cu
cele care se produc la închiderea vanei A.

III.2.1.2. Lovitura de berbec la închiderea rapidă a vanei E, fără pierderi de sarcină

Închiderea rapidă a vanei este o manevră care se efectuează într-un timp mai mic decât timpul de reflexie
2L/c. Spre deosebire de ce se întîmplă la închiderea bruscă, presiunea în secţiunea E şi în celelalte puncte
ale conductei nu mai are o variaţie bruscă, cu caracter de şoc, ci are o variaţie continuă, aşa cum se arată
în figura III.3, pentru punctul E, la o închidere totală care durează de la t=0 până la t=L/c. Presiunea maximă
are aceeaşi valoare ca în cazul închiderii bruşte până la mijlocul conductei, iar de la mijlocul conductei până
la rezervor, valori mai mici.

III.2.1.3. Lovitura de berbec la închiderea lentă a vanei E, fără pierderi de sarcină

Închiderea lentă a vanei este o manevră care se efectuează într-un timp mai lung decât timpul de reflexie al
conductei 2L/c. În acest caz, prin continuarea manevrei de închidere şi după momentul 2L/c, vana
generează unde de creştere a presiunii şi după acest moment. Undele primare generate de închiderea vanei
la momente t  2L/c se suprapun cu undele generate la momentele t 2L/c şi care se întorc ca unde
secundare reflectate cu schimbare de semn la rezervor; acestea, la rândul lor, se reflectă pe vana E, care
este încă parţial deschisă.

În faza de la t = 0 la t = 2L/c – care se numeşte faza primară sau faza directă a loviturii – valoarea presiunii
creşte şi, la fiecare moment, este determinată de rezistenţa de undă a conductei şi gradul de închidere al
vanei, respectiv de rezistenţa hidraulică a acesteia.

După faza primară, la t  2 L/c, în faza secundară sau indirectă presiunea rezultă din însumarea undelor
primare şi a celor secundare reflectate la rezervor şi apoi reflectate din nou la vana E; în funcţie de legea de
închidere şi de caracteristicile conductei valoarea presiunii poate să fie mai mică sau mai mare decât cea
atinsă la sfârşitul fazei primare (momentul t = 2 L/c). Graficul variaţiei presiunii şi valoarea maximă se găsesc
prin calcul.

Închiderea lentă a vanelor micşorează lovitura de berbec, cu atât mai mult cu cât timpul de închidere este
mai lung.

III. 2.1.4. Influenţa pierderilor de sarcină

Influenţa pierderilor de sarcină se manifestă în două feluri:

a) la o viteză iniţială dată şi caracteristici determinate ale conductei prezenţa pierderilor de sarcină
atenuează lovitura de berbec în cazul când vana se închide lent; dacă vana se închide brusc suprapresiunea
în dreptul vanei nu este influenţată;

b) în afară de atenuare, pierderile de sarcină determină capacitatea de transport a conductei şi respectiv

parametrii iniţiali ai loviturii de berbec: presiunea iniţială la vană şi viteza iniţială prin conductă.

Ipoteza a. În acest caz este vorba de valoarea presiunilor maxime calculate cu modelul de fluid perfect – cu
neglijarea pierderilor de sarcină – faţă de cele calculate ţinând seama de pierderile de sarcină, datele de
plecare Q, H0 fiind aceleaşi. Figura III.4 ilustrează diferenţele. În figura III. 4.b, 0’1, 0’1’, 0’2, 0’3, 0’4 sunt
curbele pierderilor de sarcină pe conductă. Curba 0’1 reprezintă cazul 1 din figura III. 1 – linia piezometrică
1.p.1 – în care pierderea de sarcină pe conductă este mică – şi neglijabilă în raport cu căderea – iar vana
parţial închisă reglează debitul la valoarea Q1.

În figura III. 4 b, pentru a evidenţia mai pregnant care este influenţa pierderii de sarcină, calculul grafic al
loviturii de berbec este efectuat pentru debitul   dar cu o pierdere de sarcină mărită fictiv până la
valoarea maximă posibilă (hr = H0, ceea ce evident ar corespunde unui debit mai mare decât Q’ 1).

Rezistenţa conductei este înlocuită prin diafragma BB’ plasată la mijlocul conductei (fig. III.4.a) Schema
undelor de calcul care rezolvă problema este arătată tot în figura III.4.a.

Pentru modelul de fluid perfect liniile caracteristice sunt trasate cu linie întreruptă şi calculul conduce la
presiunea maximă reprezentată de punctul C0+. Pentru fluidul real, cu pierdere de sarcină, construcţia grafică
este efectuată cu linii pline, pornind de la punctul B’0. Se obţine presiunea maximă reprezentată prin punctul
C1. Se constată că presiunea maximă, care se realizează încă din primele faze ale loviturii de berbec, este
influenţată puţin de pierderile de sarcină. În schimb, influenţa favorabilă a pierderilor de sarcină se resimte în
fazele următoare prin faptul că presiunile minime rezultă mai ridicate decât la modelul de fluid perfect iar
oscilaţiile se amortizează treptat.

Valoarea presiunii maxime este determinată în principal de valoarea vitezei de regim şi de rezistenţa de
undă a conductei.

Ipoteza b. Această ipoteză corespunde cazului 2 din figura III. 1 în care întreaga sarcină a sistemului, H0, se
disipează pe conductă, vana din E fiind deschisă aproape complet. Este situaţia în care se află în general
conductele de transport pentru alimentare cu apă. La caracteristici date ale conductei (D, L) şi la o sarcină
dată H0, deschiderea mai mare a vanei E conduce la o viteză de regim mai mare, ceea ce la închiderea
bruscă şi completă a vanei va genera o lovitură mai puternică decât în cazul 1. Rezultă că, în ipoteza că
vana finală este complet deschisă şi se închide apoi brusc sau relativ repede, lovitura va fi cu atât mai
puternică cu cât lungimea conductei este mai mică, sarcina mai mare şi diametrul mai mare.

Influenţa pierderii de sarcină poate fi privită şi sub aspectul următor: la o sarcină dată H 0, un diametru D şi în
ipoteza că vana finală este complet deschisă, lungimea conductei determină viteza de regim şi implicit
valoarea suprapresiunii la închidere bruscă sau relativ rapidă.

Presiunea maximă relativă generată în aceste condiţii poate fi calculată cu formula:

 (III.2)

în care:

Hmax este presiunea maximă la vană (în coloană de lichid)

 (III.3)

m = c/(gA) , rezistenţa de undă

 , modulul de rezistenţă al conductei

Fenomenul depinde de complexul adimensional x care poate fi scris şi sub forma:

 (III.4)

în care c este celeritatea şi  coeficientul lui Darcy pentru conductă.

În tabelul care urmează se dau valorile lui Hmax/H0 în funcţie de x:

 x 0,01 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6

0,03 0,28 0,53 0,75 0,94 1,12 1,28

3x

x 0,7 0,8 0,9 1,0 2,0 5 10

1,43 1,57 1,70 1,82 2,94 5,99 11

  x+1

Rezultă că suprapresiunea relativă rămâne mică, nefiind necesare mijloace speciale de protecţie sau
restricţii în manevrarea vanelor, numai dacă  , ceea ce pentru o conductă cu D = 1 m,  = 0,02 şi c =
1000 m/s conduce la:

LHo > 4.107m2

deci, conducte foarte lungi, de ordinul a 100 km. Rezultă că toate conductele gravitaţionale vor fi afectate de
lovitura de berbec la deschiderea rapidă a vanelor.

Ca regulă generală, la conductele gravitaţionale trebuie să se prevadă măsuri pentru atenuarea loviturii de
berbec, prima dintre ele fiind mărirea timpului de închidere a vanelor.

III. 2.2. LOVITURA DE BERBEC PROVOCATĂ DE EVACUAREA AERULUI

În cazul când apa din conductă se află, un timp mai îndelungat, în repaus sau circulă cu viteze mai mici de
aproximativ 0,5 m/s la conducte cu diametrul nu prea mare şi debite de aer reduse, aerul, care eventual se
degajă din apă, se acumulează în punctele înalte şi, dacă nu este evacuat continuu prin ventile de aer, se
acumulează sub formă de pungi de aer.

Dacă ventilul defect, care a permis formarea pungii, se deschide, şi permite evacuarea pungii de aer cu un
debit de aer mare. La epuizarea pungii de aer, un debit de apă egal cu cel de aer este frânat brusc şi apare
un şoc hidraulic.

Dacă punga de aer este evacuată prin deschiderea unui branşament apropiat efectul este asemănător, dar
mai puternic din cauza debitelor mai mari care pot fi evacuate. De aceea, pot apare şocuri hidraulice şi
atunci când, după o perioadă de stagnare, o conductă cu pungi de aer se pune în funcţiune cu viteze mai
mari de 0,5 m/s deoarece pungile de aer sunt antrenate către vana deschisă. În acest caz şocurile sunt cu
atât mai reduse cu cât vana se află mai departe de locul de formare al pungii de aer deoarece aceasta se
fracţionează pe parcursul conductei.

Pungile de aer se formează întotdeauna în cazul când o conductă cu puncte înalte (punctele B şi D
din Figura III.1) este iniţial goală şi se umple cu apă. Pentru evacuarea acestor pungi se prevăd ventile de
dezaerisire, iar pentru a evita şocurile produse la epuizarea pungii de aer este necesar ca umplerea
conductei să se facă foarte încet.

III.2.3. MĂSURI PENTRU REDUCEREA INTENSITĂŢII LOVITURII DE BERBEC

Una din metodele de protejare a instalaţiilor hidraulice contra loviturii de berbec constă în luarea de măsuri
care să împiedice apariţia acestui fenomen sau să-i reducă intensitatea în limite admisibile. Această metodă
este foarte potrivită instalaţiilor gravitaţionale, la care principalele organe perturbatoare sunt vanele de linie;
în acest caz este suficient ca timpul de închidere şi legea de închidere a vanelor să fie convenabil alese
pentru ca intensitatea loviturii de berbec să nu fie periculoasă.

În cazul vanelor acţionate manual, timpii de închidere sunt mari astfel că în general nu apar fenomene
periculoase de lovitură de berbec. Ţinând însă seama că, la închiderea manuală, viteza de închidere este
aproape uniformă, închiderea efectivă se produce pe ultima parte a manevrei. De aceea, în regulile de
exploatare se va prevedea ca închiderea vanelor să se facă mai lent spre sfârşitul cursei, chiar dacă pe un
timp mai lung se aude zgomotul caracteristic şi supărător al laminării curentului de apă.

Situaţii mai periculoase mai pot apărea când se folosesc vanele acţionate de servomotoare hidraulice care
realizează, în general, manevre mult mai rapide sau când, din considerente tehnologice, se impune
închiderea mai rapidă. În aceste cazuri se va alege timpul de închidere mai mare decât cca 20 L/c.

Dacă timpul maxim realizabil este totuşi prea scurt, se poate acţiona asupra legii de manevră; viteza de
manevră va fi mare la început, când rezistenţa hidraulică a vanei este mică, dar trebuie să fie mică spre
sfârşit când rezistenţa hidraulică a vanei creşte. Ca urmare, sunt preferabile vanele care pot realiza legi de
închidere cu mai multe viteze.

Aprecierea mărimii timpului de manevră se face prin comparare cu timpul în care undele de lovitură de
berbec parcurg conducta.

În anexa I s-a arătat că dacă   atunci lovitura de berbec practic nu se produce. În legătură cu
aceasta trebuie făcută însă următoarea precizare: coeficientul de pierdere de sarcină al vanei are valori
foarte mari pentru poziţii apropiate de poziţia "închis" iar în rest are valori relativ mici; de aceea închiderea
vanei se produce practic pe (1/5 1/4) Tm şi ca urmare condiţia de mai sus devine:

Pentru prevenirea apariţiei loviturii de berbec este necesar să se ţină seama şi de indicaţiile de la III. 2.2.
privind efectul aerului din conductă. În special trebuie dată atenţie funcţionării corecte a ventilelor de
dezaerisire precum şi proiectării corecte a profilului longitudinal al conductei în sensul eliminării punctelor în
care s-a produce acumulări masive de aer. În exploatare trebuie avut în vedere că umplerea cu apă a
conductelor care prezintă puncte înalte să se facă lent, astfel încât debitele de aer eliminate prin ventile să
fie reduse.

III. 2.4. PROTECŢIA CONDUCTELOR UNIFILARE GRAVITAŢIONALE

Atunci când apariţia loviturii de berbec nu poate fi împiedicată şi nici nu se poate diminua suficient
intensitatea ei, trebuie luate măsuri care să protejeze conducta de efectele negative ale loviturii de berbec.
Situaţii de acest fel apar atunci când timpul şi legea de manevră a vanelor nu reuşesc să reducă suficient de
mult intensitatea loviturii de berbec, fiind impuse de considerente tehnologice şi de siguranţă (cazul închiderii
rapide a vanelor în cazul unei avarii la instalaţia care primeşte apa) sau dacă este de aşteptat o dereglarea a
organului de închidere (de exemplu închidere cu comandă pneumatică şi frână hidraulică).

Pentru protecţia conductei trebuie acţionat în primul rând asupra efectului care apare în prima fază
(suprapresiune la închiderea vanei şi depresiune la deschiderea ei) căci efectele din fazele ulterioare sunt
proporţionate cu acesta.

Protejarea conductei se bazează pe principiul intercalării între conductă şi organul perturbator a unor
dispozitive capabile să reflecte cu semn schimbat, total sau parţial, undele de lovitură de berbec; în felul
acesta undele generate de organul perturbator sunt anihilate de undele reflectate de dispozitivul reflector.

Astfel acţionează castelele de echilibru, hidrofoarele, descărcările comandate de vane sincron sau flanşe
oarbe calibrate, supapele de suprapresiune, ventile de aer etc.

În acelaşi mod acţionează branşamentele scurte deschise permanent în atmosferă sau debuşând în
rezervoare cu presiune mică care au o influenţă favorabilă (punctele C şi D din figura III.1). Ele reflectă
parţial undele de presiune în puncte intermediare situate mai aproape de vană. Efectul este cu atât mai
pronunţat cu cât rezistenţa hidraulică a branşamentului este mai mică, caz în care, în practică, este destul de
rar întâlnit. Efectul branşamentelor poate fi apreciat mai bine pe schema de reţea de conducte (III.4).

Aşa cum s-a mai arătat, caracteristice pentru conductele gravitaţionale sunt metodele de prevenire ale
apariţiei loviturii de berbec şi de aceea, despre dispozitivele enumerate mai sus se va vorbi mai pe larg la
instalaţiile cu pompare (III.3).

O menţiune specială trebuie făcută pentru cazul când se folosesc descărcările comandate în scopul exclusiv
al protejării conductei contra loviturii de berbec. În acest caz, în situaţia de funcţionare normală (regim
permanent), aceste descărcări trebuie să fie închise iar deschiderea lor trebuie să se facă numai la apariţia
loviturii de berbec. Pentru aceasta descărcările sunt prevăzute cu vane speciale (vane sincron) care se
deschid odată cu manevra generatoare a loviturii de berbec. Timpul de deschidere a vanelor sincron trebuie
să fie mai redus (de cîteva ori) decât timpul de manevră al organului perturbator pentru ca descărcările să
poată juca rolul de puncte de reflexie la momentul oportun.

Pentru a evita pierderea inutilă a apei prin descărcări, vanele sincron au în general şi programe de închidere
automată. Timpul şi legea de închidere trebuie să fie convenabil alese (vezi III. 2.3) pentru ca vana sincron
să nu devină ea însăşi un generator al loviturii de berbec. În cazul când se poate admite evacuarea apei din
conducta protejată (conducte scurte) şi fenomenul de lovitură de berbec are o probabilitate foarte mică, se
poate închide conducta de ocolire (descărcare) printr-o flanşă oarbă calculată să cedeze la o presiune care
nu produce efecte negative asupra conductei.

La conducte mici se pot folosi cu succes supape de suprapresiune, care, pentru a fi efective, trebuie să
descarce 60-90% din debitul conductei timp de aproximativ 2 L/c.

III.2.5. INDICAŢII ŞI METODE EXPEDITIVE DE CALCUL

III. 2.5.1. Indicaţii generale de calcul

În general conductele gravitaţionale sunt prevăzute, aşa cum s-a văzut, cu dispozitive simple (vane, ventile,
branşamente) iar pentru protecţie nu necesită dispozitive speciale. Ca umare ele pot fi calculate cu uşurinţă
folosind metodele grafice prezentate în anexa I.

Făcând încercări cu diverse legi şi timpi de închidere se pot găsi valorile care respectă atât condiţiile
tehnologice cât şi pe cele de limitare a efectelor negative ale loviturii de berbec. Un exemplu util pentru
aceasta îl constituie cel din figura I.10.

Pentru situaţii mai simple şi în condiţiile specificate se pot folosi metodele expeditive date în continuare.

III.2.5.2. Formula Jukovski dă valoarea exactă a undei de presiune generată la închiderea sau deschiderea
unui obturator (vană, clapetă). Timpul de manevră Tm trebuie să fie mai mic decât timpul de reflexie:

 (III.5)

în care L este distanţa de la obturator la prima secţiune în care se produce o reflexie importantă (rezervor,
ramificaţie, flanşă oarbă etc.) iar c este celeritatea.

Valoarea undei de presiune (creştere sau descreştere) este:

p = cV (III.6)

unde

 este densitatea lichidului,

 V este variaţia de viteză pe care o produce obturatorul.

Dacă obturatorul produce o închidere sau o deschidere totală atunci  V = V0 (viteza de regim permanent).
Formula este utilă numai în acest ultim caz.

Dacă are loc o închidere parţială a vanei atunci nu se mai cunoaşte  V în mod direct ci trebuie calculat,
odată cu  V, prin procedeul indicat în figura I. 10.

Această formulă se poate aplica la conductele alimentate prin pompare numai dacă anularea debitului se
produce prin închiderea totală a unei vane sau a unei clapete în condiţiile menţionate mai înainte.

Nu este aplicabilă situaţiilor în care anularea debitului se produce prin oprirea pompelor.

Cu formula Jukovski se pot calcula atât depresiuni cât şi suprapresiuni, după locul unde este plasat
obturatorul şi în funcţie de secţia de curgere.
III.2.5. Formula lui Michaud este foarte simplă; având expresia:

 (III.7)

unde  , L, V0 au aceleaşi semnificaţii ca la formula Jukovski iar Ti este timpul de închidere;  p este
valoarea suprapresiunii la vană la închiderea totală a vanei când timpul de închidere este mai mare decât
timpul de reflexie, Ti  2 L/c şi în ipoteza că viteza variază după o lege liniară în raport cu timpul.

Legea de variaţie este în general necunoscută, deoarece ea depinde atât de legea de închidere a
obturatorului cât şi de caracteristicile acestuia şi ale conductei şi în majoritatea cazurilor este neliniară;
practic nu se pot da reguli pentru a stabili cazurile în care formula poate fi aplicată şi de aceea se recomandă
folosirea ei cu circumspecţie.

III.2.5.4. Diagrama lui Allievi (figura III. 5) serveşte la calculul suprapresiunilor produse la închiderea totală
a vanei, după o lege în care secţiunile variază liniar conform relaţiei:

 (III. 8)

în care

t este timpul curent

Ti este timpul de închidere iar

A0 este secţiunea iniţială a vanei.

Diagrama permite calculul suprapresiunii la vană  h, sub forma parametrului adimensional, denumit
"suprapresiune relativă".

în funcţie de alţi doi parametri adimensionali şi anume:

- constanta conductei: 

- constanta de timp: 

[top]

III. 3. CONDUCTE UNIFILARE CU POMPARE.

În acest caz există o sursă permanentă şi necontrolată de provocare a loviturii de berbec şi anume
întreruperea alimentării cu energie electrică a motoarelor ce antrenează pompele, întrerupere ce se produce
ca urmare a funcţionării dispozitivelor de protecţie a liniilor electrice.

Fenomene de lovitură de berbec se produc de asemenea şi la manevrele normale de pornire şi oprire a

pompelor. În acest caz perturbaţiile cele mai intense şi respectiv variaţiile de presiune cele mai mari, se
produc la pornirea primei pompe şi la oprirea ultimei. Efectuându-se controlat şi cu o singură pompă, aceste
manevre produc variaţii de presiune mai mici decât oprirea în caz de avarie. Numai în cazuri excepţionale e
necesară o verificare a presiunilor şi pentru acest tip de manevre.
III. 3.1. PARTICULARITĂŢI ALE DESFĂŞURĂRII FENOMENULUI DE LOVITURĂ DE BERBEC LA
INSTALAŢII CU POMPARE LA OPRIREA POMPELOR PRIN ÎNTRERUPEREA ALIMENTĂRII CU
ENERGIE

Mersul loviturii de berbec este funcţie de toţi parametrii conductei, pompelor şi dispozitivelor. Mai mult, există
o strânsă interdependenţă între aceşti parametri, astfel încât ei nu pot fi studiaţi separat (nu numai presiunile
pe conductă sunt influenţate de pompe şi dispozitive ci şi funcţionarea pompelor – turaţie, timp de inversare
– este influenţată de conductă şi de dispozitivele de protecţie).

Pentru exemplificare se va considera o turbopompă care refulează printr-o conductă la un bazin de nivel
constant (la care undele de lovitură de berbec se reflectă aşa cum se arată în anexa I şi anume undele de
presiune se reflectă total şi cu semn schimbat). Pompa, care datorită inerţiei continuă să dea debite şi
presiuni din ce în ce mai mici, poate fi considerată ca un generator de mici unde succesive de scădere a
cotei piezometrice, unde care se propagă pe conductă astfel că linia piezometrică are formele succesive
arătate în figura III.6.

Peste undele de scădere a presiunii pe care le generează pompa, încep să se suprapună unde reflectate de
creştere a presiunii din momentul în care prima undă plecată de la pompă a atins rezervorul, s-a reflectat şi a
ajuns din nou la pompă.

Perioada în care secţiunea organului perturbator se află numai sub acţiunea undelor primare generate de el
se numeşte "faza primară" a loviturii de berbec sau "faza directă". Durata acestei faze este egală cu timpul
de reflexie al undelor adică Tr = 2 L/c.

În această fază nu intervine influenţa undelor secundare reflectate. Dacă s-ar cunoaşte legea de variaţie a
debitului, atunci variaţia de presiune ar putea fi calculată cu formula lui Jukovski (  p = z . q). În realitate
fenomenul de variaţie a debitului şi presiunii rezultă din interacţiunea caracteristicilor curgerii, ale conductei
şi ale organului perturbator, şi nu poate fi determinat decât printr-un calcul exact care să ţină seama de toţi
aceşti parametri.

După faza primară a loviturii de berbec, urmează "faza secundară" sau "faza indirectă" în care secţiunea
suferă acţiunea undelor secundare generate prin reflexia undelor primare. În cazul conductelor care
debuşează într-un rezervor, undele secundare de presiune – reflectate – au semn schimbat, deci sunt unde
pozitive care au un efect contrar cu undele primare. Ca urmare a suprapunerii efectelor şi în funcţie de legea
de formare a undelor primare şi caracteristicilor conductei cota piezometrică la pompă se poate
caracteristicilor conductei cota piezometrică la pompă se poate stabliza, poate scădea mai lent sau poate
chiar să crească.

În acest timp debitul continuă să scadă până ce ajunge la valoarea zero şi are apoi tendinţa să se inverseze.

Dacă nu există dispozitive care să împiedice scurgerea apei către pompe (clapete de reţinere, vane) atunci
inversarea debitului se produce efectiv şi după un timp se produce şi inversarea turaţiei care tinde să devină
egală cu turaţia de ambalare a turbinei (a turbopompei, lucrând în regim de turbină şi în absenţa cuplului
rezistent). Până la stabilirea turaţiei şi debitului de ambalare fenomenul poate avea un caracter oscilant
putându-se depăşi, pentru o perioadă de timp redusă, valorile de ambalare ale turaţiei, debitului şi presiunii.

În figura III. 6 linia presiunilor maxime este prezentată pentru cazul curgerii inverse prin pompă.

Dacă scurgere inversă prin pompă este împiedicată prin dispozitive de tipul clapetelor, vanelor automatizate
etc. atunci la pompă are loc o reflexie cu acelaşi semn a presiunilor (conductă închisă, vezi anexa I), ceea ce
face ca linia presiunilor maxime să fie aproximativ reflectată liniei presiunilor minime în raport cu linia statică.

Pentru a ilustra unele caracteristici ale desfăşurării loviturii de berbec în instalaţii de pompare se va
considera o staţie de pompare echipată cu clapetă de reţinere sau vană cu un timp de închidere aproximativ
egal cu timpul de inversare al debitului şi în ipoteza fără cavitaţie. În figura III.6 s-au trasat linii piezometrice
succesive cu forma pe care o au ele în realitate, adică linii curbe cu concavitatea în sus (depresiunile) şi cu
concavitatea în jos (suprapresiunile). Această precizare este necesară întrucât, pornind de la fluidul
incompresibil, există tendinţa de a trasa aceste curbe ca linii drepte ceea ce nu e real. Forma liniei
piezometrice minime indică forma pe care ar trebui să o aibă profilul longitudinal al conductei pentru ca în
nici un punct al său, în conductă să nu apară vacuum. Dacă axul conductei taie linia piezometrică minimă
atunci pe conductă presiunile devin mai mici decât presiunea atmosferică, putând ajunge la cavitaţie.

Este eronată ideea conform căreia apariţia cavitaţiei e posibilă numai atunci când profilul în lung prezintă
convexităţi pronunţate; din cele de mai sus rezultă că, chiar la un profil liniar foarte regulat sau chiar la un
profil concav se poate întâmpla acelaşi lucru.
În cazul apariţiei cavitaţiei, consideraţiunile de mai sus îşi pierd valabilitatea. Mersul fenomenului de lovitură
de berbec în prezenţa cavitaţiei este o problemă mai puţin studiată. Totuşi, unele cercetări experimentale
sau prin simulare la calculatoare electronice au arătat că intensitatea loviturii de berbec în prezenţa cavitaţiei
depinde în mod hotărîtor de forma profilului longitudinal al conductei. Dacă profilul în lung prezintă puncte
caracteristice (convexităţi accentuate, puncte înalte) atunci se produce în mod efectiv ruperea şi separarea
coloanelor iar ciocnirea lor ulterioară poate provoca şocuri hidraulice deosebit de periculoase.

În schimb, dacă profilul în lung al conductei este uniform, fără puncte caracteristice, atunci practic nu are loc
o separare a coloanelor iar punga de vapori se întinde de-a lungul conductei pe o lungime care depinde de
volumul pungii de vapori. Ca urmare şi şocul ce apare la stingerea cavitaţiei este mai redus fără ca să existe
metode sigure de apreciere a valorii lui.

Până la apariţia unor metode de calcul certe, e mai prudent să nu se admită cavitaţia în conducte sau să se
admită numai o cavitaţie incipientă la conducte cu profil regulat.

Atunci când pe conductă se află dispozitive de protecţie contra loviturii de berbec, în funcţie de numărul şi
poziţia acestor dispozitive, desfăşurarea fenomenului este mai complicată dar în mare se respectă cele două
sau trei faze. În special desfăşurarea ulterioară a fenomenului se poate caracteriza prin existenţa mai multor
"sisteme oscilante" care în anumite condiţii îşi pot suprapune dezavantajos efectele. Acest lucru se poate
întâmpla atunci când pe conductă se află mai multe castele, hidrofoare, pungi de aer. Este deci necesar ca
amplasarea şi caracteristicile acestor dispozitive să nu conducă la asemenea efecte nedorite ceea ce se
poate verifica prin calcule.

III.3.2. CRITERII DE ALEGERE A SOLUŢIEI DE PROTECŢIE CONTRA LOVITURII DE BERBEC LA

INSTALAŢII CU POMPARE

O instalaţie cu pompare se compune din staţia de pompare, care cuprinde grupurile motor+pompă, vane,
clapeţi, debitmetre, diverse alte instalaţii auxiliare şi conducta de refulare, ce poate avea, pe diferite
sectoare, diferite caracteristici geometrice (diametre, grosimi), elastice (module de elasticitate) sau hidraulice
(rugozităţi).

În ceea ce priveşte conducta de refulare, în urma calculelor statice şi de rezistenţă a materialelor, inclusiv
calcule la valoare (în cazul depresiunilor), rezultă presiunea maximă precum şi presiunea minimă admisibilă
(pmax şi pmin) (vezi articolele 2.21...2.26 din Partea I-a). Notând cu p(x, t) sau pe scurt p, presiunea (variabilă
în timp şi în spaţiu) pe parcursul loviturii de berbec:

a) – dacă pmin  p  pmax

atunci nu este necesară protejarea conductei de refulare;

b) – dacă p  pmin

atunci trebuie luate măsuri pentru limitarea subpresiunilor;

c) – daca p  pmax

atunci trebuie luate măsuri pentru limitarea suprapresiunilor.

Pot exista cazuri când condiţiile b) şi c) se realizează simultan şi atunci este necesar să se ia măsuri atât
pentru limitarea subpresiunilor cât şi a suprapresiunilor.

Este posibil ca adoptarea unor măsuri de limitare a subpresiunilor (hidrofoare, castele de apă şi în special
ventile de aer) să producă presiuni maxime cu mult mai mari decât în absenţa lor şi ca urmare să fie
necesare şi măsuri de limitare a suprapresiunilor care iniţial nu erau necesare.

Referitor la staţia de pompare propriu-zisă, în afara condiţiei ca atât conductele cât şi echipamentele din
staţie (vane, clapete, debitmetre etc.) să reziste la presiunile ce se realizează pe timpul loviturii de berbec, se
mai pune o condiţie legată de inversarea turaţiei pompelor şi anume se pot întîlni în general următoarele
două situaţii:

a) cazul când este interzisă cu desăvârşire rotirea pompelor în sens invers (condiţie pusă de obicei de
sistemul de ungere al lagărelor);
b) cazul când este admisă o anumită turaţie limită în sens invers (turaţie impusă de obicei de caracteristicile
motorului electric de antrenare a pompei); în acest caz, trebuie, fie ca turaţia maximă a rotorului pompei să
nu depăşească valoarea admisă de furnizorul motorului (de obicei cca 125% din turaţia nominală), fie să se
ia măsuri de protejare a pompelor, cum ar fi clapetele inverse sau vanele cu închidere automată, mijloace ce
pot fi utilizate şi în cazul când nu se admite deloc rotirea în sens invers.

Se atrage de asemenea atenţia asupra armăturilor: atunci când sunt executate din fontă (material casant şi
nerezistent la şocuri), trebuie să fie supuse şi la probe cu caracter dinamic (nu numai la presiune statică, aşa
cum se obişnuieşte).

Pentru calculul loviturii de berbec fără protecţie (pentru a stabili dacă este necesară sau nu protecţia), fie că
se apelează la metode expeditive mai mult sau mai puţin exacte, fie că se recurge la calculul grafic sau
automat, este necesar să se cunoască următorii parametri (cunoaşterea acestor parametri este utilă
inginerului care având de proiectat o staţie de pompare este pus în situaţia de a lansa tema de cercetare
pentru efectuarea calculelor de lovitură de berbec);

a) conducta de refulare:

- profilul în lung cu presiunile maxime şi minime admise pe diferitele tronsoane ale acestuia;

- lungimea;

- diametrul (sau diametrele);

- grosimea (sau grosimile) peretelui;

- materialul şi modulul de elasticitate al materialului din care este confecţionată;

- nivelul (sau nivelele) în bazinul de aspiraţie şi în bazinul de refulare.

b) Grupul motor+pompă:

- turaţia nominală;

- randamentul maxim al pompei;

- debitul şi înălţimea de pompare la randament maxim;

- momentul de inerţie al grupului motor+pompă.

O menţiune specială este necesară pentru profilul longitudinal prin axul conductei de refulare, care are o
importanţă deosebită: la aceleaşi caracteristici ale pompelor şi conductei de refulare, în funcţie de forma
profilului, poate fi necesară o protecţie foarte costisitoare, sau poate să nu fie necesară nici un fel de
protecţie.

Din acest punct de vedere, profilul optim este profilul concav la care fie că nu este necesară protecţia
conductei de refulare, fie că este necesară o protecţie foarte ieftină, mijlocul de protecţie fiind plasat în
apropierea staţiei de pompare. În legătură cu acest aspect, în alegerea traseului conductei de refulare se
poate alege varianta optimă ţinând seama şi de costul protecţiei contra loviturii de berbec.

Prezenţa (în special la staţii de pompare pentru irigaţii sau alimentare cu apă din râuri) a albiilor minore, a
albiilor majore şi a teraselor face ca profilele de tip concav să fie destul de rare. Mai des apar profilele
convexe cu un punct caracteristic şi, ceva mai rar, cu două sau trei puncte caracteristice, aşa cum se vede
în figura III.7 unde se indică şi poziţiile posibile ale mijloacelor de protecţie.

III.3.3. MĂSURI DE DIMINUARE A INTENSITĂŢII LOVITURII DE BERBEC LA INSTALAŢII UNIFILARE

CU POMPARE

Ca şi în cazul conductelor gravitaţionale, această categorie de măsuri îşi propune să acţioneze asupra
dispozitivelor care generează lovitura de berbec în sensul diminuării intensităţii acesteia, cu scopul final de a
ieftini sau chiar elimina complet dispozitivele de protecţie suplimentare.
Principala sursă a loviturii de berbec o constituie, aşa cum s-a mai arătat, grupurile de pompare, la care
momentul motor se poate anula brusc, ca urmare a întreruperii alimentării cu energie electrică. În acest caz
un rol favorabil îl joacă inerţia părţilor rotative atât ale pompelor cât şi ale motoarelor de antrenare. Mărirea
inerţiei părţilor rotative, prin adăugarea de volanţi suplimentari poate deci diminua intensitatea loviturii de
berbec. Acest procedeu necesită însă intensităţi foarte mari ale curenţilor electrici de pornire ceea ce face
ca, practic, să nu fie posibilă pornirea directă a pompelor, de aici decurgând o scumpire exagerată a
echipamentului electric.

La caracteristici egale, agregatele care au constanta   mai mică sunt mai avantajoase.

O sursă secundară a loviturii de berbec o constituie unele dispozitive ce se montează în scopuri diverse, fie
în staţia de pompare (de ex. clapetele de reţinere şi vanele cu închidere automată) fie pe conducta refulare
(de ex. ventilele de dezaerisire). Aceste dispozitive pot deveni generatoare ale loviturii de berbec în special
atunci când funcţionarea lor este nesatisfăcătoare.

Pentru ventilele de dezaerisire rămân valabile consideraţiile la III. 2.2.

Clapetele de reţinere se instalează la acele staţii de pompare la care vanele de pe conductele de refulare au
închidere manuală şi când nu se permite scurgerea apei către bazinul de aspiraţie (fie pentru a nu se
antrena pompele în sens invers, fie pentru a nu se pierde apa de pe conducta de refulare). Clapeta de
reţinere devine o sursă a loviturii de berbec atunci când, datorită blocărilor sau inerţiei mari, închiderea ei se
face cu întârziere în raport cu momentul inversării debitului; acest decalaj permite antrenarea apei spre
pompă cu viteze din ce în ce mai mari; când forţa de antrenare a apei este suficient de mare clapeta este
închisă iar închiderea se produce în câteva sutimi de secundă. Apare o închidere bruscă aproape perfectă,
pe o viteză cu atât mai mare cu cât decalajul de închidere este mai mare.

În această situaţie, pentru fiecare 1 m/s viteză, corespunde o suprapresiune de cca 10 at, şi este evident că
o clapetă de reţinere nepotrivită sau defectă poate deveni o sursă periculoasă a loviturii de berbec.

Clapetele cele mai potrivite sunt cele care se închid odată cu inversarea debitului sau cu un decalaj foarte
mic, de ordinul a câteva zecimi de secundă după inversarea debitului. Această condiţie este mai severă la
conductele scurte sau înălţimi mari de pompare. În plus funcţionarea lor trebuie să fie sigură. Dacă
funcţionarea corectă nu e sigură se pot lua măsuri de protecţie de tipul celor expuse la paragraful următor.
Se precizează însă că tronsonul de conductă cuprins între clapetă şi mijlocul de protecţie precum şi clapeta
însăşi nu pot fi protejate în nici un fel şi că singura soluţie este dimensionarea lor astfel încât să reziste la
aceste solicitări.

Clapetele inverse se pot monta şi în alte situaţii, de exemplu, de-a lungul conductei de refulare sau pe
branşamentele hidrofoarelor sau castelelor. În ultimul caz şocul produs este amortizat în parte de către
hidroforul sau castelul aflat în imediata apropiere.

Ca regulă generală, atunci când funcţionarea clapetelor este nesigură, este preferabil să se renunţe la
instalarea lor şi să se înlocuiască cu alte dispozitive mai sigure (de exemplu vane cu închidere
automatizată). Clapetele pot fi folosite la instalaţii mici cu conducte care au rezervă de rezistenţă pentru a
prelua şocul clapetei.

Un dispozitiv mai sigur în funcţionare şi care poate înlocui cu succes clapetele de reţinere de la pompe
precum şi vanele cu manevrare manuală este vana cu închidere automată la care mecanismul de acţionare
al vanei poate fi reglat astfel încât închiderea sau deschiderea vanei să se producă în timpul şi după legea
dorită.

Când vana automatizată se găseşte pe conducta de refulare a pompei, atunci, în mod automat, odată cu
întreruperea alimentării cu energie electrică, se declanşează închiderea vanei. Acesta este cazul cel mai
general şi de care se ocupă acest paragraf. Există şi situaţii, mai rare (de exemplu, atunci când vana
automatizată se găseşte pe o descărcare, by-pass etc., cu rolul de mijloc de protecţie), când întreruperea
alimentării cu energie electrică declanşează, dimpotrivă, deschiderea vanei şi apoi închiderea ei.

Vana automatizată este un dispozitiv modern şi eficace, cu condiţia ca legea şi timpul de manevră să fie
judicios alese. În caz contrar vana poate deveni ea însăşi o sursă suplimentară – uneori foarte periculoasă –
de perturbaţii generatoare ale loviturii de berbec.

Paragraful de faţă se referă în continuare la vane instalate pe conductele de refulare ale pompelor supuse la
manevre de închidere.
Ţinând seama de variaţia coeficientului de pierdere locală de sarcină al vanei (fig. III. 8) în funcţie de gradul
de închidere  = f() din care se vede că pe ultima parte a închiderii acesta creşte foarte rapid, rezultă că, în
ceea ce priveşte legea de închidere,  = f(t), cea mai raţională este o lege în care prima şi cea mai mare
parte din închidere se realizează într-un timp scurt (cu viteză mare) iar ultima parte, într-un timp mai
îndelungat (cu viteză mai mică). Astfel, atâta timp cât coeficientul de rezistenţă al vanei e mic vana se
închide cu o viteză mai mare şi invers ceea ce poate avea ca urmare reducerea substanţială a
suprapresiunilor.

În caz contrar (viteza mare pe zona în care şi  e mare), închiderea vanei se apropie foarte mult de o
închidere bruscă, şi dă şocuri puternice.

În ce priveşte timpul de închidere (Ti), acesta comportă o valoare optimă care trebuie căutată prin încercări.
O valoare mică a lui Ti poate face ca vana "să taie" prea brusc curentul de apă ceea ce măreşte
depresiunile. La valori mari ale lui Ti se creează posibilitatea rotirii pompelor în sens invers, lucru care poate
fi permis sau nu. În cazul când e permis, turaţia este în orice caz limitată la valori cunoscute.

Mai trebuie ţinut seama că, în funcţie de tipul vanelor, valoarea maximă a timpului de închidere este limitată
şi poate fi uneori destul de mică existând de asemenea şi limitări ale valorii minime aşa încât soluţia trebuie
găsită în acest interval impus.

Dacă timpul şi legea de închidere sunt judicios alese (de exemplu, pentru o lege de închidere cu două viteze,
reducerea secţiunii cu 85% se va face într-un timp ceva mai mic decât timpul de inversare al debitului, restul
de 15% obţinându-se într-un timp de 2...5 ori mai mare) se pot reduce sau chiar anula suprapresiunile care
apar de obicei la frânarea curentului către pompă.

În ce priveşte legea de închidere cu o singură viteză, timpul de închidere se va lua aproximativ egal cu timpul
de inversare al debitului dar în general nu se poate obţine decât o diminuare mai redusă a loviturii de berbec.
De aceea legile de închidere cu o singură viteză nu sunt recomandabile.

Această recomandare este în special valabilă atunci când nu există dispozitive de protecţie suplimentare caz
în care legea de închidere trebuie determinată cu o precizie deosebită şi trebuie realizată în practică fără
abateri.

Dacă pe conductă există dispozitive de protecţie, atunci se pot obţine soluţii acceptabile şi cu vane cu o
singură viteză de închidere.

Se precizează de asemenea că legea optimă şi timpul optim de închidere pot să se schimbe, la aceeaşi
instalaţie, în funcţie de tipul şi caracteristicile dispozitivelor instalate, inclusiv dispozitivele de protecţie. De
aceea, alegerea dispozitivelor de protecţie şi a legii şi timpului de închidere ale vanelor se face concomitent.

III.3.4. MĂSURI DE PROTECŢIE ALE INSTALAŢIILOR UNIFILARE CU POMPARE

Dispozitivele de protecţie se bazează pe principiul reflexiei cu semn schimbat a undelor de presiune.

Dacă e necesar ca pe o porţiune a conductei, protecţia să elimine complet efectele loviturii de berbec atunci
dispozitivul se amplasează între conducta protejată şi organul perturbator şi trebuie să reflecte în totalitate
undele de lovitură de berbec (cazul uzinelor hidroelectrice la care galeriile de aducţiune au o rezistenţă
redusă la solicitări dinamice).

Dacă nu e necesar să se elimine complet efectele loviturii de berbec ci trebuie numai ca presiunile să se
încadreze între anumite limite (cazul celor mai multe din instalaţiile pentru alimentări cu apă), dispozitivele nu
trebuie să reflecte total undele de lovitură de berbec şi ele se pot amplasa într-un număr mai mare sau mai
mic de-a lungul conductei astfel încât pe ansamblu costul protecţiei să fie minim.

Clasificarea dispozitivelor de protecţie contra loviturii de berbec se poate face în mai multe feluri.

În literatură se întâlneşte foarte des o clasificare în trei categorii:

a) Dispozitive pentru controlul presiunilor minime.

b) Dispozitive pentru controlul presiunilor maxime.

c) Dispozitive pentru controlul presiunilor minime şi al presiunilor maxime.

O asemenea clasificare dă, de multe ori o imagine falsă despre soluţia de protecţie. Trebuie mai curând
concepută "o strategie a protecţiei contra loviturii de berbec" pornind de la ideea că, ceea ce, de regulă,
impune dispozitive suplimentare de protecţie este necesitatea de a efectua controlul presiunilor minime şi că
presiunile maxime pot fi controlate eficient şi într-o largă măsură printr-o lege convenabilă de închidere a
vanelor.

În acestă "strategie", o atenţie deosebită trebuie dată măsurilor de diminuare a intensităţii loviturii de berbec
despre care s-a vorbit anterior.

De aceea trebuie să se încerce, în primul rând, ca prin concepţia generală privind echipamentul, viteza de
regim, profilul în lung etc. să se găsească o soluţie care să conducă la presiuni minime mai ridicate şi, pe cât
posibil, să evite ruperea coloanei de apă.

Dacă pe această cale presiunile minime nu pot fi controlate, se vor examina măsuri suplimentare:

a/ castele de apă de înălţime mică 5...10...20 m;

- cu rezistenţe de branşament reduse, aşezate către capătul superior, la conducte scurte;

- cu rezistenţe de branşament mai mari, aşezate către capătul inferior al conductei pentru înălţimi mici de
pompare;

b/ hidrofoare de protecţie cu rezistenţe de branşament adecvate cu atât mai mari cu cât hidroforul este
aşezat la o cotă mai joasă şi cu cât presiunea de regim este mai mare), cu sau fără introducerea de aer;

c/ ventile de aer;

d/ camere de apă, inclusiv soluţia de alimentare din bazinul de aspiraţie.

La toate acestea se adaugă o lege convenabilă de manevră a vanelor.

Se menţionează că soluţiile pentru controlul presiunilor minime, hidrofor de protecţie sau ventile de aer sunt
generatoare de suprapresiuni în faza a 2-a şi creează probleme speciale în legătură cu ele, deoarece, din
cauza fazelor de oscilaţie prea lungi, controlul cu ajutorul vanelor îşi pierde din eficienţă. Suprapresiunile
generate prin prezenţa hidrofoarelor sau castelelor pot fi controlate tot de acestea, însă necesită volume
suplimentare, care sunt aproximativ de 2...5 ori mai mari decât cele necesare pentru controlul presiunilor
minime.

Atât la hidrofoare sau ventile de aer cât şi la castalele de echilibru suprapresiunile şi respectiv saltul din faza
a 2-a pot fi controlate mărind rezistenţa de branşament la curgerea dinspre conductă.

Controlul presiunilor maxime, exclusiv cu ajutorul vanei de reglaj nu poate fi realizat la agregatele care nu
suportă turaţie inversă. În asemenea cazuri pot să fie indicate descărcările comandate de vane sincron.

III.3.4.1. Castelele de apă şi hidrofoarele

Ambele dispozitive fac parte din categoria mijloacelor de protecţie care pot limita atât subpresiunile cât şi
suprapresiunile prin furnizarea unei cantităţi de apă (sau aer, aşa cum se întâmplă la hidrofoarele prevăzute
cu ventile de aer sau la castele cu pernă mică de apă) atunci când coloana de apă se destinde (şi presiunile
scad) şi respectiv prin acumularea unei cantităţi de apă atunci când coloana de apă din conducta de refulare
se comprimă (şi presiunile cresc).

Ele se prezintă sub forma unor recipienţi, primul cu nivel liber iar al doilea sub presiunea unei perne de gaz,
legaţi la conducta principală printr-o conductă de branşament. În timp ce castelul are o desfăşurare pe
înălţime şi volume mai mare, hidroforul necesită volume mai mici şi poate fi extins pe orizontală realizând un
sistem constructiv mai convenabil. Aceste dispozitive intră în acţiune imediat ce prima undă de lovitură de
berbec a ajuns la dispozitiv, având o funcţionare continuă.

Măsura în care undele sunt reflectate depinde în primul rând de dimensiunile branşamentului şi tot de
dimensiunile branşamentului mai depinde ce cotă parte din energia curentului e disipată prin frecări. Pe de
altă parte, de dimensiunile (volumul) dispozitivului depinde cantitatea de energie pe care dispozitivul de apă
este capabil să o înmagazineze şi deci să o preia de la curentul de apă din conductă. Rezultă deci că
volumul şi rezistenţa branşamentului sunt factori determinanţi ai comportării acestor dispozitive.
Din punct de vedere fizic, cele două dispozitive funcţionează astfel: în fazele de scădere a presiunilor
dispozitivele furnizează o cantitate de apă sau de aer, "ţinând" ridicate presiunile minime iar în fazele de
creştere a presiunilor, ele înmagazinează o cantitate de apă "ţinând" coborâte presiunile maxime.

Caracteristicile acestor dispozitive se aleg astfel încât să satisfacă atât condiţiile de presiuni minime cât şi pe
cele de presiuni maxime.

Castelele de echilibru. În practică la staţii de pompare s-au realizat frecvent castele de 15...25 înălţime.
Exemplele de castele cu înălţimi mai mari de 25 m sunt mai rare iar recordul de înălţime pare a fi de 50...60
m.

Castelele s-au utilizat cu precădere la uzine hidroelectrice, unde prezenţa pungilor de aer în conductă, în
prezenţa curentului de apă către turbine este periculoasă pentru funcţionarea turbinelor şi de aceea
caracteristicile castelului şi ale branşamentului său se aleg astfel încât să nu pătrundă aer în conductă. În
cazul conductelor cu pompare situaţia e diferită. În general nu se pune problema scurgerii aerului prin pompe
căci pe refulările acestora există fie clapete, fie vane cu închidere automată care împiedică scurgerea spre
pompe (şi deci şi antrenarea aerului către pompe). În cazul (excepţional) când prin pompe se evacuează
debite în sens invers timp îndelungat, se va interzice introducerea aerului în conductă.

În schimb, prezenţa aerului în conductă, în vecinătatea castelului (în ipoteza introducerii de aer către acesta)
poate avea următorul negativ: în faza de creştere a presiunilor aerul poate fi evacuat prin castel; datorită
rezistenţei sale reduse la scurgere, aerul poate atinge viteze foarte mari iar în momentul când punga de aer
s-a epuizat, cu aceeaşi viteză mare se va evacua apă şi nu aer ceea ce face să apară un şoc egal cu
pierderea de sarcină corespunzătoare apei la aceste viteze mari.

De aceea, în special la rezistenţe mari ale branşamentului dintre castel şi conducta de refulare nu se
recomandă introducerea de aer în conductă. Pentru a evita pericolul descris mai sus şi a admite
introducerea de aer în conductă se poate adopta soluţia constructivă din figura III. 9 în care conducta de
branşament se găseşte mult sub generatoarea superioară a conductei de refulare, loc pe unde circulă aerul
aflat în conductă.

Hidroforul poate fi conceput, ca şi castelul, cu sau fără introducere de aer în conductă.

În cazul în care se introduce şi aer în conducta de refulare e necesar ca hidroforul să fie prevăzut cu ventile
de admisie a aerului.

Hidroforul fără ventile de aer rezultă de dimensiuni comparabile cu cele ale castelului de echilibru care,
montat în acelaşi loc, realizează aceleaşi efecte, având totuşi avantajul unei dispoziţii constructive mai
convenabile (pe orizontală în loc de verticală).

Hidroforul cu ventil de aer rezultă de dimensiuni sensibil mai mici, reprezentând un progres faţă de hidroforul
clasic, dar trebuiesc avute în vedere unele măsuri constructive necesare pentru buna funcţionare a acestuia.
Aceste măsuri sunt legate în special de instalarea ventilelor de aer.

Cele mai potrivite pentru debite mari de aer sunt clapetele (ventilele) cu arc sau contragreutate care se
deschid sub o mică diferenţă de presiune şi apoi se închid când diferenţa de presiune dispare. Există o
anumită rezervă faţă de montarea acestui tip de ventile, pe motivul că pot intra în vibraţie şi pot produce
rezonanţă cu conducta de refulare. Motivul este justificat atunci când montarea clapetelor se face direct pe
conducta; în condi?iile când montarea se face pe hidrofor, perna de aer este în măsură să împiedice
transmiterea acestor vibraţii, dar se pune problema etanşeităţii perfecte a clapetelor pentru a nu se pierde
perna de aer a hidroforului. Pentru a evita acest lucru clapeta se montează pe o conductă care merge până
la partea de jos a hidroforului, în aşa fel încât prin neetaneşităţi să se scurgă apă şi nu aer (fig. III. 10).

Aceeaşi măsură (de prelungire cu o conductă) se recomandă şi în cazul ventilelor de tipul cu bilă care se
închid pe baza forţei arhimedice, deci numai în prezenţa apei.

Clapetele de aer cu bilă lasă să se evacueze aerul şi există pericolul (la fel ca la castel), ca în faza de
creştere a presiunilor (hidroforul fiind gol în urma primei faze, de depresiune), prin evacuarea de aer să se
accelereze coloana de apă până la viteze mari, iar la epuizarea pernei de aer, când începe evacuarea apei,
ventilul să se închidă brusc producând un şoc hidraulic ce poate deteriora ventilul. De aceea, este
recomandabil ca, de o parte şi de alta a conductei de aer, să se realizeze cu ajutorul unor nervuri, o pernă
permanentă de apă, care la faza de creştere a presiunilor pătrunde imediat pe conducta de aer şi închide
ventilul, limitând evacuarea aerului la un timp foarte scurt (fig. III. 11).
La alegerea tipului de clapetă sau ventilul de aer trebuie să se ţină seama de faptul că ventilele cu bilă se
deschid la o mică diferenţă de presiune, în timp ce pentru clapetele cu contragreutate sau cu arc se prevede
o diferenţă de presiune de cca 2 m.c.a. care se transmite în conducta protejată sub formă de depresiune.

Întrucât ventilele au piese în mişcare, şi din această cauză sunt susceptibile de defecţiuni, se recomandă să
se împartă debitele de aer la n ventile (n  2) şi să se monteze şi un ventil suplimentar ca rezervă.

Caracteristicile hidroforului, adică: volumul geometric, volumul pernei de aer şi modulul de rezistenţă al

branşamentului la conducta de refulare, rezultă din calculele efectuate pentru dimensionarea hidroforului.

În timpul exploatării trebuie avut în vedere să se respecte volumul de aer prescris; cu alte cuvinte să se facă
un control permanent al nivelului de apă din hidrofor. Urmărirea nivelului se poate face folosindu-se o serie
de mijloace ca: tuburi (de sticlă sau plastic), indicatoare de diverse tipuri (magnetice, electrice etc.). Practic
însă, în condiţiile din exploatare aceste mijloace se pot defecta (tuburile de sticlă se sparg, indicatoarele
magnetice se umplu de noroi sau apă, ruginesc şi se blochează etc.). Se recomandă de aceea o metodă
simplă şi eficace pentru a dubla dispozitivele şi a vedea dacă nivelul de apă din hidrofor se găseşte în
limitele prescrise: la nivelul limitei superioare şi inferioare admise se montează câte un robinet. Nivelul este
bun dacă prin robinetul de sus iese aer, prin cel de jos apă; dacă prin ambele robinete curge apă, perna de
aer este prea mică iar dacă prin ambele robinete curge aer înseamnă că perna de aer este prea mare.

La toate tipurile de hidrofoare este absolut necesar ca volumul pernei de aer să nu fie mai mic decât cel
prescris căci în caz contrar hidroforul nu mai poate juca rolul de tampon elastic. Hidrofoarele pot pierde o
parte din aerul înmagazinat, fie prin neetanşeităţi, fie prin dizolvare în apă; este necesar deci să se asigure
refacerea, în caz de nevoie, a pernei de aer, adică să se asigure alimentarea cu aer a hidroforului. Acest
lucru poate fi realizat practic pe mai multe căi:

a) prin instalaţii cu compresor care alimentează separat fiecare hidrofor; funcţionarea compresoarelor poate
fi automatizată, pornirea şi oprirea lor putând să fie comandată de nişte traductori de nivel plasaţi pe hidrofor;

b) prin aerul care circulă odată cu apa în conducta de refulare; prezenţa aerului în conducta de refulare se
obţine în mod automat la pompele neînecate prin aspirarea aerului prin neetanşeităţile inevitale ale
conductei de aspiraţie sau prin vortexuri.

Această cale "naturală" şi o metodă de a introduce intenţionat şi controlat aer în conducta de refulare, prin
montarea unor dispozitive simple pe conductele de aspiraţie ale pompelor. Limita până la care prezenţa
aerului nu dăunează randamentului pompelor este de cca 2% aer.

Aerul mai poate fi introdus direct în conducta de refulare cu ajutorul compresoarelor.

Utilizarea aerului care circulă prin conducta de refulare pentru alimentarea hidrofoarelor se poate face pe
mai multe căi.

Procedeul cel mai simplu şi totodată cel mai sigur constă în următoarele (fig. III. 12); se amplasează
conducta de refulare şi hidroforul aşa fel încât generatoarea superioară a conductei de refulare să fie la
aceeaşi cotă cu nivelul pe care trebuie să-l aibă apa din hidrofor; se realizează pe conducta de refulare, un
clopot pentru captarea aerului şi se uneşte acest clopot cu generatoarea superioară a hidroforului printr-o
conductă de mic diametru. În acest fel, nivelul apei în hidrofor se va menţine în mod automat la nivelul
generatoarei superioare a conductei de refulare (atâta timp cât prin conducta de refulare circulă aer).

Acest sistem are avantajul, faţă de altele descrise în continuare, că, odată satisfăcut necesarul de aer al unui
hidrofor, aerul este lăsat să treacă mai departe, putând să alimenteze şi alte hidrofoare.

Alt procedeu de alimentare, folosind aerul din conducta de refulare constă în amplasarea branşamentului
dintre hidrofor şi conducta de refulare în aşa fel (fig. III. 13.a , fig. III.13.b) încât aerul ce circulă pe la partea
superioară a conductei, să fie captat de către hidrofor.

În acest caz, captarea aerului se face permanent (de fapt până la umplerea completă cu aer a hidroforului şi
a conductelor de branşament) împiedicând alimentarea altor hidrofoare şi, pe de altă parte creând un exces
de aer în hidrofor. Aerul în exces se poate elimina printr-un ventil de dezaerisire montat la nivelul prescris
pentru suprafaţa de separaţie apă-aer. Diametrul acestui ventil trebuie să fie foarte mic pentru ca el să nu
"lucreze" în timpul loviturii de berbec.

Dacă perna de aer mai mică decât cea prescrisă nu poate fi în nici un caz acceptată, o pernă de aer în
exces se pare că nu este dăunătoare (cu excepţia cazurilor când nu se admite introducerea de aer în
conductă); dimpotrivă atât calculele efectuate cât şi experienţa practică a unor staţii care lucrează astfel (de
ex. S.P. Ovidiu) par să indice unele efecte favorabile ale excesului de aer în hidrofor. Un hidrofor cu saltea
de apă şi pernă de aer în exces generează o schimbare relativ bruscă a rezistenţei de branşament, ceea ce
are ca urmare introducerea unor unde parazite, cu efect negativ în conducta de refulare. Un hidrofor cu o
saltea mică de apă şi cu exces mare de aer nu creează fenomene supărătoare, dar după o funcţionare are
nevoie de timp pentru refacerea pernei de aer.

Ca urmare, la indicarea nivelului ce trebuie menţinut în hidrofoare, trebuie avute în vedere toleranţe foarte
strânse în ceea ce priveşte volumul minim şi toleranţe ceva mai largi în ceea ce priveşte volumul maxim al
pernei de aer din hidrofor.

Dimensionarea branşamentelor este o problemă de maximă importanţă atât pentru funcţionarea castelelor

cât şi a hidrofoarelor.

Pentru a împiedica accelerarea coloanei de apă şi deci creşterea presiunilor, rezistenţa branşamentului (atât
la hidrofoare cât şi la castele dar mai ales la hidrofoare) în sensul conductă-hidrofor trebuie să fie mai mare.
În acelaşi timp, pentru a proteja cât mai bine la subpresiuni este necesar ca în sensul hidrofor-conductă
rezistenţa branşamentului să fie cât mai mică. Deci, optim este un branşament care realizează o rezistenţă
mică în prima fază (în sensul hidrofor-conductă) şi o rezistenţă mare în faza a doua (în sensul conductă-
hidrofor), lucru ce poate fi realizat cu ajutorul clapetelor de reţinere găurite sau negăurite, aşa cum se vede
în fig. III. 14.

Dacă se asigură o bună funcţionare a clapetelor, atunci această metodă de realizare a branşamentelor cu
dublă rezistenţă este foarte bună. Dacă nu există siguranţa unei bune funcţionări a clapetelor este
preferabilă o soluţie cu rezistenţă fixă sau cu rezistenţă variabilă cu sensul creată prin ajutaje speciale fixe.

Analizând mai în detaliu funcţionarea branşamentelor se constată că presiunea din conductă depinde de
presiunea din hidrofor (care e condiţionată sau "ţinută" de către volumul pernei de aer) şi de pierderea de
sarcină în branşament. La începutul fazei de depresiune, când presiunea în hidrofor e mare, debitul livrat de
către hidrofor către conductă este mic şi creşte pe măsură ce hidroforul se goleşte şi când presiunile din
hidrofor devin din ce în ce mai mici; odată cu creşterea debitului pe branşament, creşte şi pierderea de
sarcină şi deci, pentru menţinerea unor presiuni ridicate în conductă să fie din ce în ce mai mică. În acest
scop a fost conceput hidroforul cu prize de aer (figura III. 15): afară de conducta principală de branşament,
se realizează o serie de conducte (cu diametrul mic) numite "prize de aer" astfel că, pe măsură ce nivelul în
hidrofor coboară, pe un număr din ce în ce mai mare din aceste prize de aer începe să curgă aer în loc de
apă şi astfel (aerul curge mult mai uşor decât apa) rezistenţa globală a branşamentului scade. În sensul
conductă-hidrofor, când prin toate conductele curge apă, rezistenţa branşamentului este maximă. Se
realizează astfel dezideratul de mai sus.

În legătură cu realizarea practică a branşamentelor se recomandă ca să se prevadă posibilitatea de vizitare

pentru a vedea în special dacă nu s-au produs obturări (prin înămolire) ştiut fiind că în hidrofoare şi
branşamente, apa stagnează mare parte din timp. Obturarea branşamentului e periculoasă căci poate
modifica modulul de rezistenţă al acestuia şi deci, comportarea hidroforului sau castelului.

III. 3.4.2. Supapele de suprapresiune, ventilele de admisie a aerului şi camerele de apă

Deşi primele protejează la suprapresiuni iar celelalte la depresiuni toate aceste tipuri de dispozitive au
comun faptul că intră în acţiune cu întârziere: supapele de suprapresiune intră în acţiune numai după ce
presiunea pe conductă depăşeşte o valoare dată, ventilele de admisie a aerului intră în acţiune numai după
ce vacuumul a atins în conductă o anumită valoare, iar camerele de apă intră în acţiune numai după ce
presiunea pe conductă a scăzut sub o anumită valoare.

Toate aceste dispozitive mai au în comun costul redus dar faptul că intră în acţiune cu întârziere face ca ele
să nu împiedice propagarea undelor pe conductă, realizând numai o protecţie parţială şi fiind în general
necesare mai multe asemenea dispozitive de-a lungul conductei.

În continuare se evidenţiază unele particularităţi ale dispozitivelor.

Supapele de suprapresiune. Pentru o bună funcţionare a lor este necesar să se facă o reglare corectă în
sensul ca deschiderea supapei să se facă la presiunea prescrisă.

Periodic trebuie verificat dacă nu s-au produs blocări ale supapei.

Trebuie de asemenea avut în vedere că, curgerea apei prin supapa deschisă, în cazul că supapa e de tipul
cu arc, poate provoca vibraţii ale supapei care pot intra la rândul lor în rezonanţă cu conducta de refulare.
Ventilele de admisie a aerului. Valoarea presiunii la care se deschide ventilul este funcţie de tipul ventilului.
Astfel, la ventilele cu bilă (de ex. de tip Raphael) deschiderea se produce la o presiune egală practic cu cea
atmosferică în timp ce la ventilele (tip clapetă) cu arc sau contragreutate deschiderea se face la presiuni mai
mici decât presiunea atmosferică (0,2 şi chiar –0,3 atm).

La folosirea ventilelor sau clapetelor de aer uzuale trebuie avute în vederea două aspecte negative care pot
interveni:

a) posibilitatea de blocare în poziţia deschis datorită unor corpuri străine sau unor defecte de funcţionare.
Această situaţie poate conducte la şocuri hidraulice urmând evacuării unor pungi de aer;

b) la anumite regimuri sau condiţii de funcţionare cantitatea de aer care se introduce este redusă, fiind
insuficientă pentru controlul presiunilor maxime care astfel vor depăşi valorile care se realizează fără
protecţie.

Ventilele cu arc prezintă pericolul, la fel ca şi supapele de suprapresiune cu arc, că pot intra în vibraţie şi
apoi în rezonanţă cu conducta.

Ventilele cu bilă care se închid sub acţiunea forţei arhimedice prezintă şi un alt dezavantaj şi anume, din
pricina unui defect de concepţie, uneori, nu se închid imediat ce începe să curgă apă prin ventil, închiderea
putând să survină în mod întâmplător, atunci când viteza apei prin ventil este mare, producându-se o
închiderea bruscă aproape perfectă.

Neînchiderea ventilului se produce din cauza "scaunului" pe care se aşează bila în poziţia "deschis", care
deviază jetul de apă, creând un curent de întoarcere care ţine bila pe scaun (în poziţia "deschis"). Perforarea
scaunului duce la remedierea defecţiunii. Trebuie avută în vedere efectuarea unor asemenea remedieri şi în
general (pentru alte tipuri de ventile) trebuie avut în vedere ca acestea să funcţioneze corect.

La ventilele montate pe hidrofoare şocul produs se limitează numai la tubulatura ventilului, fiind împiedicat de
a pătrunde în conductă de tamponul elastic din hidrofor.

Pernele (pungile) de aer din conductă, spre deosebite de pernele de aer ale hidrofoarelor, nu beneficiază de
efectul disipator controlat al rezistenţei branşamentului.

Efectul disipativ care se produce în faza a II-a la comprimarea pungilor de aer pătruns în conductă este puţin
studiat şi nu este cunoscut cu precizie: pare să fie mai mare la volume mari, în "pungi" multiple, şi mult mai
scăzut la volume de aer mici şi concentrate.

De aceea, la folosirea ventilelor în schema clasică (montare direct pe conductă) fără un tampon de aer de
control format de un hidrofor de mici dimensiuni (fig. III.11 , fig. III.12), este posibil să apară suprapresiuni
periculoase la oprirea unui număr redus de pompe din cauza volumului redus de aer care pătrunde în
conductă. La soluţia cu ventile de aer această ipoteză trebuie verificată prin calcul.

III. 3.4.3. Conductele de ocolire folosite la instalaţiile cu pompare leagă în general conducta de refulare
direct cu bazinul de aspiraţie al pompelor şi sunt închise cu vane cu clapete atâta timp cât funcţionarea
instalaţiei se face în regim normal.

Conductele de ocolire asigură protecţia atât la suprapresiuni (permiţând evacuarea unei cantităţi de apă
atunci când presiunile cresc) cât şi la subpresiuni (prin aspirarea unei cantităţi de apă din bazinul de
aspiraţie). La suprapresiuni conductele de ocolire lucrează deci ca nişte supape de suprapresiune care intră
în funcţiune odată cu apariţia loviturii de berbec; deci funcţionarea lor este, în acest caz, foarte bună şi
protecţia la suprapresiuni e foarte eficientă. În schimb, la subpresiuni, conductele de ocolire lucrează ca nişte
camere de apă care intră în funcţiune atunci când linia piezometrică în conductă scade sub nivelul de
aspiraţie, de aici rezultând o eficienţă redusă şi cu caracter local a lor.

Vanele de pe conductele de ocolire trebuie să fie de construcţie sigură, să aibă o deschidere relativ rapidă în
momentul apariţiei loviturii de berbec şi apoi să se închidă după o lege care permite atenuarea
suprapresiunilor.

Deschiderea foarte rapidă a acestor vane, în timp ce presiunea mai este "ţinută" la un nivel ridicat de către
inerţia maselor în rotaţie poate anula efectul pozitiv al inerţiei. Din aceste consideraţii rezultă caracteristicile
legii de deschidere pentru vana de pe conducta de ocolire.
Timpul şi legea de închidere a acestei vane trebuie să respecte condiţiile arătate la conductele gravitaţionale
(III. 2.3).

Atât timpul şi legea de deschidere cât şi timpul şi legea de închidere se determină prin calcule exacte, în aşa
fel încât să respecte condiţiile de mai sus.

Atunci când conducta de ocolire serveşte numai la atenuarea subpresiunilor, în locul vanei se poate monta o
simplă clapetă de reţinere, cu condiţia ca funcţionarea acesteia să fie corectă. Atunci când se admite
scurgerea apei în sens invers prin pompe acestea pot juca rolul de conductă de ocolire cu efect favorabil
asupra presiunilor maxime; se vor lua însă măsuri pentru ca turaţia să nu depăşească valoarea admisă.

O menţiune specială e necesară la conductele de ocolire ale clapetelor de reţinere (by-pass), menite să
reducă şocul produs de închiderea acestora. Aceste conducte de ocolire se pot monta atunci când pompele
admit scurgerea şi rotirea în sens invers şi se dimensionează astfel încât, pe de o parte, şocul produs să
intre în limitele admisibile iar, pe de altă parte, turaţia pompei în sens invers să fie mai mică decât cea
admisibilă.

Conducta de ocolire va trebui să fie prevăzută cu o vană care să fie închisă manual (sau automat) pentru a
nu permite golirea de apă a conductei. În legătură cu aceasta, trebuiesc date instrucţiuni exprese
personalului de exploatare de a deschide vana de pe conducta de ocolire odată cu pornirea pompelor pentru
că, în caz contrar, aceasta nu-şi poate juca rolul pentru care a fost construită (de multe ori, din comoditate,
personalul de exploatare lasă închise aceste vane).

III. 3.4.4. Clapete de reţinere pot juca rolul de dispozitiv de protecţie pentru limitarea suprapresiunilor; atunci
când se montează mai multe asemenea clapete pe conducta de refulare, ele fragmentează conducta în mai
multe tronsoane, limitând efectele loviturii de berbec în faza a doua.

La instalarea clapetelor se va ţine seama de observaţiile de la III.3.3.

III.3.5. INDICAŢII ŞI METODE DE CALCUL ALE CONDUCTELOR UNIFILARE CU POMPARE

III. 3.5.1. Indicaţii generale de calcul

Calculul loviturii de berbec la conductele cu pompare, este comod şi eficient să se facă prin calcul automat
folosind programul catalogat descris în anexa II. Această recomandare este cu atât mai mult justificată cu cât
protecţia acestor conducte se face prin dispozitive (descrise la III. 3.4.) pentru care un calcul exact prin
dispozitive (descrise la III. 3.4.) pentru care un calcul exact prin metode grafice sau hibride (anexa I), se
complică în mod considerabil şi devine practic inabordabil. Se pot folosi şi metodele expeditive descrise în
continuare pentru domeniile de utilizare specificate şi în condiţiile arătate în Partea I-a (normativ).

Dintre aceste metode, unele sunt exacte (în condiţiile specificate) iar altele sunt aproximative.

Atunci când este posibil, se recomandă să se efectueze calcule prin două sau mai multe metode expeditive,
făcându-se apoi comparaţii şi luându-se valorile cele mai defavorabile. Când condiţiile permit aplicarea
metodelor expeditive exacte, aceste metode vor fi preferate celor aproximative.

Majoritatea metodelor expeditive se referă la cazul conductelor neprotejate. Una din metode (III. 3.5.6.)
permite şi calculul instalaţiilor prevăzute cu hidrofoare simple (fără introducere de aer). Această metodă
poate fi folosită pentru dimensionarea orientativă a hidrofoarelor de protecţie. Volumul şi rezistenţa de
branşament obţinute pot servi şi pentru predimensionarea unor castele de echilibru plasate în aceleaşi poziţii
care se verifică apoi cu metode specifice.

Aşa cum se arată în partea I, metodele aproximative de calcul (de verificare sau dimensionare) se vor utiliza
numai în primele faze de proiectare urmând ca în ultimele faze de definitivare a soluţiilor tehnice să se
procedeze la calcule exacte.

În foarte multe situaţii sunt prevăzute vane cu închidere programată, a căror închidere este declanşată de
întreruperea alimentării cu energie electrică a pompelor.

Metodele de calcul ale conductelor prevăzute cu vane s-au descris la III-2 (conducte unifilare gravitaţionale).
Ca regulă generală, metodele expeditive descrise la III. 2.5 aplicate unor scheme în care efectul pompei se
neglijează în favoarea vanei nu sunt valabile la conductele cu pompare unde, un rol important îl joacă
pompa, atât prin efectul inerţiei părţilor rotative, cât şi prin rezistenţa, variabilă cu turaţia, pe care aceasta o
opune curgerii. Se poate face această simplificare, cu totul aproximativ şi fără ca rezultatele să fie neapărat
acoperitoare, dacă
ceea ce practic este valabil la lungimi de peste 4000 m; se mai poate face această schematizare şi dacă
închiderea vanei este foarte rapidă (T i  2 L/c).

Efectul vanelor care se închid sau se deschid în timp ce pompele funcţionează în regim normal se poate
aprecia la fel ca la conductele gravitaţionale: se va considera, în mod aproximativ, o conductă care
transportă apa gravitaţional de la nivelul de refulare al pompelor până la nivelul bazinului de refulare.

În continuare se dau o serie de metode expeditive de calcul, prezentate sub formă de formule, grafice sau
tabele.

III. 3.5.2. Formulă pentru calculul presiunilor minime într-o conductă de refulare la oprirea pompelor

Calculul expeditiv al presiunilor minime prezintă importanţă deosebită deoarece, de regulă, depăşirea limitei
presiunilor minime admisibile impune folosirea unor dispozitive de protecţie speciale (castel, hidrofor).

Formula se referă la o instalaţie de pompare având schema din figura III. 16 şi permite calculul presiunilor la
pompă şi apoi al presiunilor minime pe conductă.

Planul de referinţă în raport cu care se măsoară cotele piezometrice şi cotele geodezice este planul
suprafeţei libere din bazinul de aspiraţie.

Punctele în care se determină presiunile minime sunt nodurile K = 1,2,... K pompa = Kf, numerotarea făcându-se
de la rezervor spre pompă.

Cu ajutorul formulei (III. 11) se calculează legea de variaţie a presiunii la pompă în funcţie de timp (fig. III. 17.
b). Modificările faţă de starea de regim (h2 în fig. III. 17.b) reprezintă unde de presiune generate de oprirea
pompei. Ţinând seama de pierderile de sarcină, aceste unde se propagă aşa cum se arată în figura III. 17.a.

În acest fel, cunoscând legea de variaţie a presiunii la pompă, se calculează presiunile minime folosind
metoda undelor fizice.

Se admite că presiunile minime se realizează la sfârşitul fazei directe pentru nodul de calcul. În aceste
condiţii presiunea minimă în nodul K este dată de valoarea undei generate până la momentul N = 2 K, aşa
cum se arată în figura III. 17.

Se folosesc următoarele mărimi şi notaţii:

Hp, înălţimea de pompare (m);

Qp, debitul pompat (m3/s);

HR, înălţimea de pompare, în stare de regim, egală cu cota piezometrică după pompă (m);

QR, debitul în stare de regim (m3/s);

Qop, debitul pompei H = 0 şi n = n0 (m3/s);

Hop, înălţimea de pompare la Qp = 0 şi n = n0 (m)

Aceste mărimi sunt definite în figura III. 18. Se recomandă ca mărimea Hop să fie calculată cu formula:

 (III. 9)

ceea ce asigură o reprezentare mai bună a caracteristicii pompei pe porţiunea cuprinsă între punctele (H R,
QR) şi (0, Qop) care influenţează procesul de oprire al pompelor.
În cazul când nu se dispune de caracteristica pompei, mărimea Q op care intră în formula (III.9) se poate

calcula din tabelul care urmează în funcţie de  :

ns 100 200 300 400 500 600 700 800

1,855 1,770 1,688 1,615 1,560 1,510 1,470 1,428

HK, este cota piezometrică în nodul K(m).

ZK, este cota geodezică a conductei în nodul K(m).

Formula (III. 11) se bazează pe ipoteza că variaţia turaţiei urmează aproximativ legea hiperbolică:

 (III. 10)

în care:

n este turaţia la momentul t(ture/min);

n0 este turaţia de regim (ture/min);

a un coeficient care depinde de caracteristicile pompei şi electromotorului.

Variaţia cotei piezometrice la pompă rezultă din interacţiunea pompei cu curentul de apă din conductă şi
poate fi exprimată prin relaţia:

 (III.11)

în care:

 (III. 12)

 (III.13)

 (III.14)

S-au mai folosit următoarele notaţii:

 rezistenţa de undă a conductei  ;

 randamentul pompei;

GD2 mărimea care intră în exprimarea momentului de inerţie (kgf .m2);

n0 turaţia iniţială (rotaţii/minut).

Exemplu de calcul nr. 1. Se calculează presiunile minime în cinci: puncte – la oprirea pompelor – după
formula (III. 11) pentru conducta unei staţii de pompare cu următoarele caracteristici:

- turaţia de regim: n0 = 750 rot/min;

- debitul QR = 5,02 m3/s;

- înălţimea de pompare HR = HG + hro = 83,32 m;

- randamentul  = 0,8;

- momentul de inerţie GD2 = 1600 kgf.m2;

- pierderea de sarcină hro = 8,32 m;

- lungimea conductei L = 1000 m;

- conductă de oţel, cu D = 1400 mm şi  = 10 mm;

- conductă orizontală.

Se calculează valorile mărimilor constante care intră în formula (III.11).

A = 0,785 . D2 = 0,785 . 1,42 = 1,54 m2

m = c/(g.A) =925/(9,81.1,54) = 61,23 s/m2 

Din caracteristica pompei se determină:

Qop = 9.15 m3/s

Se calculează cu (III.9):

a = 3560000 . 5,02 . 83,32 / (0,8 . 1600 . 7502) = 2,07 s-1

t = L/c = 1000 / 5 / 925 = 0,216 s

x = mQop/Hop = 61,23 . 9,15 / 119,03 = 4,706

y = (m.QR  HR) / Hop = (61,23 . 5,02  83,32) / 119,03 = 1,882

Restul calculelor sunt organizate în tabela III.1.

Exemplul de calcul nr. 2. Se calculează presiunile minime – la oprirea pompei – după formula (III.11) pentru
conducta unei staţii de pompare cu următoarele caracteristici:

- turaţia normală n0 = 500 rot/min;

- debitul QR = 18 m3/s;

- înălţimea de pompare HR = HGG+hro = 48 m;

- randament:  = 0,88;

- pierderi de sarcină hro = 4,21 m;

- moment de inerţie: GD2 = 27 800 kgf/m2;

- lungimea conductei: L = 408,80 m;

- conducta de oţel cu D = 2 840 mm;

- grosimea pereţilor conductei  = 10 mm;

- profilul în lung conform tabelului.

Nodul K 0 1 2 3 4 5

ZK 41,44 37,21 30,07 21,29 9,64 -0,81

Se calculează datele ajutătoare:

A = 0,785 . D2 = 0,785 . 2,842 = 6,3 m2

m = c/(g.A) = 730 / (9,81 . 6,3) = 11,8 s/m2 

Din caracteristica normală a pompelor staţiei (fig. III. 18):

Qop = 1,721 . 18 = 30,9 m3/s

Cu formula (III. 9);

a = 3560000 . 18 . 48 / (0,88 . 27800 . 5002) = 0,5 s-1

t = L/c = L/5/c = 408,80/5/730 = 0,112 s

x = m Qop/Hop = 11,8 . 30,9 / 72,62 = 5,020

y = (mQR  HR)/Hop = (11,8 . 18  48)/72,62 = 2,263

Pentru cele 5 noduri, calculele se dau în tabela III. 2.

Observaţii

În fiecare tabel se dă valoarea H'K,min (LOVBE), care reprezintă cotele piezometrice calculate cu programul
LOVBE la momentele 2,4 şi 10 şi care sunt transportate în nodurile 1,2 şi respectiv 5.

Se constată, în ambele cazuri, o bună corespondenţă între H K, min calculat după formula (III.11) şi
H'K,min calculat cu programul LOVBE.
 Pe linia următoare, în ambele tablouri, au fost extrase valorile H K,min . min calculate cu programul LOVBE. La
exemplul nr. 1 diferenţe sunt mici, în schimb la exemplul nr. 2 diferenţele sunt mai mari şi anume formula
III.11 dă valori mai ridicate decât metoda exactă, deci în acest caz nu e acoperitoare.

Diferenţele între liniile HK,min şi H'K,min ale tabelelor III. 1 şi III. 2 sunt datorate în parte şi modulul diferit în care
cele două metode introduc influenţa pierderilor de sarcină, aceasta fiind tratată mai corect cu programul
LOVBE, dar susceptibilă de unele erori din cauza discretizării (pierderile de sarcină se introduc concentrat la
un număr oarecare de noduri).

Ceea ce explică însă rezultatele diferite obţinute în cele două exemple este diferenţa în ceea ce priveşte
legea de variaţie a cotelor piezometrice de-a lungul conductei şi respectiv în funcţie de timp la pompă.

Tabela III.1

CALCULUL APROXIMATIV AL PRESIUNILOR MINIME PE O CONDUCTĂ LA OPRIREA POMPELOR

(exemplul nr. 1)

Nodul de calcul K =   0 1 2 3 4 5 5 5

Timpul de calcul t = 2.K.t s 0,0 0,432 0,864 1,296 1,728 2,160 4,32 6,48

A0 = 1/(1+at)   1,0 0,527 0,358 0,271 0,218 0,182 0,100 0,069

  4,0 1,115 0,514 0,294 0,190 0,133 0,04 0,020

A2 = x2 + 4y + A1   33,674 30,789 30,188 29,968 29,864 29,807 29,714 29,694

  1,097 0,843 0,788 0,768 0,759 0,759 0,745 0,743

  0,699 0,102 -0,028 -0,075 -0,096 -0,108 -0,129 -0,134

Hk = A6 . Hop m 83,20 12,14 -3,33 -8,93 -11,42 -12,86 -15,36 -15,95

m 74,88 5,48 -8,32 -12,25 -13,04 -12,86    

H'k, min (LOVBE) m 75,00 5,18 -8,32 - - -11,71    

Hk,min,min (LOVBE)   75,00 2,98 -7,65 -11,12 -11,29 -11,71    

m 74,88 5,48 -8,32 -12,25 -13,04 -12,86    

Tabela III. 2

CALCULUL APROXIMATIV AL PRESIUNILOR MINIME PE O CONDUCTĂ LA OPRIREA POMPELOR

(exemplul nr. 2)

Nodul de calcul K =   0 1 2 3 4 5 5 5


Timpul de calcul t = 2.K t s 0,0 0,224 0,448 0,672 0,896 1,120 2,24 3,36

A0 = 1/(1+at)   1,0 0,899 0,816 0,748 0,690 0,461 0,471 0,373

  4,0 3,233 2,670 2,240 1,907 1,643 0,888 0,556

A2 = x2 + 4y + A1   38,252 37,485 36,922 36,492 36,199 35,895 35,140 34,808

  6,185 6,123 6,076 6,041 6,016 5,991 5,928 5,900

A4 = A3  x   1,165 1,103 1,055 1,021 0,996 0,971 0,908 0,880

  2,924 2,769 2,648 2,563 2,500 2,437 2,279 2,209

A6 = A5  y   0,661 0,506 0,385 0,300 0,237 0,174 0,016 -0,054

Hk = Hop . A6 m 48,00 36,75 27,96 21,79 17,21 12,64 1,16 -3,92

m 43,79 33,38 25,43 20,11 16,37 12,64    

H'K,min (LOVBE) m 43,79 33,93 25,30 - - 12,18    

HK,min,min (LOVBE) m 43,79 32,94 25,300 18,51 12,74 7,76    

(p/)min = Hk,min - zk m 2,35 -3,83 -4,60 -1,18 6,73 13,45    

Urmărind linia HK, se observă că în primul caz (tabela III.1) HK scade repede la început (vezi fig. III. 17. b) din
cauza inerţiei reduse a agregatului de pompare şi a înălţimii de pompare mai mari. Aceasta produce o undă
de depresiune de valoare mare care după reflectarea pe rezervor se întoarce ca undă de suprapresiune care
face să crească presiunea la pompă după momentul terminării fazei directe care durează 10 . t.

În cazul al doilea (tabela III.2) se observă că variaţia lui H K este mai lentă şi în acest caz undele reflectate nu
mai pot bloca scăderea presiunii la pompă, care continuă cu un gradient mult mai redus până la anularea
debitelor.

În asemenea cazuri se poate face o corecţie prin calcule prelungite în faza indirectă. Valoarea corecţiei se va
determina aproximativ calculând presiunea minimă la pompă pentru t = 3K f .t şi t = 4Kf. În ultimele două
coloane din tabele sunt date aceste calcule.

Se vede că în cazul 2 presiunile în zona pompei pot fi mai mici decât cele calculate pentru t = 2K f . t, dar nu

mai mici decât media  .

La exemplul 2, pentru care s-a dat profilul în lung al conductei, în ultima linie a tabelei au fost calculate
presiunile (înălţimile piezometrice) efective în noduri prin diferenţa între cota piezometrică minimă în nod H K
min şi cota geodezică a axei conductei.

Se recomandă ca metoda indicată la acest punct să fie folosită în combinaţie cu graficele date la III. 3.5.5. şi
anume în cazurile când parametrii (turaţie, moment de inerţie) reali prezintă diferenţe faţă de aceia pentru
care sunt valabile graficele de la punctul III. 3.5.5.

III. 3.5.3. Folosirea formulei (III. 11) pentru evaluarea presiunilor maxime

Rezultatele obţinute la calculul presiunilor minime cu formula (III. 11), prin metoda expusă la punctul III.
3.5.2, pot fi folosite pentru calculul presiunilor maxime dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:

a) după calculul presiunilor minime se constată că nu apare ruperea coloanei de apă sau aceasta este
numai incipientă (înălţimi manometrice de –8... –12 m.c.a.);

b) instalaţia este prevăzută cu o vană care se închide automat după o lege care asigură închiderea totală
înainte sau foarte puţin după inversarea debitului.
c) instalaţia este prevăzută după pompe, cu clapetă sau clapete de reţinere care se închid odată cu
inversarea debitelor.

În aceste condiţii linia cotelor piezometrice maxime se obţine în mod aproximativ luând reflectata faţă de linia
statică a liniei cotelor piezometrice minime.

III. 3.5.4. Tabele pentru calculul suprapresiunii la pompă (32, 33)

Tabelele III. 3 şi III. 4 permit calculul suprapresiunii la pompa  H putându-se astfel aprecia presiunile
maxime de-a lungul întregii conducte.

Ambele tabele sunt valabile în următoarele condiţii:

- ruperea coloanei de apă se produce la pompă sau la punctul caracteristic, în faza directă a loviturii de
berbec;

- odată cu oprirea pompelor, se opreşte brusc şi scurgerea (efectul maselor rotative se neglijează şi se
presupune că există o clapetă grea).

Aceste condiţii sunt destul de restrictive, fiind în general îndeplinite la instalaţii cu conducte lungi, înălţimi de
pompare reduse şi agregate cu momente de inerţie mici.

S-au folosit următoarele notaţii:

 , greutatea specifică (Kgf/m3);

Q01, debitul iniţial al unei pompe (m3/s);

Q0, debitul iniţial total al staţiei de pompare (m3/s);

H0, înălţimea de pompare iniţială (m);

GD2, momentul de inerţie indicat de furnizori pentru toate masele în rotaţie ale unei pompe (Kgf.m 2);

 , randamentul pompei;

n0 turaţia iniţială a pompei (ture/minut);

L, lungimea conductei (m);

c, celeritatea (m/s);

x, raportul dintre distanţa de pompare la punctul înalt şi lungimea conductei;

y, raportul dintre înălţimea geodezică a punctului înalt (diferenţa dintre cota punctului înalt şi cota apei în
bazinul de aspiraţie) şi înălţimea geodezică de pompare;

Hv, înălţimea vacuumetrică de apariţie a cavitaţiei (m);

hro, pierderea de sarcină totală în regim iniţial (m);

HG, înălţime geodezică de pompare (m);

 când pe conductă se produce vid;

  când nu se produce vid pe conductă;

H, suprapresiunea la pompă.

a) Tabela III. 3 permite calculul suprapresiunii H la pompă în cazul unei instalaţii neprotejate.

Domeniul de utilizare este următorul:

- conductă fără punct înalt, când K +

- conductă cu punct înalt neprotejat, când K < 

- conductă cu punct înalt neprotejat, când K  şi x . K < 

- conductă cu punct înalt neprotejat, când x . K  şi

În cazul când ultima egalitate nu este îndeplinită, suprapresiunile sunt mai mari decât cele obţinute cu
ajutorul tabelei.

Tabela III.3

VALORILE PARAMETRULUI  LA INSTALAŢII DE POMPARE NEPROTEJATE

 0,000 0,100 0,200 0,300 0,400 0,500 0,600 0,700 0,800 0,900 1,000

0,00 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000 1,000

0,01 0,971 0,973 0,974 0,976 0,977 0,978 0,979 0,980 0,980 0,980 0,980

0,05 0,871 0,878 0,884 0,890 0,895 0,899 0,902 0,905 0,907 0,908 0,909

0,10 0,773 0,784 0,794 0,802 0,810 0,816 0,822 0,826 0,830 0,831 0,832

0,20 0,633 0,646 0,658 0,669 0,679 0,687 0,694 0,700 0,705 0,707 0,708

0,30 0,536 0,549 0,561 0,572 0,581 0,590 0,597 0,603 0,607 0,610 0,611

0,40 0,463 0,476 0,487 0,496 0,505 0,513 0,519 0,524 0,528 0,530 0,531

0,50 0,407 0,418 0,428 0,436 0,443 0,449 0,454 0,458 0,461 0,463 0,464
0,60 0,363 0,372 0,380 0,386 0,392 0,396 0,400 0,403 0,405 0,406 0,407

0,70 0,326 0,333 0,334 0,344 0,348 0,352 0,353 0,355 0,356 0,356 0,356

0,80 0,295 0,301 0,305 0,308 0,311 0,312 0,312 0,312 0,312 0,312 0,312

0,90 0,268 0,273 0,276 0,277 0,278 0,277 0,276 0,275 0,274 0,272 0,272

1,00 0,245 0,248 0,250 0,250 0,249 0,247 0,244 0,242 0,230 0,237 0,236

b) Tabela III.4 permite calculul suprapresiunii la pompă în cazul când nu se formează cavitaţie pe

conductă (agregate cu inerţie mare sau injectare de apă în conductă).

Domeniul de utilizare este următorul:

- Conductă fără punct înalt, când K > 

În acest caz, când presiunile ce rezultă sunt prea mari, se efectuează, un calcul exact.

- Conductă fără punct înalt, când K  şi dacă se injectează apă în conductă la pompă (prin by-
passuri, din bazinul de aspiraţie, sau din rezervoare speciale).

- Conductă cu punct înalt, când x . K <  şi dacă se injectează apă în conductă, la punctul înalt.

- Conductă cu punct înalt, când x . K  şi dacă se injectează apă în conductă, atât la pompă cât şi la
punctul înalt.

Volumul de apă necesar a fi injectat în conductă se calculează cu formula:

 (m3) (III. 15)

unde

Lp este lungimea de conductă protejată iar

yp este diferenţa de cotă geodezică între capetele tronsonului protejat şi înălţimea geodezică de pompare.

Dacă conducta nu are un punct înalt, atunci rezervorul de apă se pune lângă staţie şi rezultă L p = L şi yp = 1

Dacă conducta are un punct înalt, atunci se pune un rezervor la pompă care protejează tronsonul pompă-
punctul înalt cu Lp1 = xL, yp1 = y şi un alt rezervor la punctul înalt, care protejează tronsonul punct înalt-
rezervor de refulare cu Lp2 = (1x)L , yp2 = 1y.

Dimensionarea branşamentului se recomandă a se face pentru debitul conductei Q 0 şi la o viteză de 4 m/s.

În cazul când instalaţia prezintă mai multe puncte înalte, se va adopta un rezervor pentru fiecare punct înalt.

Tabela III. 4.

VALORILE PARAMETRULUI  LA INSTALAŢII DE POMPARE LA CARE NU SE FORMEAZĂ CAVITAŢIE

ÎN CONDUCTĂ (INSTALAŢII PROTEJATE LA SUBPRESIUNE)

 0,000 0,100 0,200 0,300 0,400 0,500 0,600 0,700 0,800 0,900 1,00


0,00 0,000 0,100 0,200 0,300 0,400 0,500 0,600 0,700 0,800 0,900 1,000

0,01 0,000 0,100 0,199 0,298 0,397 0,495 0,593 0,690 0,787 0,884 0,980

0,05 0,000 0,099 0,196 0,291 0,385 0,476 0,566 0,654 0,741 0,826 0,909

0,10 0,000 0,098 0,192 0,203 0,370 0,454 0,536 0,614 0,689 0,762 0,832

0,20 0,000 0,096 0,185 0,268 0,345 0,416 0,483 0,545 0,603 0,657 0,708

0,30 0,000 0,094 0,179 0,254 0,322 0,283 0,438 0,488 0,533 0,574 0,611

0,40 0,000 0,093 0,172 0,241 0,302 0,354 0,400 0,440 0,475 0,505 0,531

0,50 0,000 0,091 0,166 0,230 0,283 0,328 0,366 0,398 0,425 0,447 0,464

0,60 0,000 0,089 0,161 0,219 0,267 0,305 0,337 0,362 0,381 0,396 0,407

0,70 0,000 0,088 0,156 0,209 0,251 0,285 0,310 0,329 0,343 0,352 0,356

0,80 0,000 0,086 0,151 0,200 0,237 0,266 0,286 0,300 0,308 0,312 0,312

0,90 0,000 0,085 0,146 0,191 0,224 0,248 0,264 0,274 0,278 0,277 0,272

1,00 0,000 0,083 0,142 0,183 0,212 0,232 0,244 0,249 0,249 0,245 0,236

Exemplu: Se calculează instalaţia reprezentată în figura III.19 având următoarele caracteristici:

Q01 = 0,3 m3/s, Q0 = 3 x 0,3 = 0,9 m3/s, H0 =  68 m

hro0 = 18 m , n0 = 1450 ture/min,  = 0,86

GD2 = 60 kgf.m2, L = 14800 m, D = 1000 mm

 = 8 mm , HG = 5 m , Hv = 8 m , x.L = 5000 m

yL = 40 m. Presiune maximă admisă: 10 at.

Se calculează:

Ac = 0,785 . 12 = 0,785 m2; V0 = 0,9 / 0,785 = 1,13 m/s;

;   ;

x . K = 0,338 . 10,5 = 3,55

c . V0 / g = 950 . 1,13 / 9,81 = 109

Din tabela III. 3 pentru  = 0,6 şi  = 0,165, rezultă, prin interpolare,  = 0,739. Rezultă:

H = 109 x 0,739 = 81 m.c.a

şi deci presiunea maximă pe conductă, în staţia de pompare este 50 + 81 = 131 m.c.a, mai mare decât cea
admisibilă.

Întrucât  +  = 0,595 + 0,165 = 0,760 rezultă K >  şi x . K >  şi deci, trebuie verificată relaţia:

Rezultă că suprapresiunea reală este mai mare decât cea calculată mai sus.

Presupunând, în continuare, că s-au luat măsuri de eliminare a cavitaţiei prin plasarea unor rezervoare la

pompă şi respectiv în punctul înalt rezultă pentru   şi

pentru  , prin interpolare în tabela III. 4, valoarea  = 0,398, de unde H = 0,398 x

109 = 43 m; aceasta conduce la o presiune maximă în staţia de pompare de 43 + 50 = 93 mca, acceptabilă.

Întrucât Kx >  e necesară injectarea de apă atât la pompă cât şi la punctul înalt.

Volumul de apă necesar a fi introdus în conductă este

– la pompă

- la punctul înalt

Secţiunea branşamentului

 ( 600 sau 2  400)

III. 3.5.5. Grafice pentru calculul expeditiv al instalaţiilor cu pompare în absenţa mijloacelor de
protecţie

Graficele, a căror folosire se descrie în continuare, au fost obţinute prin calcule exacte la calculatorul
electronic pe modelul de fluid compresibil.

Cauza care provoacă apariţia loviturii de berbec, s-a considerat a fi întreruperea alimentării cu energie
electrică a motoarelor de antrenare.

În graficele pentru calculul presiunilor maxime sau minime se prezintă liniile piezometrice   maxim-
minimorum şi minim-minimorum astfel că presiunile pot fi obţinute prin suprapunerea profilului longitudinal al
conductei peste acestea. Planul de referinţă pentru cotele piezometrice a fost luat la nivelul de aspiraţie. Se
dau de asemenea o serie de grafice pentru calculul turaţiei maxime a pompelor la rotaţia în sens invers, a
timpului de inversare a debitului şi turaţiei.

Ipoteze de calcul

S-a considerat că parametrii determinanţi ai unei conducte cu pompare sunt: lungimea conductei (L),
înălţimea geodezică de pompare (HG) şi debitul nominal (Q).

Valorile cu care s-a lucrat au fost:

L = 250, 500, 1000, 2000, 4000 m,

HG = 25, 50, 75, 100, 125 m şi

Q = 1, 5, 10, 20 m3/s

Ceilalţi parametri au fost calculaţi în funcţie de aceşti parametri de bază, astfel:

Diametrul (D) s-a calculat cu formula diametrului economic (D. Pavel, Staţii de pompare şi reţele de transport
hidraulic, . 169). În tabelul III.5, se dau diametrele cu care s-a lucrat.

Tabela III. 5

DIAMETRUL ECONOMIC D(m)

Q (m3/s) 1 5 10 20

HG (m)

25 0,80 1,65 2,20 3,00

50 0,75 1,50 2,00 2,70

75 0,70 1,40 1,90 2,50

100 0,70 1,35 1,80 2,40

125 0,65 1,30 1,75 2,35

Dacă diametrul real este mai mare decât cel cu care s-a lucrat, viteza în conductă este mai mică iar efectele
negative ale loviturii de berbec sunt mai puţin accentuate şi invers.

S-a considerat că pe conductă refulează patru pompe. Numărul de pompe influenţează asupra puterii şi
debitului unei pompe.

S-a considerat conducta de refulare ca fiind din metal şi astfel a rezultat modulul de

elasticitate, grosimea peretelui şi rugozitatea.
Pierderea de sarcină s-a calculat funcţie de rugozitate, diametru şi lungime. A rezultat astfel înălţimea de
pompare şi puterea pompelor.

Momentul de inerţie (GD2) al părţilor rotative (motor + pompă) s-a calculat cu formulele:

 pentru N = 10 ... 200 kW

 pentru N = 200 ... 600 kW

 pentru N = 600 ... 3000 kW

unde N reprezintă puterea pompei.

Aceste formule s-au găsit în punerea în ecuaţie a înfăşurătorii inferioare a domeniului care reprezintă valorile
momentului de inerţie în funcţie de putere (s-a luat cazul cel mai dezavantajos, al momentului de inerţie
minim). Punctele (GD2, N) din grafic (fig. III.20) s-au obţinut pe baza datelor de la cca 30 de staţii de
pompare pentru irigaţii proiectate şi executate.

Dacă momentul de inerţie real este mai mare decât cel cu care s-a lucrat, atunci linia presiunilor minime va fi
mai ridicată şi invers.

Turaţia pompelor (n) a rezultat funcţie de debitul unei pompe (Q1) şi înălţimea sa de pompare (respectiv de
înălţimea geodezică HG) din graficul din figura III.21.a. Acest grafic, la rândul său a fost depus pe baza
formulei turaţiei specifice:

şi a variaţiei lui ns, în funcţie de H, din figura III.21.b, variaţie care s-a obţinut prin reprezentarea punctelor (H,
ns) de la aceleaşi staţii de pompare proiectate şi executate.

Dacă turaţia reală este mai mare decât cea care rezultă din grafic atunci linia piezometrică minimă e mai
ridicată şi invers.

Toate calculele sunt făcute în ipoteza că nu se produce cavitaţie pe conductă. Apariţia cavitaţiei poate avea
ca urmare apariţia unor suprapresiuni mai mari.

Cazul instalaţiilor fără clapetă de reţinere

În acest caz, începând din momentul întreruperii alimentării cu energie electrică pompa funcţionează în toate
regimurile pompă, frână, turbină). De aceea, valorile care trebuie cunoscute sunt presiunile maxime, minime
pe conducta de refulare precum şi turaţia pompelor la rotirea în sens invers şi timpii de inversare ai debitului
şi turaţiei.

a) Grafice pentru calculul presiunilor maxime şi minime pe conducta de refulare

Cu ajutorul graficelor din fig. III. 22.a, fig. III. 22.b, fig. III. 22.c, fig. III. 22.d, fig. III. 22.e se pot determina
presiunile maxime şi minime de-a lungul conductei de refulare pentru cinci lungimi de conductă:

L = 250 m(a), L = 500 m(b), L = 1000 m(c), L = 2000 m(d) şi L = 4000 m(e). Între aceste valori se pot face
interpolări.

În fiecare din cele cinci figuri se găsesc câte două grafice desenate suprapus:

- primul grafic, desenat cu linie continuă şi compus din două familii de câte patru curbe, reprezintă variaţia
presiunii maxime ( , curbele de sus) şi a presiunii minime ( , curbele de jos) în dreptul pompei, în
funcţie de înălţimea geodezică de pompare (HG). Fiecare din cele patru curbe ale fiecărei familii este valabilă
în condiţiile specificate în dreptul fiecăreia şi anume:

- GD2, n0 înseamnă că toţi parametrii sunt deduşi aşa cum s-a arătat la ipotezele de calcul;

- 2.GD2 înseamnă că toţi parametrii sunt deduşi conform ipotezelor de calcul cu excepţia momentului de
inerţie care s-a dublat;

- n0.1,4 înseamnă că parametrii sunt deduşi conform ipotezelor de calcul cu excepţia turaţiei care s-a
amplificat cu 1,4;

- n0/1,4 înseamnă că parametrii sunt deduşi conform ipotezelor de calcul cu excepţia turaţiei care s-a împărţit
cu 1,4.

Cele trei curbe suplimentare: 2.GD2, n0.1,4, n0/1,4 acoperă domeniile pentru care. în grficele din figura III.
20 şi figura III. 21.b se constată o împrăştiere a punctelor.

Între aceste curbe se pot face interpolări sau extrapolări atunci când datele instalaţiei reale diferă de acelea
care rezultă din ipotezele de calcul.

- al doilea grafic, desenat cu linie punctată, se compune din două familii de curbe, şi reprezintă, în
coordonate adimensionale, linii piezometrice maxime (H M/HG, familia de curbe din partea de sus) şi minime
(Hm/HG, familia de curbe din partea de jos, de-a lungul conductei (x/L, L fiind lungimea conductei de refulare).
Se observă că forma liniilor piezometrice (maxime sau minime) de-a lungul conductei depinde în mod direct
de cota piezometrică (maximă   şi respectiv minimă  ) din dreptul pompei.

Pentru abcisa x, convenţia este:

- x = O: bazin de refulare

- x = L: pompa

Se observă că, deşi debitul nu apare explicit în diagramele presiunilor maxime şi minime, el este o mărime
determinantă; acest lucru se explică prin modul în care s-au determinat unii parametri de care depinde
lovitura de berbec (turaţie, moment de inerţie, diametru, pierderi de sarcină etc.) în funcţie de cei trei
parametri de bază printre care şi debitul.

Calculul făcut după criteriile arătate conduce la asemenea combinaţii de parametri care fac ca presiunile
maxime şi minime să fie aproape identice pentru toate debitele considerate.

În legătură cu aceste aspecte, nu trebuie pierdut din vedere faptul că graficele sunt valabile numai pentru
anumite combinaţii ale parametrilor de bază ai instalaţiei şi anume atunci când se respectă ipotezele de
calcul arătate anterior. Pentru date care diferă de acestea se pot face corecţii cu ajutorul formulei III. 11 de la
III. 3.5.2.

Pentru a determina liniile piezometrice maximă şi minimă folosind graficele descrise, se procedează în felul
următor:

- se intră cu HG şi se găsesc, pe liniile continue, valorile   şi  .

- se calculează rapoartele 

- se intră cu valorile   pe verticala din dreptul lui x/L = 1 a graficului cu linii punctate şi se găsesc
(prin interpolare) liniile piezometrice, maximă şi minimă, pe conductă, în coordonate adimensionale (

) şi (x/L);
- se transformă coordonate adimensionale în coordonate reale şi se găsesc liniile piezometrice, maximă şi
minimă, reale ( )

- se determină presiunile scăzând cotele geodezice (cota ax conductă) din cotele piezometrice sau grafice
suprapunând profilul longitudinal peste liniile piezometrice:

b) Grafice pentru determinarea turaţiei maxime a pompelor la rotirea în sens invers

Se folosesc graficele din figura III.23 care dau raportul dintre turaţia maximă (nmax) şi turaţia nominală (n0), în
valoare absolută şi în funcţie de cei trei parametri de bază: debit, lungime, înălţime geodezică. Folosirea
graficelor este evidentă.

c) Grafice pentru determinarea timpului de inversare la debite şi turaţii

În figurile III.24, a, b, c, d, e se prezintă grafice, care dau, pentru cele cinci lungimi de conducte, timpii de
inversare pentru debite şi turaţii (timpi măsuraţi din momentul întreruperii alimentării cu energie electrică) în
funcţie de ceilalţi doi parametri de bază: debit şi înălţime geodezică de pompare.

Timpii de inversare pot da indicaţii asupra legii optime şi timpului optim de închidere al vanei, aşa cum se
arată la III. 3.3 şi III. 3.4. Nu trebuie uitat însă faptul că prezenţa unor mijloace de protecţie de tipul
hidroforului sau castelului poate micşora mult valorile acestor timpi.

Cazul instalaţiilor cu clapetă de reţinere. Graficele folosite în acest caz sunt cele din fig. III.25.a, fig.
III.25.b, fig. III.25.c, fig. III.25.d construite în mod asemănător cu cele din fig. III. 22.a, fig. III. 22.b, fig. III.
22.c, fig. III. 22.d, fig. III. 22.e, pentru patru lungimi de conductă: L = 500 m(a), L = 1000 m(b), L = 2000 m(c),
L = 4000 m(d).

Cu ajutorul graficelor se calculează numai linia piezometrică maximă, astfel încât apare o singură curbă
continuă în graficul   (cota piezometrică maximă la pompă) ca funcţie de înălţimea geodezică de pompare
(HG) şi o singură familie de curbe, reprezentând liniile piezometrice maxime în coordonate adimensionale (

), (x/L), pentru diferite valori   (la pompă).

Determinarea liniei piezometrice maxime se face astfel:

- intrând cu HG, de pe linia continuă, se obţine  ;

- se calculează raportul   şi se pune pe verticala din dreptul lui x/L = 1 găsind (eventual prin
interpolare), linia piezometrică maximă corespunzătoare, în coordonate adimensionale (liniile punctate);

- se transformă linia piezometrică din coordonatele reduse (adimensionale) în coordonate reale.

- se majorează cota piezometrică de la pompă cu cca 25% din valoarea ei şi se uneşte printr-o dreaptă
punctul astfel obţinut cu punctul de pe curba trasată anterior, aflat la distanţa L/10 de pompă.

Pentru determinarea liniei piezometrice minime se procedează astfel:

- se trasează curba simetrică, în raport cu planul aflat la cota H G, cu linia piezometrică maximă trasată aşa
cum s-a arătat mai sus;

- se trasează de asemenea linia piezometrică minimă care s-ar obţine dacă instalaţia nu ar fi prevăzută cu
clapetă de reţinere;

- se găseşte linia piezometrică minimă compusă din punctele cele mai coborâte de pe cele două curbe.

Exemple:
a) L = 4000 m; HG = 50m; Q = 1 m3/s. Diametrul, turaţia, momentul de inerţie etc. respectă condiţiile din
ipotezele de calcul.

- Cazul fără clapetă de reţinere: din figura III. 22 e, pe curba continuă, rezultă   şi  .

Pentru   şi  , pe aceeaşi figură, din familiile de curbe punctate, rezultă

liniile piezometrice minimă şi maximă (desenate în fig. III.26.a cu linie-punct – liniile 1 şi 2).

Din figura III.23 rezultă nmax/n0 = 0,86

Din figura III.24.e rezultă timpul de inversare al debitului egal cu 16,5 sec. şi timpul de inversare a turaţiei,
egal cu 17 sec.

- Cazul cu clapetă de reţinere: din figura III.25.d, curba continuă rezultă   = 90 şi, pentru   

din familia de curbe punctate rezultă linia piezometrică maximă, (desenată în figura III.26.a cu linia continuă
– linia 3).

În zona pompei se face majorarea de 25%. Reflectata acestei curbe, în raport cu nivelul de refulare este
desenată punctat (linia 4). Întrucât linia punctată este deasupra liniei punct inferioare (linia 1) (care reprezintă
linia piezometrică fără clapete) rezultă că linia punct reprezintă linia piezometrică minimă şi în acest caz (s-a
dublat de aceea această linie cu linie continuă – linia 5).

b) L = 4000 m; HG = 100 m; Q = 10m3/s. Ceilalţi parametri respectă ipotezele de calcul.

Se procedează în mod analog şi rezultatele sunt date în figura III.26.b.

Situaţia e deosebită de cazul a) în ceea ce priveşte calculul liniei piezometrice minime, în cazul cu clapetă.
Se observă că linia punctată este, pe unele porţiuni, sub linia punct. De aceea, linia plină (adică linia
piezometrică minimă) s-a trasat astfel încât să urmărească cea mai coborâtă dintre cele două curbe.

III. 3.5.6. Tabele pentru dimensionarea economică a hidrofoarelor de protecţie a conductelor cu

pompare (tabela III. 6)

Condiţii de valabilitate ale tabelelor

Tabelele prezentate au fost întocmite având la bază modelul de fluid incompresibil. Acest model s-a adoptat
datorită proprietăţii, pe care o are hidroforul, de a transforma mişcare rapid variabilă (lovitura de berbec) într-
o mişcare lent variabilă (de oscilaţie în masă) şi a permis introducerea unor parametri adimensionali care
determină comportarea hidroforului.

Aşa cum s-a arătat şi în anexa I, aplicarea modelului de fluid incompresibil la mişcări rapid variabile trebuie
făcută cu circumspecţie, fiind necesară verificarea cu ajutorul modelului de fluid compresibil.

Făcând această verificare (cu ajutorul unui program de tipul LOVBE – model de fluid compresibil) a reieşit că
modelul de fluid incompresibil descrie corect, ca aspect general (din punct de vedere calitativ) funcţionarea
hidroforului dar că, din punct de vedere cantitativ, există abateri, unele destul de importante, pentru unele
valori extreme ale parametrilor determinanţi.

Tabelele prezentate sunt construite deci pe principii care au la bază modelul de fluid incompresibil dar
valorile încrise în tabel au fost corectate cu ajutorul modelului de fluid compresibil.

Schema de calcul şi notaţiile de bază se dau în fig. III.27.

Se ia în consideraţie numai oscilaţia în masă pe sistemul bazin de refulare, hidrofor şi tronsonul de conductă
cuprins între bazinul de refulare şi hidrofor.

Ca factor perturbator (generator al loviturii de berbec) se consideră închiderea bruscă a vanei V (ipoteza cea
mai severă) pe un debit către bazinul de refulare.
Nu se ţine seama de tronsonul de conductă dintre hidrofor şi vana V.

Se consideră că hidroforul este de tip "simplu" (fără ventile sau supape) şi suficient de mare pentru a nu
introduce aer în conductă.

Tabela III. 6.

HRC/HO HRB/HO VO/VZ HMI/HO HMA/HO VM/VZ

0,05 0,1 0,05 -0,003 7,80 1,070

0,05 0,1 0,10 0,02 7,65 1,197

0,05 0,1 0,25 0,12 7,10 1,507

0,05 0,1 0,50 0,20 6,00 1,953

0,05 0,1 0,75 0,25 4,75 2,357

0,05 0,1 1,00 0,30 3,80 2,738

0,05 0,1 2,50 0,45 2,25 4,796

0,05 0,1 5,00 0,55 1,60 7,839

0,05 0,1 7,50 0,64 1,20 10,823

0,05 0,1 10,00 0,65 0,90 13,667

0,05 0,5 0,05 -0,250 6,70 0,92

0,05 0,5 0,10 -0,161 6,50 1,023

0,05 0,5 0,25 -0,011 5,60 1,293

0,05 0,5 0,50 0,124 4,00 1,685

0,05 0,5 0,75 0,209 3,00 2,045

0,05 0,5 1,00 0,250 2,40 2,383

0,05 0,5 2,50 0,456 1,611 4,243

0,05 0,5 5,00 0,508 1,315 7,085

0,05 0,5 7,50 0,550 1,216 9,805

0,05 0,5 -0,00 0,560 1,165 12,465

0,05 1,0 0,05 -0,599 6,00 0,791

0,05 1,0 0,10 -0,469 5,60 0,883

0,05 1,0 0,25 -0,264 4,50 1,126

0,05 1,0 0,50 -0,102 2,80 1,484

0,05 1,0 0,75 -0,018 2,20 1,815

 

HRC/HO HRB/HO VO/VZ HMI/HO HMA/HO VM/VZ

0,05 1,0 1,00 0,000 1,90 2,130

0,05 1,0 2,50 0,070 1,374 3,878

0,05 1,0 5,00 0,165 1,191 6,594

0,05 1,0 7,50 0,185 1,129 9,218

0,05 1,0 10,00 0,21 1,098 1,798

0,05 1,5 0,05 -0,80 5,40 0,702

0,05 1,5 0,10 -0,65 4,95 0,787

0,05 1,5 0,25 -0,52 3,75 1,014

0,05 1,5 0,50 -0,40 2,35 1,352

0,05 1,5 0,75 -0,33 1,90 1,667

0,05 1,5 1,00 -0,30 1,689 1,968

0,05 1,5 2,50 -0,18 1,27 3,657

0,05 1,5 5,00 -0,10 1,137 6,303

0,05 1,5 7,50 -0,09 1,092 8,883

0,05 1,5 10,00 -0,08 1,070 11,426

0,05 2,0 0,05 -1,00 4,80 0,635

0,05 2,0 0,10 -0,89 4,50 0,716

0,05 2,0 0,25 -0,75 3,20 0,932

0,05 2,0 0,50 -0,62 2,00 1,258

0,05 2,0 0,75 -0,59 1,70 0,562

0,05 2,0 1,00 -0,50 1,53 1,854

0,05 2,0 2,50 -0,40 1,211 3,504

0,05 2,0 5,00 -0,35 1,107 6,114

0,05 2,0 7,50 -0,33 1,072 8,662

0,05 2,0 10,00 -0,32 1,054 11,183

 

HRC/HO HRB/HO VO/VZ HMI/HO HMA/HO VM/VZ

0,05 3,0 0,05 -1,40 4,30 0,542

0,05 3,0 0,10 -1,20 4,00 0,616

0,05 3,0 0,25 -1,10 2,50 0,820

0,05 3,0 0,50 -0,95 1,75 1,128

0,05 3,0 0,75 -0,88 1,505 1,418

0,05 3,0 1,00 -0,84 1,372 1,700

0,05 3,0 5,00 -0,74 1,074 5,864

0,05 3,0 7,50 -0,73 1,050 8,381

0,05 3,0 10,00 -0,72 1,037 10,877

0,05 5,0 0,05 -1,90 4,40 0,431

0,05 5,0 0,10 -1,60 3,20 0,500

0,05 5,0 0,25 -1,55 2,00 0,688

0,05 5,0 0,50 -1,45 1,478 0,978

0,05 5,0 0,75 -1,41 1,311 1,256

0,05 5,0 1,00 -1,38 1,232 1,525

0,05 5,0 2,50 -1,32 1,092 3,083

0,05 5,0 5,00 -1,30 1,046 5,599

0,05 5,0 7,50 -1,29 1,031 8,077

0,05 5,0 10,00 -1,28 1,020 10,551

Structura tabelelor

Tabelele permit să se calculeze presiunea minimă şi presiunea maximă pe conductă în dreptul hidroforului şi
volumul maxim al pernei de gaz al hidroforului (în tabel: HMI/HO, HMA/HO, VM/VZ). Pentru calculul acestor
valori, se intră în tabel cu trei parametri adimensionali şi anume HRC/HO, HRB/HO şi VO/VZ.

Notaţiile folosite au următoarea semnificaţie:

HMI – presiunea barometrică minimă pe conductă în dreptul hidroforului (exprimată în coloană de lichid) în
ipoteza că axul conductei se găseşte la nivelul apei din hidrofor.

HMA – presiunea barometrică maximă pe conductă în dreptul hidroforului (exprimată în coloană de lichid), în
ipoteza că axul conductei se găseşte la nivelul apei în hidrofor.

VM – volumul maxim (atins în timpul oscilaţiei) al pernei de gaz a hidroforului.

h0 – diferenţa dintre nivelul apei în bazinul de refulare şi nivelul mediu al apei în hidrofor.

pat – presiunea atmosferică (pentru apă   m.c.a.)

g – acceleraţia gravitaţiei

L – lungimea conductei dintre hidrofor şi bazinul de refulare.

Ac – secţiunea conductei dintre hidrofor şi bazinul de refulare.

v0 – viteza iniţială pe conducta dintre hidrofor şi bazinul de refulare.

HRC – pierderea iniţială de sarcină pe conducta dintre hidrofor şi bazinul de refulare (pentru debitul iniţial).

HRB – pierderea de sarcină pe branşamentul BR dintre hidrofor şi conductă corespunzătoare unui debit egal
cu debitul iniţial pe conductă.

VO – volumul iniţial al pernei de aer din hidrofor.

Folosirea tabelelor.

Se desenează la scară profilul longitudinal al conductei de refulare cu nivelele de aspiraţie şi de refulare. Se

stabileşte apoi poziţia hidroforului de protecţie stabilindu-se astfel: h 0, Ac, L, V0, HRC şi calculându-se HO şi
VZ.

Se trasează apoi liniile piezometrice minim-minimorum şi maxim-maximorum pe care trebuie să le realizeze

hidroforul pentru ca în toate punctele de pe conductă (atât între hidrofor şi bazinul de refulare cât şi pe restul
conductei), presiunile să fie în limitele admisibile.

Se găsesc astfel, în dreptul hidroforului valorile HMI – HMA. Se calculează rapoartele HMI/HO, HMA/HO şi
HRC/HO.

Se caută în tabel soluţiile care satisfac condiţiile HMI/HO, HMA/HO şi HRC/HO şi se citesc valorile
corespunzătoare pentru HRB/HO, VO/VZ şi VM/VZ. Se calculează imediat valorile HRB, VO şi VM pe baza
cărora se poate proiecta hidroforul (caracteristicile braşamentului, volumul iniţial al pernei de gaz în hidrofor
– adică la nivelul apei în hidrofor – şi, volumul total al hidroforului).

Liniile piezometrice minim-minimorum şi maxim-maximorum vor avea forma parabolică arătată la III.3.5.5. şi
se vor trasa după criteriile arătate acolo.

Din tabele pot rezulta mai multe soluţii rămânând la latitudinea proiectantului să aleagă soluţia practică; se
poate întâmpla să nu existe soluţie şi în acest caz, se încearcă cu o altă poziţie a hidroforului sau cu mai
multe hidrofoare.

În figura III.28 se dau două exemple de găsire a valorilor: L, h0, HMI, HMA (respectiv hmin, hmax ştiind

că   şi  ) pentru două poziţii ale hidroforului pe acelaşi profil longitudinal.
Pentru poziţia 1 a hidroforului, parametrii au indicele "prim" iar pentru poziţia 2 parametrii au indicele
"secund".
Atunci când hidroforul este plasat în poziţia 1 el protejează toată conducta de refulare (L’).

Atunci când el se găseşte în poziţia 2, protecţia se realizează în principal pe tronsonul de conductă dintre
hidrofor şi bazinul de refulare (L’’). O oarecare protecţie se realizează şi pe tronsonul cuprins între hidrofor şi
pompă dar aceasta nu se poate evalua decât prin calcul exact pe modelul de fluide compresibil.

III. 3.5.7. Grafice ajutătoate

În efectuarea calculelor de lovitură de berbec, în special prin metode exacte şi cu deosebire atunci când se
folosesc programe de calcul automat e necesar ca o serie de calcule ajutătoare să se facă foarte rapid
pentru a nu mări prea mult timpul necesar pregătirii datelor de bază în condiţiile în care calculul efectiv la
maşina electronică lucrează extrem de puţin.

a) În graficul din figura III.29 se dau valorile modulului de rezistenţă hidraulică M (hr = M.Q2 unde hr este
pierderea de sarcină iar Q este debitul) la o conductă de branşament sau by-pass cu lungimea de cca 3 m.

De exemplu, pentru  700 rezultă M = 0,9 şi deci, la debitul de 3 m3/s, o pierdere de sarcină

hr = 0,9 . 32 = 0,9 . 9 = 8,1 m

b) În figura III.30 se dă un grafic care permite calculul nivelului pe care trebuie să-l aibă apa în hidroforul
cilindric orizontal (coeficientul K) la presiunea barometrică în hidrofor cunoscută, p b (pat reprezintă presiunea
atmosferită) în aşa fel încât prin destindere după o lege politropică (n = 1,25) perna de apă din hidrofor să nu
se epuizeze (rămâne de cca 0,1 D) şi deci hidroforul să nu introducă aer în conductă.

Pentru pb/pat = 1...4 graficul a fost desenat, pentru precizie şi la o scară mai mare.

De exemplu pentru un hidrofor cu diametrul D = 3 m şi în care presiunea manometrică este p = 3,5 at

rezultă, pentru

pp/pat = (3,5 + 1)/1 = 4,5

K = 0,675 şi prin urmare nivelul apei în hidrofor este 0,675 . 3 = 2,03 m pentru cota generatoarei interioare a
acestuia.

c) Uneori este necesar să se calculeze volumul pernei de apă şi respectiv volumul pernei de aer dintr-un
hidrofor cilindric orizontal pentru o cotă cunoscută a apei în hidrofor. Acest lucru e posibil cu ajutorul
graficului din figura III.31 în care A0 este aria totală a cercului, Ao este aria ocupată de apă iar restul
notaţiilor sunt explicate în figură.

De exemplu, un hidrofor are diametrul D = 2 m, lungimea L = 10 m şi nivelul apei la 0,8 m deasupra

generatoarei inferioare.

Pentru   rezultă  = 0,36

Se calculează 

Rezultă volumul pernei de apă, de aer şi volumul total:

 apa = AoL = 0,35 . 3,14 . 10 = 11,2 m3

aer = (1)AoL = (10,36) . 3,14 . 10 = 20,2 m3

 tot = AoL = 31,4 m3

[top]

 
 III. 4. REŢELE DE CONDUCTE

Reţelele de conducte, ramificate sau inelare, des întâlnite în alimentările cu apă ale localităţilor, industriilor
sau în agricultură, având în general un cost mult mai ridicat decât sistemele unifilare, au avantajul că suportă
mai bine fenomenele de lovitură de berbec.

Comportarea mai bună a reţelelor de conducte faţă de fenomenul de lovitură de berbec se explică prin
proprietatea pe care o au ramificaţiile, pe de o parte, de a dispersa prin refracţie şi, pe de altă parte, de a
reflecta parţial cu semn schimbat undele de lovitură de berbec.

Proprietatea de dispersare prin refracţie face ca undele primare să diminueze în intensitate pe măsură ce
distanţa faţă de sursa perturbatoare creşte iar proprietatea de reflexie parţială cu semn schimbat are ca
urmare suprapunerea undelor reflectate peste undele primare şi reducerea corespunzătoare a acestora din
urmă.

Situaţiile periculoase, pentru o reţea sunt acelea când, în ansamblu sau parţial, reţeaua lucrează
asemănător cu un sistem unifilar, adică:

a) atunci când în vecinătatea surselor de lovitură de berbec există artere foarte lungi ale reţelei;

b) atunci când pe reţea există consumatori concentraţi foarte importanţi.

În ambele cazuri, se pot aplica, în mod aproximativ, pentru calcul, metodele valabile la sistemele unifilare.

În cazul a) se va considera un sistem unifilar compus din

- sursa perturbatoare

- artera foarte lungă din vecinătate

- un tronson fictiv de conductă, în prelungirea arterei, egal ca lungime cu raza cercului care, intersectând
reţeaua, întâlneşte conducte ale reţelei care au în totalitate o secţiune de cca 10 ori mai mare decât
secţiunea arterei;

- rezervor de nivel constant, egal cu nivelul piezometric iniţial din reţea, aşezat la capătul aval.

În cazul b), sistemul unifilar va fi acel traseu care are ponderea cea mai mare în transportul apei de la
punctul de alimentare până la punctul de consum concentrat.

În general, în afara cazurilor de mai sus, fenomenul loviturii de berbec nu poate avea efecte periculoase pe
întinderi mari ale reţelei.

În orice condiţii există însă posibilitatea apariţiei unor efecte negative cu caracter local, în vecinătatea
punctelor perturbatoare.

De altfel, şi cazul a) de mai sus poate fi considerat ca un efect local al loviturii de berbec.

Ca urmare a manifestărilor locale ale loviturii de berbec mijloacele de protecţie necesare sunt în general mai
puţin costisitoare şi se amplasează în apropiere de punctul de producere al loviturii de berbec.

În cazuri speciale se pot face calcule mai exacte fie cu ajutorul programului de tip LOVBE modificat, fie cu
ajutorul unor modele şi programe speciale (LOBRE) existente la organizaţiile de specialitate 9 .

[top]

LISTA NOTAŢIILOR

A, secţiunea conductei

D, diametrul conductei
E, modulul de elasticitate al materialului din care este confecţionată conducta

Fd, secţiunea dispozitivului (catel, hidrofor)

H, cota piezometrică

H0, înălţimea piezometrică iniţială sau cotă în bazinul de refulare

HG, înălţime geodezică

Hv, înălţimea piezometrică a presiunii de vaporizare (scara manometrică: Hv = -6...-8 m.c.a.).

Hp, înălţime de pompare

J, pantă hidraulică sau moment de inerţie

L, lungimea conductei

Mm, moment motor

Mr, moment rezistent

N, putere

Q, debitul

R’’, S’, invarianţii Riemann

Ti, timp de închidere

Tm, timp de manevră

V, viteza medie într-o secţiune

Z, cota axului conductei

c, celeritate (viteza de propagare a undelor elastice)

d, indice: indică faptul că anumiţi parametri se referă la un dispozitiv

d, i, indici pentru unde directe şi respective inverse

fa, funcţie directă de propagare a loviturii de berbec

fi, funcţie inversă de propagare a loviturii de berbec

g, acceleraţie gravitaţională

h, undă de presiune exprimată în unităţi de coloană de lichid

hv, înălţimea vacuumetrică a presiunii de vaporizare (hv = 6...8 m.c.a.)

hr, pierdere de sarcină

j, indice: reprezintă un timp curent

k, indice: reprezintă numărul unui nod curent şi de asemenea al tronsonului dinaintea nodului

l, coeficientul de reflexie

m, z, rezistenţă de undă
n, turaţia pompelor sau coeficientul transformării politropice

ns, turaţie specifică a pompei

o, indice: indică regimul permanent (iniţial) (dacă nu se specifică altfel)

p, unde de presiune

q, undă de debit

r, coeficient de refracţie

s, coordonată de spaţiu

t, coordonată de timp

 t, interval de timp în care unda parcurge un tronson de conductă (se mai numeşte timp de calcul şi se ia
ca unitate de măsură a timpului)

v, unda de viteză

 , procent de armare sau coeficientul lui Coriolis

 , coeficient de corecţie al vitezei

 , greutatea specifică

 , grosimea peretelui conductei

 , modulul de elasticitate al lichidului

 , randament

 , coeficientul Darcy al pierderilor de sarcină

 , unde incidente şi refractate

 , coeficientul Poisson

 , unde reflectate

 , densitatea lichidului

 , volum (de aer sau de vapori)

 , coeficientul pierderilor de sarcină locale

 , viteză unghiulară

[top]