Tema 1 - TERMENI ŞI EXPRESII SPECIFICE DIN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR ŞI

APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Np P 118 / 99 actualizat 2016

1. Acoperis- parte a constructiei care o inchide fata de exterior, peste ultimul nivel
construit.
Poate fi tip terasa sau cu sarpanta.
Acoperiş verde - acoperiş pe care este prevăzută vegetaţie (în mod deliberat, prin proiect),
peste stratul care realizează protecţia la intemperii.
2. Arie. ( construita si desfasurata) - suprafata orizontala a constructiei, delimitata de
elemente perimetrale. Aria construita (Ac) este delimitata de fetele exterioare ale
peretilor de inchidere
perimetrali la nivelul soclului (planul de contact cu terenul), iar aria desfasurata (Ad) a unei
constructii reprezinta suma ariilor construite

3. Ardere - reacţie exotermă a unei substanţe cu un comburant. (3) Atrium (paţio, curte de
lumină) - Volumul liber din interiorul unei clădiri, sau generat de mai multe clădiri, delimitat pe
una sau mai multe laturi de cel puţin două niveluri ale clădirii şi care nu este necesar să fie
aliniat pe verticală. (4) Cale de evacuare - circulaţie funcţională (orizontală sau verticală)
destinată evacuării utilizatorilor în caz de incendiu.

4.Cale comună de evacuare - cale de evacuare folosită de utilizatorii diferitelor spaţii sau
funcţiuni ale clădirii.
5. Clădire înaltă - clădire civilă supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosit de
utilizatori este situat între 28 m şi 45 m faţă de terenul sau carosabilul adiacent cel puţin pe o
latură. Clădirile înalte trebuie să permită accesul autospecialelor serviciilor pentru situaţii de
urgenţă pe minimum două (2) laturi.
6. Clădire foarte înaltă - clădire civilă supraterană la care pardoseala ultimului nivel folosibil este
situată peste înălţimea de 45 m faţă de terenul sau carosabilul adiacent cel puţin pe o latură.
Clădirile foarte înalte trebuie să permită accesul autospecialelor serviciilor pentru situaţii de
urgenţă pe minimum două (2) laturi. Sunt considerate foarte înalte, clădirile de locuit la care
pardoseala ultimului nivel folosibil este situată pesteînălţimea de 50 m faţă de terenul sau
carosabilul adiacent cel puţin pe o latură.

7. Clase de comportare la foc a produselor pentru construcţii - expresii cantitative exprimate în

termeni de performanţă pentru modul lor de comportare la acţiunea focului, în condiţii de
utilizare finală:
(clase de reacţie la foc, clase de rezistenţă la foc, performanţă la foc exterior).
8. Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor pentru construcţii (cu excepţia
pardoselilor, produselor termoizolante pentru tubulaturi liniare şi a cablurilor electrice),
sunt A1, A2. B, C, D, E şi F,
- respectiv: A1 - produse incombustibile care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului;
- A2 - produse care nu se pot aprinde cu flacără şi a căror contribuţie la dezvoltarea
incendiului este extrem de limitată;
- B - produse care se sting în lipsa unei flăcări de întreţinere şi al căror aport la dezvoltarea
incendiului este foarte mic;

1
- C - produse combustibile care contribuie la dezvoltarea incendiului în anumite limite; D -
produse combustibile care contribuie la dezvoltarea şi propagarea incendiului;
- E - produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este
importantă;
- F - produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este foarte
importantă.
- La fiecare produs se specifică emisia de fum (s1, s2 şi s3) şi a picăturilor/particulelor
arzânde (d0, d1 şi d2), conform “Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea
produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc”
-
- Clasele de performanţă privind reacţia la foc a pardoselilor pentru construcţii sunt: A1FL,
A2FL, BFL, CFL, DFL, EFL şi FFL, cu specificarea emisiei de fum (s1 sau s2).
- Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor termoizolante pentru tubulaturi
lineare, sunt: A1L, A2L, BL, CL, DL, EL şi FL cu specificarea emisiei de fum (s1, s2 şi s3) şi a
picăturilor/particulelor arzânde (d0, d1 şi d2).
- Clasele de reacţie la foc ale cablurilor electrice, sunt: Aca, B1ca, B2ca, Cca, Dca, Eca şi Fca,
cu specificarea emisiei de fum (s1, s1a, s1b, s2 sau s3) şi a picăturilor/particulelor arzânde
(d0, d1 sau d2) şi a conductivităţii (a1, a2 sau a3)
-
9. Combustibil - produs care poate arde. (adjectiv) capabil să fie aprins și să ardă.
(substantiv) produs care poate arde.
10. Compartiment de incendiu - construcţie independentă sau porţiune a acesteia ori grup
de construcţii comasate în limita ariilor construite (Ac) stabilite, amplasate la distanţele de
siguranţă normate faţă de construcţii învecinate sau delimitate prin elemente de
compartimentare rezistente la foc.
11. Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un
material, produs sau ansamblu de construcţie este supus unei încercări standardizate.
12. Construcţie (clădire) - ansamblu constructiv şi instalaţiile utilitare aferente acesteia,
inclusiv mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor asigurate.
13. Construcţie închisă - alcătuire constructivă supraterană anvelopată (închisă perimetral
cu pereţi şi prevăzută cu acoperiş).
14. Construcţie deschisă - construcţie descoperită (fără acoperiş) sau construcţie acoperită
care are goluri permanent deschise pe cel puţin 50% din suprafaţa închiderilor perimetrale.

15 Criterii de performanţă - condiţii specifice în raport de care se evaluează îndeplinirea

unei cerinţe de performanţă.
Criteriile de performanţă pentru rezistenţa la foc a produselor de construcţii, sunt simbolizate
astfel:
 R - capacitate portantă (aptitudinea elementului de construcţie să reziste la o expunere la
foc sub acţiuni mecanice specificate, pe o faţă sau pe mai multe feţe, pe timpul normat, sub
acţiuni mecanice specificate, fără pierderea stabilităţii structurale);
 E - etanşeitate la foc (capacitatea unui element de construcţie cu funcţie de separare, de a
rezista la expunere la foc pe o faţă, fără transmiterea focului la faţa neexpusă ca rezultat al
trecerii flăcărilor sau a gazelor fierbinţi şi care pot provoca aprinderea feţei neexpuse sau a
oricărui material situat adiacent acestei suprafeţe);
 I - izolare termică la foc (capacitatea unui element de construcţie de a rezista la expunerea la
foc numai pe o faţă, fără propagarea focului ca rezultat al transferului de căldură de la faţa

2
expusă la faţa neexpusă, astfel încât suprafaţa neexpusă şi orice material din - vecinătatea
acesteia să nu se aprindă, asigurând astfel o barieră de protecţie a utilizatorilor împotriva
căldurii)
 W - radiaţie termică (capacitatea unui element de construcţie de a rezista la expunerea la
foc numai pe o faţă, astfel încât să reducă posibilitatea propagării focului ca rezultat al radiaţiei
de căldură fie prin element, fie de la faţa neexpusă la foc la materialele situate adiacent acestei
suprafeţe);
 M - acţiune mecanică (capacitatea unui element de construcţie de a rezista la impactul
generat de afectarea structurală a unui alt element de construcţie expus la foc);
 C - autoînchidere (capacitatea unui element de protecţie - uşă, fereastră, oblon etc.), de a se
închide complet în rama sa şi de a acţiona orice dispozitiv de închidere care poate fi ataşat,
fără intervenţie umană, prin energia acumulată sau prin redarea energiei acumulate în cazul
întreruperii alimentării cu energie.
 S - etanşeitate la fum (capacitatea unui element de construcţie de a reduce sau elimina
trecerea gazelor sau a fumului de pe o parte, pe cealaltă parte a sa). Sa ia în considerare
etanşeitatea la fum numai la temperatura ambiantă, iar Sm ia în considerare etanşeitatea la
fum atât la temperatura ambiantă cât şi la cea de 200ºC. În cazul tubulaturii de evacuare a
fumului „S” indică un debit de trecere mai mic de 5 m3 /(h·m2 ).
 P sau PH (continuitate în alimentarea cu energie electrică şi/sau transmisie de semnal pe
durata incendiului);
 G - rezistenţa la foc de funingine (capacitatea coşului şi a produselor pentru coşuri de a
rezista la foc de funingine);
 K - capacitatea de protecţie la foc (capacitatea unei acoperiri de a asigura pentru materialul
de sub acoperire, protecţie la aprindere, carbonizare sau altă deteriorare, pentru o durată de
timp specific

 DH - durata de stabilitate la curba standard temperatură - timp.

16. Incendiu - ardere autoîntreţinută care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu care
produce pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pagube materiale, ce necesită o intervenţie
organizată în scopul întreruperii procesului de ardere

17Incendiu generalizat - stare de ardere cu flacără a tuturor materialelor combustibile pe

durata unui incendiu.
18 Incombustibil - material sau produs incapabil să ardă în condiţii specificate, clasa de reacţie
la foc A1 sau A2-s1d0.
19. Inflamabilitate - aptitudine a unui material sau produs, de a arde cu flacără în condiţii
specificate .

20 Inflamabil - material sau produs capabil să ardă cu flacără în condiţii specificate.

21 Inflamare generalizată (flash-over) - trecerea bruscă la starea de ardere generalizată pe
întreaga suprafaţă a materialelor şi produselor combustibile dintr-o incintă închisă.
22 Încăperi cu aglomerări de persoane - încăperi în care se pot afla simultan cel puţin 50 de
persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică sau egală cu 4 m2 .
23. Învelitoare - element component al acoperişurilor tip şarpantă sau terasă, cu rol de
asigurare a etanşeităţii construcţiei faţă de intemperii (hidroizolaţie

3
24. Pod - volum construit fără funcţiuni, cuprins între ultimul planşeu al construcţiei şi
acoperişul acesteia.
25 Risc de incendiu - produsul dintre probabilitatea de iniţiere a unui incendiu în încăperi,
spaţii, construcţii, compartimente de incendiu sau instalaţii, într-o situaţie tehnică dată şi
gravitatea estimată a consecinţelor incendiului. În cuprinsul reglementării, riscul de incendiu se
stabileşte corespunzător densităţii sarcinii termice şi a funcţiunii spaţiului respectiv.

26. Reacţie la foc - comportare a unui produs care prin propria sa descompunere alimentează
un foc la care este expus, în condiţii specificate. Atunci când în normativ se precizeză
“minimum” sau „cel puţin”, acestea se referă la fiecare din componenţii indicaţiei (litere şi
sufixuri).

27 Rezistenţă la foc - aptitudinea unui produs/element de construcţie de a răspunde funcţiilor

cerute (capacitate portantă, etanşeitate şi izolare termică la foc), pe o durată de timp
determinată şi/sau orice altă funcţie, determinată într-o încercare standardizată de rezistenţă
la foc sau în baza modelelor de calcul din standardele SR EN 1991-1-2, SR EN 1992-1-2, SR EN
1993-1-2, SR EN 1994-1-2, SR EN 1995-1-2, SR EN 1996-1-2, precum şi SR EN 1999-1-2,
împreună cu amendamentele, eratele şi Anexele naţionale ale acestora

28 Sarcină termică - energie termică , care poate fi produsă prin arderea completă a tuturor
materialelor şi produselor combustibile dintr-o incintă, inclusiv elementele de construcţie şi
finisajele suprafeţelor construite (exprimată în Mj).

29 Scenariu de securitate la incendiu - parte a pieselor scrise ale proiectului construcţiei sau
amenajării, care sintetizează regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor stabilite prin
documentaţiile tehnice de proiectare/execuţie elaborate, în scopul asigurării securităţii
utilizatorilor şi a bunurilor.

30 Şarpantă - ansamblul structural al acoperişului unei construcţii, pe care se dispun suportul

învelitorii şi învelitoarea sau panourile de invelitoare.

31 Temperatură de inflamabilitate - temperatură minimă la care trebuie încălzit un material

sau produs pentru ca vaporii emişi să se aprindă instantaneu în prezenţa unei flăcări, în condiţii
specificate (exprimată în grade Celsius).
32. Temperatură de autoaprindere - temperatură minimă la care trebuie încălzit un material
sau produs pentru ca vaporii emişi să se aprindă instantaneu în absenţa oricărei surse de
aprindere, în condiţii specificate (exprimată în grade Celsius).