NORMATIV

pentru verificarea la foc a elementelor structurale ale constructiilor din otel

Indicativ NP 046-2000

Cuprins

* Cap. 1. FOCUL, ACTIUNE ASUPRA STRUCTURILOR DE REZISTENTA

* Cap. 2. PRINCIPII DE BAZA
* Cap. 3. PROPRIETATILE MATERIALELOR
* Cap 4. CALCULUL ELEMENTELOR STRUCTURALE LA ACTIUNEA FOCULUI
* ANEXA A - Relatia efort – deformatie la temperaturi ridicate (fara ecruisare)
* ANEXA B - Ecruisarea otelului la temperaturi ridicate
* ANEXA C - Transferul termic catre elemente de otel exterioare
* ANEXA D - Factorul de configuratie
* ANEXA E - Actiuni termice pe elemente exterioare – metode de calcul simplificat

1. FOCUL, ACTIUNE ASUPRA STRUCTURILOR DE REZISTENTA

            1.1. INCENDIUL

(1) Focul constituie o actiune extraordinara în constructii.

(2) Pentru a fi considerat actiune în constructii focul necontrolat trebuie sa fie suficient de
puternic pentru a provoca daune structurii. EI constituie un accident în durata de viata a unei
structuri.

(3) Actiunea focului asupra structurii ca element de dimensionare este intrinsec bazata pe
evaluarea riscului pe care-l poate constitui.

(4) Actiunea focului nu se considera simultana cu nici o alta actiune extraordinara.

(5) Compartimentul de incendiu se proiecteaza astfel încât propagarea focului la alte

compartimente de incendiu sa nu se produca în timpul considerat al incendiului.

(6) Scenariul de incendiu pentru conformarea la foc se va considera pentru un singur compartiment
de incendiu la un moment dat (nu se ia în considerare simultaneitatea izbucnirii incendiilor în mai multe
compartimente).

(7) Scenariul de incendiu trebuie sa fie reprezentativ pentru dezvoltarea pâna la generalizare ("flash-
over') a incendiului în spatiul considerat.

(8) La determinarea modului de expunere la foc a unui element structural se are în vedere pozitia
(relatia geometrica si de amplasament) a elementului în raport cu scenariul de incendiu.

(9) Pentru elementele de constructii carora li se impun criteriile de etanseitate si izolare termica,
actiunea focului se va considera pe o singura fata a elementului.

(10) Pentru peretii exteriori cu functii de separare, se va lua în considerare atât expunerea la foc
dinspre interior spre exterior, cât si dinspre exterior spre interior.

(11) Performanta sructurii va fi proiectata pentru a fi în concordanta cu cerintele de rezistenta la foc

cerute prin norme.

1.2 DEFINITII

(1) Actiunea focului: se considera ca si o actiune directa, provocând modificari ale caracteristicilor
fizico-mecanice si de deformatie ale materialului din care este realizat elementul, precum si o actiune
indirecta, care provoaca dilatarea termica si / sau deformatii termice, determinând stari de eforturi.
 (2) Actiunea termica: Actiunea fluxului net de caldura asupra elementului structural

(3) Analiza comportarii la foc a elementului structural: Analiza termica si mecanica a elementului
structural expus la foc, considerând elementul izolat, aplicându-i conditii de rezemare corespunzatoare; nu
se considera în aceasta analiza si efectele indirecte ale actiunii focului.

(4) Analiza comportarii la foc a partii de structura: Analiza structurala a unei parti din structura
expusa la foc, considerând-o izolata si aplicându-i conditii corespunzatoare de rezemare. Se iau în
considerare si efectele indirecte ale actiunii focului, dar nu se ia în considerare interdependenta în timp dintre
diferitele parti ale structurii.

(5) Analiza structurala globala la foc: Analiza la foc a structurii ca un tot, considerând ca întreaga
structura, sau o parte a structurii este expusa la foc. Se iau în considerare si efectele indirecte ale actiunii
focului asupra structurii.

(6) Compartimentele de incendiu: Portiunile de cladire separate prin pereti antifoc sau cladirile
independente amplasate si alcatuite astfel încât sa nu permita propagarea focului la vecinatati.

(7) Conditii de rezemare si contur: Modelarea efectelor actiunilor si deplasarilor împiedicate la

nivelul rezemarilor si a conturului structurii considerate.

(8) Criteriul de capacitate portanta la foc (stabilitate): Exprima abilitatea unui element sau a
structurii de a-si pastra rezistenta mecanica sub actiunea focului în concordanta cu performantele impuse.

(9) Criteriul de integritate la foc (etanseitate): Criteriul prin care este cuantificata abilitatea de
separare la foc a elementului de constructie astfel încât sa împiedice trecerea flacarilor si a gazelor fierbinti,
pe latura neexpusa.

(10) Criteriul de izolare termica: Criteriul prin care este cuantificata abilitatea de izolare la foc a
elementului astfel încât sa împiedice transmisia caldurii peste limitele impuse.

(11) Curba temperatura - timp: Este curba care exprima temperatura gazelor fierbinti în
vecinatatea elementului expus la foc în

functie de timp. Ea poate fi:

- nominala: o curba conventionala, adoptata pentru uniformizarea încercarilor experimentale la foc

sau a verificarii prin calcuI la foc, cum

este curba standard temperatura-timp (ISO 834, STAS 7771)

- parametrica: determinata pe baza modelarii evolutiei incendiului si pe baza parametrilor fizici

specifici ai compartimentului de incendiu.

(12) Densitatea sarcinii termice: Sarcina termica raportata fie la suprafata planseului fie la
suprafata totala a încaperii, inclusiv golurile.

(13) Dinamica câmpului de temperaturi: Determinarea evolutiei în timp a temperaturilor în

elementele structurale pe baza actiunii termice, a proprietatilor termice ale materialului de constructie a
elementului, precum si ale straturilor de protectie.

(14) Efectul actiunii: Efectul actiunii consta în raspunsul structurii, momente încovoietoare, tensiuni,
deformatii, deplasari.

(15) Elemente protejate la foc: Elemente la care s-au luat masuri pentru reducerea cresterii
temperaturii în elemente ca urmare a actiunii focului.

(16) Elemente de separare: Elemente structurale si nestructurale (pereti si plansee) ce delimiteaza

compartimentul de incendiu

(17) Elemente structurale: Elementele portante ale structurii, inclusiv contravânturile.

 (18) Emisivitatea: Raportul între fluxul radiant real asupra elementului si fluxul de caldura total ce
apare atunci când elementul structural si vecinatatea sa radianta sunt considerate corpuri negre.

(19) Flux termic total: Energia absorbita de elementul structural pe unitatea de suprafata în unitatea
de timp

(20) Functia de separare la foc: Abilitatea unui element de a împiedica propagarea focului prin
trecerea flacarilor sau a gazelor fierbinti (integritate sau etanseitate), prin aprindere dincolo de elementul de
separare (izolare termica) sau prin pierderea capacitatii portante (stabilitate).

(21) Rezistenta la foc: Abilitatea structurii, a unei parti de structura sau al unui element structural de
a îndeplini criteriul de capacitate portanta si/ sau criteriul de separare la foc pe timpul considerat al actiunii
focului.

(22) Rezistenta la foc standard: Abilitatea structurii sau a unei parti de structura, în mod obisnuit
doar a elementelor structurale de a îndeplini criteriul de capacitate portanta si / sau criteriul de separare la
expunerea la foc standard pe o perioada de timp impusa. Ea se exprima pentru perioade de timp de 30, 45,
60, 90 minute sau mai mult.

(23) Rezistenta la temperatura normala: Starea ultima de rezistenta la temperatura normala pentru
gruparea fundamentala de încarcari.

(24) Scenariul de conformare la foc prin proiectare: O anume dezvoltare a incendiului luata în
considerare în scopul conformarii la foc prin proiectare.

(25) Temperatura critica a otelului: Temperatura de cedare a elementului structural, la un anumit

nivel de încarcare.

1.3 SIMBOLURI UTILIZATE

1.3.1 Simboluri

(1) Pe parcursul materialului urmatoarele simboluri vor fi folosite:

Am este suprafata expusa la foc a unui element pe unitatea de lungime;

Ap este suprafata interioara a materialului de protectie la foc pe unitatea de lungime;

Ea este modulul de elasticitate longitudinal al otelului pentru calculul la temperatura normala;

este modulul de elasticitate longitudinal al otelului pentru calculul la temperatura ;

este efortul din încarcari la starea limita de incendiu;

este efortul capabil la temperatura uniforma ;

este efortul capabil la starea limita de incendiu;

este efortul capabil la starea limita de incendiu, la timpul t;

T este temperatura masurata în K (fata de  temperatura [oC])

V este volumul elementului pe unitatea de lungime;

este proprietatea de calcul a materialului în conditii de foc, la timpul t ;

este valoarea caracteristica a unei proprietati de material;

 este valoarea caracteristica a unei proprietati de material la temperatura ;

c este caldura specifica [J/kgK]

dp este grosimea materialului de protectie;

este limita de proportionalitate a otelului la tamperatura ;

este limita de curgere efectiva la temperatura ;

este valaorea de calcul a fluxului termic net pe unitatea de suprafata;

este valoarea relativa a unei proprietati de rezistenta sau deformatie a otelului la temperatura

ridicata ;

l este lungimea la 20°C;

este lungirea indusa de temperatura;

t este timpul de expunere la foc [min];

este intervalul de timp [sec];

este factorul de reducere pentru încarcarea de calcul în conditii de foc;

 este temperatura masurata în °C (fata de T temperatura [K]);

k este factorul de adaptare;

 este conductivitatea telmica [W /mK];

este gradul de utilizare la t=0;

1.3.2 Indici

(1) Pe parcursul materialului se vor folosi urmatorii indici:

a otel;

b flambaj;

c conexiuni;

fi valoarea relevanta în conditii de foc;

m element;

 material de protectie la foc;

t dependent de timp;

 dependent de temperatura.

1.3.3 Simboluri aditionale

 (1) În anexele C, D si E sunt folosite simboluri suplimentare. Ele sunt definite la prima lor aparitie.

1.4 Unitati

(1) Se va folosi sistemul international de unitati SI.

(2) Se vor folosi urmatoarelor unitati în calcule:

suprafata :m2;

grosimea izolatiei :m;

temperatura :oC;

temperatura absoluta :K;

diferenta de temperatura :K;

caldura specifica :J/kgK;

coeficientul de conductivitate termica :W/mK.

[top]

2. PRINCIPII DE BAZA

2.1 Cerinte de performanta

(1) Daca structurii i se cere sa aiba o anumita rezistenta în conditiile incendiului, ea va fi calculata si
executata în asa fel încât sa-si mentina functia de capacitate portanta pe timpul expunerii la foc criteriul "R".

(2) În cazul compartimentarii, elementul respectiv trebuie sa fie calculat si executat astfel încât sa-si
mentina functia de separare pe timpul expunerii la foc, de exemplu:

 sa nu apara cedarea de etanseitate ca urmare a fisurarii, a provocarii de ruperi, sau gauri suficient
de mari pentru a permite patrunderea focului prin flacari sau gaze fierbinti - criteriul "E"
 sa nu apara cedarea de izolare termica a fetei neexpuse a elementului prin depasirea temperaturii
de aprindere – criteriul "I".

(3) Criteriul "I" va fi considerat atins atunci când cresterea temperaturii medii pe durata expunerii la
foc, conform curbei standard, pe fata neexpusa a elementului depaseste 140 ˚ C, sau când
cresterea temperaturii maxime într-un punct pe fata neexpusa a elementului pe durata expunerii la
foc conform curbei standard, depaseste 180 ˚C.

(4) Elementele trebuie sa îndeplineasca criteriile R, E si I dupa cum urmeaza:

- numai functia de capacitate portanta - criteriul R

- numai functia de separare - criteriile E si I

- ambele functii - de separare si de capacitate portanta - criteriile R, E si I.

(5) La utilizarea metodelor de calcul, criteriile de deformatii se vor lua în considerare atunci când
elementele de separare sau masurile de protectie la foc sunt afectate de deformatiile structurii de
rezistenta.

2.2 ACTIUNI

2.2.1 Actiuni termice

 2.2.1.1 Reguli generale

(1) Actiunea termica este data de fluxul total de caldura hnet în W/m2 pe suprafata elementului
considerat.

(2) Fluxul total de caldura hnet  va fi determinat considerând atât radiatia termica cât si convectia de
la si spre focul din imediaat vecinatate a elementului.

(3) Componenta din radiatie a fluxului de caldura pe unitatea de suprafata se va determina cu

relatia:

unde:

 este factorul de configuratie

este emisivitatea

este temperatura de radiatie a mediului ambiant asupra elementului, în oC

este temperatura pe suprafata elementului , în oC

este constanta lui Boltzmann, în

(4) În afara cazurilor speciale, factorul de configuratie se va lua

(5) Emisivitatea se va calcula conform 2.2.2.

(6) Temperatura de radiatie va fi considerata temperatura curbei standard.

(7) Temperatura suprafetei elementului rezulta din calculul de transfer termic asupra elementului.

(8) Componenta din convectie a fluxului de caldura pe unitatea de suprafata se va determina cu

relatia:

(2.2)

unde:

este coeficientul de transfer termic prin convectie în W/m 2K

este temperatura gazelor fierbinti în vecinatatea elementului în timpul expunerii la foc în oC

este temperatura pe suprafata elementului în oC

(9) Coeficientul de transfer termic prin convectie catre fata expusa la foc se va lua = 25 W/m2K.

(10) Pe fata neexpusa la foc a elementului de separare, transmiterea de flux termic prin radiatie se
va neglija, iar coeficientul de transfer termic prin convectie se va lua = 9 W/m2K.

2.2.1.2 Curba temperatura-timp

 (1) Fluxul total de caldura din convectie si radiatie se va determina cu relatia:

(2.3)

unde:

este dat în relatia (2.2)

este dat în relatia (2.1)

este un factor privind conventia, ce tine seama de sistemul national de încercare la foc si va fi
luat

este un factor privind radiatia, ce tine seama de sistemul national de încercare la foc si va fi luat

(2) Emisivitatea se va determina cu relatia:

(2.4)

unde:

este emisivitatea caracteristica a cuptorului de încercari la foc;

este emisivitatea suprafetei elementului.

(3) Curba standard temperatura-timp se va determina cu relatia:

[˚C] (2.5)

unde:

este temperatura gazelor fierbinti în cuptorul de încercari la foc în vecinatatea elementului

expus la foc, la timpul t, în °C

t este timpul expunerii la foc, în minute.

2.2.2 Actiuni statice

2.2.2.1 Reguli generale

(1) Focul constituie o actiune accidentala. Combinatiile de încarcari pentru starea limita ultima si
starea limita de exploatare corespunzatoare actiunii focului se încadreaza în cazurile de încarcare definite de
combinatia exceptionala.

(2) Coeficientii de siguranta corespunzatori reflecta faptul ca structura trebuie sa supravietuiasca

focului, pentru o capacitate portanta stabilita în procesul de dimensionare.

(3) În vederea verificarii structurii la actiunea focului nu se va lua nici o masura constructiva pentru
cresterea capacitatii portante a structurii,suplimentar aceleia stabilite initial. Aceasta pentru ca probabilitatea
supraîncarcarii constructiei în momentul incendiului este mai redusa decât în cazul calculului la starea limita
la temperatura normala, precum si datorita faptului ca metodele de calcul sau cele experimentale folosite în
calculul la actiunea focului au un caracter acoperitor.

2.2.2.2. Combinatii de încarcari pentru starea limita la actiunea focului

 (1) Încarcarile se considera ca pentru temperatura normala, daca ele actioneaza si în conditiile
incendiului.

(2) Valorile reprezentative ale încarcarilor variabile, se iau în calcule folosind relatia (2.6)

(3) Nu se permite diminuarea încarcarilor datorita combustiei. Cazurile în care zapada nu va fi

considerata, datorita topirii în momentul incendiului, trebuie examinate de la caz la caz .

(4) Încarcarile rezultând, din procesul tehnologic nu intra în combinatii (de exemplu fortele orizontale
din pod rulant).

(5) Uneori la stabilirea combinatiei de încarcari, este necesar sa se considere încarcari suplimentare,
de exemplu: forte de impact datorita cedarii unor elemente structurale sau cele datorita impactului unor
utilaje grele. Pentru peretii antifoc se va considera o forta orizontala de impact corespunzatoare unei energii
de calcul Ad= 3000 Nm. Pentru alte elemente structurale solicitate la actiune a focului, valorile energiei de
calcul Ad, corespunzatoare unor forte de impact, se stabilesc de catre beneficiar.

(6) Pentru a obtine încarcarea de calcul, relevanta în cazul actiunii focului, cu care se determina
efortul de calcul la starea limita de incendiu Efi.d, se utilizeaza urmatoarea combinatie accidentala:

(2.6)

unde:

GK este valoarea caracteristica a încarcarii permanente;

QK,1 este valoarea caracteristica a încarcarii variabile dominante;

QK,i sunt valorile caracteristice ale celorlalte încarcari variabile;

este încarcarea accidentala;

este coeficientul partial de siguranta pentru încarcarile permanente la starea limita de incendiu,

este coeficientul de combinare pentru încarcarea variabila dominanta;

este coeficientul de combinare pentru restul încarcarilor variabile.

Observatie: încarcarea variabila dominanta trebuie interpretata ca fiind actiunea variabila cu efectul cel mai
semnificativ pentru ipoteza de calcul luata în considerare (în raport cu STAS 10101/0A/1975 aceasta ar putea fi: fie o
actiune cvasi-permanenta fie o actiune variabila, dupa caz).

(7) În relatia 2.6 se vor folosi coeficientii de combinare a încarcarilor din tabelul 2.1.

Tabelul 2.1 Coeficientii de combinare la starea limita de incendiu

Coeficienti de
combinare
Actiuni

Încarcari impuse în cladiri

Categoria A - locuinte 0,5 0,3

Categoria B - birouri 0,5 0,3

 Categoria C - sali de conferinte, sali de cinema 0,7 0,6

Categoria D - suprafete comerciale, magazine 0,7 0,6

Categoria E - Depozite 0,9 0,8

Zapada 0,2 0

Vânt 0,5 0

2.3. VALORI DE CALCUL PENTRU CARACTERISTICILE MATERIALELOR

(1) Valorile de calcul ale proprietatilor termice si mecanice ale materialelor sunt definite dupa
cum urmeaza:

- proprietati termice pentru analiza termica:

- daca cresterea valorii proprietatii cu temperatura este favorabila sigurantei la foc se va lua:

(2.7)

- daca cresterea valorii proprietatii cu temperatura este defavorabila sigurantei la foc se va lua:

(2.8)

- rezistenta si proprietati de deformatie pentru analiza structurala:

(2.9)

unde:

este valoarea caracteristica a proprietatii materialului în calculul la foc, ea depinde de

temperatura materialului , vezi capitolul 3;

XK este valoarea caracteristica a unei rezistente sau a unei proprietati de deformatie a materialului în
calculul la temperatura normala;

este factorul de reducere a rezistentei sau a unei proprietati de deformatie care

depinde de temperatura materialului, vezi 3.2.1;

este coeficientul partial de siguranta pentru proprietatile materialului în calculul la foc,

.

2.4. METODE DE VERIFICARE

2.4.1. Rezistenta la foc a structurii

(1) Analiza structurii în caz de incendiu se va realiza printr-una din metodele urmatoare:

 analiza structurala globala, vezi 2.4.2,

 analiza unei parti din structura, vezi 2.4.3,
 analiza elementelor structurale, vezi 2.4.4.

(2) O analiza a elementelor structurale este suficienta în cazul verificarii la foc, bazate pe curba
standard temperatura - timp.
 (3) Ca o alternativa la metodele de calcul, verificarea poate fi facuta pe baza rezultatelor încercarilor
experimentale.

2.4.2. Analiza structurala globala

(1) Analiza structurala globala în caz de incendiu se va efectua tinând seama de modul de cedare,
de proprietatile materialelor si rigiditatea elementelor, care depind de temperatura.

(2) Pe durata expunerii la foc t, se va verifica daca:

(2.10)

unde:

este efortul de calcul produs de actiuni, la starea limita de incendiu, inclusiv efectele dilatarii si
deformatiei termice,

este efortul capabil, la starea limita de incendiu, la timpul t.

t este timpul de expunere la foc.

2.4.3. Analiza partilor de structura

(1) Ca o alternativa la analiza structurala globala, se poate face o analiza structurala pe parti de
structura (substructura), în care substructurile sunt expuse la foc si analizate conform precizarilor de la 2.4.2

(2) Se admite ipoteza ca reactiunile din reazeme si eforturile (forte si momente) din elementele care
marginesc substructura aplicate la t =0, ramân nemodificate pe durata expunerii la foc.

(3) Ca o alternativa la efectuarea unei analize structurale globale la starea limita de incendiu la t = 0,
reactiunile din reazeme si eforturile din elementele care marginesc substructura se pot obtine pornind de la
analiza structurala globala la temperatura normala folosind relatia:

(2.11)

unde:

Ed este efortul de calcul produs de încarcari, determinat la stadiul limita de rezistenta, pentru
gruparea fundamentala, la temperatura normala.

este un factorul de reducere al încarcarii pentru starea limita de incendiu.

(4) Factorul de reducere al încarcarii pentru starea limita de incendiu se va determina cu relatia:

(2.12)

unde:

este coeficientul partial de siguranta pentru încarcarile permanente la starea limita de rezistenta,
=1,35;

este coeficientul de combinare pentru încarcarea variabila dominanta la starea limita de

rezistenta, =1,5;
 Figura 2.1 arata variatia factorului de reducere în functie de raportul dintre încarcarea variabila
dominanta si încarcarea permanenta ,pentru diverse valori ale lui

(5) Alternativ, pentru constructiile uzuale metalice se poate lua acoperitor (categoria A-D),

respectiv = 0,7 pentru cladirile din categoria E.

2.4.4. Analiza elementelor structurale

(1) Ca o alternativa la analiza structurala globala, se poate efectua analiza elementelor structurale.
Se admite ipoteza potrivit careia conditiile de rezemare la t = 0, ramân nemodificate pe durata expunerii la
foc. În cazul în care aceasta ipoteza nu este valabila, se impune verificarea prin analiza structurala globala.

(2) Se admite ipoteza ca reactiunile din reazemele elementului determinate la t = 0 , ramân

nemodificate pe durata expunerii la foc.

Se va considera doar efectul deformatiilor termice provenite din gradientul termic pe sectiunea
transversala a elementului. Efectul alungirii termice a elementului se va neglija.

(3) Verificarea elementelor structurale se va face conform punctelor 4.2 si 4.3.

[top]

3. PROPRIETATILE MATERIALELOR

3.1. Generalitati

(1) Proprietatile termice si mecanice ale otelului vor fi determinate din precizarile care urmeaza.

(2) Valorile proprietatilor de material din paragraful 3 vor fi considerate ca valori caracteristice, vezi
2.3.

(3) Proprietatile mecanice ale otelului la 20°C vor fi luate din STAS 500/2-80, 500/3-80, respectiv
conform normei românesti SR EN 10025 aliniata la normele europene.

3.2. Proprietatile mecanice ale otelului

3.2.1. Proprietatile de rezistenta si deformatie

(1) Pentru viteze de încalzire între 2 si 50 K/min, proprietatile de rezistenta si deformatie ale otelului
la temperaturi ridicate vor fi obtinute din relatia efort-deformatie din figura 3.1.

(2) Aceasta relatie va fi folosita pentru a determina rezistenta la întindere, compresiune, încovoiere
sau taiere.

(3) În tabelul 3.1 sunt date valorile coeficientilor de reducere, raportati la marimile caracteristice la
20°C, pentru relatia la temperaturi ridicate din figura 3.1 dupa cum urmeaza:

- limita de curgere efectiva, raportata la limita de curgere la 20°C:

- limita de proportionalitate, raportata la limita de curgere la 20°:

- modulul de elasticitate longitudinal, raportat la modulul de elasticitate la 20°C:

 Deformatia Tensiunea Modul tangent
specifica

0,00 -

Parametrii

Functii

Tabelul 3.1 Coeficienti de reducere a proprietatilor otelului

Temperatura

20 1,00 1,00 1,000 1,00

100 1,00 1,00 1,000 1,00

200 1,00 0,922 0,807 0,90

300 1,00 0,845 0,613 0,80

400 1,00 0,770 0,420 0,70

500 0,78 0,615 0,360 0,60

600 0,47 0,354 0,180 0,31

700 0,23 0,167 0,075 0,13

800 0,11 0,087 0,050 0,09

900 0,06 0,051 0,0375 0,0675

1000 0,04 0,034 0,0250 0,0450

 1100 0,02 0,017 0,0125 0,0225

1200 0,00 0,000 0,0000 0,0000

(4) Variatia acestor trei factori de reducere functie de temperatura este reprezentata în figura 3.2

(5) Alternativ, pentru temperaturi sub 400°C, relatia precizata la (1) poate fi extinsa prin
considerarea ecruisarii din anexa B, daca proportiile sectiunii transversale nu permit voalarea care elimina
atingerea tensiunilor ridicate si elementul este legat adecvat pentru a se preveni pierderea stabilitatii.

(6) Tabelul 3.1 furnizeaza si valorile coeficientului de reducere pentru folosirea în locul lui în
cazul verificarii la starea limita de exploatare (în deplasari).

3.2.2 Densitatea otelului

(1) Densitatea otelului poate fi considerata ca independenta de temperatura otelului. În calcule se

va folosi urmatoarea valoare:

= 7850 [kg/m3] (3.1)

3.3 Proprietati termice

3.3.1 Otelul

3.3.1.1. Alungirea specifica termica

(1) Alungirea specifica telmica a otelului se va determina cu relatiile urmatoare:

pentru

(3.2 a)

pentru

(3.2 b)

pentru

(3.2 c)

unde:

l este lungimea la 20°C

l este alungirea datorata temperaturii

este temperatura otelului [oC]

(2) Variatia alungirii specifice termice functie de temperatura este reprezentata în figura 3.3.
 (3) În modelele de calcul simplificat (vezi 4.2) relatia dintre alungirea specifica si temperatura otelului
poate fi considerata constanta. În acest caz alungirea specifica se determina cu relatia:

(3.2 d)

3.3.1.2 Caldura specifica

(1) Caldura specifica a otelului ca se va determina cu relatiile:

pentru

(3.3.a)

pentru

(3.3.b)

pentru

(3.3.c)

pentru

(3.3.d)

unde:

este temperatura otelului [oC]

(2) Variatia caldurii specifice a otelului functie de temperatura este reprezentata în figura 3.4.

(3) În modelele de calcul simplificat (vezi 4.2), caldura specifica a otelului poate fi considerata
independenta de temperatura lui. În acest caz se va lua în calcule valoarea:

(3.3.e)

3.3.1.3 Conductivitatea termica

(1) Conductivitatea termica a otelului se va determina din relatiile urmatoare:

pentru

(3.3.a)

pentru

(3.4.b)

unde:
 este temperatura otelului [oC]

(2) Variatia conductivitatii termice a otelului functie de temperatura este reprezentata în figura 3.5.

(3) În modelele de calcul simplificat (vezi 4.2), conductivitatea termica a otelului poate fi considerata
independenta de temperatura lui. În acest caz se va lua în calcule valoarea:

(3.4.c)

3.3.2 Materiale de protectie la foc

(1) Materialele utilizate pentru protectia la foc a elementelor metalice, vor trebui sa ramâna coerente
si coezive pe suportul lor (elementul metalic) pe durata prescrisa a incendiului.

(2) Proprietatile si performantele acestor materiale de protectie la foc se vor determina prin încercari
experimentale efectuate conform normelor în vigoare, sau pentru cazul materialelor pentru care exista
certificate de atestare, conform certificatelor de calitate eliberate de furnizor.

[top]

4. CALCULUL ELEMENTELOR STRUCTURALE LA ACTIUNEA FOCULUI

4.1. Introducere

(1) Elementele structurale ale constructiilor din otel pot fi:

-neprotejate;

- izolate prin materiale de protectie la foc;

- protejate prin ecrane termice;

- protejate prin alte mijloace care limiteaza cresterea temperaturii în structura de otel.

(2) Verificarea comportarii elementelor structurale la actiunea focului are la baza una din
urmatoarele metode sau combinarea acestora:

- metode de calcul simplificat.

- metode generale de calcul

- încercari experimentale

(3) Metodele de calcul simplificat sunt metode de calcul simple care furnizeaza rezultate
acoperitoare.

(4) Metodele generale de calcul sunt metode de calcul în care principiile ingineresti sunt considerate
de o maniera cât mai apropiata de realitatea unei aplicatii specifice (ex.: analiza neliniara cu element finit).

(5) Când nu se utilizeaza metode de calcul simplificat sau generale, este necesara folosirea unei
metode bazata pe încercari experimentale.

4.2. Metode de calcul simplificat

4.2.1. Introducere

(1) Capacitatea portanta a unui element structural din otel se considera asigurata dupa un timp t la
un foc dat, daca este îndeplinita conditia:
 (4.1)

unde:

este efortul de calcul din element produs de actiuni în conditii de foc

este efortul capabil al elementului respectiv în conditii de foc, la timpul t,

Efortul capabil , la timpul t va fi determinat functie de

distributia temperaturii în sectiunea transversala folosind relatiile din 4.2.3. SIabirea sectiunii datorata
gaurilor pentru nituri sau suruburi nu se ia în considerare.

(2) Alternativ, verificarea poate fi facuta din conditia de temperatura.

Capacitatea portanta a unui element structural din otel se considera asigurata dupa un timp t la un
foc dat, daca este îndeplinita conditia:

(4.2)

unde:

este temperatura sectiunii de otel la timpul t,

este temperatura critica a elementului (pentru situatia , vezi 4.2.4)

(3) Rezistenta îmbinarilor între elementele structurale nu trebuie verificata, daca rezistenta termica a

protectiei la foc a îmbinarii este mai mare decât valoarea minima a rezistentelor termice a protectiei

la foc a elementelor structurale care se îmbina

unde:

dp este grosimea protectiei la foc – se va lua dp=0 pentru elemente neprotejate;

conductivitatea termica efectiva a materialului de protectie.

(4) Pentru verificarea la starea limita de exploatare, vezi 2.1(2), verificarea se va face în modul
precizat în 4.2.3 sau 4.2.4, dar substituind factorii de reducere si corespunzatori limitelor de
curgere efective la temperaturile si cu factorii de reducere si ,vezi 3.2.1 si tabelul 3.1.

4.2.2 Clasificarea sectiunilor transversale

4.2.2.1 Clasificarea sectiunilor transversale la temperatura normala

Prezentul normativ de verificare la foc se refera la clasele 1, 2 si 3 de sectiuni transversale definite

dupa cum urmeaza:

(1) Clasa 1 sectiuni transversale capabile sa permita formarea articulatiilor plastice, iar rotirea sub
moment constant este cea necesara pentru redistribuirea momentelor încovoietoare pe structura;

(2) Clasa 2 sectiuni transversale, capabile sa permita formarea articulatiilor plastice în sectiune, însa
fenomenul de voalare nu permite rotirea sub moment constant si nici redistribuirea plastica a eforturilor;
 (3) Clasa 3 sectiuni transversale la care efortul calculat la fibra extrema comprimata poate atinge
limita de curgere, însa fenomenul de voalare poate împiedica dezvoltarea momentului plastic;

4.2.2.2 Clasificarea sectiunilor transversale în calculul de verificare la foc

(1) În calculul de verificare la foc, clasificarea elementelor structurale, definita ca la punctul

precedent, va fi facuta în concordanta cu relatia caracteristica a otelului pentru alungirea specifica
corespunzatoare nivelului de temperatura considerat.

(2) Un element comprimat poate fi clasificat ca si în cazul temperaturii normale, fara nici o
modificare.

(3) O grinda simplu rezemata, expusa la foc pe trei fete, având un planseu mixt sau de beton pe cea
de-a patra fata, poate fi clasificata ca si în cazul temperaturii normale fara nici o modificare.

(4) Orice alt element poate fi clasificat ca si pentru temperatura normala dupa cum urmeaza:

- pentru Clasa 3, fara nici o modificare, functie de coeficientul , din tabelul 4.1, unde

(4.3.a)

- pentru Clasa 1 sau Clasa 2, folosind o valoare modificata a lui ,

din tabelul 4.1 data de:

(4.3.b)

unde:

fy limita de curgere [N/mm2].

(4) Pentru cazul verificarii la starea limita de exploatare normala, vezi 2.1 (2), un element structural
poate fi clasificat ca si pentru temperatura normala fara nici o modificare.

Tabelul 4.1 Raporturi latime – grosime maxime pentru pereti comprimati

(a) Inimi: (pereti interni perpendiculari pe axa de încovoiere)

d=h-3t [t=tf=tw]

Clasa Inima Inima Inima încovoiata compusa

încovoiata comprimata (încovoiere cu
compresiune)
 Distributia
de tensiuni
în perete
(semnul +
este pentru
compresiu
ne)

 
Distri
butia
de
tensiu
ni în
peret
e
(sem
nul +
este
pentr
u
comp
resiu
ne)

3
 235 275 355

 1 0,92 0,81

Tabelul 4.1 Raportul latime – grosime pentru pereti comprimati (cont.)

b) Pereti interni de talpi: (pereti interni paraleli cu axa de încovoiere)

Clasa Tip Sectiune încovoiata Sectiune comprimata

Distributia de tensiuni
în perete si pe
înaltimea sectiunii
(semnul + este pentru
compresiune)

1 Sectiu
ni
tubular
e
laminat
e

Alte
sectiun
 i

Sectiu
ni
tubular
e
laminat
2 e

Alte
sectiun
i

Distributia de tensiuni
în perete si pe
înaltimea sectiunii
(semnul + este pentru
compresiune)

Sectiuni
tubulare
laminate
3

Alte
sectiuni

235 275 355

 1 0,92 0,81

Tabelul 4.1 Raporturi latime – grosime maxime pentru pereti comprimati (cont.)
c) Pereti de talpa în consola
 Sectiuni laminate

Perete
Tip
Clasa Perete încovoiat compus
sectiune
comprimat

Margine
Margine întinsa
comprimata

Distributia de
tensiuni în perete
(semnul + este
pentru
compresiune)

laminate
1
sudate

laminate
2
sudate
 Distributia de
tensiuni în perete
(semnul + este
pentru
compresiune)

laminate

3
sudate
Pentru vezi tabelul 4.2

235 275 355

 1 0,92 0,81

Tabelul 4.1 Raporturi latime – grosime maxime pentru pereti comprimati (cont.)
(d) Corniere

A se referi si la (Nu se aplica la corniere

(c) “Pereti de care se afla în contact

talpi în consola continuu cu alte

(vezi tabelul 3) componente)

Clasa Sectiune comprimata

Distributia
tensiunilor în

sectiune(sem
nul + este
pentru

compresiune)

(e) Sectiuni tubulare

Clasa Sectiune încovoiata si / sau comprimata

235 275 355

  1 0,92 0,81

Tabelul 4.2 Factori

 Distributia tensiunilor Distributia tensiunilor

(compresiunea pozitiva) (compresiunea pozitiva)

- 0 2
1 , 3,
, 8 8
0 5 0

- 0 2
0 , 0,
, 8 0
9 2 5

- 0 1
0 , 6,
, 7 6
8 8 4

- 0 1
0 , 3,
, 7 5
7 5 8

- 0 1
0 , 0,
, 7 8
6 2 6

- 0 8,
0 , 4
, 6 8
5 9

- 0 6,
0 , 4
, 6 4
4 7

- 0 4,
0 , 7
, 6 4
3 4

- 0 3,
0 , 3
, 6 8
2 1

- 0 2,
0 , 3
, 5 7
1 9
- 0 1,
0 , 7
, 5 0
0 7

+ 0 1,
, 7
0 5 0
, 7
0

+ 0 1,
, 3
0 5 1
, 5
1

+ 0 1,
, 0
0 5 7
, 3
2

+ 0 0,
, 9
0 5 0
, 1
3

+ 0 0,
, 7
0 5 8
, 0
4

+ 0 0,
, 6
0 4 9
, 8
5

+ 0 0,
, 6
0 4 1
, 7
6

+ 0 0,
, 5
0 4 6
, 6
7

+ 0 0,
, 5
0 4 1
, 5
8
 + 0 0,
, 4
0 4 7
, 4
9

+ 0 0,
, 4
1 4 3
, 3
0

4.2.3 Determinarea eforturilor capabile

4.2.3.1 Elemente întinse

(1) Forta axiala capabila la întindere la timpul t, a unui element structural solicitat la întindere
având o distributie de temperatura neuniforma pe sectiunea transversala se va determina cu relatia:

(4.4)

unde:

Ai este o suprafata elementara din sectiunea transversala la temperatura (vezi fig. 4.1)

este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura

este temperatura suprafetei elementare Ai (vezi figura 4.1).

Alternativ, forta axiala capabila , poate fi luata acoperitor egala cu forta axiala capabila
a unui element structural solicitat la întindere având o distributie uniforma de temperatura pe
sectiunea transversala, egala cu temperatura maxima a otelului , atinsa la timpul t.

(3) Forta axiala capabila , a unui element solicitat la întindere având o distributie uniforma de
temperatura pe sectiunea transversala , se va determina cu relatia:

(4.5)

unde:

este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura ;

A este aria neta a sectiunii transversale;

este coeficientul partial de siguranta la starea limita de incendiu,

este un coeficient partial de siguranta,

este un coeficient partial de siguranta,

4.2.3.2 Elemente comprimate

 (1) Forta axiala capabila la compresiune cu flambaj la timpul t, a unui element solicitat la
compresiune centrica, având sectiunea transversala din Clasa 1, Clasa 2 sau Clasa 3, se va determina cu
relatia:

(4.6)

unde:

este coeficientul de flambaj la starea limita de incendiu;

este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura maxima a otelului

atinsa la timpul t.

Nota: Constanta 1,2 este un factor de corectie care ia în considerare mai multe efecte, inclusiv
diferenta între deformatia la rupere comparata cu

(2) Valoarea lui Xfi se va determina cu relatia:

dar (4.7)

în care:

(4.8)

(4.9)

(4.10)

este zveltetea adimensionala corespunzatoare temperaturii ;

este un factor de imperfectiune corespunzator curbei "C" de flambaj ;

este coeficientul de zveltete la starea limita de incendiu

=max ;

sunt lungimile de flambaj la starea limita de incendiu

(3) Lungimea de flambaj a unui stâlp în verificarea la starea limita de incendiu va fi determinata ca în cazul
calculului la temperatura normala. Exceptie fac cadrele cu noduri fixe, unde lungimea de flambaj a unui stâlp
lfi se va calcula, considerându-I încastrat la nivelul etajelor adiacente compartimentului de incendiu, daca
rezistenta la foc a elementelor structurii care separa aceste compartimente nu este mai mica decât
rezistenta la foc a stâlpului.
 În cazul unei structuri în cadre în care fiecare etaj reprezinta un compartiment de incendiu cu
suficienta rezistenta la foc, la un etaj intermediar lungimea de flambaj a unui stâlp se va lua si la
ultimul etaj, lungimea de flambaj unde L este lungimea de calcul a etajului respectiv, vezi figura 4.2.

4.2.3.3 Elemente încovoiate cu sectiuni din Clasa 1 sau Clasa 2

(1) Momentul încovoietor capabil la timpul t a unei grinzi cu sectiunea din Clasa 1 sau Clasa
2 având o distributie neuniforma de temperatura pe sectiunea transversala se va determina cu relatia:

(4.11)

unde:

zi este distanta de la axa neutra plastica la axa centrala (ce trece prin centrul de greutate) a
suprafetei elementare de arie Ai,zi este distanta algebrica, considerata pozitiva pe zona comprimata,
respectiv negativa pe zona întinsa a sectiunii transversale (vezi figura 4.3);

este limita de curgere fy pe suprafata elementara Ai considerata pozitiva pe zona comprimata a

sectiunii transversale si negativa pe zona întinsa;

sunt identice cu 4.2.3.1 (1).

(2) Axa neutra plastica a sectiunilor din Clasa 1 sau Clasa 2 având o distributie neuniforma de
temperatura este acea axa care satisface criteriul:

(4.12)

(3) Alternativ, momentul încovoietor capabil la timpul t pentru sectiuni din Clasa 1 sau Clasa
2 având o distributie neuniforma, de temperatura poate fi determinat acoperitor cu relatia:

(4.13)

unde:

este momentul încovoietor capabil pentru o temperatura uniforma egala cu temperatura

maxima a otelului atinsa la timpul t;

k1 este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma pe sectiunea transversala, vezi (9);

k2 este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma

de-a lungul grinzii, vezi (10).

(4) Momentul încovoietor capabil a unei sectiuni din Clasa 1 sau Clasa 2 având o distributie
uniforma de temperatura se va determina cu relatia:

(4.14)

unde:

este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura ;

 este modulul de rezistenta plastic al sectiunii transversale.

(5) Daca forta taietoare de calcul depaseste 50% din valoarea fortei taietoare capabile ,
momentul încovoietor capabil a unei sectiuni din Clasa 1 sau Clasa 2 având o distributie uniforma de
temperatura se va determina cu relatia:

a) în cazul sectiunilor cu talpi egale, încovoiate dupa axa de maxima inertie:

(4.15)

unde:

Av este aria sectiunii transversale la taiere;

tw este grosimea inimii;

este forta taietoare capabila la starea limita de incendiu, vezi (8).

b) în celelalte cazuri:

(4.16)

(6) Daca zveltetea adimensionala corespunzatoare temperaturii maxime a otelului ,

atinsa la timpul t, nu depaseste 0,4 nu se tine seama de flambajul lateral prin încovoiere rasucire. Daca
, momentul capabil la încovoiere tinând seama de flambajul lateral prin încovoiere rasucire
,la timpul t al unei grinzi nefixata lateral, din Clasa 1 sau Clasa 2 de sectiune se va determina cu
relatia:

(4.17)

unde:

este coeficientul de flambaj, în cazul flambajului lateral prin încovoiere rasucire în calculul la
starea limita de incendiu;

este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura maxima ,

atinsa la timpul t, vezi 3.2.1. Constanta 1,2 este conforma precizarilor de la 4.2.3.2(1).

(7) Valoarea lui se va determina cu relatia:

dar (4.18)

în care:

(4.19)
 (4.20)

(4.21)

(4.22)

este zveltetea adimensionala corespunzatoare temperaturii ;

un coeficient de imperfectiune care se va lua:

pentru sectiuni laminate (curba de flambaj “A”)

pentru sectiuni din tabla sudate (curba de flambaj “C”)

este coeficientul de zveltete în cazul flambajului prin încovoiere rasucire.

(8) Forta taietoare capabila la timpul t pentru sectiunile din Clasa 1 sau Clasa 2 având o
distributie neuniforma de temperatura se determina cu relatia:

(4.22)

unde:

Av este aria sectiunii transversale la taiere;

(9) Valoarea factorului de adaptare k1 ce tine seama de distributia neuniforma a temperaturii pe

sectiunea transversala se va lua dupa cum urmeaza:

- pentru o grinda expusa pe toate patru fetele k1 = 1,0

- pentru o grinda expusa pe trei fete, cu planseu pe fata a patra k 1 = 0,70

(10) Valoarea factorului de adaptare k2 ce tine seama de distributia neuniforma a temperaturii de-a
lungul grinzii se va lua dupa cum urmeaza:

- în reazemele grinzilor static nedeterminate k2 = 0,85

- în toate celelalte cazuri k2 = 1,0

4.2.3.4. Elemente încovoiate cu sectiunea transversala din Clasa 3

(1) Momentul încovoietor capabil la timpul t pentru sectiuni din Clasa 3 având o distributie
neuniforma de temperatura pe sectiunea transversala se va determina cu relatia:

(4.23)

unde:

Wel este modulul de rezistenta elastic al sectiunii transversale;

 este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura maxima a otelului
atinsa la timpul t.

k1 este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma pe sectiunea transversala, vezi

4.2.3.3(9);

k2 este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma de-a lungul grinzii, vezi 4.2.3.3(10).

(2) Daca forta taietoare de calcul depaseste 50% din valoarea fortei taietoare capabile ,
momentul încovoietor capabil a unei sectiuni din Clasa 3 având o distributie neuniforma de
temperatura pe sectiunea transversala se va determina cu relatia:

a) în cazul sectiunilor cu talpi egale, încovoiate dupa axa de maxima inertie:

(4.24)

unde:

Av este aria sectiunii transversale la taiere;

tw este grosimea inimii;

este forta taietoare capabila la starea limita de incendiu, vezi (3).

b) în celelalte cazuri:

(4.25)

(2) Daca zveltetea adimensionala corespunzatoare temperaturii maxime a otelului

atinsa la timpul t, nu depaseste 0,4 nu se tine seama de flambajul lateral cu rasucire.

Daca , momentul capabil la încovoiere tinând seama de flambajul lateral prin

încovoiere rasucire la timpul t a unei grinzi nefixata lateral, din Clasa 3 de sectiune se va determina
cu relatia:

(4.26)

unde:

este coeficientul de flambaj, în cazul flambajului lateral prin încovoiere rasucire în calculul la
starea limita de incendiu, vezi 4.2.3.3(7).

(3) Forta taietoare capabila la timpul t pentru sectiunile din Clasa 3 având o distributie
neuniforma de temperatura se determina cu relatia:
 (4.27)

4.2.3.5 Elemente cu sectiuni din Clasa 1, 2 sau 3, supuse la încovoiere cu compresiune

(1) Efortul capabil la timpul t al unui element supus la încovoiere cu compresiune axiala se va
verifica prin satisfacerea relatiilor de la punctele (2) sau (3) pentru un element având sectiunea din Clasa 1
sau 2, respectiv (4) sau (5) pentru un element având sectiunea transversala din Clasa 3.

(2) Elementele având sectiunea transversala din Clasa 1 sau 2, supuse la încovoiere cu
compresiune axiala, când flambajul lateral prin încovoiere rasucire este împiedicat se vor verifica cu relatia:

(4.28)

în care:

(4.29)

(4.30)

(4.31)

(4.32)

sunt coeficientii de flambaj la starea limita de incendiu, vezi 4.2.3.2;

este minimul dintre coeficientii de flambaj

sunt coeficientii adimensionali de zveltete, vezi 4.2.3.2;

sunt factorii de reducere a momentului, vezi (6);

sunt modulii de rezistenta plastici;

sunt modulii de rezistenta elastici.

(3) Elementele având sectiunea transversala din Clasa 1 sau 2, supuse la încovoiere cu
compresiune axiala, dar la care flambajul lateral prin încovoiere rasucire poate fi un mod de cedare se vor
verifica cu relatia:

(4.33)
 în care:

(4.34)

(4.35)

unde:

este factorul de reducere a momentului încovoietor în cazul flambajului lateral prin încovoiere
rasucire, vezi (6).

este coeficientul de flambaj, în cazul flambajului lateral prin încovoiere rasucire în calculul la
starea limita de incendiu, vezi 4.2.3.3

(4) Elementele având sectiunea transversala din Clasa 3, supuse la încovoiere cu compresiune
axiala, când flambajul lateral prin încovoiere rasucire este împiedicat se vor verifica cu relatia:

(4.36)

în care:

sunt identici cu (2)

dar (4.37)

dar (4.38)

(5) Elementele având sectiunea transversala din Clasa 3, supuse la încovoiere cu compresiune
axiala, dar la care flambajul lateral cu rasucire poate fi un mod de cedare se vor verifica cu relatia:

(4.39)

(6) Factorii de reducere (corectie) a momentului încovoietor vor fi obtinuti din

tabelul 4.3 functie de forma diagramei de moment încovoietor între punctele de fixare, dupa cum urmeaza:
Factor: momentul în jurul axei: fixare dupa directia:

y-y z-z

z-z y-y

y-y y-y

4.2.4. Temperatura critica

(1) Temperatura critica a elementului de otel, la timpul t, pentru care efortul capabil
se va calcula, pentru orice grad de utilizare la timpul t=0 de la la folosind relatia:
 (4.40)

(2) Valorile lui pentru valori ale lui de la 0,2 la 0,9 sunt date în tabelul 4.4.

(3) Gradul de utilizare la timpul t=0 se va obtine din:

(4.41)

unde:

este valoarea lui la timpul t=0, din 4.2.3;

si sunt definite în 4.2.1(1).

(4) Acoperitor, poate fi obtinut folosind relatia:

(4.42)

4.2.5. Cresterea temperaturii în elementele structurii din otel

4.2.5.1. Elemente structurale din otel interioare neprotejate

(1) Pentru o distributie de temperatura considerata uniforma pe sectiunea transversala, cresterea

temperaturii , într-un element structural neprotejat, în intervalul de timp se va determina cu relatia:

(4.43)

unde:

cs este caldura specifica a otelului, din 3.3.1.2 [J/kgK];

este densitatea otelului, din 3.2.3(1) [kg/m3];

Am / V este factorul de forma a sectiunii neprotejate [m -1];

Am este suprafata expusa la foc a elementului pe unitatea de lungime [m2/m];

V este volumul elementului pe unitatea de lungime [m3/m]

hnet,d este valoarea de calcul a fluxului termic net pe unitatea de suprafata [W/m2];

este intervalul de timp [sec]

Tabelul 4.3 Factorii de reducere (corectie) ai momentului

Forma diagramei de moment Coeficientul de reducere

Momente de capat:
 Forma diagramei de moment Coeficientul de reducere

-1≤≤1

Momente din încarcari pe grinda:

Momente de capat si din încarcari:

doar din
încarcarile pe grinda
 Forma diagramei de moment Coeficientul de reducere

(2) Valoarea lui se va determina conform 2.2.2 folosind relatia (2.3) cu

,ceea ce conduce la un .

(3) Valoarea trebuie luata cel mult 5 secunde.

(4) Valoarea factorului de forma a sectiunii Am / V  trebuie luata cel putin 10-1 m.
 (5) În tabelul 4.5 sunt furnizate unele valori de calcul ale factorului de forma a sectiunii A m / V pentru
elemente structurale neprotejate.

Tabelul 4.4 Valorile temperaturii functie de gradul de utilizare

0,20 725 0.44 605 0.68 531

0,22 711 0.46 598 0.70 526

0,24 698 0.48 591 0.72 520

0,26 685 0.50 585 0.74 514

0,28 674 0.52 578 0.76 508

0,30 664 0.54 572 0.78 502

0,32 654 0.56 566 0.80 496

0,34 645 0.58 560 0.82 490

0,36 636 0.60 554 0.84 483

0,38 628 0.62 549 0.86 475

0,40 620 0.64 543 0.88 467

0,42 612 0.66 537 0.90 458

4.2.5.2. Elemente structurale de otel interioare izolate prin materiale de protectie la foc

(1) Pentru o temperatura uniform distribuita pe sectiunea transversala, cresterea temperaturii ,

într-un element structural protejat, în intervalul de timp se va determina cu relatia:

(4.44)

în care: (4.45)

unde:

Ap / V este factorul de forma a sectiunii pentru elementul de otel izolat prin materialul de protectie;

Ap aria materialului de protectie pe unitatea de lungime a elementului structural;

V este volumul elementului pe unitatea de lungime;

ca este caldura specifica a otelului [J/kgK];

cp este caldura specifica a materialului de protectie [J/kgK];

 dp este grosimea materialului de protectie [m];

t este intervalul de timp [sec];

este temperatura otelului la timpul t;

este temperatura gazului ambient la timpul t;

este cresterea temperaturii gazului ambient în intervalul de timp ;

este conductivitatea termica a materialului de protectie la foc corespunzatoare temperaturii medii

a protectiei si grosimii izolatiei [W/mK];

este densitatea specifica a otelului, din 3.2.2 [kg/m3];

este densitatea materialului de protectie la foc [kg/m3].

Tabelul 4.5 Factori de forma a sectiunii Am/V pentru elementele de otel neprotejate
Sectiuni deschise expuse la foc pe Tub expus la foc pe toate fetele:
toate fetele:

Sectiuni deschise expuse la foc pe Sectiuni cheson (sau compuse

trei fete: prin sudare, de grosime egala)
expuse la foc pe toate fetele:

Daca
Sectiuni I expuse la foc pe trei fete: Sectiuni cheson compuse prin
sudare expuse la foc pe toate
fetele:

Daca

Cornier expus la foc pe toate Sectiuni I cu platbande sudate

fetele: lateral, expuse la foc pe toate
fetele.
 Platbanda expusa la foc pe toate Platbanda expusa la foc pe trei
fetele: fete:

Daca Daca

(2) Valorile se vor determina potrivit precizarilor de la punctul 3.3.2.

(3) Valoarea nu va fi luata mai mare de 30 de secunde.

(4) Aria Ap a materialului de protectie se va lua ca aria suprafetei interioare.

(5) În tabelul 4.6 sunt date unele valori de calcul ale factorului de forma a sectiunii A p / V pentru
elemente structurale izolate.

Tabelul 4.6 Factorii de forma a sectiunii Ap/ V pentru elemente de otel protejate
Figura Descrierea Factorul de forma a sectiunii
Protectie pe contur
de grosime
uniforma

Protectie în 
carcasa 1) de
grosime uniforma

Protectie pe 
contur de grosime
uniforma,
expunere la foc
pe  trei fete
 Protectie în 
carcasa 1) de 
grosime uniforma, 
expunere la foc pe
trei fete

1) Dimensiunile c1 si c2 nu vor depasii h/4

(6) Pentru materiale de protectie la foc umede, calculul cresterii temperaturii în otel poate fi
modificat pentru a permite o întârziere a cresterii temperaturii când atinge 100°C. Aceasta întârziere va fi
determinata pe cale experimentala.

(7) Alternativ, timpul de întârziere, poate fi calculat cu relatia:

(4.46)

unde p este procentul de umezeala.

4.2.5.3 Elemente de otel interioare protejate prin ecrane de protectie la foc

(1) Precizarile din prezentul punct se aplica urmatoarelor doua cazuri:

- elemente structurale de otel situate într-o incinta, marginita de un planseu la partea superioara si
un ecran termic de protectie la partea inferioara, si

- elemente situate într-o incinta, marginita de ecrane de protectie verticale de ambele parti,

- cu conditia ca în ambele cazuri sa existe un spatiu între ecranul de protectie si elementul structural.
Ele nu se aplica daca ecranul de protectie este fixat pe elementul structural.

(2) Proprietatile si caracteristicile ecranelor de protectie vor fi determinate prin încercari

experimentale conform normelor în vigoare.

(3) Cresterea temperaturii în incinta în care sunt plasate elementele structurale, va fi determinata
prin încercari experimentale conform normelor în vigoare.

(4) Pentru elemente structurale interioare protejate prin ecrane de protectie la foc, calculul cresterii
temperaturii , se va baza pe metodele descrise în 4.2.5.1 sau 4.2.5.2, dupa caz, considerând

temperatura gazului ambient egala cu temperatura gazului din incinta.

(5) Ca o alternativa la procedurile descrise în 4.2.5.1, poate fi calculat folosind valori

determinate prin încercari experimentale conform normelor în vigoare ale coeficientilor de transfer termic prin
radiatie si convectie ac si ar.
 4.2.5.4 Elemente structurale exterioare

(1) Temperatura în elementele structurale exterioare se va determina luând în considerare:

- fluxul termic emis prin radiatie de catre compartimentul de incendiu;

- fluxul termic emis prin radiatie si convectie de catre flacarile emanate prin deschideri;

- pierderea de caldura prin radiatie si convectie suferita de elementul structural catre mediul ambient;

- marimea si pozitia elementelor structurale.

(2) Ecranele de protectie la foc pot fi dispuse pe una, doua, sau trei fete ale unui element structural
de otel, pentru a-I proteja de transferul termic prin radiatie.

(3) Ecranele de protectie la foc vor fi:

- atasate direct pe fata elementului de otel dorit a fi protejat, sau;

- suficient de mari pentru a ecrana acea fata de fluxul de radiatii presupus.

(4) Ecranele de protectie la foc trebuie sa fie necombustibile si sa aiba o rezistenta la foc de cel putin
R30.

(5) Temperatura în elementele structurale exterioare, protejate prin ecrane de protectie se va

determina ca la (1), considerând ca nu exista transfer termic prin radiatie catre fetele protejate prin ecrane.

(6) Determinarea transferului termic pentru verificarea comportarii elementelor structurale exterioare,
supuse la foc, se va face în conformitate cu precizarile din anexa C, respectiv pe baza modelelor de calcul
descrise în anexa E.

4.3. Metode generale de calcul

4.3.1. Introducere

Principiile metodelor generale de calcul sunt enuntate în 4.3.1, 4.3.2 si 4.3.3 fara a face obiectul
prezentului normativ.

(1) Metodele generale de calcul pot fi utilizate pentru analiza elementelor individuale, pentru analiza
unei parti din structura sau pentru analiza întregii structuri.

(2) Metodele generale de calcul pot fi folosite pentru orice tip de sectiune transversala.

(3) Metodele generale de calcul trebuie sa permita o analiza corecta a structurii expusa la foc. Ele
trebuie sa se bazeze pe principiile comportarii la foc a materialelor pentru a furniza o comportare relevanta a
elementelor structurii în conditii de foc.

(4) Metodele generale de calcul trebuie sa includa submodele de calcul separate, pentru
determinarea:

- cresterii si distributiei temperaturii în elementul structural (raspunsul termic al modelului);

- comportarii mecanice a structurii sau a unei parti din ea (raspunsul mecanic al modelului).

(5) Orice mod potential de cedare a structurii, care n-a fost acoperit prin calculul general, va fi
rezolvat prin conformari de detaliu (fenomene locale de pierdere a stabilitatii, comportarea îmbinarilor, etc.)

(6) Metodele generale de calcul trebuie sa respecte curba temperatura- timp, si proprietatile
materialelor la temperaturile respective.

4.3.2. Raspunsul termic

 (1) Pentru determinarea raspunsului termic, metodele generale de calcul au la baza principiile
cunoscute si ipotezele teoriei transferului termic.

(2) Modelul raspunsului termic trebuie sa ia în considerare:

- evaluarea actiunile termice,

- evolutia caracteristicilor termice ale materialelor cu temperatura, vezi 3.3.

(3) Se poate considera si efectul expunerii la foc neuniforme sau al transferului de caldura catre
elementele învecinate.

(4) Influenta umiditatii si a migratiei umiditatii în materialul de protectie poate fi neglijata, în mod
acoperitor.

4.3.3. Raspunsul static

(1) Calculul general al raspunsului static trebuie sa se bazeze pe principiile cunoscute si ipotezele
teoriei mecanicii constructiilor, luând în considerare evolutia proprietatilor mecanice cu temperatura.

(2) Se vor lua în considerare eforturile si deplasarile induse de cresterea de temperatura sau de
diferenta de temperatura.

(3) Unde este cazul, raspunsul mecanic al modelului va contine si:

- efectul combinat al actiunilor statice, imperfectiunilor geometrice si actiunilor termice;

- proprietatile mecanice dependente de temperatura, vezi 3.2;

- efectele geometrice neliniare;

- efectele neliniare ale proprietatilor materialelor, incluzând efectul benefic al sporirii sau micsorarii
rigiditatii structurale.

(4) Deformatiile la starea limita ultima ce rezulta din metoda de calcul vor fi limitate, fiind necesara
asigurarea compatibilitatii între partile structurii.

(5) Daca este necesar, calculul se poate baza pe starea limita de deformatie.

[top]

Anexa A [informativ]

Relatia efort – deformatie la temperaturi ridicate (fara ecruisare)

(1) Relatia efort - deformatie precizata în 3.2.1 este evaluata pentru marcile de otel S 235, S 275, S
355 si S 460 (având limita de curgere fy de 235, 275, 355, respectiv 460 N/mm2). Reprezentarea grafica a
curbelor caracteristice este ilustrata in figurile a.1, A.2, A.3, A.4.

Tabelul A.1 Relatia efort – deformatie la temperaturi ridicate pentru otelul S 235
Limita de elasticitate efectiva, raportata la limita de curgere
la 20˚C
Deformati
a

specifica
Temperatura otelului [oC]
100 200 300 400 500 600 700 800
0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
 0,0005 0,447 0,402 0,357 0,313 0,268 0,139 0,058 0,040
0,0010 0,894 0,804 0,652 0,505 0,424 0,223 0,097 0,060
0,0015 1,000 0,849 0,705 0,569 0,470 0,254 0,113 0,066
0,0020 1,000 0,867 0,738 0,614 0,502 0,276 0,125 0,071
0,0025 1,000 0,880 0,763 0,650 0.528 0,295 0,135 0,074
0,0030 1,000 0,892 0,785 0,681 0,551 0,310 0,143 0,078
0,0035 1,000 0,901 0,804 0,708 0,570 0,324 0,151 0,080
0,0040 1,000 0,910 0,821 0,733 0,588 0,336 0,157 0,083
0,0045 1,000 0,917 0,836 0,755 0,604 0,347 0,163 0,085
0,0050 1,000 0,924 0,849 0,775 0,618 0,357 0,169 0,087
0,0055 1,000 0,931 0,862 0,794 0,632 0,367 0,174 0,089
0,0060 1,000 0,937 0,873 0,811 0,644 0,375 0,179 0,091
0,0065 1,000 0,942 0,884 0,827 0,656 0,383 0,183 0,092
0,0070 1,000 0,947 0,894 0,842 0,666 0,391 0,187 0,094
0,0075 1,000 0,952 0,903 0,856 0,676 0,397 0,191 0,095
0,0080 1,000 0,956 0,912 0,868 0,685 0,404 0,194 0,097
0,0085 1,000 0,960 0,920 0,880 0,694 0,410 0,197 0,098
0,0090 1,000 0,964 0,928 0,892 0,702 0,416 0,201 0,099
0,0095 1,000 0,967 0,935 0,902 0,710 0,421 0,203 0,100
0,0100 1,000 0,971 0,941 0,912 0,717 0,426 0,206 0,101
0,0110 1,000 0,977 0,953 0,930 0,730 0,435 0,211 0,103
0,0120 1,000 0,982 0,964 0,945 0,741 0,443 0,215 0,104
0,0130 1,000 0,986 0,972 0,959 0,750 0,449 0,219 0,106
0,0140 1,000 0,990 0,980 0,970 0,758 0,455 0,222 0,107
0,0150 1,000 0,993 0,986 0,979 0,765 0,460 0,224 0,108
0,0160 1,000 0,996 0,991 0,987 0,771 0,463 0,226 0,109
0,0170 1,000 0,998 0,995 0,993 0,775 0,466 0,228 0,109
0,0180 1,000 0,999 0,997 0,997 0,778 0,468 0,229 0,110
0,0190 1,000 1.000 0,999 0,999 0,779 0,470 0,230 0,110
0,0200 1.000 1,000 1.000 1,000 0,780 0,470 0,230 0,110

Tabelul A.2 Relatia efort – deformatie la temperaturi ridicate pentru otelul S 275
Limita de elasticitate efectiva, raportata la limita de curgere la

20°C
Deformatia

specifica
Temperatura otelului [oC]
100 200 300 400 500 600 700 800
0,0000 0,000 0,000 0;000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
0,0005 0,382 0,344 0,305 0,267 0,229 0,118 0,050 0,034
0,0010 0,764 0,687 0,611 0,482 0,407 0,212 0,091 0,058
 0,0015 1,000 0,840 0,691 0,553 0,459 0,247 0,109 0,065
0,0020 1,000 0,861 0,728 0,602 0,494 0,270 0,122 0,070
0,0025 1,000 0,876 0,756 0,640 0,522 0,290 0,132 0,074
0,0030 1,000 0,888 0,779 0,672 0,545 0,306 0,141 0,077
0,0035 1,000 0,898 0,798 0,701 0,565 0,320 0,148 0,080
0,0040 1,000 0,907 0,816 0,726 0,583 0,333 0,155 0,082
0,0045 1,000 0,915 0,831 0,749 0,600 0,344 0,161 0,085
0,0050 1,000 0,922 0,845 0,770 0,615 0,354 0,167 0,087
0,0055 1,000 0,929 0,858 0,789 0,628 0,364 0,172 0,089
0,0060 1,000 0,935 0,870 0,806 0,641 0,373 0,177 0,090
0,0065 1,000 0,941 0,881 0,823 0,653 0,381 0,182 0,092.
0,0070 1,000 0,946 0,892 0,838 0,664 0,389 0,186 0,094
0,0075 1,000 0,950 0,901 0,852 0,674 0,396 0,190 0,095
0,0080 1,000 0,955 0,910 0,865 0,683 0,402 0,193 0,096
0,0085 1,000 0,959 0,918 0,878 0,692 0,409 0,197 0,098
0,0090 1,000 0,963 0,926 0,889 0,701 0,414 0,200 0,099
0,420
0,0095 1,000 0,967 0,933 0,900 0,708 0,203 0,102
.
0,0100 1,000 0,970 0,940 0,910 0,716 0,425 0,205 0,102
0,0110 1,000 0,976 0,952 0,928 0,729 0,434 0,210 0,104
0,0120 1,000 0,981 0,963 0,944 0,740 0,442 0,215 0,105
0,0130 1,000 0,986 0,972 0,958 0,750 0,449 0,218 0,107
0,0140 1,000 0,990 0,980 0,969 0,758 0,455 0,222 0,108
0,0150 1,000 0,993 0,986 0,979 0,765 0,459 0,224 0,108
0,0160 1,000 0,996 0,991 0,985 0,769 0,462 0,226 0,109
0,0170 1,000 0,997 0,995 0,992 0,775 0,466 0,228 0,110
0,0180 1,000 0,999 0,998 0,997 0,778 0,468 0,229 0,110
0,0190 1.000 1,000 0,999 0,999 0,779 0,470 0,230 0,110
0,0200 1,000 1,000 1,000 1,000 0,780 0,470 0,230 0,110

Tabelul A3 Relatia efort – deformatie la temperaturi ridicate pentru otelul S 355

Limita de elasticitate efectiva, raportata la limita de curgere
la 20°C

Deformatia
specifica
Temperatura otelului [oC]
100 200 300 400 500 600 700 800
0,0000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
0,0005 0,296 0,266 0,237 0,207 0,177 0,092 0,038 0,027
0,0010 0,592 0,532 0,473 0,414 0,355 0,183 0,077 0,052
0,0015 0,887 0,799 0,657 0,520 0,435 0,230 0,100 0,062
0,0020 1,000 0,848 0,706 0,576 0,476 0,258 0,114 0,067
 0,0025 1,000 0,866 0,739 0,619 0,507 0,279 0,126 0,072
0,0030 1,000 0,880 0,765 0,654 0,532 0,296 0,135 0,075
0,786
0,0035 1,000 0,892 0,685 0,554 0,312 0,144 0,078
6
0,0040 1,000 0,902 0,805 0,712 0,574 0,325 0,151 0,081
0,0045 1,000 0,910 0,822 0,736 0,591 0,337 0,158 0,083
0,0050 1,000 0,918 0,837 0,758 0,607 0,348 0,164 0,086
0,0055 1,000 0,925 0,851 0,778 0,621 0,359 0,169 0,088
0,0060 1,000 0,932 0,864 0,797 0,635 0,368 0,174 0,090
0,0065 1,000 0,938 0,876 0,814 0,647 0,377 0,179 0,091
0,0070 1,000 0,943 0,886 0,830 0,659 0.385 0,183 0,093
0,0075 1,000 0,948 0,896 0,845 0,669 0,399 0,187 0,094
0,0080 1,000 0,953 0,906 0,859 0,679 0,406 0,191 0,096
0,0085 1,000 0,957 0,915 0,872 0,689 0,412 0,195 0,097
0,0090 1,000 0,961 0,923 0,884 0,697 0,417 0,198 0,098
0,0095 1,000 0,965 0,930 0,896 0,705 0,423 0,201 0,099
0,0100 1,000 0,969 0,937 0,906 0,713 0,428 0,204 0,101
0,0110 1,000 0,975 0,950 0,925 0,726 0,437 0,209 0,102
0,0120 1,000 0,981 0,961 0,942 0,738 0,441 0,214 0,104
0,0130 1,000 0,985 0,971 0,956 0,748 0,448 0,218 0,106
0,0140 1,000 0,989 0,979 0,968 0,757 0,454 0,221 0,107
0,0150 1,000 0,993 0,985 0,978 0,764 0,459 0,224 0,108
0,0160 1,000 0,995 0,991 0,986 0,770 0,463 0,226 0,109
0,0170 1,000 0,997 0,995 0,992 0,774 0,466 0,228 0,109
0,0180 1,000 0,999 0,998 0,997 0,778 0,468 0,229 0,110
0,0190 1,000 1,000 0,999 0,999 0,779 0,470 0,230 0,110
0,0200 1,000 1,000 1,000 1,000 0,780 0,470 0,230 0,110

Tabelul A.4 Relatia efort – deformatie la temperaturi ridicate pentru otelul S 460
Limita de elasticitate efectiva, raportata la limita de
curgere la 20°C

Deformatia
specifica
Temperatura otelului [oC]
100 200 300 400 500 600 700 800
0,0000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
0,0005 0,228 0,205 0,183 0,160 0,137 0,071 0,030 0,021
0,0010 0,457 0,411 0,365 0,320 0,274 0,142 0,059 0,041
0,0015 0,685 0,616 0,548 0,465 0,395 0,205 0,087 0,057
0,0020 0,913 0,815 0,669 0,537 0,449 0,239 0,104 0,064
0,0025 1,000 0,850 0,712 0,587 0,485 0,263 0,117 0,069
0,0030 1,000 0,868 0,743 0,627 0,514 0,283 0,127 0,073
 0,0035 1,000 0,882 0,769 0,661 0,538 0,300 0,137 0,076
0,0040 1,000 0,893 0,790 0,691 0,560 0,315 0,145 0,079
0,0045 1,000 0,903 0,809 0,718 0,579 0,328 0,152 0,082
0,0050 1,000 0,912 0,825 0,742 0,596 0,340 0,158 0,084
0,0055 1,000 0,920 0,841 0,764 0,611 0,351 0,164 0,086
0,0060 1,000 0,927 0,854 0,784 0,626 0,361 0,170 0,088
0,0065 1,000 0,933 0,867 0,802 0,639 0,370 0,175 0,090
0,0070 1,000 0,939 0,879 0,819 0,651 0,379 0,180 0,092
0,0075 1,000 0,945 0,890 0,835 0,663 0,387 0,184 0,094
0,0080 1,000 0,950 0,900 0,850 0,673 0,395 0,188 0,095
0,0085 1,000 0,954 0,909 0,864 0,683 0,402 0,192 0,096
0,0090 1,000 0,959 0,918 0,877 0,692 0,408 0,196 0,098
0,0095 1,000 0,963 0,926 0,889 0,701 0,414 0,199 0,099
0,0100 1,000 0,967 0,933 0,900 0,709 0,420 0,202 0,100
0,0110 1,000 0,974 0,947 0,921 0,723 0,430 0,208 0,102
0,0120 1,000 0,979 0,959 0,938 0,736 0,439 0,213 0,104
0,0130 1,000 0,984 0,969 0,953 0,747 0,446 0,217 0,105
0,0140 1,000 0,989 0,977 0,966 0,756 0,453 0,221 0,107
0,0150 1,000 0,992 0,984 0,977 0,763 0,458 0,223 0,108
0,0160 1,000 0,995 0,990 0,985 0,769 0,462 0,226 0,109
0,0170 1,000 0,997 0,994 0,992 0,774 0,466 0,228 0,109
0,0180 1,000 0,999 0,998 0,996 0,777 0,468 0,229 0,110
0,0190 1,000 0,999 0,999 1,000 0,779 0,470 0,230 0,110
0,0200 1,000 1,000 1,000 1,000 0,780 0,470 0,230 0,110

[top]

Anexa B [normativ]

Ecruisarea otelului la temperaturi ridicate

(1) Pentru temperaturi sub 400°C, optiunea alternativa privind ecruisarea precizata in 3.2.1(5) se va
determina dupa cum urmeaza:

pentru 0,2<<0.04:

(B.1a)

pentru 0,04

(B.1b)

pentru 0,15
 (B.1c)

pentru

(B.1d)

unde:

este limita ultima la temperaturi ridicate considerând ecruisarea.

(2) Relatia alternativa efort-deformatie considerând ecruisarea este reprezentata în figura B.1.

(3) Limita ultima la temperaturi ridicate, cosniderând ecruisarea se va determina dupa cum urmeaza:

pentru

(B.2a)

pentru 300oc

(B.2b)

pentru

(B.2c)

(4) Variatia relatiei alternative efort - deformatie functie de temperatura este reprezentata în figura
B.2.

[top]

Anexa C [normativ]

Transferul termic catre elemente de otel exterioare

C.1 Generalitati

C.1.1. Fundamente

(1) În aceasta anexa C, compartimentul de incendiu se presupune doar la un singur nivel al cladirii.
Toate ferestrele sau alte deschideri similare în compartimentul de incendiu sunt presupuse dreptunghiulare.

(2) Pentru determinarea temperaturii compartimentului de incendiu, dimensiunile si temperaturile

flacarilor proiectate prin deschideri, si a parametrilor de convectie si radiatie se va folosi anexa E.

(3) Trebuie facuta distinctia între elemente neînghitite de flacari si elemente înghitite de flacari,
depinzând de pozitia lor relativa la deschiderile în peretii compartimentului de incendiu.

(4) Un element care nu este înghitit de foc, se va presupune a primi caldura prin radiatie de la toate
deschiderile de pe acea parte a compartimentului de incendiu si de la toate flacarile proiectate prin aceste
deschideri.

(5) Un element care este înghitit de flacari, se va presupune a primi caldura prin convectie de la
flacarile cuprinzând elementul, plus caldura prin radiatie de la flacarile cuprinzând elementul si de la flacarile
proiectate prin deschiderile compartimentului de incendiu. Transferul de caldura prin radiatie de la alte flacari
si de la alte deschideri se va neglija.

C.1.2. Dimensiunile elementelor si fetelor

(1) Conventia folosita pentru dimensiunile d1 si d2 a unui element si notatiile folosite pentru a
identifica fetele sale sunt indicate în figura C.1.

C.1.3. Bilantul de caldura

(1) Pentru un element neînghitit de flacari, temperatura medie a elementului de otel Tm[K] se va
determina din solutia urmatoarei ecuatii de bilant termic:

(C.1)

unde:

 este constanta Stefan Boltzman [5,67x10-12kW/m2K4];

 este coeficientul transferului de caldura prin convectie [kW/m2K];

Iz este fluxul termic prin radiatie de la o flacara [kW/m2];

If este fluxul termic prin radiatie de la o deschidere [kW/m2];

(2) Coeficientul de transfer termic prin convectie  se va determina din anexa E, pentru conditia
„fara tiraj fortat” sau „cu tiraj fortat” functie de caz, folosind o dimensiune efectiva a sectiunii transversale
d=(d1+d2)/2.

(3) Pentru un element înghitit de flacari, temperatura medie a elementului de otel Tm[K] se va
determina din solutia urmatorului bilant termic:

(C.2)

unde:

Tz este temperatura flacarii [K];

Iz este fluxul termic prin radiatie al flacarii [kW/m 2];

If este fluxul termic prin radiatie de la deschiderea corespunzatoare [kW/m2];

(4) Fluxul termic prin radiatie de la flacari Iz se va determina în concordanta cu situatia si tipul
elementului dupa cum urmeaza:

- Stâlpi neânghititi de flacari vezi C.2;

- Grinzi neînghitite de flacari vezi C.3;

- Stâlpi înghititi de flacari vezi C.4;

- Grinzi partial sau total înghitite de flacari vezi C.5;

Alte cazuri pot fi tratate similar, folosind adaptari corespunzatoare a elementelor date în C.2 la C.5.

(5) Fluxul termic prin radiatie de la o deschidere If se va determina din:

(C.3)
 unde:

este factorul de configuratie global al elementului pentru transferul termic prin radiatie de la acea
deschidere;

este emisivitatea deschiderii;

az este coeficientul de absorbtie a flacarilor;

Tf este temperatura focului [K], din anexa E;

(6) Emisivitatea unei deschideri se va lua unitara, vezi anexa E.

(7) Coeficientul de absorbtie az a flacarilor se va determina din C.2 la C.5.

C.1.4. Factorii de configuratie globali

(1) Factorul de configuratie global al unui element pentru transferul termic prin radiatie de la o
deschidere se va determina din:

(C.4)

unde:

este factorul de configuratie al fetei i al elementului pentru acea deschidere, vezi anexa D;

di este dimensiunea sectiunii transversale a fetei i;

Ci este coeficientul de protectie a fetei elementului dupa cum urmeaza:

- pentru o fata protejata: Ci = 0

- pentru o fata neprotejata: Ci = 1

(2) Factorul de configuratie pentru o fata a unui element de la care deschiderea nu este vizibila,
se va lua zero.

(3) Factorul de configuratie global al unui element, pentru transferul de caldura prin radiatie de la
o flacara se va determina din:

(C.5)

unde:

este factorul de configuratie al fetei i a elementului pentru acea flacara, vezi anexa D.

(4) Factorii de configuratie a fetelor individuale a elementelor pentru transferul termic prin radiatie
de la flacari, poate fi bazat pe dimensiuni echivalente dreptunghiulare ale flacarii. Dimensiunile si dispunerea
dreptunghiurilor echivalente reprezentând fata si lateralele flacarii pentru acest scop se vor determina ca la
C.2 pentru stâlpi si C.3 pentru grinzi. Pentru alte scopuri, dimensiunile flacarii vor fi determinate din anexa E.

(5) Factorul de configuratie pentru o fata a unui element de la care flacara este invizibila se va
lua zero.
 (6) O fata a unui element poate fi protejata prin ecrane de protectie la foc, vezi 4.2.4.4. O fata care
este adiacenta la un perete al compartimentului de incendiu, poate fi considerata ca protejata, cu conditia sa
nu existe deschideri în acea parte a peretelui. Toate celelalte fete vor fi tratate ca neprotejate.

C.2. Stâlpi neînghititi de flacari

C.2.1. Transferul termic prin radiatie

(1) Trebuie facuta distinctia între un stâlp situat în dreptul unei deschideri si un stâlp situat între
deschideri, vezi figura C.2.

(2) Daca stâlpul este situat în dreptul unei deschideri, vezi figura C.3, fluxul termic de radiatie Iz de la
flacara se va determina din:

(C.6)

unde:

este factorul de configuratie global al stâlpului pentru caldura primita de la flacara, vezi C.1.4;

az este emisivitatea flacarii, vezi C.2.2;

Tz este temperatura flacarii [K] din C.2.3.

(3) Daca stâlpul este situat între deschideri, vezi figura C.4, fluxul termic total prin radiatie de la
flacari pe fiecare fata se va determina din:

(C.7)

unde:

este factorul de configuratie global al stâlpului pentru caldura de la flacari pe fata m, vezi C.1.4;

este factorul de configuratie global al stâlpului pentru caldura de la flacari pe fata n, vezi C.1.4;

este emisivitatea totala a flacarilor pe fata m, vezi C.2.2;

este emisivitatea totala a flacarilor pe fata n, vezi C.2.2;

C.2.2. Emisivitatea flacarii

(1) Daca stâlpul este în dreptul unei deschideri , emisivitatea flacarii a z va fi determinata din expresia
lui  din anexa E, folosind grosimea flacarii  de la nivelul de sus al deschiderii. Considerând ca nu exista
marchiza sau balcoane deasupra deschiderii,  se va lua dupa cum urmeaza:

pentru conditia „fara tiraj fortat”:

(C.8a)

pentru conditia „cu tiraj fortat”:

dar (C.8b)

unde:

h,x si z sunt date în anexa E.

 (2) Daca stâlpul este între doua deschideri, emisivitatea totala si a flacarilor pe fetele m si n
vor fi determinate din expresia lui  date în anexa E folosind o valoarea a grosimii totale a flacarii dupa
cum urmeaza:

pentru fata m: (C.9a)

pentru fata n: (C.9b)

unde:

m este numarul de deschideri pe fata m;

n este numarul de deschideri pe fata n;

este grosimea flacarii pentru deschiderea i.

(3) Grosimea flacarii se va lua dupa cum urmeaza:

pentru conditia „fara tiraj fortat”:

(C.10a)

pentru conditia „cu tiraj fortat”:

(C.10b)

unde:

wi este latimea deschiderii;

s este distanta orizontala de de la axa stâlpului la peretele compartimentului de incendiu, vezi figura
C.1.

C.2.3. Temperatura flacarii

(1) Temperatura flacarii Tz se va lua ca temperatura în axa flacarii obtinuta din expresia lui Tz data în
anexa E, pentru conditia „cu tiraj fortat” sau „fara tiraj fortat” la o distanta l de la deschidere, masurata în
lungul axei flacarii dupa cum urmeaza:

pentru conditia „fara tiraj fortat”:

(C.11a)

pentru conditia „cu tiraj fortat”:

pentru un stâlp în dreptul unei deschideri:

l=0 (C.11b)

pentru un stâlp între doua deschideri, l este distanta în lungul axei flacarii la un punct pe distanta
orizontala s de la peretele compartimentului de incendiu. Considerând ca nu exista marchiza sau balcoane
deasupra deschiderii:

(C.11c)
 unde:

X si x sunt date în anexa E.

C.2.4. Coeficientul de absorbtie a flacarii

(1) Pentru conditia „fara tiraj fortat”, coeficientul de absorbtie a flacarii az se va lua zero.

(2) Pentru conditia „cu tiraj fortat”, coeficientul de absorbtie a flacarii az se va lua egal cu emisivitatea
z a flacarii relevante, vezi C.2.2.

C.3. Grinzi neînghitite de flacari

C.3.1. Transferul termic prin radiatie

(1) De-a lungul paragrafului C.3 se presupune ca nivelul la care se gaseste partea de jos a grinzii nu
este mai jos decât nivelul la care este partea de sus a deschiderii în compartimentul de incendiu.

(2) Trebuie facuta distinctia între o grinda paralela cu peretele exterior al compartimentului de
incendiu si o grinda perpendiculara pe peretele exterior al compartimentului de incendiu, vezi figura C.5.

(3) Daca grinda este paralela cu peretele exterior al compartimentului de incendiu, temperatura
medie a elementului de otel Tm se va determina pentru un punct pe lungimea barei care se gaseste exact
deasupra centrului deschiderii. Pentru acest caz fluxul termic prin radiatie l z de la flacara se va determina
din:

(C.12)

unde:

este factorul de configuratie global pentru flacara opusa direct grinzii, vezi C.1.4;

este emisivitatea flacarii, vezi C.3.2;

Tz este temperatura flacarii din C.3.3 [K].

(4) Daca grinda este perpendiculara pe peretele exterior al compartimentului de incendiu,

temperatura medie a grinzii se va determina într-o serie de puncte dispuse la 100 mm de-a lungul deschiderii
grinzii. Temperatura medie a elementului de otel T m se va lua ca maximul acestor valori. Pentru acest caz,
fluxul termic de radiatie Iz de la flacari se va determina din:

(C.13)

unde:

este factorul de configuratie global al grinzii pentru caldura flacarilor pe fata m, vezi C.3.2;

este factorul de configuratie global al grinzii pentru caldura flacarilor pe fata n, vezi C.3.2;

este emisivitatea totala a flacarilor pe fata m, vezi C.3.3;

este emisivitatea totala a flacarilor pe fata n, vezi C.3.3;

Tm este temperatura flacarii [K], vezi C.3.4.

C.3.2. Emisivitatea flacarii

 (1) Daca grinda este paralela cu peretele exterior al compartimentului de incendiu, deasupra unei
deschideri, emisivitatea flacarii z va fi determinata din expresia lui  din anexa E, folosind grosimea flacarii 
de la nivelul de sus al deschiderii. Considerând ca nu exista marchiza sau balcoane deasupra deschiderii, 
se va lua dupa cum urmeaza:

pentru conditia „fara tiraj fortat”:

(C.14a)

pentru conditia „cu tiraj fortat”:

(C.14b)

unde:

sunt date în anexa E.

(2) Daca grinda este perpendiculara pe peretele exterior al compartimentului de incendiu, între doua
deschideri, emisivitatea totala si a flacarilor pe fetele m si n vor fi determinate din expresia lui  date
în anexa E folosind o valoarea a grosimii flacarii dupa cum urmeaza:

pentru fata m: (C.15a)

pentru fata n: (C.15b)

unde:

m este numarul de deschideri pe fata m;

n este numarul de deschideri pe fata n;

este grosimea flacarii pentru deschiderea i.

(3) Grosimea flacarii se va lua dupa cum urmeaza: pentru conditia „fara tiraj fortat”:

(C.16a)

pentru conditia „cu tiraj fortat”:

(C.16b)

unde:

wi este latimea deschiderii;

s este distanta orizontala de la axa stâlpului la peretele compartimentului de incendiu, vezi C.1.

C.3.3. Temperatura flacarii

(1) Temperatura flacarii Tz se va lua ca temperatura în axa flacarii obtinuta din expresia lui Tz data în
anexa E, pentru conditia „cu tiraj fortat” sau „fara tiraj fortat”, la o distanta l de la deschidere, masurata în
lungul axei flacarii dupa cum urmeaza:

pentru conditia „fara tiraj fortat”:

 (C.17a)

pentru conditia „cu tiraj fortat”:

pentru o grinda paralela cu peretele exterior al compartimentului de incendiu, deasupra unei

deschideri:

l = 0 (C.17b)

pentru o grinda perpendiculara pe peretele exterior al compartimentului de incendiu, între doua

deschideri, l este distanta în lungul axei flacarii la un punct pe distanta orizontala s de la peretele
compartimentul de incendiu. Considerând ca nu exista marchiza sau balcoane deasupra deschiderii:

(C.17c)

unde:

X si x sunt date în anexa E.

C.3.4. Coeficientul de absorbtie a flacarii

(1) Pentru conditia „fara tiraj fortat”, coeficientul de absorbtie a flacarii az se va lua zero.

(2) Pentru conditia „cu tiraj fortat”, coeficientul de absorbtie a flacarii az se va lua egala cu
emisivitatea z a flacarii relevante, vezi C.2.2.

C.4. Stâlpi înghititi de flacari

(1) Fluxul de caldura emis prin radiatie lz de flacari se va determina din:

(C.18)

cu:

unde:

este fluxul de caldura prin radiatie de la flacara catre fata i a stâlpului;

este emisivitatea flacarii catre fata i a stâlpului;

i este numarul fetei (1), (2), (3) sau (4);

Ci este coeficientul de protectie a fetei i a elementului, vezi C.1.4;

Tz este temperatura flacarii [K];

To este temperanlra flacarii în deschidere [K] din anexa E.

 (2) Emisivitatea flacarilor pe fiecare dintre fetele 1, 2, 3 si 4 ale stâlpului va fi determinata din
expresia lui  din anexa E, folosind grosimea flacarii  egala cu dimensiunea i indicata în figura C6
corespunzând fetei i a stâlpului.

(3) Pentru conditia „fara tiraj fortat” vor fi folosite valorile lui i la nivelul de sus al deschiderii, vezi
figura C.6(a).

(4) Pentru conditia „cu tiraj fortat”, daca nivelul intersectiei axei flacarii si axa stâlpului este sub
nivelul de sus al deschiderii, vor fi folosite valorile i la nivelul intersectiei, vezi figura C.6(b)(1). Altfel, valorile
i vor fi folosite la nivelul de sus al deschiderii, vezi figura C.6(b)(2), exceptând cazul la acest nivel, în
acest caz folosindu-se valorile de la nivelul la care .

(5) Temperatura flacarii Tz se va lua ca temperatura în axa flacarii obtinuta din expresia lui Tz, data
în anexa E, pentru conditia „fara tiraj fortat” sau „cu tiraj fortat” functie de caz, la o distanta l de la deschidere,
masurata în lungul axei flacarii dupa cum urmeaza:

pentru conditia „fara tiraj fortat”:

(C.19a)

pentru conditia „cu tiraj fortat”, l este distanta în lungul axei flacarii la nivelul unde i este masurat.
Considerând ca nu exista marchize sau balcoane deasupra deschiderii:

(C.19b)

unde:

h,X,x si z sunt date în anexa E.

(6) Coeficientul de absorbtie a flacarii az se va determina din:

(C.20)

unde:

sunt emisivitatile flacarii pe fetele 1, 2 si 3 ale stâlpului.

a) Conditia ’fara tiraj fortat’

C.5. Grinzi total sau partial înghitite de flacari

C.5.1. Transferul termic prin radiatie

C.5.1.1. Generalitati

(1) În C.5 se presupune ca nivelul partii inferioare a grinzii nu este mai jos de nivelul partii de sus a
deschideri lor adiacente în compartimentul de incendiu.

(2) Trebuie facuta distinctia între o grinda paralela cu peretele exterior al compartimentului de
incendiu si o grinda perpendiculara pe peretele exterior al compartimentului de incendiu, vezi figura C.7.

(3) Daca grinda este paralela cu peretele exterior al compartimentului de incendiu, temperatura ei
medie Tm se va determina într-un punct de-a lungul grinzii situat deasupra centrului deschiderii.
 (4) Daca grinda este perpendiculara pe peretele exterior al compartimentului de incendiu, valoarea
temperaturii medii se va determina într-o serie de puncte dispuse la 100 mm de-a lungul deschiderii grinzii.
Valoarea maxima în aceste puncte se va adopta ca temperatura medie a elementului de otel Tm.

(5) Fluxul termic de radiatie Iz se va determina din:

(C.21)

unde:

este fluxul termic de radiatie al flacarii catre fata i a grinzii;

i este numarul fetei (1), (2), (3) sau (4).

C.5.1.2 Conditia „fara tiraj fortat”

(1) Pentru conditia „fara tiraj fortat”, trebuie facuta distinctia între cazurile în care partea de sus a
flacarii este deasupra nivelului partii de sus a grinzii si cel în care este sub acest nivel.

(2) Daca partea de sus a flacarii este deasupra nivelului partii de sus a grinzii:

(C.22a)

(C.22b)

(C.22c)

(C.22d)

unde:

este emisivitatea flacarii catre fata i a grinzii, vezi C.5.2;

T0 este temperatura în dreptul deschiderii [K] din anexa E;

Tz,1 este temperatura flacarii [K] din anexa E, nivelul de la partea de jos a grinzii;

Tz,2 este temperatura flacarii [K] din anexa E, nivelul de la partea de sus a grinzii.

(3) În cazul unei grinzi paralele cu peretele exterior al compartimentului de incendiu, C 4 poate fi luat
zero, daca grinda este lipita de perete, vezi figura C. 7.

(4) Daca partea de sus a flacarii este sub nivelului partii de sus a grinzii:

(C.23a)

(C.23b)

(C.23c)

(C.23d)
 unde:

Tx este temperatura flacarii la vârf [813 K);

hz este înaltimea flacarii deasupra partii de jos a grinzii.

C.5.1.3. Conditia „cu tiraj fortat”

(1) Pentru conditia „cu tiraj fortat”, în cazul grinzilor paralele cu peretele exterior al compartimentului
de incendiu, trebuie facuta distinctia între cele lipite de perete si cele care nu sunt lipite de perete, vezi figura
C.7.

(2) Pentru o grinda paralela cu peretele, dar nelipita de perete, sau pentru o grinda perpendiculara
pe perete:

(C.24a)

(C.24b)

(C.24c)

(C.24d)

(3) Daca grinda este paralela cu peretele si lipita de el, doar fata de jos se va considera inghitita de
flacari, iar o fata si partea de sus se vor considera expuse transferului termic prin radiatie din partea
suprafetei superioare a flacarii, vezi figura C7(b)(2). Astfel:

(C.25a)

(C.25b)

(C.25c)

(C.25d)

unde:

este factorul de configuratie relativ la suprafata de sus a flacarii, pentru fata i a grinzii, vezi anexa
E.

C.5.2. Emisivitatea flacarii

(1) Emisivitatea flacarii pentru fiecare din fetele 1, 2, 3 sau 4 ale grinzii, se va determina din
expresia lui  data în anexa E, folosind o grosime a flacarii  egala cu dimensiunea i indicata în figura C.7,
corespunzator fetei i a grinzii.

C.5.3. Coeficientul de absorbtie a flacarii

(1) Coeficientul de absorbtie a flacarii az se va determina din:

(C.26)

[top]
  

Anexa D [informativ]

Factorul de configuratie

(1) Factorul de configuratie  este definit în 1.3(1). EI masoara fractiunea din fluxul total de caldura
emis prin radiatie ce paraseste o suprafata si ajunge la o suprafata receptoare. Valoarea lui depinde de
marimea suprafetei radiante, distanta dintre suprafata radianta si cea receptoare, si orientarea lor relativa.

(2) În aceasta anexa toate suprafetele radiante sunt presupuse de forma dreptunghiulara. Ele
cuprind ferestrele si alte deschideri în peretii compartimentul de incendiu si suprafetele dreptunghiulare
echivalente ale flacarilor, vezi C.1.4.

(3) În calculul factorului de configuratie pentru o situatie data, un contur dreptunghiular va trebui
desenat în jurul sectiunii transversale a elementului, receptor a radiatiei termice, ca în figura D.1. Valoarea
lui  se va determina în punctul median al fiecarei laturi al acestui contur dreptunghiular.

(4) Factorul de configuratie pentru fiecare suprafata receptoare se va determina ca suma

contributiilor fiecarei zone de pe suprafata radianta, care sunt vizibile din punctul P pe suprafata receptoare,
ca în figura D.2 si D.3. Aceste zone se vor defini relative la punctul X unde o linie orizontala perpendiculara
pe suprafata receptoare întâlneste planul continând suprafata radianta. Nu trebuie considerata contributia
suprafetelor umbrite din figura D.3 care nu sunt vizibile din punctul P.

(5) Daca punctul X se gaseste în afara suprafetei radiante, factorul de configuratie efectiv va fi
calculat prin adaugarea contributiei a doua dreptunghiuri ce se întind din X catre partea mai îndepartata a
suprafetei radiante, si scaderea contributiei a doua dreptunghiuri ce se întind din X catre partea mai
apropiata a suprafetei radiante.

(6) Contributia fiecarei zone se va determina dupa cum urmeaza:

a. suprafata receptoare paralela cu suprafata radianta:

(D.1)

cu:

a=h/s

b=w/s

unde:

s este distanta de la P la X;

h este înaltimea zonei pe suprafata radianta;

w este latimea acestei zone.

b. suprafata receptoare perpendiculara pe suprafata radianta:

(D.2)

c. suprafata receptoare într-un plan înclinat cu unghiul  pe suprafata radianta:

 (D.3)

[top]

Anexa E [informativ]

Actiuni termice pe elemente exterioare – metode de calcul simplificat

E.1. Scop

(1) Aceasta metoda permite determinarea:

- temperaturii maxime a unui compartiment de incendiu;

- marimea si temperatura flacarilor din deschideri;

- parametrii radiatiei si convectiei;

(2) Aceasta metoda considera conditii stationare pentru determinarea parametrilor ce intervin în
expresiile de mai jos, conducând la rezultate acoperitoare;

E.2. Simboluri si unitati

AF suprafata podelei compartimentului de incendiu [m2]

AT suprafata totala a podelei, tavanului si peretilor minus suprafata ferestrelor [m 2]

 Aw suprafata totala a ferestrelor din pereti

Awi suprafata ferestrei i [m2]

d caracteristica geometrica a unui element structural exterior (diametrul sau partea) [m]

D adâncimea compartimentului de incendiu [m]

g acceleratia gravitationala [m/s2]

h media ponderata a înaltimilor ferestrelor din pereti

ha proiectia orizontala a înaltimii ferestrei [m]

hi înaltimea ferestrei i [m]

l lungimea axei de la fereastra la punctul în care se face calculul [m]

L încarcarea din foc (= AF Q) [kg de lemne]

Q densitatea încarcarii cu foc pe suprafata podelei [kg de lemne/m 2]

R rata de combustie [kg de lemne/s]

Ta temperatura initiala (=293) [K]

Tf temperatura focului [K]

To temperatura flacarii în fereastra [K]

Tz temperatura flacarii în lungul axei [K]

u viteza vântului [m/s]

w suma Iatimilor ferestrelor pe toti peretii

wi latimea ferestrei i [m]

wz latimea flacarii [m]

W latimea peretelui continând ferestre [m]

x proiectia orizontala a flacarii (dinspre fatada) [m]

X lungimea flacarii în lungul axei [m]

z înaltimea flacarii (de la partea de sus a ferestrei) [m]

factorul de deschidere al compartimentului de incendiu [m1/2]

 coeficientul de transfer termic prin convectie [kW/m2K]

 emisivitatea flacarii
  densitatea gazului (presupus a fi 0,45) [kg/m3]

 grosimea flacarii [m]

durata de ardere libera a focului (presupus a fi 1200) [s]

E.3. Conditii de folosire

(1) Când exista mai mult de o fereastra, înaltimea medie, suprafata ferestrei si latimea, sunt date în
compartimentul de incendiu relevant dupa cum urmeaza:

- Media ponderata a înaltimilor ferestrelor din pereti:

(E.1)

- Suma suprafetelor ferestrelor din pereti:

(E.2)

- Suma latimilor ferestrelor din pereti:

(E.3)

(2) Când sunt ferestre pe mai mult de un perete, raportul D/W va trebui obtinut dupa cum urmeaza:

(E.4)

unde:

Wl este latimea peretelui 1, continând suprafata cea mai mare cu ferestre;

Aw1 este suma suprafetelor ferestrelor pe peretele 1;

W2 este latimea peretelui compartimentului de incendiu, perpendicular pe peretele 1.

(3) Când exista un miez în compartimentul de incendiu, raportul D/W se obtine dupa cum urmeaza:

Se aplica definitiile din E.3(6);

C1 si C2 sunt lungimea si latimea miezului;

W1 si W2 sunt lungimea si latimea compartimentului de incendiu:

(E.5)

(4) Într-un perete exterior, fereastra este întreaga portiune din acest perete neavând rezistenta la foc
necesara pentru stabilitatea cladirii.
 (5) Suprafata totala a ferestrei într-un perete exterior este:

- suprafata totala conform (4), daca este mai mica de 50% din suprafata relevanta a peretelui
exterior al compartimentului de incendiu;

- în primul caz suprafata totala, în al doilea 50% din suprafata relevanta a peretelui exterior al
compartimentului de incendiu, daca, conform (4), suprafata este mai mare de 50%. Aceste doua cazuri
trebuie considerate în calcule. Când se foloseste 50% din suprafata peretelui exterior, pozitia si geometria
suprafetelor deschise trebuie alese încât sa conduca la cazul cel mai defavorabil.

(6) Dimensiunile compartimentului de incendiu nu trebuie sa depaseasca 70 m în lungime, 18 m în

latime si 5 m în înaltime.

(7) Temperatura flacarii se va considera uniforma de-a lungul Iatimii si grosimii flamei.

E.4. Efectul vântului

E.4.1. Modul de ventilatie

(1) Daca exista ferestre pe partea opusa a compartimentului de incendiu, sau daca exista aer
aditional suflat de la o alta sursa (alta decât ferestrele), calculul trebuie facut cu conditia „cu tiraj fortat”. Altfel
calculul este facut cu conditia „fara tiraj fortat”.

E.4.2. Deflectia flacarii de catre vânt

(1) O flacara se presupune ca paraseste compartimentul de incendiu, printr-o deschidere, vezi figura
E.1 :

- perpendicular pe fatada;

- cu o deflectie, datorita efectului vântului, de +45˚ sau -45˚ cu fatada.

E.5. Caracteristicile focului si flacarii

E.5.1. Fara tiraj fortat

(1) Rata de combustie se calculeaza cu relatia:

(E.6)

(2) Temperatura compartimentului de incendiu:

(E.7)

(3) Înaltimea flacarii, vezi figura E.2:

(E.8)

Nota: Cu , aceasta ecuatie se poate simplifica la:

(E.9)
 (4) Latimea flacarii este latimea ferestrei, vezi figura E.2.

(5) Adâncimea flacarii este 2/3 din înaltimea ferestrei: 2/3 h, vezi figura E.2.

(6) Proiectia orizontala a flacarii:

- daca exista perete deasupra ferestrei:

- pentru       (E.10)

- pentru h>1,25w si distanta catre oricare fereastra >4w;

(E.11)

- alte cazuri: (E.12)

- daca nu exista perete deasupra ferestrei:

(E.13)

(7) Lungimea flacarii de-a lungul axei:

- perete deasupra ferestrei

(E.14)

- nu exista perete sau h>1,25w:

(E.15)

(8) Temperatura flacarii în fereastra:

(E.16)

(9) Emisivitatea în fereastra: 1,0

(10) Temperatura flacarii în lungul axei:

(E.17)

unde:

l este lungimea axei de la fereastra la punctul în care se face calculul.

(11) Emisivitatea flacarii:

(E.18)

(12) Coeficientul de transfer termic prin convectie:

 (E.19)

(13) Daca o marchiza sau un balcon (cu proiectia orizontala: ha ) este dispus la partea de sus a
ferestrei pe întreaga ei latime, daca exista perete deasupra ferestrei si , înaltimea si proiectia
orizontala a flacarii se vor modifica dupa cum urmeaza:

- înaltimea flacarii z de la (3) este redusa cu ;

- proiectia orizontala a flacarii x de la (6), este marita cu ha.

(14) Cu aceleasi conditii ca la (13) pentru o marchiza sau balcon, în cazul în care nu exista perete
deasupra ferestrei sau h>1,25w, înaltimea si proiectia orizontala a flacarii se vor modifica dupa cum
urmeaza:

- înaltimea flacarii z de la (3) este redusa cu ha ;

- proiectia orizontala a flacarii x, obtinuta din (6) cu valoarea z de mai sus, este marita cu ha.

E.5.2. Tiraj fortat

(1) Rata de combustie:

(E.20)

(2) Temperatura compartimentului de incendiu:

(E.21)

(3) Înaltimea flacarii:

 (E.22)

Nota: Cu

(4) Proiectia orizontala a flacarii:

(E.23)

Nota: Cu u=6m/s:

(5) Latimea flacarii:

(E.24)

(6) Lungimea flacarii în lungul axei:

(E.25)

(7) Temperatura flacarii în fereastra:

(E.26)

(8) Emisivitatea în fereastra: 1

(9) Temperatura flacarii în lungul axei:

(E.27)

unde:

l este lungimea axei de la fereastra catre punctul în care se efectueaza calculul.

(10) Emisivitatea flacarii:

(E.28)

(11) Coeficientul de transfer termic prin convectie:

(E.29)
 Nota: Cu u=6m/s

(12) Efectul unui balcon sau a unei marchize: Dupa deflectarea orizontala de catre un balcon sau o
marchiza, traiectoria flacarii este aceeasi ca mai sus, deplasata în exterior cu latimea balconului, dar cu
valoarea X nemodificata.