PRELEGEREA 5

DEFINIREA CONSTRUCŢIILOR
ÎN CONTEXTUL SECURITĂŢII LA INCENDIU
Generalităţi

Performanţa unei construcţii poate fi tratată şi pentru fiecare cerinţă esenţială în parte; astfel,
putem discuta de performanţa privind securitatea la incendiu a construcţiei.
În particular, performanţa privind securitatea la incendiu a construcţiei este dată de:
- performanţa produselor pentru construcţii cu rol în securitatea la incendiu;
- performanţa întregului ansamblu construit.

5.1 Clasificarea construcţiilor din punctul de vedere al securitîţii la incendiu

Măsurile de prevenţie şi protecţie la incendiu, precum şi nivelurile de performanţă pentru o

construcţie, se adoptă funcţie de destinaţie/funcţiune, tip de construcţie şi categorie a sălii
aglomerate adăpostite. În acest sens, normativele româneşti privind securitate la incendiu a
construcţiilor (cuprinzând clădilile, instalaţiile şi amenajările) fac deosebire între acestea.
Destinaţii/funcţiuni. În practica securităţii la incendiu a construcţiilor, în România, în cazul
construcţiilor supraterane (cu sau fără subsoluri sau demisoluri), precum şi a celor subterane se
disting următoarele destinaţii/funcţiuni (P 118-99):
- civile (publice): pentru locuit, comerţ, sănătate, cultură, învăţământ, sport, turism,
administrative etc.;
- de producţie şi/sau depozitare: pentru activităţi specifice de bază sau auxiliare (hale, ateliere,
depozite etc.);
- mixte: pentru diferite activităţi civile (publice), de producţie şi/sau depozitare sau civile
(publice) şi de producţie şi/sau depozitare înglobate în acelaşi volum construit.

Construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice se tratează, după caz, prin asimilare cu

construcţiile civile sau de producţie sau de depozitare funcţie de destinaţiile acestora.
Tipuri de construcţii. În practica securităţii la incendiu a construcţiilor, în România, se disting
următoarele tipuri de construcţii (P 118-99):
- înalte: cele civile supraterane, la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste
28 m (dar sub 45 m) faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenţie
ale pompierilor, aferent clădirii; nu sunt considerate clădiri înalte construcţiile care nu adăposteasc
persoane, clădirile civile la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă maxim
50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii
tehnice aferente construcţiei şi circulaţii funcţionale;
- foarte înalte: cele civile supraterane la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la
peste 45 m faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenţie ale
pompierilor, aferent clădirii;
- deschise: cele descoperite sau acoperite tip şopron, nedelimitate perimetral pe minim două
laturi sau delimitate, pe aceste două laturi, cu plasă, trafor etc.;
- închise: cele acoperite şi delimitate perimetral cu pereţi;
- monobloc: cele închise cu aria construită de cel puţin 20000 m2 şi lăţimea mai mare de 72 m;

63
 - blindate: cele supraterane închise, unde activitatea se desfăşoară numai la lumină artificială,
având acoperiş şi pereţi de închidere perimetrală plini, în care se prevăd numai goluri psihologice şi
uşi de acces (încăperile blindate cu o arie construită mai mare de 700 m 2 sunt considerate construcţii
blindate).

Tipuri de încăperi. În practica securităţii la incendiu a construcţiilor, în România, se disting

următoarele tipuri de încăperi (P 118-99):
- cu aglomerări de persoane: cele care pot adăposti simultan cel puţin 50 de persoane,
fiecăreia revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2;
- săli aglomerate: încăperi sau grupuri de încăperi ce comunică direct între ele, prin goluri
protejate sau neprotejate, în care suprafaţa ce îi revine unei persoane este mai mică de 4 m 2 şi în
care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane; când sunt situate la parter se consideră săli
aglomerate cele cu mai mult de 200 de persoane; după destinaţie, se disting două categorii de săli
aglomerate (tabelul 5.1): S1 şi S2.

Tabelul 5.1 Categorii de săli aglomerate (P118-99)

Categoria sălii aglomerate Destinaţia sălii aglomerate
Teatre dramatice şi muzicale, săli de spectacole, circuri, expoziţii comerciale,
S1
muzee cu exponate combustibile, magazine cu mărfuri combustibile etc.
Săli pentru proiecţii cinematografice, cantine şi restaurante, săli de lectură, muzee
cu exponate incombustibile, expoziţii permanente de artă, auditorii, săli de
S2
întruniri, saloane de dans, săli de concert, săli de sport, săli de aşteptare, de cult,
vestiare etc.
Notă:
1. Sălile aglomerate a căror destinaţie nu este cuprinsă în tabel, se încadrează prin asimilare .

În practica securităţii la incendiu a construcţiilor, în România, se mai utilizează termeni ca (P

118-99):
- supantă: planşeu intermediar, deschis pe una sau mai multe laturi faţă de încăperea în care
este dispus;
- nivel: spaţiu construit suprateran sau subteran al construcţiei închise sau deschise, delimitat
de planşee; constituie nivel supanta care ocupă mai mult de 40% din suprafaţa încăperii/spaţiului în
care se află;
- demisol: nivel al construcţiei având pardoseala situată sub cota terenului amenajat
(carosabilului) cu maxim jumătate din înălţimea liberă a acestuia şi prevăzut cu ferestre în pereţii de
închidere perimetrală; se consideră nivel suprateran al construcţiei;
- mansardă: spaţiu funcţional amenajat în volumul podului construcţiei; se include în numărul
de niveluri supraterane ale construcţiei;
- atrium: spaţiu închis din interiorul construcţiei delimitată pe una sau mai multe laturi de cel
puţin patru niveluri ale construcţiei.

5.2 Compartimentul de incendiu

Compartimentul de incendiu (1) este construcţia sau o parte a construcţiei, conţinând una sau
mai multe încăperi sau spaţii, delimitată prin elemente pentru construcţii destinate să îl izoleze de
restul clădirii, în scopul limitării propagării incendiului pe o durată determinată.
Compartimentul de incendiu (2) este grupul de clădiri delimitat prin spaţii şi/sau elemente
pentru construcţii destinate să îl izoleze de un alt grup de clădiri sau alte construcţii, în scopul
limitării propagării incendiului pe o durată determinată.
Compartimentul de incendiu (3), prin generalizare, este entitatea minimă construită în scopul
limitării propagării incendiului pe o durată determinată, delimitată specific prin spaţiu de siguranţă

64
sau element pentru construcţii antifoc (notă: se intenţionează înlocuirea termenului antifoc prin includerea în
grupul elementelor rezistente la foc pentru care se precizează caracteristicile ).

5.3 Aprecierea simplificată a riscului de incendiu la construcţii

Încă din faza de proiectare, apoi în cea de execuţie şi pe întreaga durată de existenţă,
construcţiile de orice tip, dispozitivele, echipamentele şi instalaţiile trebuie supuse unei examinări
sistematice şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu. În
procesul de identificare, evaluare şi control al riscurilor de incendiu trebuie să participe obligator
persoanele care concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, post-
utilizarea şi dezafectarea construcţiilor, echipamentelor şi instalaţiilor.
Riscul de incendiu se stabilieşte şi precizează pe zone, spaţii, încăperi, compartimente de
incendiu, clădiri sau instalaţii tehnologice, asigurându-se încadrarea lor în nivelurile de risc
specificate de reglementări.
Identificarea riscului de incendiu este procesul de stabilire şi determinare a factorilor care pot
genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu şi,
respectiv, nivelurilor de risc de incendiu.
Factorii care determină riscul de incendiu, la modul general, sunt: densitatea sarcinii termice,
clasele de combustibilitate sau periculozitate a materialelor şi substanţelor existente, sursele de
aprindere existente, condiţiile (împrejurările) preliminate care pot determina sau favoriza
aprinderea, măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor determinanţi. La stabilirea
factorilor de determinare a riscului de incendiu se vor avea în vedere, după caz, şi factorul uman
(număr de persoane, vârsta şi starea fizică a acestora, nivelul de instruire), nivelurile de performanţă
ale construcţiilor privind securitatea la incendiu (comportare şi rezistenţă la foc, stabilitate la foc,
preîntâmpinare a propagării incendiilor, căi de acces, evacuare şi intervenţie), fiabilitatea
instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice, nivelul de dotare cu mijloace tehnice destinate prevenirii
şi stingerii incendiilor, precum şi starea de funcţionare şi performanţele acestora şi alţi factori care
pot influenţa producerea dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
Niveluri de risc de incendiu la construcţii civile; acestea, în mod obişnuit şi simplificat, se
apreciază funcţie de densitatea sarcinii termice qs, după cum urmează:
- mic, pentru qs  420 MJ/m2;
- mijlociu, pentru qs = 420 ... 840 MJ/m2;
- mare, pentru qs  840 MJ/m2.

Notă: se intenţionează definirea nivelului de risc de incendiu foarte mare pentru qs  5040 MJ/m2.

Nivelurile de risc de incendiu la construcţii civile, tot în mod simplificat, se mai apreciază
funcţie de destinaţia/funcţiunea acesteia; anumite spaţii şi încăperi din clădirile civile se încadrează
la următoarele niveluri de risc de incendiu (indiferent de densitatea sarcinii termice):
- mare, spaţii în care se utilizează sau depozitează materiale sau substanţe combustibile (de
arhive, biblioteci, multiplicare, parcare pentru autovehicule etc.);
- mijlociu, spaţii în care se utilizează foc deschis (de bucătării, centrale termice, oficii cu
preparări calde etc.);
- mic, celelalte spaţii şi încăperi (având alte destinaţii decât cele de mai sus).

Notă: se intenţionează încadrări de spaţii şi încăperi la nivelul de risc de incendiu foarte mare.

În cazul încăperilor şi spaţiilor echipate cu instalaţii automate de stingere, riscurile de

incendiu mari pot fi considerate mijlocii, iar cele mijlocii pot fi considerate mici.
Riscul întregului compartiment de incendiu este dat de riscul cel mai mare, dacă spaţiul căruia
îi corespunde ocupă minim 30% din volumul întregului compartiment de incendiu.

65
 Niveluri de risc de incendiu la construcţii de producţie şi/sau depozitare (industriale);
acestea, în mod obişnuit şi simplificat, se apreciază funcţie de categoria de pericol de incendiu (A ...
E) la care se încadrează procesul tehnologic adăpostit (tabelul 5.2). Între nivelurile de risc de
incendiu la construcţii civile, şi categoriile de pericol de incendiu există corelaţiile:
- nivelului de risc de incendiu mic îi corespunde categoria de pericol de incendiu E;
- nivelului de risc de incendiu mijlociu îi corespunde categoria de pericol de incendiu D;
- nivelului de risc de incendiu mare îi corespunde categoria de pericol de incendiu C.

Notă: în situaţiile în care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi
apreciat ca fiind foarte mare, corespunzându-i categoriile de pericol de incendiu A şi B.

Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc având în vedere natura activităţilor desfăşurate,

caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau
depozitate şi densitatea sarcinii termice; categoriile de pericol de incendiu sunt prezentate în tabelul
5.2 (P 118-99).

Tabelul 5.2 Categorii de pericol de incendiu (P 118-99)

Categoria
Caracteristicile substanţelor şi materialelor
de pericol
ce determină încadrarea
de incendiu
Substanţe a căror aprindere sau explozie poate
să aibă loc în urma contactului cu oxigenul
A din aer, cu apa sau cu alte substanţe ori
materiale.
(BE3a)
Lichide cu temperatura de inflamabilitate a
vaporilor până la 280C, gaze sau vapori cu
limita inferioară de explozie până la 10%,
atunci când acestea pot forma cu aerul
amestecuri explozive.
Lichide cu temperatura de inflamabilitate a
vaporilor cuprinsă între 280C ... 1000C, gaze
sau vapori cu limita inferioară de explozie mai
B mare de 10%, atunci când acestea pot forma
cu aerul amestecuri explozive.
(BE3b)
Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în stare
de suspensie, în cantităţi ce pot forma cu aerul
amestecuri explozive.
C Substanţe şi materiale combustibile solide.
(BE2) Lichide cu temperatura de inflamabilitate a
vaporilor mai mare de 1000C.
Precizări
Nu determină încadrarea în categoriile A şi B
(BE3a) şi (BE3b) de pericol de incendiu:
- folosirea substanţelor solide, lichide sau gazoase
drept combustibil pentru ardere;
- scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf
care sunt în cantităţi ce nu pot forma cu aerul
amestecuri explozive.
În asemenea situaţii, încadrarea se face în
categoriile C, D sau E (BE2, BE1a, b), în funcţie
de densitatea sarcinii termice şi pericolul de
incendiu în ansamblu.
Nu determină încadrarea în categoria C (BE2) de
pericol, oricare din următoarele situaţii:
- folosirea substanţelor solide, lichide sau gazoase
drept combustibil pentru ardere;
- utilizarea lichidelor combustibile cu temperatura
de inflamabilitate peste 1000C la comenzi
hidraulice, răcire, ungere, filtre şi tratamente
termice, în cantităţi de max. 2 m 3, cu condiţia
luării unor măsuri locale pentru limitarea
propagării incendiului;
- folosirea echipamentului electric, care conţine
până la 60 kg ulei pe unitatea de echipament,
precum şi a fluxurilor de cabluri cu mai puţin de
3,5 kg material combustibil/ml pe flux;
- materialele şi substanţele combustibile din
spaţiul respectiv, inclusiv cele din utilaje care nu
se încadrează la aliniatul 2 sau cele utilizate la
transportul ori depozitarea materialelor
combustibile, a unor ambalaje, palete sau rafturi
combustibile, dacă nu se depăşesc în totalitate 105

66
 MJ/m2.

În situaţiile de mai sus, încadrarea se face în

funcţie de pericolul de incendiu în ansamblu, în
categoria D sau E de pericol de incendiu (BE1a,
b).
Substanţe sau materiale incombustibile în
stare fierbinte, topite sau incandescente, cu
D degajări de căldura radiantă, flăcări sau
scântei.
(BE1a)
Substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard
în calitate de combustibil.
Substanţe sau materiale incombustibile, în
E
stare rece sau materiale combustibile în stare
de umiditate înaintată (peste 80%), astfel încât
(BE1b)
posibilitatea aprinderii lor este exclusă.
Note:
1. Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu existentă într-o încăpere (spaţiu), compartiment de incendiu sau
construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu următoarele excepţii:
- categoriile A şi B de pericol de incendiu, al căror volum aferent este mai mic de 5% din volumul încăperii sau
compartimentului respectiv;
- categoriile C şi D de pericol de incendiu, cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul încăperii sau
compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 40 m2.
2. În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu pericol de explozie şi
a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau compartimentului respectiv.
3. În cazul existenţei mai multor categorii de pericol de incendiu, situate în puncte distincte ale încăperii sau ale
compartimentului de incendiu, se iau în considerare sumele volumelor aferente şi respectiv ariilor efective ale fiecărei
categorii de pericol; pentru categoriile C şi D de pericol de incendiu, însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre
spaţiile respective este mai mică de 40 m (măsurată pe orizontală).
4. Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la
întregul volum al acestora, când spaţiul având cea mai mare categorie de pericol reprezintă peste 30% din volumul
construit al compartimentului sau construcţiei analizate.
5. Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziv se ţine seama de scăpările şi degajările de gaze, vapori sau
praf, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie stabilite prin proiect la
instalaţiile şi utilităţile aferente.

5.4 Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor

Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei/compartimentului de incendiu (GRF) este

capacitatea globală a acesteia/acestuia de a răspunde la acţiunea focului; sunt definite cinci grade de
rezistenţă la foc: GRF I ... GRF V.
Încadrarea într-un grad de rezistenţă la foc este funcţie de clasa de combustibilitatea şi clasa
de rezistenţă la foc a principalelor elemente pentru construcţii (P 118-99, tabelul 5.3).
Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei, funcţie de destinaţie şi, eventual, nivelul riscului de
incendiu/categoria de pericol de incendiu se corelează cu aria construită, numărul de niveluri şi
capacitatea (numărul de persoane adăpostite) construcţiei.

Notă: se intenţionează înlocuirea termenului de grad de rezistenţă la foc cu nivel de stabilitate/rezistenţă la

incendiu, acesta din urmă fiind definit funcţie de clasele de rezistenţă la foc.

5.4.1 Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor civile (publice)

Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor civile supraterane se corelează cu:

- destinaţia, capacitatea şi numărul nivelurilor:

67
 - pentru cele având gradul de rezistenţă la foc I şi II, indiferent de capacitatea lor,
numărul de niveluri supraterane nu se limitează (cu excepţia construcţiilor având gradul de
rezistenţă la foc II cu săli aglomerate);
- pentru cele având gradul de rezistenţă la foc III ...V, numărul de niveluri se limitează
în funcţie de destinaţie şi număr de persoane adăpostite, tabelul 5.4;
- aria construită admisă, tabelul 5.5.

Tabelul 5.3 Grade de rezistenţă la foc pentru construcţii (P 118-99)

Nr. crt. Tipul elementelor de Gradul de rezistenta la foc
construcţie I II III IV V
1 Stâlpi, coloane, C0(CA1) C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C4(CA2d)
pereţi portanţi 2½ore 2ore 1ora 30min -
2 Pereţi interiori neportanti C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
30min 30min 15min 15min -
3 Pereţi exteriori neportanti C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
15min 15min 15min - -

4 Grinzi, planşee, nervuri, C0(CA1) C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C4(CA2d)

acoperişuri terasă 1ora 45min 45min 15min -
(30min)* (30min)*
5 Acoperişuri autoportante C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
fără pod (inclusiv 45min 30min 15min - -
contravântuiri), şarpante (30min)* (15min)*
ale acoperişurilor fără pod
6 Panouri de învelitoare şi C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
suporturi continue ale 15min - - - -
învelitoriilor combustibile
Note:
1. Se aplică în clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840 MJ/m 2.
2. Pentru stabilirea gradului de rezistenţă la foc este obligatoriu verificarea condiţiilor prevăzute la art. 2.1.11; 2.1.12 şi
5.1.6 din P118-99.

Tabelul 5.4 Construcţii civile supraterane: corelaţii la GRF III, IV, V (P 118-99)
Numărul maxim de niveluri
Destinaţia clădirii Capacitatea pentru clădiri având
(numărul maxim de persoane) gradul de rezistenţă la foc
III IV V
Clădiri care adăpostesc persoane ce nu se pot 150 2 1 1
evacua singure
Clădiri pentru muzee sau expoziţii care
nu adăpostesc valori deosebite şi nu sunt 300
săli aglomerate
Clădiri pentru cazare temporară 200 3 2 1
Clădiri pentru învăţământ de cultură generală 480
şi licee
Clădiri de locuit 200 5 3 2
Clădiri cu alte destinaţii, fără săli aglomerate 300 5 2 1

Tabelul 5.5 Construcţii civile supraterane: corelaţii la GRF (P 118-99)

Aria maximă construită (la sol) a unui compartiment de incendiu
Gradul de rezistenţă la foc ( m2)
cazul clădirilor cu un nivel cazul clădirilor cu mai multe niveluri
I, II 2500
III 1800
IV 1400 1000
V 1000 800
Note:

68
1. Pentru clădirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, ariile se pot majora cu 100%; când se prevăd
instalaţii automate de semnalizare a incendiilor, ariile se pot majora cu 25% . Majorările nu se cumulează.

Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor civile ce adăpostesc săli aglomerate se corelează

cu:
- amplasamentul sălii, categoria sălii, numărul locurilor şi numărul nivelurilor, tabelul 5.6;
- numărul nivelurilor supraterane admis pentru acestea, tabelul 5.7.

Tabelul 5.6 Clădiri civile ce adăpostesc săli aglomerate: corelaţii (1) la GRF I, II, III (P 118-99)
Capacitatea (numărul maxim de locuri)
Amplasarea sălilor aglomerate Categoria sălii în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii
I II III
Independentă sau compartiment de S1 nelimitat 5000 1000
incendiu S2 nelimitat 1500
Alipită pe o latură la construcţii cu S1 5000 2000 1000
alte destinaţii sau mai multe săli
aglomerate comasate într-o clădire S2 6000 4000 2000
Înglobată în construcţii cu alte S1 3000 2000 1000
destinaţii S2 5000 3000 1500

Tabelul 5.7 Clădiri ce adăpostesc săli aglomerate: corelaţii (2) la GRF I, II, III (P 118-99)
Categoria sălii Numărul maxim de niveluri supraterane admis
în funcţie de gradul de rezistenţă la foc
I II III
S1 nelimitat 5 2
S2 nelimitat 6 3

Amenajarea sau realizarea sălilor aglomerate în clădiri independente parter, având gradul de
rezistenţă la foc IV sau V se admite numai pentru:
- circuri mobile, magazine şi centre comerciale, săli de întruniri la care se asigură evacuarea
rapidă a ocupanţilor direct în exterior;
- cluburi şi discoteci, precum şi cinematografe cu funcţionare sezonieră având maxim 300 de
locuri;
- expoziţii provizorii de importanţă locală care nu adăpostesc exponate de valoare (potrivit
declaraţiei proprietarului/investitorului).

Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor înalte şi foarte înalte trebuie să fie I (P 118-99);
când au porţiuni cu înălţimea mai mică de 28 m se admite ca acestea să fie II, dacă în caz de
incendiu nu va fi afectată stabilitatea clădirii (acoperişurile sau terasele acestor tipuri de clădiri se
realizează din materiale incombustibile).
Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor pentru învăţământ (şcoli, licee) se recomandă (nu
se impune expres prin normativul de specialitate NP 010/1997) să fie I sau II. În condiţiile utilizării,
în acest scop, a unor construcţii având gradul de rezistenţă III … V trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru a realiza securitatea acestora în caz de incendiu.
Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor spitaliceşti trebuie să fie minimum II (NP
015/1997).

5.4.2 Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor industriale

Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor industriale se corelează cu:

- categoriile de pericol de incendiu la care se încadrează procesul tehnologic adăpostit, ariile
construite şi numărul nivelurilor maxim admis, tabelul 5.8.

69
Tabelul 5.8 Construcţii industriale: corelaţii la GRF (P 118-99)
Aria maximă construită (la sol) admisă pentru
construcţii sau compartimente de incendiu
Categoria
Gradul de Numărul de în funcţie de numărul de niveluri
de pericol
rezistenţă la foc niveluri admis (m2)
de incendiu
1 2 >2
A, B I, II 6 nelimitat nelimitat nelimitat
(BE3ab) III, IV, V nu se admit nu se admit nu se admit nu se admit
I nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat
C II 6 nelimitat 11700 7800
(BE2) III 3 5200 3500 2600
IV 2 2800 2000 nu se admit
V 1 1200 nu se admit nu se admit
I, II nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat
D III 3 6500 5200 3500
(BE1a) IV 2 3500 2600 nu se admit
V 1 1500 nu se admit nu se admit
I, II nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat
E III 3 7800 6500 3500
(BE1b) IV 2 3500 2600 nu se admit
V 2 2600 1500 nu se admit
Note:
1. Ariile construite se pot majora cu (majorările menţionate nu se cumulează):
- 100% pentru construcţiile, compartimentele şi celulele de incendiu echipate cu instalaţii automate de stingere;
- 50% pentru cele prevăzute cu sisteme corespunzătoare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi produse în
timpul incendiului;
- 25% pentru cele echipate cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor.
2. La construcţii şi compartimente de incendiu cu două sau mai multe niveluri, se poate mări aria parterului acestora în
limitele admise numai pentru construcţii parter, dacă planşeul de deasupra parterului este incombustiil, rezistent la foc
minim 2½ ore şi nu are goluri.

Bibliografie

1. Bălulescu P., Crăciun I., Agenda pompierului, EdituraTehnică, Bucureşti,1993.

2. Crăciun, I., Secară, V., Calotă, S., Niţă, A, Şerbu, T., Gherghinoiu, I., Roth, M.,Vale, I.,
Bălulescu, R., Protecţia împotriva incendiului, ghid pentru aplicarea normelor generale de prvenire
şi stingere a incendiilor, Editura Service Pompieri, Bucureşti, 2000.
3. Calotă ,S., Lencu, V., Şerbu, T., Protecţia împotriva incendiilor, vol.1, Editura Service Pompieri,
Bucureşti,1998.
4. ***, Norme tehnice privind protecţia construcţiilor contra focului. Indicativ P.118/1983.
5. ***, Termeni şi expresii P.S.I., Ministerul de Interne-Comandamentul Pompierilor, Serviciul
Editorial, Bucureşti, 1991.
6. Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 766/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 10
decembrie 1997.
7. ***, Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor aprobate prin Ordinul nr. 775 din 22
iulie 1998, Monitorul Oficial partea I, nr. 348 din 09.10.1998, Bucureşti, 1998.
8. ***, Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor indicativ P.118/1999, IPCT, Bucureşti 1999.

70
9. ***, Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor Normativului
P.118/1999-Siguranţa la foc a construcţiilor. Indicativ MP008-2000, IPCT, Bucureşti, 2000.
10. ***, Norme generale de apărare împotriva incendiilor aprobate cu ordinul nr. 163 din
28.02.2007.

71