Calculul rezistenţei la foc pentru constructii de beton

Elementele de beton existente în construcţii şi supuse la actiunea focului pot indeplinii rolul de
rezistenţă , de compartimentare şi izolare sau toate cele trei roluri .
Dacă elementele au rol de rezistenţă ele trebuie să fie proiectate şi realizate astfel încît să-şi
menţină capacitatea portantă pe tot timpul specificat al expuneri la foc.
Cînd îndeplinesc rolul de compartimentare elementele şi imbinările trebuie concepute şi realizate
incit pe toată durata expuneri specificate la foc s-ă asigure :
- izolarea termică fată de compartimentele vecine ;
- limitarea radiaţiei termice a feţei neexpuse la foc.
În situaţia elementelor care indeplinesc rol cumulat de rezitenţă şi compartimentare trebuiesc
indeplinite, pentru timpul de expunere specificat, toate cele trei cerinţe.
Aceste criterii trebuiesc îndeplinite, funcţie de utilizare un timp de 15, 20, 30, 45, 60, 90, 120, 180,
240 respectiv 360 minute

REZISTENŢA LA FOC A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢII

Capacitate portanta - rezistenta (R), etanseitate (E), izolare (I)

R 30.......
R E I 30.......
E I 30.......

Plecînd de la cele mentionate rezistenţa la foc se determină pentru trei criterii şi anume:

1
 - Criteriu de rezistenţă ( R) care impune ca elementele să fie realizate astfel încât să asigure
condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ( capacitate portantă) un timp determinat de expunere la foc;
- Criteriul de izolare ( I) care impune ca un anumit timp de expunere la foc temperatura pe faţa
neexpusă să nu depăşească o valoare admisibilă; în mod curent se impune ca temperatura pe faţa
neexpusă să nu depăşească o valoare medie de 140 K şi valoarea maximă a temperaturii în or ce punct
al suprafeţei neexpuse la foc să nu depăsească 180 K
- Criteriu de integritate ( E ) care impune ca pentru un anumit timp de expunere la foc să nu
apară sau să nu se dezvolte fisuri sau crăpături in element sau in imbinări care să permită propagarea
focului, prin gaze calde sau flăcări;

Elementele trebuie să îndeplinească cele trei criterii funcţie de rolul lor şi anume:
- stâlpii şi grinzile criteriul de rezistenţă R;
- planşeele şi pereţii portanţi portanţi criteriul de rezistenţă şi izolare R,E ( I );
- închiderile antifoc criteriul de etanşeitate şi izolare E I.

Determinarea rezistentei la foc din punct de vedere a capacităţii portante se poate face prin :
- analiză pe elemente considerînd mentinerea condiţiilor de rezemere şi condiţiilor
limită de la temperatură normală , efecte ale deformaţiilor termice numai asupra sectiunilor drepte şi
determinînd valoarea de calcul al efectelor acţiuniilor (Ed,fi ) dintr-o analiză structurală la temperatură
normală luînd in considerare factorul de reducere a nivelului de încărcare in condiţii de incendiu (ή fi );
- analiză pe părţi de structură luînd in considerare modul de ruină potrivit in caz de
incendiu, proprietătiile materialelor şi rigidităţiile dependente de temperatură, efectele dilatărilor şi
deformaţiile termice ( acţiuni indirecte ale focului ) ;
- analiză globală.
Verificarea rezistentei mecanice la foc se poate efectua :
- în domeniul timpului
tfi,d ≥ tfi,ref
- în domeniul capacitătii portante
Rfi,d ≥ Efi,d
- în domeniul temperaturii critice
Θd < Θcr,d
Pentru criteriul R rezistenţa la foc se poate aprecia pe baza:
- încercărilor experimentale;
- prevederi constructive in conformitate cu solutii de proiectare consacrate prin
utilizare ( tabele de valori );
- metoda de calcul simplificate pentru elemente de tip particular - metoda sectiunii
reduse (metoda izotermei la 500 C ; metoda pe zone );
- metode de calcul avansate generale de calcul.
Rezistenţa la foc referitoare la criteriul R depinde de forma elementelor, raportul suprafaţă
exterioară / volum, prezenţa fisurilor sau crăpăturilor etc.

Încercările experimentale sunt utilizate în special pentru aprecierea rezistenţei la planşee şi pereţi şi
sunt realizate luând în considerare curba standard a focului.
Pe baza încercărilor experimentale sunt date, în diferite norme, dimensiunile minime pentru
elementele de lemn pentru a se realiza rezistenţa necesară la foc.

2
 Tabelele de valori sunt stabilite pe o baza empirică şi evaluare teoretică a încercărilor pentru
elemente curente şi pentru expunere la foc standard până la 240 min
Metodele de calcul simplificate se bazează pe principiul reducerii sectiunii de beton prin
considerarea unei zone afectate de foc şi neglijarea aportului ei la capacitatea portantă
Metodele de calcul avansat se bazează pe analiza realistă a structurii expuse la foc şi pot
include analiza :
- dezvoltării şi distributiei temperaturii la interiorul elementelor structurale ( modele de
răspuns termic );

FOCUL SI CURBE DE INCENDIU

1200
1034 °C FOC AL HIDROCARBURILOR 1100 °C
Temperatura aerului [°C]

1000
1049 °C
800 678 °C
FOCUL STANDARD ISO
600

400

200

0
10 30 60 90 120
timp [min]

3
Fig. 2.1 Curbele temperaturã-timp pentru diferite valori ale densitãþii sarcinii termice (factor de
ventilare constant, v=0,091m1/2)

Fig / Curbele temperaturã-timp pentru diferite valori ale factorului de ventilare (sarcinã termicã
q=23kg/m2)

4
 1200
O = 0.04 m1/2
O = 0.06 m1/2
1000 O = 0.10 m1/2
O = 0.14 m1/2
O = 0.20 m1/2
800
Temperatura gazului [°C]

600

400

200

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120
Timpul [min]

1. COMPORTAREA BETONULUI ŞI ARMĂTURII LA ACŢIUNEA FOCULUI

Determinarea rezistenţei la foc a materialelor de construcţii se poate face pe trei căi:

prin încercări experimentale; prin analogie, folosind încercări experimentale anterioare; pe cale
teoretică (calcule simplificate sau complexe, programe de calcul).

3.1 Betonul
În contact cu focul pe diferite intervale de timp, relativ îndelungate în comparaţie cu alte
materiale de construcţii betonul este un material incombustibil, elementele de construcţii din beton
manifestând stabilitate. Considerând numai comportarea betonului ca material trebuie notat ca focul
determina diferente mari de temperatura si, ca rezultat, straturile de suprafata se incalzesc puternic,
tinzand sa se separe si sa se desprinda de interiorul mai rece al corpului. Prin încălzire este stimulata,
de asemenea, fisurarea la îmbinari, în portiunile mai slab compactate din elementele de beton si în
planul barelor de armătură. Când vine în contact cu focul armatura conduce caldura mai bine şi
accelereaza efectele daunatoare ale focului.
Efectul cresterii temperaturii asupra rezistenţei betonului este redus şi sau nu se face simţit
sub temperaturi de 250C dar peste temperaturi de 300C are loc o clara reducere a rezistenţei. Daca
acţiunea temperaturii ridicate este de scurta durata atunci poate avea loc o refacere lenta a rezistentei.

La temperaturi joase rezistenta betonului este mai mare decat la temperatura camerei. De
exemplu intre -60 si -157C, precum si intre -80 si -196C rezistenta betonului umed este de doua pâna
la trei ori mai mare decât la temperatura normala, dar betonul uscat este numai cu 20% mai rezistent.
Pierderea de rezistenta la temperaturi ridicate este mai mare in cazul betoanelor saturate decat la cele
nesaturate. Probabil ca aceasta diferenta se datoreaza continutului de umiditate la momentul
incercarii de compresiune.
Rezistenţa betonului masiv cu varsta de peste 14 zile pare sa nu fie afectata de temperatura în
intervalul de 21-96C. Aceasta comportare se datoreaza faptului ca nu se modifica continutul de

5
umiditate si nu se manifestă în mod deosebit contracţia. Influenţa conţinutului de umiditate asupra
rezistentei este evidenta, de asemenea , în testele de expunere la foc a betonului, când sa constatat că o
umiditate excesiva la momentul expunerii la foc este cauza primordiala a sfărâmarii; când betonul
este în echilibru higrometric cu aerul sfărâmarea nu se produce.
Prin studii experimentale s-a constatat că există mai mulţi factori, legaţi in principal, de
compozitia betonului care influenţează comportarea lui la temperaturi ridicate.

a) Influenţa cimentului

Comportarea la temperaturi înalte diferă la cimentul portland faţă de cimentul aluminos. În

timp ce cimentul aluminos este folosit în condiţii bune la executarea betoanelor rezistente la
temperaturi de peste 500C, piatra de ciment portland se deshidratează , iar gelul hidrosilicatic se
transformă în faze cristaline deshidratate, cu diminuarea semnificativă a proprietăţilor fizico-
mecanice ale sistemului. La încălzire piatra de ciment prezintă dilatare termică normală până la
temperatura de 145C dar încălzirea în continuare până la temperatura la care are loc deshidratarea
completă a pietrei de ciment, este însoţită de contracţie, care creşte cu temperatura, coeficientul
unghiular al curbei de variaţie fiind de aproximativ 40 x 10-6 K-1, adică de câteva ori mai mare decât
coeficientul de dilatare termică al pietrei de ciment la temperaturi sub 100C.
În manifestarea contracţiei o contribuţie importantă are deshidratarea hidroxidului de calciu.
Această contracţie foarte puternică cauzează fisurarea intensă a matricei şi deteriorarea
structurii betonului.
Ulterior, când temperatura revine la cea normală, rehidratarea oxidului de calciu este însoţită
de o creştere însemnată de volum, care agravează deteriorarea. Acest fenomen explicată scăderea
importantă a rezistenţei betonului revenit la temperatura normală, faţă de cea corespunzătoare la
temperatura ridicată.
După deshidratarea pietrei de ciment şi încheierea contracţiei, dilatarea termică a stratului
de la suprafaţa betonului creşte, sporind astfel tensiunile interioare şi tendinţa de exfoliere.
Deteriorarea structurii betonului este atribuită şi incompatibilităţii termice a celor două faze -
matricea şi agregatul- care la temperaturi ridicate manifestă modoficări de volum diferite, ceea ce
determină compromiterea aderenţei la suprafaţa de separaţie între piatra de ciment şi agregat.

b) Influenţa adaosurilor active în cimenturi şi betoane

Adausurile (zgura granulată şi cenuşa de termocentrală) îmbunătăţesc comportarea matricei

şi a betonului, până la o anumită temperatură. Astfel s-a constatat că betoanele cu adaos de cenuşă de
termocentrală rezistă mai bine la temperaturi ridicate chiar după o expunere mai îndelungată. O
comportare similară, şi chiar mai bună, o manifestă betoanele executate cu cimenturi cu adaos de
zgură granulată.
Cenuşa de termocentrală - folosită în adaos la prepararea betonului- influenţează crescător
temperatura la care începe să scadă rezistenţa la compresiune; în timp ce la temperatura de 149C
rezistenţa la compresiune a betonului de ciment portland unitar scade cu creşterea duratei de
expunere, rezistenţa betonului de ciment şi cenuşă de termocentrală înregistrează o evoluţie
crescătoare.
Influenţa favorabilă a acestor adaosuri utilizate în cimenturi şi betoane poate fi explicată, prin
fixarea varului rezultat la hidratarea componenţilor silicatici ai clincherului portland.

6
 c) Influenţa agregatelor

Agregatele influenţează mult comportarea betonului putând atenua sau dimpotrivă, agrava,
procesul de deteriorare. Proprietăţile agregatelor de care este legată comportarea la temperaturi
ridicate sunt compoziţia mineralogică, dilatarea şi conducţia termică.
Agegatele care prezintă coeficienţi de dilatare şi conduţie termică reduşi şi care la
creşterea temperaturii nu manifestă transformări polimorfe sau procese de disociere chimică şi de
deshidratare, influenţează favorabil comportarea betonuluii.
S-a efectuat clasificarea agregatelor grele în patru grupe, în funcţie de comportarea la foc.
Grupa 1 - cuprinzînd agregatele provenite din calcare şi dolomite la care apar cele mai reduse
efecte distructive;
Grupa 2 – conţine agregatele provenite din roci eruptive necuarţoase, cu caracter bazic, (cum
ar fi gabroul, bazalt, diabazalt) şi cu caracter semiacid şi intermediar (cum sunt sienitul, diezitul şi
andezitul) precum şi agregatele din roci piroclastice ( piatra ponce) sau unele agregate artificiale.
Absenţa bioxidului de siliciu liber sau limitarea lui până la 10%, conferă agregatelor provenite din
aceste roci o mai bună stabilitate, nemanifestând -se la foc exfolieri, crăpături şi fenomene de
dezagregare.
Grupa 3 şi Grupa 4 - cuprimzînd agregatele naturale silicioase precum şi cele provenite din
granit, cuarţ, cuarţit, gnais,şisturi silicioase, calcedonie, opal.
Aceste agregate, provenite din roci cuarţoase sau din roci alcătuite în cea mai mare parte din silice
necombinată la foc se deteriorează grav, manifestând fenomene de fisurare, dislocare şi fărâmiţare.
Agregatele uşoare naturale şi artificiale manifestă, în general, o comportare bună la
temperaturi ridicate datorită structurii lar poroasă şi vitroasă.
Spre exemplu pietrisul provenit din dolomit confera betonului o rezistenta sporita la foc.
Explicatia consta în faptul ca reacţia de calcinare a agregatului carbonatic este endotermica. De
asemenea, materialul calcinat are o densitate mai mica si asigura o izolare de suprafata. Acest efect
este important în elemente de grosime mare.
Betoanele preparate cu agregate silicioase sau calcaroase isi schimba culoarea cu
temperatura. Aceasta schimbare este permanenta, astfel ca pe baza ei se poate estima temperatura la
care a fost expus betonul în timpul unui incendiu si poate fi estimata rezistenta reziduala. In general
betonul a carui culoare s-a schimbat peste nuanta de roz este suspect, iar betonul care trece de nuanta
de gri este friabil si poros.

d) Influenţa compoziţiei, umidităţii şi vârstei betonului.

Creşterea raportului agregat/ciment influenţează favorabil comportarea betonului la

temperaturi ridicate; amestecurile mai slabe suferă o mai mica scadere de rezistenta decât cele mai
grase. Această influenţă se manifestă mai ales, la executarea betoanelor cu agregate ce prezintă o
stabilitate bună la temperaturi ridicate; în cazul folosirii agregatelor silicioase, ambele componente -
piatra de ciment şi agregatul - manifestând instabilitate termică, durabilitatea betonului este
compromisă după un interval mai scurt de expunere. Unele cercetări consideră că raportul apă /
ciment, dacă se încadrează în limitele normale, nu exercită o influenţă semnificativă asupra
comportării betonului la foc dar altele asociază reducerea acestui raport cu o comportare mai bună.
Umiditatea betonului are o influenţă însemnată constatându-se că betonul încălzit în aer se
comportă mai bine decât betonul încălzit în condiţii care elimină posibilitatea schimbului de
umiditate între beton şi mediu. De asemenea, betoanele nesaturate manifestă o mai bună comportare

7
decât cele saturate. Umiditatea excesivă a betonului expus la temperaturi ridicate influenţează
puternic deteriorearea sa.
Vârsta betonului are o influenţă redusă la temperaturi ridicate dar la temperaturi mai joase,
până la aproximativ 200C, betonul de vârsta mai mare manifestă o comportare mai bună.
O conductivitate termica redusa confera betonului o rezistenta mai buna la foc, astfel că, de
exemplu, betonul usor suporta focul mai bine decat un beton greu obisnuit.

e) Influenţa armării betonului

Diferenţele dintre coeficienţii de dilatare , conductivitate şi difuzie termică ale armăturilor de

oţel şi ale betonului, care creşte la temperaturi ridicate, exercită o acţiune nefavorabilă asupra
durabilităţii betonului. Pentru reducerea efectelor armăturii se recomandă utilizara de bare cu
diametre mai mici şi protejarea armăturii cu un strat de acoperire de minimum 3 cm grosime, care să
asigure evitarea contactului direct între foc şi armătură. Armarea betonului cu fibre scurte din azbest,
are dimpotrivă o influenţă favorabilă.

f) Influenţa creşterii temperaturii şi duratei de expunere

Betonul începe să se deterioreze de la o anumită temperatură, în mod progresiv, cu creşterea

duratei de expunere. Temperatura de la care se manifestă procesul distructiv diferă, în raport cu
compoziţia şi umiditatea betonului. Potrivit datelor din literatură deteriorarea betonului încălzit în
aer se produce la o temperatură mai ridicată decât în condiţii izolate de încălzire, caracterizate prin
absenţa transferului de umiditate între beton şi mediu. La temperatura de pînă la 250C, efectul
temperaturii este redus şi inegal. Cresterea temperaturii influenţează diferit anumite caracteristici
ale betonului spre exemplu rezistenta la încovoiere este afectata mai mult decat rezistenta la
compresiune. Scaderea rezistentei este mult mai mica când agregatul nu contine silice (cazul
agregatelor de calcar, roci magmatice bazice si, indeosebi, caramida sparta si zgura de furnal).

Pentru betonul masiv umezit modulul de elasticitate nu difera în intervalul 21-96C.

Când însa apa poate fi eliminata din beton exista o scadere progresiva a modulului de elasticitate
în intervalul de demperaturi de 50C la 400C; slabirea aderentei ar putea fi o cauza a acestei scaderi.
Marimea scaderii modulului depinde, deasemenea, de agregatul folosit.
In termeni generali variatiile rezistentei mecanice si a modulului de elasticitate în functie de
temperatura sunt de aceeasi formă.
La considerarea acţiunii focului se va ţine seama de variaţiile cu temperatura ale
caracteristicilor materialelor, faţă de caracteristicile pe care acestea le au la o temperatură de
exploatare normală (20C).
Valorile de reducere a rezistenţei la compresiune a betonului şi a rezistenţei oţelurilor folosite
la armarea betonului armat şi precomprimat sunt redate în tabelele următoare şi se utilizează la
metodele simplificate de calcul
Aceste valori pot fi, deasemenea, utilizate la calcularea temperaturii critice a oţelului atunci
când se utilizează altă temperatură critică decât cea de 500 C.

2. BAZELE DE CALCUL BENTRU STRUCTURILE DE BETON

8
 Bazele de calcul iau in considerare cerintele impuse structurilor care pot fi :
- cerinţe de rezistenţă mecanică care impun ca elementele să menţina capacitatea
portantă pe timpul unei durate de expunere la foc (criteriol R)
- cerinţe de separare pe timpul de expunere la foc astfel să se realizeze izolarea termică
corespunzatoare (criteriu I ) iar radiatia termică a fetei neespuse la foc să fie limitata (criteriul E)

Criterile se aplica diferentiat functie de expunrea la foc considrat (foc standard, foc
parametric)
Astfel criteriul R se considera satisfăcut , pentru or care expunere, atunci când functia
portantă este mentinută pe timpul de expunere la foc cerut sau pe toata durata incendiului inclusiv pe
timpul perioadei de descrestere a focului (in cazul expunerii la foc parametric)
Cerinţa de separare cere realizarea criteriul functie de modul de expunere considerat astfel:
- pentru foc standarad se impune limitarea cresterii temperaturii medii pe totalitatea
suprafetei neexpuse la 140 K şi cresterea maximă de terperatura in or ce punct la 180 K ;
- pentru foc parametric se impune limitarea cresterii temperaturii medii pe totalitatea
suprafetei neexpuse la 140 K şi cresterea maximă de terperatura in or ce punct la 180 K,pe timpul
fazei de crestere a temperaturii până ce temperatura gazelor este maxima in incinta incendiata iar
suplimentar se impune ca pe timpul fazei de descrestere a temperaturii cresterea naxima a
temperaturii medii să nu depaseasca ΔΘ1 = 200K şi cresterea maxima de temperatura ΔΘ2 = 240K
Pentru expunerile la focul hidrocarburilor si la focul exterior se aplica aceleasi criterii de la focul
standard

VARIAŢIA PROPRIETĂŢIILOR MATERIALELOR CU TEMPERATURA

a) BETON

Variaţia de temperatură produsă de incendiu are efect atit asupra caracteristicilor termice şi
fizice ale betonului cât şi asupra caracteristicilor mecanice. Cunoasterea acestor modificări este
importantă pentru calculul transferului de căldură in interiorul elementelor , aprecierea efectelor
variatiei temperaturii şi determinarea capacitătii de rezistentă.
Variaţiile caracteristicilor au fost teterminate in mod experimental pentru viteze de incălzire
cuprinse între 2 K/min şi 50 K/min

a) Caracteristicile termice şi fizice ale betonului

Alungirea termica
Pentru betonul cu agregate silicioase, alungirea termica εc () a betonului se determină cu
relatiile de mai jos:
- pentru agregate silicioase
εc () = -1,8.10-4 + 9.10-6  + 2,3.10-11 3 pentru 20C<   700C
εc () = 14 . 10-6 pentru 700C <   1200C
- pentru agregate calcaroase:
εc () = -1,2 .10-4 + 6 .10-6  + 1,4 .10-11 3 pentru 20C<   805C
εc () = 12 . 10-3 pentru 805C <  c  1200C,

9
 -pentru agregate uşoare:
εc () = 8 . 10-6 (  -20 ) pentru 20C <  c  1200C,

Fig. Dilatarea termică a betonului

Densitatea

Variaţia densităţii betonului cu temperatura , ρ (), este influenţată de pierderea de apă se

calculează cu relatiile:
ρ ()= ρ (20C) pentru 20C <   115C
ρ () = ρ (20C) + (1-0,02 ( - 115)/85) pentru 115C <   200C
ρ () = ρ (20C)+(0,98-0,03 ( - 200)/200) pentru 200C<   400C
ρ () = ρ (20C)+ (0,95-0,07 ( - 400)/800) pentru 400C<   1200C

Capacitatea calorica

Capacitatea calorica specifica cp () a betonului uscat (u = 0% ) cu agregate silicioase si

calcaroase, in J/kg. K, se calculează conform relatiilor:
-pentru beton cu agregate silicioase şi calcaroase
cp ()= 900 pentru 20C <   100C
cp() = 900 + ( - 100) pentru 100C <   200C
cp() = 1000 + ( - 200)/2 pentru 200C<  400C
cp() = 1100 pentru 400C <   1200C

10
 - pentru beton agregate uşoare
cp = 840 în J/kg.K, pentru 20C <  c  1200C
Continutul de umiditate afecteaza functiile date pentru caldura specifica a betoanelor cu
agregate silicioase si calcaroase (fig ####), care are o valoare de vârf situata intre 100C si 115C
astfel:
cp,vârf = 900 J/kgK pentru o umiditate a betonului de 0% din masa betonului;
cp,vârf = 1470 J/kgK pentru o umiditate a betonului de 1,5%, din masa betonului;
cp, vîf = 2020 J/kgK pentru o umiditate a betonului de 3,0%. din masa betonului.
Variaţia, cu temperatura, a capacizătii calorice specifie volumetrice (cV ), exprimată ca
produsul dintre densitate, ρ (), şi capacitatea calorică specifică cp(Ө) este prezentată in fig. 1, pentru
un beton obişnuit cu un conţinut de umiditate de 3%

Fig. 1 Capacitatea calorică specifică pentru diferite continuturi de umiditate

11
 Fig. 2 Capacitatea calorică specifică volumică pentru un continut de umiditate de 3% si o
densitate de 2300kg-mc a betonului

Conductibilitatea termica

Incercările experimentale au arătat o variatia, cu temperatura, a conductivităţi termica a

betonului obişnuit ( c ) , în W/mK , care se incadrează intr-un domeniu (Fig. 3) cu două limite date de
relatiile de mai jos:
- pentru limita superioară:
 c = 2 - 0,2451( /100) + 0,0107(/100)2
- pentru limita inferioară:
 c = 1,36 - 0,136 (/100) + 0,0057( c/100)2

12
 Fig. 3 Variaţia conductivităţii termice cu temperatura betonului

Pentru beton cu agregate usoare relatiile de variaţie a conductivităţii termice sunt :

 c = 1,0 -  c /1600 pentru 20C <  c  800C
 c = 0,5 pentru 800C <  c  1.200C

b) Caracteristicile de deformaţie şi mecanice ale betonului

Variaţia rezistenţei betonului în funcţie de temperatura  se poate determina cu o relatia:

fck() = kc() . fck (3.1)
unde:
fck() – rezistenta caracteristică la temperatura ;
fck - rezistenţa caracteristică a betonului (la 20C);
kc() – coeficentul de reducere a rezistenţei.
Variaţia factorului de scădere a rezistenţei betonului,kc(), functie de temperatură este
prezentată in fig. ####### iar valorile numerice sunt date in Tabelul 3.2
Pentru solicitatrea de compresiune relatia efort ( fc,Ө ) – deformatie (εc1,Ө ) se poate aprecia
folosind curba din
Figura

13
 Domeniul Efort unitar σ()
ε ≤ εc1, 3 ε fc, / εc1, (2 * (ε/ εc1, ) 3 )
c1, <ε ≤ εcu1, Pentru probleme de ordin nimeric , se convine să se
adopte o parte descendentă . Se admit modelele lineare sau
nelineare
Fig. Relatia efort ( fc,Ө ) – deformatie specifică (εc1,Ө ) a betonului supus la compresiune

Relaţia efort- deformaţie indicată in figură este definită de următorii parametrii:

fc, - rezistenţa la compresiune;
 c1, -deformatia specifică corespunzătoare la fc,;
 cu1, -deformatia specifică ultimă.

Valorile pentru reducerea de rezistentă (fc,Ө /fc,k ) şi parametri din figura „””””” sunt date in
tabelul 3.2 ca o functie a temperaturilor betonului. Pentru valori intermediare ale temperaturii se pot
face interpolari liniare.

Tabelul 3.2 - Valorile principalilor parametri de variaţie a relaţiei eforturi unitare-deformaţii

pentru betonul normal, realizat cu agregate silicioase, la temperaturi ridicate.

Temp. fcΘ / fck c1, Θ cu1, Θ

betonului Ө(C) Beton cu agregate Beton cu agregate Beton cu agregate Beton cu agregate
silicioase calcaroase silicioase sau calcaroase
silicioase sau calcaroase
20 1,00 1,00 0,0025 0,0200
100 1,00 1,00 0,0040 0,0225
200 0,95 0,97 0,0055 0,0250
300 0,85 0,91 0,0070 0,0275

14
 400 0,75 0,85 0,0100 0,0300
500 0,60 0,74 0,0150 0,0325
600 0,45 0,60 0,0250 0,0350
700 0,30 0,43 0,0250 0,0375
800 0,15 0,27 0,0250 0,0400
900 0,08 0,15 0,0250 0,0425
1.000 0,04 0,06 0,0250 0,0450
1.100 0,01 0,02 0,0250 0,0475
1.200 0 0 - -

Fig. Variaţia rezistenţei betonului cu temperatura

Valorile din tabelul 3.2 sunt recomandate de CEN. Datorita modurilor diferite de incercare,
pentru valorile  cl() apare o imprastiere mai mare.
Relatia eforturi unitare - deformatii include o metoda de evaluare a curgerii lente la
temperaturi inalte.
In cazul in care curba de solicitare termica este alta decat cea standard, modelul indicat va
trebui modificat in special pentru curba descendenta.

Pentru betonul de inaltă rezistenţă reducerea de rezistenţă poate fi luată in considerare cu

valorile din Tabelul „””””””

Temp. fcΘ / fck

betonului Ө(C) Clasa betonului
C55/67 C70/85 C90/105
C60/75 C80/95

15
 20 1,00 1,00 1,00
50 1,00 1,00 1,00
100 0,90 0,75 0,75
200 - - 0,70
250 0,90 - -
300 0,90 - 0,65
400 0,85 0,75 0,45
500 0,75 - 0,30
600 - - 0,25
700 - - -
800 0,15 0,15 0,15
900 0,08 - 0,08
1.000 0,04 - 0,04
1.100 0,01 - 0,01
1.200 0,00 0,00 0,00

In toate situatiile rezistenta limita la intindere a betonului poate fi considerata egala cu zero, ceea
ce este acoperitor.
Daca este necesar sa se ia in considerare si rezistenta limita de intindere se va utiliza factorul
kc,t(),pentru metoda simplificata sau generala, cu variatia din fig. 3.2 şi tabelul 3.1

Fig 3.2 Coeficientul kct()pentru stabilirea scaderii

16
 rezistentei la intindere a betonului cu temperatura.

Tabelul 3.1 Valorile coeficientului kc,t ()

Interval de temperatură Valoarea coeficientului

kc,t ():
20 C ≤  ≤ 100 C 1,0
100 C <  ≤ 600 C 1,0 .....1,0(  - 100) / 500

3.2 Oţelul

Unul din dezavantajele folosirii otelului la alcatuirea structurilor de constructii este

comportarea necorespunzatoare la temperaturi ridicate. Odata cu cresterea temperaturii, rezistenta la
rupere , limita de curgere si modulul de elasticitate al otelului scad. Totodata alungirea la rupere
creste mult. Acest fenomen este mai putin accentuat pâna la o temperatură de aproximativ 350C
devenind periculos la temperaturi de 400C, astfel încât la temperaturi de 600-700C structura îşi
pierde practic capacitatea de autosusţinere.
Din aceasta cauza se impune luarea unor masuri constructive de protectie a structurilor
metalice impotriva focului, acolo unde exista pericolul aparitiei unor incendii. Aceste solutii de
protectie au însa dezavantajul ca pe lânga mărirea costului constructiei de obicei maresc si greutatea
acesteia.
Cercetările actuale au dus la stabilirea unor factori de reducere a rezistenţelor oţelului, care
diferă însă de la o ţară la alta. În fig. 3.3 sunt prezentate,exemplificativ, prin comparaţie propunerile
din standardul britanic, EUROCOD şi European Convention for Constructional Steelwork (ECCS).

factorul de
reducere
1,0

EUROCODE 3
0,9

2% int.
0,8

ECCS
0,7
0,6

BS 5950-8
0,5

0,5% int.
0,4

BS 5950-8
0,3

1,5% int.
0,2
0,1
0

o
0 200 400 600 800 ( C)
Fig.3.3 Factori de reducere ai rezistentei otelului după standardele britanic, EUROCOD si ECCS

17
 In cazul armăturilor pentru situaţiile practice sunt importante, in cazul variaţiei temperaturi,
variaţia caracteristicilot macanice şi de deformaţie şi dilataţia termică

a) Caracteristici mecanice şi de deformaţie

Pentru curba efort deformaţie sunt propuse relaţii analitice sau curbe grafice considerând o
relaţie liniară până la limita de proporţionalitate ( sp,Ө) o elipsă în intervalul limită de
proporţionalitate-limită de curgere ( sy,Ө = 0,02), o creştere a deformaţiilor sub efort constant pînă la
 st,=0,15 şi apoi o creştere a deformaţiilor pînă la  su,=0,2paralel cu scăderea efortului până la zero.

Domeniu Efort unitar, σ() Modul tangent

εsp,Ө εΕs, Εs,
2 2
εsp, ≤ ε ≤ εsy, fsp,-c +(b/a)[ a –( εsy, –ε)
εsy, ≤ ε ≤ εst, fsy, 0
εst, ≤ ε ≤ εsu, fsy, [1 –(ε - εst, )/( εsu, - εst, -
ε =εsu, 0,00 -
Parametru εsp,= fsp,/Εs,; εsy, =0,02; εst, =0,15; εsu, =0,20
Armătură clasa A: εst, =0,05; εsu, =0,10

Funcţii a2 = (εsy, - εsp, )( εsy, - εsp, +c/ Εs,)

b2 = c(εsy, - εsp, )Εs, + c2
c = (fsy, - fsp, )2 /[(εsy, - εsp, ) Εs, - 2(fsy, - fsp, ) ]

18
 Fig.3.4 Legea de variatie efort-deformatie pentru otel folosit la armături nepretensionate şi
pretensionate la temperaturi ridicate

Relaţia efort- deformaţie indicată in figură este definită de următorii parametrii

Es, - panta tangentei în domeniul elastic (panta zonei elastice );
fsp, - limita de proporţionalitate;
fsy, - limita de curgere (efortul maxim);
 sp, -deformatia specifică la limita de proportionalitate;
 sy, -deformatia specifică la limita de curgere;
 st, -valoarea limită a deformatiei specifice la limita de curgere;
 su, -deformatia specifică ultimă (la rupere).

Pentru rate de incalzire intre 2 si 50 K/min, proprietatile de rezistenta si deformatie ale

otelului la temperaturi ridicate vor fi obtinute din relatia efort-deformatie din figura 3.4. Aceasta
relatie poate fi folosita pentru determinarea rezistentei la intindere, compresiune, incovoiere sau
taiere.
In tabelul ######## sunt prezentate valorile coeficientilor de reducere, , raportati la marimile
caracteristice la 20C, pentru relatia efort-deformatie la temperaturi ridicate din figura 3.4 dupa cum
urmeaza:
- limita de curgere efectiva, raportata la limita de curgere la 20C: ky, = fsy,/fyk
- limita de proportionalitate, raportata la limita de curgere la 20C: kp,  = fsp,/fyk
- modulul de elasticitate longitudinal, raportat la modulul de elasticitate la 20C: kE, = Es,/Es
Alternativ, pentru temperaturi sub 400C, relatia efort deformatie precizata mai sus poate fi
extinsa prin considerarea ecruisarii, daca proportiile sectiunii transversale nu sunt astfel ca valoarea
sa fie susceptibila de a elimina atingerea tensiunilor ridicate si elementul este legat adecvat pentru a
preveni pierderea stabilitatii.
Reducerea rezistenţei armăturii în funcţie de temperatura  este dată de coeficientul ks() şi se
determină cu relaţia :
fyk() = ks() . fyk(20 C).

Tabelul 3.3a Valorile parametrilor efort-deformatie la temperaturi ridicate pentru oteluri din clasa N folosite ca şi armături
nepretensionate .
Temperatura armături  fsy,/fyk fsp,/fyk Es,/Es
(C)
otel laminat la cald otel tras la rece otel laminat la cald otel tras la rece otel laminat la cald otel tras la rece
1 2 3 4 5 6 7
20 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
100 1,00 1,00 1,00 0,96 1,00 1,00
200 1,00 1,00 0,81 0,92 0,90 0,87
300 1,00 1,00 0,61 0,81 0,80 0,72
400 1,00 0,94 0,42 0,63 0,70 0,56
500 0,78 0,67 0,36 0,44 0,60 0,40
600 0,47 0,40 0,18 0,26 0,31 0,24
700 0,23 0,12 0,07 0,08 0,13 0,08
800 0,11 0,11 0,05 0,06 0,09 0,06
900 0,06 0,08 0,04 0,05 0,07 0,05

19
 1.000 0,04 0,05 0,02 0,03 0,04 0,03
1.100 0,02 0,03 0,01 0,02 0,02 0,02
1.200 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

Tabelul 3.3b Valorile parametrilor efort-deformatie la temperaturi ridicate pentru oteluri din clasa X folosite
ca şi armături nepretensionate .
TemperaturaFactorii
armături de reducere la temperatura  în funcţie de valoarea lui fyk sau E
C)
fsy,/fyk fsp,/fyk Es,/Es
laminat la cald sau tras la rece laminat la cald sau tras la rece laminat la cald sau tras la rece
20 1,00 1,0 1,00
100 1,00 1,0 1,00
200 1,00 0,87 0,95
300 1,00 0,74 0,90
400 0,90 0,70 0,75
500 0,70 0,51 0,60
600 0,47 0,18 0,31
700 0,23 0,07 0,13
800 0,11 0,05 0,09
900 0,06 0,04 0,07
1.000 0,04 0,02 0,04
1.100 0,02 0,01 0,02
1.200 0,00 0,00 0,00
În general otelurile folosite in mod curent la armarea elementelor din beton armat sunt cele din
clasa N

Factori de reducere a rezistenţei caracteristice ( ks() = fsy,/fyk ) pentru armăturile intinse ale
grinzilor şi plăciilor de beton armat la care εs, > 2% se pot lua din tabelul 3.3a şi tabelul 3.3b.

Factorii de reducere a rezistenţei pentru armăturile, din clasa N, comprimate ale stîlpilor,
grinzilor şi plăcilor şi pentru armăturile intinse cu εs, < 2% se pot determina cu relaţiile :

ks() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 100C

ks() = 0,7 – 0,3(Ө -400 )/300 pentru 100C ≤ Ө ≤ 400C

ks() = 0,57– 0,13(Ө -500 )/100 pentru 400C ≤ Ө ≤ 500C

ks() = 0,1– 0,47(Ө -700 )/200 pentru 500C ≤ Ө ≤ 700C

ks() = 0,1 (1200 -Ө)/500 pentru 700C ≤ Ө ≤ 1200C

Pentru armaturile din clasa X comprimate ale stîlpilor, grinzilor şi plăcilor şi pentru armăturile
intinse cu εs, < 2% reducerile rezistenţelor se pot determina cu relaţiile :

20
ks() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 100C

ks() = 0,8 – 0,2(Ө -400)/300 pentru 100C ≤ Ө ≤ 400C

ks() = 0,6 – 0,2(Ө -500 )/100 pentru 400C ≤ Ө ≤ 500C

ks() = 0,33 – 0,27(Ө -600 )/100 pentru 500C ≤ Ө ≤ 600C

ks() = 0,15 – 0,18(Ө -700 )/100 pentru 600C ≤ Ө ≤ 700C

ks() = 0,08 – 0,07(Ө -800 )/100 pentru 700C ≤ Ө ≤ 800C

ks() = 0,05 – 0,03(Ө -900 )/100 pentru 800C ≤ Ө ≤ 900C

ks() = 0,04 – 0,01(Ө -1000 )/100 pentru 900C ≤ Ө ≤ 1000C

ks() = 0,04 (1200 -Ө)/200 pentru 1000C ≤ Ө ≤ 1200C

Factorii de reducere pot fi determinaţi şi cu ajutorul graficelor din Fig.

Fig. Factorul de reducere a rezistentelor otelului de clasa N

21
 Fig. Factorul de reducere a rezistentelor otelului de clasa X

Valorile parametrilor pentru armăturile pentru precomprimare trase la rece (toroane şi fire -
ff) şi incălzite şi răcite (fire - t&r) la temperaturi ridicate sunt date in tabelul „””””””

Temperatura py, /(βfpk ) pp, /(βfpk )  ppt, pu,

Ep,/E
armăturii Ө (C)

ff t&r t&r t&r ff, t&r ff, t&r

Clasa A Clasa B
1 2a 2b 3 4 5 6 7 8 9
20 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 0,05 0,10
100 1,00 0,99 0,98 0,68 0,77 0,98 0,76 0,05 0,10
200 0,87 0,87 0,92 0,51 0,62 0,95 0,61 0,05 0,10
300 0,70 0,72 0,86 0,32 0,58 0,88 0,52 0,055 0,105
400 0,50 0,46 0,69 0,13 0,52 0,81 0,41 0,06 0,110
500 0,30 0,22 0,26 0,07 0,14 0,54 0,20 0,065 0,115
600 0,14 0,10 0,21 0,05 0,11 0,41 0,15 0,07 0,120
700 0,06 0,08 0,15 0,03 0,09 0,10 0,10 0,075 0,125
800 0,04 0,05 0,09 0,02 0,06 0,07 0,06 0,08 0,130
900 0,02 0,03 0,04 0,01 0,03 0,03 0,03 0,085 0,135
1.000 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,09 0,140
1.100 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,095 0,145
1.200 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,10 0,150

Coeficentul β are valoarea 0,9 pentru armătură de clasa B iar pentru armătură de clasa A se
calculează, funcţie de caracteristicile armăturii la temperatură normală, cu relaţia:

22
 β = [ ((εud - fp0,1k /Εp ) / (εuk - fp0,1k /Εp ) ) x (fpk - fp0,1k /fpk ) + fp0,1k /fpk ]

Factorii de reducere a rezistenţei armăturilor pentru precomprimare pot fi determinaţi şi cu

ajutorul graficelor din Fig. #####

Fig. Factorul de reducere a rezistentelor otelului din

armăturii pentru precomprimare

b) Dilataţia termică a armăturilor

Dilataţia termică a armăturilor, εs(),pentru betonul armat şi betonul precomprimat se

determină:
- armături pentru beton armat
εs () = -2,416.10-4 + 1,2.10-5  + 0,4.10-8. 2 pentru 20C <   750C
εc () = 11 . 10-3 pentru 750C <   860C
εs () = - 6,2 .10-3 + 2 .10-5  pentru 860C <   1200C
- armătură pentru beton precomprimat
εp () = -2,016.10-4 + 10-5  + 0,4.10-8.  2 pentru 20C <   1200C

23
 Fig. Variaţia dilatării termice a otelului cu temperatura

3. METODE DE CALCUL

Incendiu este considerat ca fiind o situaţie accidentală şi din această consideraţie elementele
structurale se verifică doar la starea limită ultimă ( capacitate portantă , pierderea echilibrului,
formare de mecanisn, cedare prin deformaţii excesive, etc) în condiţiile unei combinatii suplimentare
cu incărcare extraordinară . Valoarea explicită a acţiunii accidentale din incendiu nu apare în grupare
deoarece actiunea focului se manifestă prin efecte indirecte şi nu poate fi cuantificată în unităţi de
forţă.
Focul este considerat ca actiune independente şi nu este luat in calcul simultan cu alte
acţiuni accidentale. In realitate o serie de acţiuni accidentale pe construcţii ( cutremur, explozie,
coliziuni de vehicule cu o constructie ) provoacă frecvent şi aproape simultan incendii şi în acest caz
acţiunile nu sunt cu adevărat independente.Proiectarea structuriilor cu luarea in considerare sucesivă
a unor actiuni accidentale duce insă la costuri insemnate şi din accest motiv la ora actuală focul este
luat in considerare singur ca şi actiune accidentală
Proiectarea la starea limita ultima se bazează pe comparaţia intre rezistenta structurii
determinata cu valorile de calcul ale caracteristicilor de material şi efectul acţiunilor mecanice
determinate deasemenea cu valorile de calcul:

Ed,fi / Rd,fi ≤ 1 sau Ed,fi ≤ Rd,fi (2.1)

in care Rd,fi - capacitatea portantă de calcul în situaţie de incendiu (rezistenţa in condiţii de

incendiu);

24
 Ed,fi - efectul de calcul al actiunilor în situaţia de incendiu ( solicitarea in caz de incendiu)

a) PROPRIETĂŢIILE DE CALCUL ALE MATERIALELOR

Capacitatea portantă (Rd,fi) se calculează pe baza valorilor de calcul pentru caracteristicile

mecanice ale materialelor in situatie de foc (Xd,fi ) şi cu valorilor caracteristice geometrice ale
secţiunilor ( dimensiunile secţiunii transversale, moment de inerţie, etc).
Rezistenţele de calcul, pentru verificarea capacităţii portante în condiţii de foc, (Xd,fi ) se determină
cu relaţia:

Xd,fi = kӨ Xk / γM,fi (X.1)

unde:
Xk - rezistenţa caracteristică pentru calculul la temperatură normală;
kӨ – coeficient de reducere pentru o proprietate care depinde de temperatura materialului;
γM,fi -coeficentul partial de siguranţă in condiţii de foc ( 1,0 - valoarea recomandată de
normele europene )

Valorile de calcul pentru caracteristicile termice ale materialelor in condiţii de foc (Xd,fi ) se
determină cu relaţile :
Xd,fi = XkӨ/ γM,fi când cresterea este favorabilă pentru siguranta
Xd,fi = γM,fi XkӨ când cresterea este defavorabilă pentru siguranta
unde:
XkӨ - valoarea proprietatii rezistenţa pentru calculul la foc , dependenta de temperatura
materialului ;
γM,fi -coeficentul partial de siguranţă care afecteaza proprietatea considerata ,in condiţii de
foc ( 1,0 - valoarea recomandată de normele europene pentru proprietatiile termice ale betonului şi
armăturii )

b) ACŢIUNI
Solicitarea in caz de incendiu se determină pe baza următoarelor combinatii

Gk+Pk +  1,1 Qk1 + �  2,i Qki +Ad

i>1

Gk + P k + �
i=1
2,i Qki + Ad

Unde :

Gk , Qk, Pk - valorile caracteristice ale acţiunilor permanente, variabile şi indirecte;

Ad = 0 - acţiunea accidentală din foc;
 1 - coeficient pentru determinarea valorii frecvente a unei acţiuni variabile, reprezentând
valoarea care este depasita cu o frecventa de 0.05,

25
  2 - coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acţiunii variabile,
reprezentând valoarea care este depasita cu o frecventa de 0.50.
Intrucit in relaţiile anterioare se ia in considerare separat actiunea variabilă preponderentă
(Qk1 ) şi când nu este evident care dintre acţiunile variabile este aceasta, fiecare acţiune variabila
trebuie considerata pe rând ca fiind predominanta, ceea ce conduce la realizarea mai multor
combinaţii.
In Tabelul X.1 sunt date, conform EUROCOD, valorile coeficienţilor  pentru situaţia de
incendiu.
Tabel X 1 : Coeficienţi  pentru situaţia de incendiu

Acţiune 1 2

Incarcari de exploatare în clădiri

categoria A: clădiri rezidenţiale 0.5 0.3
categoria B: birouri 0.5 0.3
categoria C: spatii cu aglomerări de persoane0.7 0.6
categoria D: comerţ 0.7 0.6
categoria E: spatii depozitare 0.9 0.8
Spatii destinate traficului de vehicule
categoria F: greutate vehicul  30kN 0.7 0.6
categoria G: 30kN < greutate vehicul < 160kN
0.5 0.3
categoria H: acoperişuri
0.0 0.0
Incarcari date de zăpada
altitudine H  1000 m 0.2 0.0
altitudine H > 1000 m 0.5 0.2
0.2 0.0
Incarcari date de vânt

Valorile coeficenţilor  şi utilizarea combinaţiei cu valoarea frecventa (relaţia X 3a) sau valoarea
cvasipermanenta (relaţia X 3b) pentru acţiunea variabila predominanta este funcţie de precizările din
anexele naţionale ale Eurocodurilor.
In România, prin Anexa Naţionala SR EN1990: 2004/ NA: 2006 (2006) s-au păstrat toate valorile
recomandate din tabelul X.1, cu excepţia zăpezii, pentru care, în România sunt date valorile  1 = 0.5,
respectiv  2 = 0.4, pentru orice altitudine.
Pentru elementele simple solicitarile în caz de incendiu ( Ed,fi ) se pot determina plecând de la
valoarea solicitărilor determinate prin calcul la temperatură normală , pentru gruparea
fundamentală de actiuni ( Ed) cu relaţia:

Ed,fi = ηfi Ed (X.4 )

unde:
ηfi – coeficient de reducere a nivelului de incărcare de calcul in situaţia de incendiu;

26
 Ed - valoarea de calcul a solicitărilor corespunzătoare calcului la temperatură normală ,
pentru combinaţia fundamentală de actiuni
In calculele curente se poate utiliza o valoare ηfi =0,7
Pentru un calcul mai precis factorul de reducere a nivelului de incărcare se poate determina
cu relaţiile :

ηfi =( Gk + fi Qk,1 )/(γGGk+γQ,1Q k,1 ) (X.5a)

ηfi =( Gk +  fi Qk,1 ) / (γGGk + γQ,1Ψ 0,1 Q k,1 ) (X.5b)

ηfi =( Gk +  fi Qk,1 ) / (ζγGGk + γQ,1 Q k,1 ) (X.5c)

unde :
Gk - valorea caracteristică a uneia din acţiunilor permanente;
Qk1,- valorea acţiunii variabile dominante;
γG – coeficentul parţial a unei acţiuni permanente, considerad in mod curent 1,35;
 Q,1 - coeficientul parţial pentru acţiunea variabilă principală 1, considerat 1,5.
 fi – factorul de grupare pentru valori frecvente sau cvasipermanente indicate respectiv de  1,1 sau
 2,1;
 0 – factorul de combinaţie;
ξ = Qk /G k - raportul dintre valoarea caracteristică a acţiuni variabile principală şi acţiunia
permanentă.
Factorul  fi depinde intr-o mare măsură de factorul 1,1 care variază în funcţie de tipul
clădirii.
Variaţia factorului de incărcare (ηfi ) functie de raportul incărcării ( Qk,1 /Gk ) şi coeficentul
 fi,1 este dată, exemplificativ, în Fig. X.1, pentru ipoteza γG =1,35 şi γQ =1,5

 0,8
fi

0,7

fi,1= 0,9
0,6

fi,1= 0,7
0,5

fi,1= 0,5
0,4

0,3
fi,1= 0,2

0,2
0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0
Q k,1/ G k

Figura X.1– Variaţia factorului  fi în funcţie de Qk,1 / Gk

27
 Factori pentru valoarea de combinaţie , valoarea frecventei, valoarea cvasi- permanentă şi
coeficentii partiali ai acţiunilor pentru gruparea fundamentală la temperatură normală sunt dati in
tabelele X.2 şi X.3

Tabelul X.2 - Valorile coeficienţilor, Ψ

Nr. crt.
Acţiunea Ψ0 Ψ1 Ψ2
Încărcări din exploatare în:
locuinţe, hoteluri, birouri, săli de clasă,
spitale 0.7 0.5 0.3
construcţii pentru comerţ şi mari magazine,
teatre, restaurante, săli de conferinţe, parcaje
depozite, arhive 0,7 0.7 0.6
1.0 0.9 0.8
Încărcarea din zăpadă 0.7 0.2 0.0
Încărcarea din vânt 0.6 0.5 0.0
Tabelul X.3-
Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni, γ
Modul de cedare / Tipul acţiunii Coeficient Valoarea coeficientului
Normală Redusă
Cedare prin pierderea echilibrului static
- acţiuni permanente defavorabile
- acţiuni permanente favorabile γG,sup 1.10 1.10
- acţiuni variabile defavorabile γG,inf. 0.90 0.90
γQ 1.50 1.35
Cedare prin atingerea rezistenţei materialului
- acţiuni permanente defavorabile
- acţiuni permanente favorabile γG,sup 1.35 1.20
- acţiuni variabile defavorabile γG,inf 1.00 1.00
γQ 1.50 1.35

Valorile reduse ale coeficienţilor parţiali de siguranţă se pot folosi pentru construcţii cu un singur
nivel ocupate doar ocazional (construcţii de depozitare, hangare, construcţii agricole, etc.)

DISTRIBUTIA TEMPERATURILOR
Distributia temperaturii intr-o structură de beton armat expusă la foc poate fi determinată
prin incercări experimentale sau prin calcul
Există la ora actuală grafice sau tabele care indică distributia temperaturilor in interiorul
elementelor ( plăci şi pereti expusi pe o fată la foc, grinzi, stâlpi ).
In graficele exemplificative de mai jos distributia temperaturii este prezentată pentru betonul
cu agregate silicioase supus la actiunea focului standard
Graficile sunt realizate pe baza unor ipoteze si anume :
- capacitatea calorica a betonului (cp = 1470 J/kg K) corespunzatoare la o umiditate de
1,5% Ed,fi
- o limita inferioara a conductibilitatii termice a betonului de densitate normala functie
de temperatura
- emisivitatea relativa a suprafetei betonului 0,7

28
- coeficentul de convectie de 25

DISTRIBUTIA TEMPERATURILOR IN PLĂCI (h = 200mm )

GRINDĂ 80 x 150 mm …..R30

29
GRINDĂ 160 x 300

30
 GRINDĂ 160 x 300

IZOTERMA DE 500 C LA GRINDĂ 160 x300

31
 c) R120
DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTR-0 GRINDĂ 300 x 600 mm

32
33
DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTR-0 GRINDĂ 500 x 800 mm

R30 R60

34
 R90 R120

DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTRU UN STÂLP 300 x 300 mm

35
IZOTERMA 500 C PENTRU UN STÎLP 300 x 300 mm

R30 R60

36
 DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTRU UN STÂLP ROTUND 300mm

R90 R120
DISTRIBUŢIA TEMPERATURILOR PENTRU UN STÂLP ROTUND 300mm

IZOTERMA 500 C PENTRU UN STÎLP ROTUND 300 mm

Tabele de calcul

Tabelele de calcul, apreciaza rezistenta la foc prin respectarea unor dimensiuni minime,
referitoare la elementele geometrice ale sectiunilor si la distantele de la axa armaturi la fata betonului.

37
 Valorile din tabele au fost stabilite pe baza rezultatelor experimentale şi prin evaluatea teoretică a
rezultatelor incercărilor.
Valorile date în tabele se aplică betoanelor cu agregate silicioase cu densităti de la 2000kg/mc
la 2600 kg/mc; pentru betoane cu agregate calcaroase valorile minime necesare pot fi reduse cu 10%
Cerintele minime relative la dimensiuni pentru satisfacerea criteriului de rezistentă (R ) au
fost stabilite din condiţia :

Ed,fi/ Rd,fi ≤ 1,0

Unde :
Ed,fi – efectul de calcul al actiunilor în condiţii de foc;
Rd,fi - capacitatea portantă de calcul în situaţie de foc.
Nivelul de încărcare în condiţii de foc luat în considerare este ήfi = 0,7
Pentru armăturile din zona intinsă de la plăci şi grinzi simplu rezemate temperatura critică
comsiderată este Өcr = 500  C valoare la care efectul acţiunilor in caz de foc este considerat Ed,fi =
0,7 Ed , şi coeficentul de sigurantă γs = 1,15, corespunzător unui nivel de efort unitar în armătură
σs,fi / fyk = 0,60.
Pentru armăturile pretensionate temperature critică comsiderată este Өcr = 400  C pentru bare
şi Өcr = 350  C pentru fire şi toroane. La aceste valori efectul acţiunilor în caz de foc este Ed,fi = 0,7
Ed , fp0,1k / fpk = 0,90 şi γs = 1,15 corespunzător unui nivel de efort unitar în armătură σs,fi / fp0,1k
= 0,55.
Reducerea rezistentei caracteristice a armăturilor în functie de temperatură , luată in considerare
se determină cu relatiile :
- pentru armătură la beton armat

ks() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 350C

ks() = 0,7 – 0,4(Ө -350 )/150 pentru 350C < Ө ≤ 500C

ks() = 0,61 – 0,5(Ө -500 )/200 pentru 500C < Ө ≤ 700C

ks() = 0,1 – 0,1(Ө -700 )/500 pentru 700C <Ө ≤ 1200C

- pentru armătură pretensionată sub formă de bare

kp() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 200C

ks() = 1,0 – 0,45(Ө -200 )/200 pentru 200C <Ө ≤ 400C

ks() = 0,55 – 0,45(Ө -400 )/150 pentru 400C< Ө ≤ 550C

ks() = 0,1 – 0,1(Ө -550 )/650 pentru 550C <Ө ≤ 1200C

- pentru armătură pretensionată sub formă de fire şi toroane

kp() = 1,0 pentru 20C ≤ Ө ≤ 100C

38
 ks() = 1,0 – 0,45(Ө -100 )/250 pentru 100C <Ө ≤ 350C

ks() = 0,55 – 0,45(Ө -350 )/200 pentru 350C< Ө ≤ 550C

ks() = 0,1 – 0,1(Ө -550 )/650 pentru 550C <Ө ≤ 1200C

Factorii de reducere mentionati pot fi determinaţi şi cu ajutorul graficelor din Fig. X.2

Fig. X.2 – Legătura dintre temperatura critică şi factorul de reducere a

rezistentei otelului
Pentru elemente întinse şi încovoiate la care Өcr este diferită de 500C şi variază intre 350C
şi 700C distanta de la axa armăturii la suprafata în contact cu focul (a) determinată din tabele se
modifică cu valoarea :
Δa = 0,1(500C - Өcr )
Pentru determinarea temperaturii critice efortul în armătură (σs,fi ) datorat acţiuniilor în situaţie
de incendiu (Ed,fi ) se determină cu relatia :

σs,fi = ( Ed,fi /Ed ) fyk (20C)/ γs )) (As,req / As,prov)

unde :
γs = 1,15 – coeficent partial de sigurantă pentru armăturii;
As,req – aria de armătură determinată pentru starea limită ultimă
As,prov – aria de armătură efectivă ;
Ed,fi /Ed = ηfi – evaluat conform precizărilor anterioare
Evaluarea temperaturii critice a armăturii se determină luînd în considerare factorul de reducere
a rezistentei ks (Өcr) = σs,fi / fyk (20C) respectiv kp (Өcr) = σp,fi / fpk (20C)

39
 Pentru elemente intinse sau grinzi pentru care Өcr< 400C dimensiunile sectiunii
transversale minime date in tabele (bmin ) se măresc la valoarea :
bmod ≥ bmin + 0,8 ( 400 - Өcr )
Principalele caracteristici avute in vedere sunt date in figura X.3.

Fig. X. 3 – Caracteristicile sectiunii transversale

Când armaturile sunt pe mai multe randuri (fig.X.4) distanta minima, impusa de la axele
armaturii la fata betonului se raporteaza la media distantelor, am.

Fig . X.4 – Distante de la armătură la fetele bătute de foc

am =
 A .a
si i
(11.2)
A si
unde :
Asi – secţiunea transversală a barei “i”
ai – distanta de la axa barei de armătură “i” la fata de beton expusă cea mai apropiată.
Dacă armătura este formată din bare cu rezistente caracteristice diferite atunci in locul ariei
Asi se foloseste valoarea Asi fyki (sau Asi fpki ) iar când în sectiune sunt armături netensionate şi
tensionate ( elemente din beton partial precomprimate ) se determină separat distanta pentru cele
două tipuri de armături.

40
 Pentru fiecare bară luată individual este necesar ca distanta ai să fie cel putin egală cu cea impusă
pentru R 30, cînd barele sunt dispuse pe un singur rînd, sau la jumătatea distantei medii am cînd
barele sunt dispuse pe mai multe rînduri.

a) Stâlpi

Pentru stâlpi se folosesc două metode (A, B)

Metoda A se aplică la sâilpi structurilor contravânduite care respectă condiţiile :
- lungimea efectivă a stâlpului în condiţii de foc lo,fi ≤ 3m;
- excentricitatea de ordinul întâi în condiţii de incendiu e = M0Ed,fi/ N0Ed,fi ≤emax ;
excentricitatea de ordinul intîi poate fi luată egală cu valoarea de la temperatura normală;
- cantitatea de armătură satisface condiţia As < 0,04Ac .
Lungimea efectivă în condiţiile incendiului foc ( lo,fi )poate fi considerată lungimea la temperatură
normală (lo) dar pentru expunere la foc peste 30 min poate fi luată functie de lungimea reală a
stîlpului cu valoarea de 0,5 l pentru nivele intermediare şi 0,5 l … 0.7 l pentru ultimul nivel.
Excentricitatea maximă recomandată (emax ) se poate considera cu valoarea 0,15h (sau b) sau cu
alte valori dar care să satisfacă conditia 0,15 h(sau b) ≤emax≤ 0,4 h (sau b)
Dimensiunile minime necesare pentru asigurarea rezistentei la foc sunt date in tabelul X.4
pentru factorul de rezistentă la compresiune άcc =1,0
fc,d = fc,k /(γ άcc )
Tabelul X.4 Dimensiuni şi distante minime pentru stîlpi cu secţiune rectangulară sau circulară

Rezistenta la Dimensiunile minime(mm)

foc standard
Lăţimea stâlpului bmin/distanta axă –suprafaţă pentru barele principale "a"
Stîlpi expuşi pe mai mult de o latură Stîlpi expuşi pe o singură

µfi = 0,2 µfi = 0,5 µfi = 0,7 µfi = 0,7

R 30 200/25 200/25 200/32 155/25
300/27
R 60 200/25 200/36 250/46 155/25
300/31 350/40
R 90 200/31 300/45 350/53 155/25
300/25 400/38 450/40
R 120 250/40 350/45* 350/57* 175/35
350/35 450/40* 450 /51*
R 180 350/45* 350/63* 450/70* 230/55
R 240 350/61* 450/75* - 295/70
* Minimum 8 bare

41
 In tabel a fost introdus factorul nivelului de încărcare în conditii de incendiu ( µfi = NEd, fi / NRd) care
reprezintă raportul între sarcina axială de calcul în condiţii de foc (NEd, fi ) şi rezistenta de calcul a
stâlpului în conditii normale (NRd ). Factorul µfi poate fi inlocuit, cu titlul de simplificare acoperitoare
de factorul ηfi
Pot fi calculate şi alte valori pentru rezistenţa la foc (R) folosind relaţia:
1,8
R= 120 ((Rήfi+Ra+Rl+Rb+Rn )/120)
Unde:
Rήfi = 83[ 1,00 - µfi (1+ ω )/((0,85 / αcc) + ω)];
Ra =1,6 (a- 30);
R1 =9,6 (5- lo,fi);
Rb =0,09 b”;
Rn = 0 pentru armături numai în colţuri ( n = 4 armături) şi cu valoarea 12 pentru mai
mult de 4 armături;
a = 25mm ….80mm- distanţa de la axele armăturilor longitudinale la suprafata expusă la
foc ;
lo,fi – lungimea efectivă a stâlpului în condiţiile incendiului ( 2 m ≤ lo,fi ≤ 6m );
b” = 2Ac /( b + h), pentru secţiuniile rectangulare sau diametrul pentru secţiuni circulare ;
în mod practic 200mm ≤ b”≤ 450 mm şi h ≤ 1,5 b ;
ω = Asfyd / Ac fcd – gradul de armare la temperatură normală;
As, Ac – aria de armătură respectiv de beton;
fyd , fcd – rezistenţa de calcul la compresiune pentru armătură respectiv beton
determinate folosind coeficenti partiali de sigurantă (pentru armătură γs = 1,15 respectiv γc = 1,5
pentru beton);
αcc – factorul de rezistenţă la compresiune care ia în considerare efectele de lungă durată şi
efectele defavorabile rezultate din modul de aplicare a încărcărilor.
Factorul αcc variază între 0,8 şi 1,0 cu valoarea recomandată de 1,0
Metoda B se aplică la stîlpi în structurile contravântuite luîdu-se în considerare:
- nivelul de incărcare la temperatură normală
n = N0Ed,fi /(0,7(Ac fcd +As fyd ))
- excentricitatea de ordinul întîi in condiţii de foc
e = M0Ed,fi /N0Ed,fi
- zvelteţea stâlpului în condiţii de incendiu

λfi = l0,fi /i
- gradul de armare la temperatură normală
ω = Asfyd / Ac fcd
In relaţiile anterioare se ia în considerare :
M0Ed,fi ,N0Ed,fi – momentul încovoietor şi forţa axială în condiţii de incendiu; N0Ed,fi poate fi
calculat ca fiind 0,7 N0Ed ;
e – excentricitatea de ordinul întîi considerată astfel încît e/b ≤ 0,25 şi emax = 100mm;
λfi – zvelteţea in condiţii de foc considerată ≤ 30 şi care poate fi considerată egală cu
zvelteţea la temperatura normală (λ);

42
 l0,fi – lungimea efectivă a stâlpului in condiţii de foc ; poate fi considerată lungimea la temperatură
normală (lo) dar pentru expunere la foc peste 30 min poate fi luată functie de lungimea reală a
stîlpului cu valoarea de 0,5 l pentru nivele intermediare şi 0,5 l … 0.7 l pentru ultimul nivel;
i – raza de giraţie minimă.

Tabelul X.5 Dimensiuni şi distante minime pentru stîlpi cu secţiune rectangulară sau circulară

Rezistenta la
Procentul de Dimensiunile
armare minime(mm). Lăţimea stâlpului bmin/distanta axă –suprafaţă
foc standard (ω)
pentru barele principale "a”

= 0,15 n = 0,3 n = 0,5 n = 0,7

R 30 0,100 150/25 150/25 200/30; 250/25 300/30; 350/25
0,500 150/25 150/25 150/25 200/30; 250/25
1,000 150/25 150/25 150/25 200/30; 300/25
R 60 0,100 150/25; 200/25 200/40; 300/25 300/40; 500/25 500/25
0,500 150/25 150/35;200/25 250/35;350/25 350/40;550/25
1,000 150/25 150/30; 200/25 200/40; 400/25 300/50; 600/30
R 90 0,100 200/40 ;250/25 300/40 ;400/25 500/50 ;550/25 550/40 ;600/25
0,500 150/35; 200/25 200/40; 300/25 300/45; 550/25 500/50; 600/40
1,000 200/25 200/40;300/25 250/40; 550/25 500/50; 600/45
R 120 0,100 250/50; 350 /25400/50; 550 /25 550 /25 550 /60; 600/45
0,500 200/45; 300 /25300/45; 550 /25450/50; 600 /25500/60; 600 /50
1,000 200/40; 250 /25250/50; 400 /25450/45; 600 /30 600 /60

R 180 0,100 400/50; 500 /25500/60; 550 /25550/60; 600 /25 (1)
0,500 300/45; 450 /25450/50; 600 /25500/60; 600 /50600 /75
1,000 300/35; 400 /25450/50; 550 /25500/60; 600 /45 (1)

R 240 0,100 500/60; 550 /25550/40; 600 /25 600 /75 (1)
0,500 450/45; 500 /25550/55; 600 /25 600 /70 (1)
1,000 400/45; 500 /25500/40; 600 /30 600 /60 (1)

(1) – Se cere o lătime mai mare de 600mm . Este necesară o evaluare specială privind
flambajul
Pentru valorile a = 25mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru
calculul la temperatură normală

Daca As ≥ 0,002 Ac se impune o distributia regulată a barelor în lungul laturilor sectiunii,

pentru o rezistenta la foc >R90.

43
 b) Pereti
La peretii neportanti (despartitori) care indeplinesc criteriul I+E grosimea minima este cea din
tabelul X.6, iar raportul dintre înălţimea liberă şi grosimea peretelui trebuie sa fie < 40, pentru a evita
deformaţia termică excesivă.
La peretii portanti (REI) din beton armat sau nearmat trebuie sa fie indeplinite conditiile din
tabelul X.7 , funcţie de factorul de reducere a nivelului încărcării de calcul (µfi)

Tabelul X.6 Dimensiuni şi distante minime pentru pereţi neportanţi

Rezistenta la foc Grosimea minimă a peretelui(mm)

EI 30 60
EI 60 80
EI 90 100
EI 120 120
EI 180 150
EI 240 175
La betoane cu agregate calcaroase grosimea minimă poate fi
redusă cu 10 %

Tabelul X.7 Dimensiuni şi distante minime pentru pereţi portanţi

Rezistenta Dimensiunile minime(mm)

la foc standardGrosimea peretelui(mm) /distanta dintre axă şi suprafată (a)
µfi = 0,35 µfi = 0,7
expus pe o expus
fata pe doua fete
expus pe o fata expus pe doua fete
1 2 3 4 5
REI 30 100/10 120/10 120/10 120/10
REI 60 110/10 120/10 130/10 140/10
REI 90 120/20 140/10 140/25 170/25
REI 120 150/25 160/25 160/35 220/35
REI 180 180/40 200/45 210/50 270/55
REI 240 230/55 250/55 270/60 360/60
Pentru valorile a ≤ 20mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru
calculul la temperatură normală
Când un perete trebuie să respecte şi cerinţe de rezistenţă la socuri se recomandă următoarele
dimensiuni minime :
200 mm – pentru grosimea pereţilor din beton simplu;
140 mm – pentru grosimea pereţilor portanţi din beton armat;
120 mm – pentru grosimea pereţilor neportanţi din beton armat;
25 mm – pentru distanţa de la axa armăturii la suprafaţa pereţiilor neportanţi.

44
 c) Elemente intinse
Rezistenta la foc se realizeaza prin respectarea dimensiunilor minime date in tabelul X.8 pentru
grinzi simplu rezemate , impunandu-se totodata condiţiile:
- sectiunea elementului intins trebuie sa fie ≥ 2b2min ;
- limitarea efectului alungiri excesive a elementului intins asupra capacitătii portante a
structurii prin reducerea temperaturii critice la 400C prin mărirea distanţei din tabel cu valoarea Δa
= 0,1(500- Өcr )

d) Grinzi

Asigurarea rezistentei la foc a grinzilor cu forma din fig X 5, supuse la foc pe trei laturi, se face
respectând valorile minime date in tabelul X.8, pentru grinzi simplu rezemate, tabelul X.9 pentru
grinzi continue si tabelul X.10 pentru grinzi continue in forma de T.

Fig. X.5 – Sectiuni transversale la grinzi

Tabelul X.8 Dimensiuni şi distante minime pentru grinzi simplu rezemate

Rezistenta la foc standard Dimensiunile minime(mm)

Combinatii posibile de intre b si a(mm); a- distanta Grosimea inimi(bw)
medie din axul armăturii la faţa elementului ;Clasa
b-lătimea
WA Clasa WB Clasa WC
grinzii
1 2 3 4 5 6 7 8
R 30 b = 80 120 160 200 80 80 80
a = 25 20 15 15
R 60 b =120 160 200 300 100 80 100
a = 40 35 30 25
R 90 b = 150 200 300 400 110 100 100
a = 55 45 40 35
R 120b = 200 240 300 500 130 120 120
a = 65 60 55 50
R 180b = 240 300 400 600 150 150 140
a = 80 70 65 60
R 240b = 280 350 500 700 170 170 160
a = 90 80 75 70

45
 Pentru barele din colţ, la armătură dispusă pe un singur rînd, distanta de la axul armăturilor pînă la
peretele lateral este asd = a+10 mm; pentru lăţimi b mai mari decît cele din coloana 4 nu este necesară
mărirea valorii asd
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru calculul la
temperatură normală

Tabelul X.9 Dimensiuni şi distante minime pentru grinzi continui

Rezistenta la foc Dimensiunile minime(mm)

standard Combinatii posibile de intre b si a(mm); a- distanta Grosimea imii(bw)
medie din axul armăturii la faţa elementului ; b-lătimea
Clasa WA Clasa WB Clasa WC
grinzii
1 2 3 4 5 6 7 8
R 30 b = 80 160 80 80 80
a = 15 12
R 60 b =120 200 100 80 100
a = 25 12
R 90 b = 150 250 110 100 100
a = 35 25
R 120 b = 200 300 450 500 130 120 120
a = 45 35 35 30
R 180 b = 240 400 550 600 150 150 140
a = 60 50 50 40
R 240 b = 280 500 650 700 170 170 160
a = 75 60 60 50
Pentru barele din colţ, la armătură dispusă pe un singur rînd, distanta de la axul armăturilor pînă
la peretele lateral este asd = a+10 mm; pentru lăţimi b mai mari decît cele din coloana 4 nu este
necesară mărirea valorii asd
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru calculul la
temperatură normală

La grinzile supuse la foc pe toate cele 4 laturi se respecta, fată de valorile din tabele şi
condiţiile:
- secţiunea grinzii să fie Ac ≥ 2b2min ;
- înălţimea grinzii trebuie să fie ≥ bmin .

Fata de valorile minime din tabele se aplica urmatoarele reguli:

- la grinzile cu inimă având lătime variabilă lătimea minimă impusă se măsoară la
nivelul armăturii din grindă;
- la grinzile în forma de I (fig. X.5c), înălţimea efectivă
a bulbului inferior va respecta condiţia def = d1 + 0,5d2 ≥ bmin ;
- prezenta eventualelor goluri în inima grinzii
nu influentează rezistenta la foc dacă secţiunea minima a elementului din zona golului nu este mai
mică decît Ac = 2b2min ;

46
 - când lătimea bulbului b ≤ 1,4 bw şi bdef < 2b2min distanţa
de la axul armăturii la faţa elementului trebuie să fie :
aef = a( 1,85 – (def √ bw /b) /bmin ) ≥ a;
- daca armarea se face pe un singur rând distanta axelor armaturilor din colturile
sectiunii fata de fata grinzii
va fi majorata cu 10 mm ;

Fig. X.6 – Sectiuni transversale la reazeme

- Latimea inimii bw a grinzilor continui în forma de I, va fi mai mare sau egala cu bmin, din
coloana 2 a tabelului X 9 ,pe o distanta egala cu 2h de la reazemul intermediar;

-Daca armarea se face pe un singur rand distanta axelor armaturilor din colturile sectiunii fata de
fata grinzii va fi majorata cu 10 mm atunci cand latimea de grinda este sub valoarea maxima
prevazuta in tab.X.8 si X.9 pentru o anumita rezistenta.

- La grinzile continue la care redistributia momentului nu depaseste 15% se folosesc valorile din
tabelul X.8 pentru grinzi simplu rezemate.
La grinzile continui la care se impune o rezistentă la foc ≥R90 armarea superioara pe reazemele
intermediare de pe o lungime de 0,3 din deschiderea între axele reazemului (l eff ) nu trebuie să
coboare sub o valoare minimă. Valoarea minimă necesară de armătură într-o sectiune x ≤ 0,3 l eff se
determină functie de armătura superioară la nivelul reazemului, As,req (0), cu relatia :

As,req (x) = As,req (0) (1-2,5x/ l eff )

47
 Fig. X.7 Momentele la nivelul reazemului în situaţie de incendiu
1 – momentele în caz de incendiu la t = 0; 2- diagrama de momente capabile;
3 – momentele în caz de incendiu; 4- momente capabile conform relatiei
Pentru a evita cedarea betonului unei grinzi continuie
prin compresiune sau forfecare în dreptul primului reazem intermediar , pentru R120...R240,
latimea grinzii va fi majorata ( conform valorilor din tabelul X10 ) daca condiţiile următoare sunt
satisfăcute simultan :
- reazemul de capăt are moment nul;
- la nivelul primului reazem intermediar forta tăietoare de calcul la temperatura
normală (V Ed ) este mai mare decît 2/3 din forta tăietoare capabilă (V Rd, max )

Tabelul X.10 Lătimi majorate pentru grinzi I

Rezistenta la foc Lătimea minimă a grinzii b si grosimea inimii bw (mm);

R120 220
R180 380
R240 480

La grinzile expuse la foc pe toate părţile se pot aplica valorile din tabele X.8, X.9, X 10 dar:
- înăltimea grinzii nu trebuie să fie mai mică decît lătimea minimă impusă pentru
rezistenta la foc considerată;
- sectiunea grinzii să fie mai mare decît Ac = 2b2min

e) Placi

Asigurarea rezistentei la foc a placilor se face respectând dimensiunile minime impuse în tab.
X.11, pentru placi simplu rezemate si tabelul X.12 pentru placi dala.

Tabelul X.11 Dimensiuni şi distante minime pentru plăci simplu rezemete pe două sau patru laturi

48
 Dimensiunile minime(mm)
Distantele minime a din axul armăturii la faţa inferioară a plăcii
Rezistenta la focGrosimea
stand placiiRezemare
hs (mm) pe două laturi Rezemare pe patru laturi
/lx≤1,5 1,5<ly/lx≤2,0

2 3 4 5
REI 30 60 10 10 10
REI 60 80 20 10 15
REI 90 100 30 15 20
REI 120 120 40 20 25
REI 180 150 55 30 40
REI 240 175 65 40 50
Se consideră ly >lx
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru
calculul la temperatură normală

Tabelul X.12 Dimensiuni şi distante minime pentru planşee dală

Rezistenta la foc Dimensiunile minime(mm)

Standard Grosime placă hs Distanta a

REI 30 150 10
REI 60 180 15
REI 90 200 25
REI 120 200 35
REI 180 200 45
REI 240 200 50
Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru
calculul la temperatură normală

Când finisajul planseului este incombustibil, înaltimea minimă h s din tabelul X.11 si X.12
include si grosimea finisajului.

Fig.X.8 Plăci de beton cu pardosea

La placile continue se aplica regulile 5 si 6 de la grinzile continue privind redistributia

momentelor si armarea superioara de pe reazeme. Daca nu se indeplinesc aceste conditii placa se
trateaza ca si una simplu rezemata armata pe o singura directie. Armarea minima la momentele de pe

49
reazemele intermediare va fi As > 0,005Ac - pentru otel cu ductilitate 5%>e>2,5%, cand placa are
doua deschideri si reazemele de capat nu impiedica rotirile sau cand nu exista posibilitatea
redistribuirii de eforturi pe directia transversala deschiderii.
La placi dala nu se reduce grosimea din tabelul X.12 pentru finisaj iar cel putin 20% din
armarea superioara pe reazemele intermediare, pe fiecare directie treuie sa fie continua pe intreaga
deschidere. Armăturile continue se amplasează în fîşia de planseu situată în dreptul stîlpilor

Tabelul X.13 Dimensiuni şi distante minime pentru plansee nervurate simplu rezemete, pe patru
laturi

Dimensiunile minime(mm)
Rezistenta la foc standard
Combinaţii posibile ale grosimii nervurii (bmin )Grosimea
şi distantaaripii (hs )şi distanta (a)
(a) din axele armăturilor la faţa inferioară
din axele armăturilor la faţa inferioară
2 3 4 5
REI 30 bmin = 80 hs = 80
a = 15 a = 10
REI 60 bmin = 100 bmin = 120 bmin ≥200 hs = 80
a = 35 a = 25 a = 15 a = 10
REI 90 bmin = 120 bmin = 160 bmin ≥250 hs = 100
a = 45 a = 40 a = 30 a = 15
REI 120 bmin = 160 bmin = 190 bmin ≥300 hs = 120
a = 60 a = 55 a = 40 a = 20
REI 180 bmin = 220 bmin = 260 bmin ≥410 hs = 150
a = 75 a = 70 a = 60 a = 30
REI 240 bmin = 280 bmin = 350 bmin ≥500 hs = 175
a = 90 a = 75 a = 70 a = 40
sd = a+10 mm

Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru
calculul la temperatură normală

Tabelul X.14 Dimensiuni şi distante minime pentru plansee nervurate rezemete pe patru laturi avînd
continuitate pe cel putin o directie

Rezistenta la foc standard Dimensiunile minime(mm)

Combinaţii posibile ale grosimii nervurii bmin şi
grosimii
distantaaripi hs şi distanta (a)
(a) din axele armăturilor la faţa inferioară
din axele armăturilor la faţa
inferioară
2 3 4 5
REI 30 bmin = 80 hs = 80
a = 10 a = 10
REI 60 bmin = 100 bmin =120 bmin ≥200 hs = 80

50
 a = 25 a = 15 a = 10 a = 10
REI 90 bmin = 120 bmin =160 bmin ≥250 hs = 100
a = 35 a = 25 15 a = 15
REI 120 bmin = 160 bmin =190 bmin ≥300 hs = 120
a = 45 a = 40 a = 30 a = 20
REI 180 bmin = 310 bmin =600 hs = 150
a = 60 a = 50 a = 30
REI 240 bmin = 450 bmin =700 hs = 175
a = 70 a = 60 a = 40
asd = a+10 mm

Pentru valorile a ≤ 15mm este determinantă, în mod curent, valoarea impusă pentru
calculul la temperatură normală

Metode simplificate de calcul.

A. METODA IZOTERMEI 500 C

Metoda consideră temperatură critică 500˚C care determină o adincimea de deteriorare a

betonului (a500 ) egală cu adîncimea medie a izotermei de 500˚C. Betonul deteriorat se consideră
complect scos din lucru iar sectiunea reziduală se consideră că î-şi păstrează valorile sale initiale
pentru rezistenţe.
Focul luat în considerare este cel standare ( curba ISO) sau focul parametric cu un factor de
ventilare O≥ 0,14 m1/2

Etapele de calcul sunt următoarele :

- se determină izoterma de 500C pentru expunere la foc standardizat sau foc parametric şi
pentru timpul de expunere la foc (t) la care se impune verificarea capacităţii portante;
- se determină noile sectiuni transversale ale elementului (bfi ;dfi ) , după eliminarea zonei cu
temperature peste 500C, rezultind sectiunea redusă de beton ;

51
 Fig. 1 Secţiunea transversală redusă pentru o grindă supusă la foc pe trei laturi şi pe patru laturi

- se determină temperature la nivelul armăturilor din zona intinsă şi comprimată luînd in

considerare şi armăturile care sunt situate inafara sectiuni reduse;
- se calculează rezistenta armături în condiţii de incendiu la temperature medie de la nivelul ei
folosind relatiile de calcul ########## sau graficile din fig. #######;
- se calculează capacitatea portantă;
- se compară capacitatea portantă cu solicitarea de calcul sau rezistenta la foc estimată cu
rezistenta cerută.
Metoda se aplică la lătimi minime ale secţiuni drepte date in tabelul #####

a) Rezistenta la foc
Rezistenţa la foc R60 R90 R120 R180 R240
Lătimea minimă a 90 120 160 200 280
secţiunii mm

a) Densitatea sarcinii termice

52
 Densitatea sarcinii 200 300 400 600 800
termice in situaţie de incendiu
MJ/mp foc
Lătimea minimă a 100 140 160 200 240
secţiunii mm

Dacă armăturile sunt asezate pe mai multe rânduri şi barele sunt de acelaşi diametre rezistenta
medie a armături de pe un rînd în functie de temperature se determină cu factorul de reducere :

kv(Θ) = ∑ kv(Θi)/ n v:
unde : Θi – temperature în armătura i;
kv(Θi ) – reducerea rezistentei din armătura i funcţie de temperature Θi
kv(Θ) - reducerea medie a rezistentei armături de pe rîndul v;
n v: - numărul de armături pe rîndul v
Distanta a de la centrul de greutate a rîndurilor de armături pînă la fata inferioară a
elementului este :
a = ∑av kv(Θi)/ ∑kv(Θi)
av – distanta dintre axa armăturilor de pe rîndul v pînă la fata elementului.

Dacă există doar două rînduri de armături se poate determina a ca fiind √ a 1a 2

Dacă armăturile au sectiuni diferite şi sunt repartizate arbitrar atunci reducerea medie a
rezistentei ansamblului de armături la temperatura Θi se poate calcula cu relatia:

kv(φ) fsd,fi = ∑[ ks(Θi) fsd,i Ai] ]/ ∑ Ai

unde : : ks(Θi) – reducerea de rezistentă a armături i;
fsd,i – rezistenta de calcul a armături i;
Ai – sectiunea armăturii i

Distanta ”a” de la centrul de greutate a ansamblului de armături până la fata secţiunii efective de
beton se calculează cu relaţia :
a = ∑[ a iks(Θi) fsd,i Ai ]/ ∑[ ks(Θi) fsd,i Ai ]
unde :
a i – distanta de la axul armăturii i până la faţa secţiuni effective
Momentul capabil total al sectiunii (Mu), pentru secţiuni din beton dublu armate este suma
momentelor capabile a betonului comprimat cu o armătura intinsă echivalentă (M u1) şi momentul
capabil a armături comprimate cu armătura intinsă echivalentă (M u2) şi se determină cu relatia :

Mu = M u1 + Mu2

53
 Fig. 3 Distribuţia eforturilor la starea limită ultimă
Momentul M u1 se determină cu relaţia :

M u1 = As1 fsd,fi (Θm) z

unde :
As1 – aria armături care echilibrează betonul comprimat;
fsd,fi (Θm) – rezistenta de calcul a armături intinse la temperature medie a rîndului de
armături;
z – braţul de pârgie intre centrul de greutate a armăturii şi centrul de greutate a betonului
comprimat;
Momentul M u2 se determină cu relaţia :

M u2 = As2 fscd,fi (Θm) z”

54
 unde :
As2 = A”s - aria armături intinse care echilibrează armătura comprimată;
fscd,fi (Θm) – rezistenta de calcul a armături comprimate la temperature medie a rindului de
armături;
z” – braţul de pârgie între centrul de greutate a armăturii întinse şi comprimate.
Procentul de armare de calcul pentru secţiunea expusă la foc va fi :

ωk = As1 fsd,fi (Θm) / b fi d fi fcd,fi (20˚C)

Unde :
fcd,fi (20˚C) – rezistenta de calcul la compresiune a betonului la temperatură normală.

B. METODA PE ZONE

Verificarea consta în determinarea distributiei temperaturilor în sectiune, reducerea rezistentei si

modulului de elasticitate ale betonului si armaturilor, reducerea sectiunii si recalcularea capacitatii portante
cu valorile reduse.
Metoda se aplică pentru curba temperatură- timp standardizadă
Pentru verificarea capacităţii portante, în condiţii de foc se parcurg următoarele etape:
- impărtirea sectiunii transversale a elementului (w) într-un număr de zone paralele de grosime egală
(n ≥3);
- determinarea, pentru fiecare zonă considerată , a temperaturii medii (Θi ), factorului de reducere a
rezistenţei (k c(Θ i)), rezistentei medii la compresiune reduse (fcd(Θ)) şi a modulului de elasticitate;
- determinarea lătimea zonei deteriorate (az ) şi a sectiunii reduse ( sectiunea elementului din care
lipseste zona deteriorată) ;
- determinarea coeficentului mediu de reducere a rezistentei betonului (kcm), pentru sectiunea de
beton considerată, intr-un punct M pe linia mediană a peretelui echivalent şi a rezistenţei betonului în
conditii de foc ( fcd(ΘM)) ;
- determinarea rezistentei reduse a armăturii pentru temperature de la nivelul ei ( fsd(Θ));
- verificarea capacităţii portante a elementului luînd in considerare dimensiunile reduse ale
sectiunii de beton şi rezistentele reduse ale betonului şi armăturii.

55
 Fig 4 - Reducerea rezistentei şi a secţiunii pentru elementele expuse la foc

Distributia temperaturilor se poate determina prin încercari experimentale sau prin calcul. Reducerea
rezistentelor se face folosind factori de reducere , functie de temperatura . Spre exemplu rezistenta redusa la
compresiune a betonului intr-un punct M , va fi:

fcd(ΘM)=kc(ΘM) fck(20C) (11.5)

unde:
- kc(ΘM) - factorul de reducere a rezistentei pentru temperatura din punctul M;
- fck(20C) - rezistenta de calcul a betonului la 20C;
Modulul de elasticitate redus in punctul M va fi:

Ecd(ΘM)=[kc(ΘM)]2 Eck (20C); (11.6)

Sectiunea de beton redusa se obtine ignorand zona afectata de foc “az” (fig. 11.9).
Pe zona redusa rezistenta la compresiune si modulul de elasticitate a betonului sunt considerate
constante si egale cu cele calculate pentru punctul M care corespunde punctului din mijlocul elementului
supus la foc. Zona afectata de foc “az” se calculeaza cu relatiile :
- pentru grinzi, plăci sau elemente supuse la forfecare

56
  K c,m 
a z = W1 
 K c ( M ) 
- pentru stîlpi, pereţi şi alte elemente de construcţii pentru care efectele de ordinul doi
trebuie luate în considerare
 K c,m 1,3 
a z = W1  ( )
 K c ( M ) 
unde:
- w - latimea sectiunii, cu valorile:
- grosimea placi;
- grosimea unui perete sau stîlp expuse la foc pe o singură latură;
- 1/2 din lătimea grinzi ;
- 1/2 din grosimea peretelui sau a stalpului, la expunere la foc pe doua laturi;
- 1/2 din cea mai mica latura a stalplui, pentru stalpi expusi la foc pe patru fete;
- kc(ΘM)- coeficientul de reducere a rezistentei betonului pentru punctul M;
- kcm- coeficient de reducere care tine seama de variatia temperaturii în fiecare zona a elementului:
(11.9)

Pentru determinarea coeficientului kc,m se procedeaza astfel, pentru un perete expus la foc pe
ambele fete: considerand grosimea peretelui 2w se imparte jumatatea sa w in n>3 zone de grosime egala
(fig. 11.10); se calculeaza temperatura in mijlocul fiecarei zone (Θi) si apoi reducerea corespunzatoare a
rezistentei, - kc(Θi);

Fig 5. Impărtirea unui perete expus la foc pe două laturi

Pentru determinarea valorilor de reducere a rezistentelor la compresiune ale betonului, intr-o

sectiune redusa se pot folosi si curbele din fig. 6. Pentru reducerea geometrica a unei sectiuni de grinda sau
placa se poate folosi fig. 7b iar pentru reducerea unei sectiuni de stalp se poate folosi fig. 7c.
Armatura este luata în calcul utilizand rezistenta si modulul de elasticitate redus corespunzator
temperaturii fiecarei bare, chiar daca ea este plasata în afara sectiunii reduse.
După determinarea secţiunii reduse şi a rezistentelor de calcul în condiţii de foc capacitatea
portantă se determină similar cu modul prezentat în metoda izotermei de 500 C

57
 Fig 6. Reducerea rezistentei la compresiune

Fig 7 Reducerea secţiunii

C. METODA ESTIMĂRII CURBURII LA ELEMENTE

SUPUSE LA FORŢĂ AXIALĂ ŞI/SAU MOMENT

La stâlpi supusi la incendiu se produc cresteri semnificative a efectelor de ordinul doi

datorită scăderi rigidităţii elementelor prin deteriorarea straturilor exterioare şi a scăderii modulului
de elasticitate a betonului.

58
 În aceste conditii calculul unui stîlp izolat se poate efectua prin estimarea curburii ca şi la
calculul la temperatură normală.
Lungimea de flambaj în conditii de incendiu (l0,fi ) poate fi considerată egală cu lungimea la
temperatura normală (l0) sau se poate calcula, folosind o rigiditate echivalentă a unei secţiuni reduse
de beton.
Sectiunea redusă de beton se determină prin petoda cu zone ( rel. ##### ) iar rigiditatea
echivalentă a secţiunii reduse de beton se calculează cu relaţia :

(EI) z = )=[kc(ΘM)]2 Ec (20C) Iz

unde:
kc(ΘM) - factorul de reducere a rezistentei betonului pentru temperatura din punctul M din
centrul secţiunii reduse;
Ec (20C) – modulul de elasticitate a betonului la temperatură normală;
Iz – momentul de inertie al sectiunii reduse de beton

Pentru calcul se procedează în felul următor :

- se determină curbele izoterme pentru expunere la foc pe baza curbelor focului
(Fig. );
- se împarte secţiunea în zone de temperatură medie de aproximativ 20C , 100C, 200C,
300C pînă la 1100C ;
- se determină lătimea wi,j a suprafeţei Ac,i,j şi coordonatele xi,j şi yi,j pentru centru fiecărei
zone;
- se determină temperatura la nivelul fiecărei armături;
- se determină diagrama moment – curbură pentru NEd,fi utilizîndu –se pentru fiecare
armătură şi fiecare zonă de beton diagrama efort –deformţie;
- se determină momentul capabil ultim (MRd,fi), impreună cu forţa axială (NEd,fi) şi
momentul de ordinal doi (M2,fi), pentru curbura corespunzătoare momentului capabil ultim;
- se determină momentul capabil ultim de ordinul unu (M0Rd,fi) ca diferenţă între
momentul capabil ultim (MRd,fi) şi momentul nominal de ordinal doi (M2,fi) fig. #####;
- se compară momentul capabil ultim de ordinal unu (M0Rd,fi) cu momentul de încovoiere
de ordinal întîi calculate în condiţii de foc (M0Ed,fi)

59
 Fig. Exemplu de împărţire a secţiuni uni stâlp în zone de temperatură

Fig. Momentul capabil ultim (MRd,fi), momentul de ordinal doi (M2,fi) şi momentul
capabil ultim de ordinul unu (M0Rd,fi)

Momentul de ordinul doi se determină cu relatia :

M2,fi = NEd,fi e 2 = NEd,fi (1/r ) l20/c
Unde:
e 2 =(1/r ) l20 /c – săgeata datorită curburii 1/r;
l0 – lungimea de flambaj;
c – factor depinzînd de distributia curburii ( c = π2 = 10); dacă diagrama de momente este
constantă se poate lua valoarea c = 8
Metoda prezentată a stat la baza intocmirii unor tabele cu dimensiuniile minime ale sectiunii
transversale şi distantele minime de la axul armăturii la fata elementului pentru stâlpi cu sectiune
dreptungiulară şi circulară .
În tabele se iau in considerare:
- coeficentul de zvelteţe a stîlpului;

60
 - nivelul de încărcare n = N0Ed,fi / (0,7(A c f cd + A s f yd )
coeficentul de armare ω = Asfyd / Ac fcd
- momentul de ordinul întîi

Caracteristici luate în considerare : coeficent de armare ω =0,1; moment de ordinul întîi redus (e =
0,025b cu e ≥ 10mm);

Rezistenţa la foc Dimensiuni minime (mm)

Lătimea stîlpului (b min ) / Distanta din axa armăturii la fata betonului (a)
Stîlp expus la foc pe mai mult de o faţă
n = 0,15 n = 0,3 n = 0,5 n = 0,7
3
R30 30 150/25 150/25 150/25 150/25
40 150/25 150/25 150/25 150/25
50 150/25 150/25 150/25 200/25
60 150/25 150/25 200/25 250/25
70 150/25 150/25 250/25 300/25
80 150/25 200/25 250/30;300/25 350/25
R60 30 150/25 150/25 200/25 200/30;250/25
40 150/25 150/25 200/25 250/25
50 150/25 200/25 250/25 300/25
60 150/25 200/40;250/25 250/40;300/25 350/30;400/25
70 200/25 250/30;300/25 300/40;350/25 450/35;550/25
80 200/30;250/25 250/40;300/25 400/30;450/25 550/60;600/35

C. METODA DE CALCUL SIMPLIFICAT PENTRU

GRINZI ŞI PLĂCII SIMPLU REZEMATE

Metoda este o extindere a metodei cu tabelele şi se aplică atunci cînd se doreste verificarea la
foc a unei secţiuni la care distanta a de la armătură la fata expusă este mai mică decît cea impusă prin
tabele .
Pentru grinzi şi plăci simplu rezemate se verifică relatia :

M Ed, fi ≤ M Rd, fi
Unde :
M Ed, fi - momentul maxim de calcul determinat pentru gruparea de incărcări în caz de
încendiu ;în cazul incărcării uniform distribuite de incendiu (wEd,fi) momentul are valoarea wEd,fi l2eff /
8;
M Rd, fi - momentul capabil în situaţie de incendiu.

Momentul capabil în situatie de incendiu (MRd,fi) poate fi calculate cu expresia :

MRd,fi = (γ s/γ s,fi ) ks(Θ )MEd (A s, prov /A s,req )

61
 Unde :
γ s , γ s,fi - coeficienţii partiali de sigurantă pentru armătură la temperatură normală şi
respective în condiţii de foc;
k s(Θ) – coeficentul de reducere a rezistentei armăturii corespunzător temperaturii
pentru rezistenta la foc cerută ;
M Ed - momentul de calcul la rece;
A s, prov , A s,req - aria de armătură efectivă respective aria de armătură rezultată din
calculul la temperatură normală (A s, prov /A s,req se limitează la 1,3 )

D. METODA DE CALCUL SIMPLIFICAT PENTRU

GRINZI ŞI PLĂCI CONTINUE

Pentru plăcii şi grinzi continuie se porneste de la ipoteza redistribuirii momentelor din

deschidere spre reazeme. Această ipoteză este valabilă cînd armarea peste reazeme
este suficentă pentru a echilibra solicitarea de calcul în caz de incendiu.
Momentul capabil maxim (M Rd, fi,capab ), determinat în secţiunea din cîmp ca moment maxim în
condiţii de foc . Momentul maxim din cîmp în condiţii de foc (M Rd, fi ) trebuie să poată fi preluat de
către momentele de pe reazeme (MRd1,fi şi MRd2,fi,) ca să se obţină echilibrul. Acest lucru se poate
obtine alegîndu-se la inceput pe unul din reazeme momentul egal sau mai mic decît momentul capabil
din dreptul acelui reazem şi apoi se calculează momentul capabil necesar pe celălalt reazem.
Momentul capabil la nivelul reazemelor în situaţia de incendiu , poate fi calculat cu relatia :
MRd, fi = (γ s/γ s,fi ) MEd ( A s,prov /A s,req )(d - a)/d
Unde :
a – distanta medie necesară de la axul armăturii la fata inferioară a betonului dată în tabele
pentru grinzi respective plăci;
d - inăltimea utilă a secţiunii de beton.
La elementele din beton precomprimat relatia este valabilă pentru temperature mai mici de 350 C la
nivelul armăturilor de pe reazem; pentru temperature mai ridicate momentul (MRd,fi) se reduce cu factorii ks
(Θcr) respective k p (Θcr)
Lungimea de ancorare a barelor în condiţii de foc (lbd,fi) se calculează, funcţie de lungimea de
ancorare în condiţii normale (lbd), cu expresia:

lbd,fi = (γs/γs,fi ) (γc,fi/γc) lbd

l
Barele se prelungesc dincolo de reazem cu distanţa bd,fi

62