REFERAT

EFECTUL TEMPERATURI ASUPRA

TENACITATI LA FISURARE

Student: Maftei Constantin-Cristinel

Master D.E.T
 Materiale metalice

Tenacitatea este abilitatea unui material de a absorbi energie si a se deforma plastic inainte
de a se rupe; cantitatea de energie absorbita atat in timpul deformarii cat si al ruperii este o masura
a tenacitatii materialului. Marimea deformatiei care precede ruperea este o masura a ductilitatii,
iar forta necesara producerii ruperii este o masura a rezistentei mecanice.

Daca o piesa trebuie sa suporte unele incarcari specifice, proprietatea de control este
rezistenta mecanica. Ductilitatea caracterizeaza capacitatea materialului metalic de a putea fi
procesat intr-o anumita forma.In schimb, tenacitatea devine o proprietate determinanta atunci cand
elementul de constructie trebuie sa fie capabil sa absoarba o anumita energie mecanica fara aparitia
ruperii.

Exista doi parametri principali ai tenacitatii si anume :tenacitatea in prezenta unei

crestaturi si tenacitatea la rupere.

Tenacitatea materialului in prezenta unei crestaturi este abilitatea acestuia de a rezista

impactului cand el contine unul sau mai multi concentratori de tensiune, cum ar fi defecte de
fabricatie sau forme de proiectare. In mod obisnuit, ea se defineste ca fiind cantitatea de energie
necesara pentru a rupe o epruveta la o anumita temperatura.

Tenacitatea la rupere a unui material metalic este capacitatea sa de a rezista propagarii

unei fisuri existente. De regula, ea se masoara prin intensitatea tensiunii necesare la varful fisurii
pentru a se produce propagarea acesteia.

Tenacitatea materialelor metalice este de obicei evaluata prin incercarea epruvetelor la o

temperatura constanta, dintr-o singura lovitura, cu o masina de impact de tip pendul.Cele mai
folosite metode sunt testul Charpy (fig. 1) si testul Izod.

Masuratoarea de baza este raspunsul epruvetei de impact, apreciat prin valoarea energiei
de rupere absorbita. Modificarea energiei potentiale a capului de impact (intre valoarea dinainte
de impact si cea de dupa rupere) este evidentiata prin intermediul unui cadran calibrat care masoara
energia totala absorbita in timpul ruperii epruvetei. Alti parametri cantitativi care se masoara
uneori sunt: aspectul suprafetei de rupere (procentajul de rupere ductila) si gradul de ductilitate
/ deformatie (expansiunea laterala sau contractia la radacina crestaturii).
 Figura 1. Epruveta Charpy V si curba de variatie a energiei de rupere cu temperatura de incercare

Mai trebuie mentionat faptul ca epruvetele necrestate sunt de obicei selectate pentru a
masura tenacitatea materialelor metalice mai putin ductile, cum ar fi fontele cenusii.

Tenacitatea unui material metalic este influentata de compozitia sa chimica si de o

multitudine defactori fizici.De exemplu, la oteluri factorii chimici sunt reprezentati de continutul
in carbon (fig.2), natura si cantitatea elementelor de aliere, continutul de gaze, cantitatea de
incluziuni nemetalice, etc.

Factorii fizici includ microstructura, marimea grauntilor, dimensiunea sectiunii piesei,

temperaturile de prelucrare la cald si la rece, metodele de procesare si orientarea epruvetelor.
Totodata, prezinta importanta fenomenele de decarburare sau de carburare a suprafetei.

Materialele cu retea cristalina c.v.c. cum ar fi otelurile feritice tind sa treaca printr-o
tranzitie de la comportarea ductila specifica temperaturilor inalte, la o rupere fragila, in cazul
temperaturilor coborate. Astfel, pentru a se evita ruperea fragila (catastrofala), temperatura de
serviciu a componentelor unei structuri date trebuie sa fie mai mare decat temperatura de tranzitie
ductil - fragil a materialului.

Cu toate acestea, tranzitia de la comportarea ductila la cea fragila nu este in general brusca.
De aceea, temperatura de tranzitie este deseori definita ca fiind temperatura necesara pentrua
obtine un nivel arbitrar al energiei de rupere (de exemplu 27J), un aspect dat al ruperii (de exemplu
50% rupere fibroasa), sau un nivel specificat al ductilitatii (de exemplu 0,38mm expansiune
laterala).

La otelurile aliate de inalta rezistenta mecanica si la metalele si aliajele neferoase, tranzitia de la

comportarea ductila la cea fragila nu este de fiecare data distincta, astfel ca practic este imposibil
de determinat. In asemenea cazuri,se folosesc valorile tenacitatii la rupere si principiile mecanicii
ruperii.
 Figura 2. Evolutia energiei de rupere KV cu temperatura de incercare pentru oteluri nealiate cu diferite concentratii in carbon

Mecanica ruperii de baza pana la cea liniar elastica are trei ipoteze :

a. Fisurile sau alte defecte cu o comportare tip fisura sunt prezente atat in epruvetele care vor
fi analizate, cat si in materialele structurale.
b. O fisura poate fi reprezentata printr-o suprafata libera orizontala intr-un mediu liniar-
elastic, omogen, izotrop si continuu.
c. Un camp caracteristic de tensiuni inconjoara orice fisura intr-un corp supus unei
solicitari.Intensitatea campului - valoarea sa K la varful fisurii este independent de
dimensiunea si forma epruvetei pentru multe conditii de incarcare si mediu inconjurator.

Mecanica ruperii furnizeaza metode de evaluare a capacitatii portante a structurilor cu defecte

in vederea minimizarii avariilor catastrofale din timpul exploatarii. Pentru definirea marimilor de
baza ale mecanicii ruperii, se considera exemplul unei fisuri centrale intr-o placa izolata, incarcata
uniform cu tensiuni de intindere (fig.3.). Atunci cand semilungimea fisurii, a, este mai mica decat
10% din latimea totala a placii, relatia dintre factorul de intensitate a tensiunii, K, tensiunea
aplicata , si aeste foarte apropiata de relatia pentru o fisura intr-o placa de latime infinita :

K = . . a1/ 2
 Figura 3. Exemplu de placa supusa unei tensiuni , cu o fisura centrala avand semilungimea a. Conditiile de declansare a
cresterii instabile a fisurii

Tensiunea aplicata elementului de constructie, lungimea fisurii si valoarea lui K reprezinta

marimile de baza ale mecanicii ruperii.

Ecuatia de mai sus arata ca unitatea de masura pentru factorul de intensitate a tensiunilor
este o unitate de tensiune inmultita cu radacina patrata din lungime. Totodata, factorul K este
singurul parametru care include atat efectul tensiunii aplicate unei epruvete, cat si efectul unei
fisuri de dimensiune data, prezenta in material. Mai trebuie subliniat faptul ca daca combinatia
dintre si a va depasi o valoare critica, rezistenta la rupere a placii va fi depasita si este de
asteptat o propagare a fisurii. Acea valoare critica de la care apare o crestere instabila a fisurii se
noteaza cu Kc dar pentru placi groase, in conditii de deformare plana, se noteaza cu KIc si poarta
numele de tenacitate la rupere in stare plana de deformare.

In tabelul 1. sunt redate valorile tenacitatii la rupere si limitei de curgere la temperatura

camerei pentru unele aliaje structurale.
Tabelul 1. Tenacitatea la rupere la +20C a unor aliaje structurale

Material metallic Limita de curgere, N/mm2 Tenacitatea la

rupere, KIc, N/mm2m
Metale pure ductile Cu,Ni,Ag,Al) 20..80 100..350
Otel moale 220 140
Otel aliat calit si revenit la 1640 50,0
260C(0,40%C;1,8%Ni;0,8%Cr)
Otel aliat calit si revenit la 1420 87,4
425C(0,40%C;1,8%Ni;0,8%Cr)
Otel inoxidabil 15-5 PH 1180 81
Otel inoxidabil 17-4 PH 1210 48
Otel inoxidabil 15-6 1700 79
(0,05%C,15%Cr,6%Ni)
Otel maraging 1900 58,6
Oteluri pentru recipienti sub presiune 1500..1900 170
Fonte cenusii 2201030 6..20
Aliaje de titan Ti-6Al-4V 910 44..46
Aliaje de titan Ti-6Al-6V-2Sn 1085 35..55
Aliaje de titan Ti-6Al-2Sn-4Zr-6Mo 1155 22..23
Aliaje cu baza de Al durificate prin 325..505 24..53
tratament termic
Superaliaje cu baza de Ni 1172 96,3

De remarcat este faptul ca pentru aproape toate materialele, tenacitatea la rupere scade o
data cu cresterea limitei de curgere (fig.3). Rezulta de aici, ca daca decizia de selectie a unui
material se bazeaza numai pe valorile limitei de curgere, va putea fi favorizata aparitia cedarilor
catastrofale.

Polimeri si compozite

La aceste materiale, tenacitatea sau rezistenta la impact se defineste prin abilitatea acestora
de a absorbi energie,masurata de obicei prin cantitatea de energie / unitatea de volum necesara
pentru ruperea epruvetei de incercare. Un alt indicator al tenacitatii il reprezinta marimea suprafetei
de sub curba tensiune- deformatie. Cu cat aceasta suprafata este mai mare, cu atat tenacitatea
materialului este mai ridicata.

Totusi, cu aceasta interpretare, un material rezistent mecanic cu alungire la rupere scazuta

poate avea o rezistenta la impact echivalenta unui polimer cu rezistenta mecanica mult mai mica
si alungire la rupere ridicata.
 Rezistenta la propagarea fisurii este un alt mod de a caracteriza tenacitatea. Deoarece
pentru multe aplicatii chiar o fisura mica poate fi considerata o avarie, acest concept a atras mai
multa atentie in ultimul timp.Aici intra in joc atat energia necesara initierii fisurii cat si cea pentru
propagarea ei. Bazat pe o abordare a mecanicii ruperii, tenacitatea la rupere este masurata prin
factorul de intensitate a tensiunii critice Kc , necesar pentru initierea unei fisuri si prin energia
necesara propagarii acesteia,Gc. Relatia de legatura intre aceste marimi este : EGc = Kc2

Unde: - E este modulul de elasticitate longitudinal.

Tenacitatea la rupere a fost de neinlocuit la evaluarea compozitelor avansate, ca de

exemplu compozitul grafit / epoxid, care sunt considerate relative fragile datorita alungirii la
rupere de numai 1% a fibrelor de carbon / grafit.Termoplastele ingineresti au o tenacitate la
rupere mult mai ridicata decat compozitul grafit / epoxid. In tabelul 2 se indica valorile rezistentei
la impact ale unor polimeri si compozite.
Tabelul 2. Tenacitatea la rupere la +20C a unor polimeri si compozite

Material Tenacitatea la rupere, Kc, N/mm2m

Polipropilena 3
Polietilena de joasa densitate 1
Polietilena de inalta densitate 2
Polistiren ABS 4
Nylon 3
Policarbonat 1,02,6
Poliester 0,5
Epoxid 0,30,5
Polimeri ranforsati cu fibre de grafit 2060
Fibre de sticla in rasina epoxidica 4260
Fibre de bor in rasina epoxidica 46
Carbura de W in matrice de Co 1416

Materiale ceramice

De cele mai multe ori, datele despre tenacitatea ceramicelor sunt inconsistente din cauza
sensibilitatii masuratorilor la pregatirea probelor, de exemplu prefisurarea, determinarea unei
fisuri sa creasca corespunzator intr-o epruveta pentru testul de torsiune dubla, alinierea
epruvetei, probleme care au fost rezolvate cu succes de-a lungul anilor la materialele metalice.In
tabelul 3 sunt prezentate unele date despre tenacitatea la rupere a ceramicelo

Tabelul 3.Valorile tenacitatii la rupere a unor ceramice

Material Tenacitatea la Observatii

rupere KIc,N/mm2m
Fe 50
NaCl 0,4 Monocristal
ZnSe 0,9 Depunere din vapori
WC 13 Liant de Co
ZnS 1,0 Depunere din vapori
Si3N4 5,0 Presare fierbinte
Al2O3 4,0 Dopat cu MgO
Al2O3 (safir) 2,1 Monocristal
SiC 4,0 Presare fierbinte
SiC.ZrO2 5,0 Presare fierbinte
MgF2 0,9 Presare fierbinte
MgO 1,2 Presare fierbinte
B4C 6,0 Presare fierbinte
Si 0,6 Monocristal
 Cateva aspect ale estimarii tenacitati la rupere pentru otelul 12H1MF

1. Consideraii generale
Este cunoscut faptul c ntre caracteristicile care exprim tenacitatea la rupere sunt stabilite
o serie de relaii unanim acceptate n literatura de specialitate. Unele caracteristici ale tenacitii la
rupere care se determin mai complicat pot fi determinate indirect, prin intermediul altor
caracteristici, a cror determinare este mai simpl. Cea mai utilizat caracteristic a tenacitii la
rupere este factorul critic de intensitate al tensiunii, KIC. Alte caracteristici ale tenacitii la rupere
sunt: deplasarea critic la vrful fisurii (c), integrala critic de contur (JIc) etc. Determinarea
acestor caracteristici ale tenacitii la rupere impun asigurarea unor condiii de ncercare, mai ales
n ceea ce presupune realizarea epruvetelor pentru ncercrile experimentale.
n lucrare se prezint cteva relaii acceptate ntre principalele caracteristici ale tenacitii
la rupere precum i rezultatele obinute pentru unele dintre ele pe baza cunoaterii factorului critic
de intensitate al tensiunii, pentru oelul termorezistent 12H1MF utilizat n confecionarea
conductelor de abur din centralele termoelectrice romneti. Factorul critic de intensitate al
tensiunii KIC a fost determinat experimental pe epruvete Chevron.
2. Relaii ntre cteva caracteristici ale tenacitii la rupere
n literatura de specialitate sunt cunoscute i unanim acceptate urmtoarele relaii ntre
urmtoarele caracteristici ale tenacitii la rupere [1]:
Deplasarea critic la vrful fisurii, c:

(1)

Integrala critic de contur, Jc :

- pentru starea plan de deformaie:

(2)
- pentru starea plan de tensiune:

(3)
unde: KIC factorul critic de intensitate al tensiunii,
E modulul de elasticitate longitudinal al materialului c limita de curgere a materialului
- coeficientul lui Poisson (S-a considerat = 0,3).
Relaia (1) dup [2] poate fi i sub forma:

(4)
unde: m1 un coeficient de corecie care pentru starea plan de deformaii are valoarea,
m1 = 1,4 m valoarea medie a tensiunii normale:

(5)
unde: r rezistena de rupere a materialului.
innd seama de relaiile (4) i (5), relaia (1) devine de forma

(6)

3. Cercetri experimentale
Datorit faptului c pentru oelul 12H1MF ntre KIC i KV (tenacitatea la rupere
determinat pe epruvete Chevron) [3, 4], nu s-au constatat diferene semnificative, n relaiile (2),
(3), (6) KIC s-a nlocuit cu KV. n relaiile prezentate, att caracteristicile de rezisten ct i cele
de elasticitate sunt influenate de temperatura din peretele conductei. n aceste condiii, relaiile
(2), (3) i (6) capt forma:

(7)

(8)

(9)
Variaia lui cu temperatura a fost nesemnificativ pe tot intervalul de temperatur studiat.
Variaia caracteristicilor a fost studiat pe intervalul de temperatur 20 585 0 C. n intervalul
20 300 0 C variaia acestora a fost fr importan. Variaia lui KV este preluat din [3].
 Legile de variaie ale caracteristicilor mecanice i de elasticitate utilizate n lucrare sunt
prezentate n tabelul 1 iar a tenacitii la rupere KIC() n tabelul 4.

Tabelul 4.

Tabelul 5.

Variaia deplasrii critice la vrful fisurii c determinat pe baza relaiei (7) este prezentat
n figura 5.

Figura 5. Variaia lui c

Variaia integralei critice de contur JC cu temperatura pentru starea plan de deformaii

este prezentat n figura 6 (relaia 8), iar pentru starea plan de tensiuni n figura 7 (relaia 9).
Figura 6. Variaia lui Jc

Figura 7. Variaia lui Jc

 4. Concluzii
Dup analizarea diagramelor din figurile 5-7 se poate concluziona:
tenacitatea la rupere c scade pe intervalul de temperatur 20...300 0 C. Peste 300
0 C tenacitatea la rupere crete. Fenomenul se datoreaz scderii mai pronunate a
caracteristicilor de rezisten (c, r) fa de E sau KIC.
integrala critic de contur JC determinat cu relaiile (8) i (9) este descresctoare
cu creterea temperaturii pe tot intervalul 20...600 0 C. Nu sunt diferene semnificative
ntre cele dou stri plane, de deformaii, respectiv de tensiuni. Totui, valori ceva mai mari
se obin pentru cazul strii plane de tensiuni.
rezultatele obinute nu recomand utilizarea unor caracteristici de tenacitate la
rupere determinate pe baza altor caracteristici de tenacitate. Rezultatele pot fi cel mult
utilizate ca valori orientative, mai ales atunci cnd nu avem altele determinate conform
normelor standardizate.

BIBLIOGRAFIE
[1] Barsom, J.M., Rolfe, S.T., Fracture and Fatigue. Control in Structures. New Jersei.
1987, Second Edition.
[2] Wellman, G.W., Rolfe, S.T., Engineering Aspects of CTOD Fracture Toughness
Testing. WRC Bulletin, Nov.1984, pag. 292.
[3] Tripa, P., Cercetri asupra tenacitii unor oeluri utilizate la conductele de abur din
centralele termoelectrice. Tez de doctorat, Timioara, 199
[4] Tripa, P., Dumitru, I., Un aspect al estimrii tenacitii la rupere, c. n: tiin i
Inginerie, vol. 21, Editura AGIR, Bucureti, 2012, pag. 753-758.