Șc.Gim. Nr.

1 Horoatu Crasnei, Sălaj

Cuprins
1. Tipuri de coroziune.
2. Clasificare.
3. Factorii care influentează coroziunea.
4. Efectele procesului de coroziune.
5. Determinarea vitezei de coroziune.
6. Influența coroziunii asupra mediului înconjurator.
7. Măsuri de protecție.
8. Protecție anticorozivă.
8.1. Metode de protecție anticorozivă. 9.Curiozităti.
10. Concluzii.
11. Bibliografie.
Tipuri de
coroziune
 Clasificare

In funcţie de aspectul distrugerii:

 Coroziune continuă
 Coroziune locală
Coroziunea punctiformă,
 Coroziunea sub suprafaţă
 Pete de coroziune
 Coroziunea intercristalin
 Coroziunea transcristalină
Factorii care influențează
coroziunea
 Efectele procesului
de coroziune

Reducerea rezistenței mecanice.

Scăderea capacității de deformare plastică.
Reducerea dimensiunilor pieselor.
Pierderi în greutate.

Coroziunea are efecte tehnico- economice negative în exploatarea

utilajelor, instalațiilor, a mecanismelor.

Procesele corozive trebuie prevenite si controlate.

 Determinarea vitezei de coroziune:
Noţiunea de coroziune include toate procesele chimice şi electrochimice care au drept rezultat degradarea spontană şi
continuă a suprafeţelor metalelor şi aliajelor.
Coroziunea chimică capătă un aspect electrochimic (coroziune electrochimică), deoarece instalaţiile, utilajele,
maşinile, staţiile de transformare, conductele aeriene şi subterane de gaze şi apă, etc. în contact cu agenţii
atmosferici (oxigenul sau umezeala din aer), sunt de fapt sisteme electrochimice, formate dintr-un metal sau aliaj în
contact cu un electrolit. Aceste sisteme dau naştere la pile electrice locale.
Pierderile cele mai însemnate de metal se datorează coroziunii fierului şi a aliajelor feroase. O bară de fier lăsată
timp îndelungat în contact cu agenţii atmosferici, colectează în cavităţile reţelei metalice apă slab acidulată. În
aceste cavităţi, care vor funcţiona ca anozi ai unor pile electrice locale, sub influenţa moleculelor dipolare ale apei,
fierul trece sub formă de ion , comform următorului proces anodic:

Electronii rezultaţi din acest proces, rămân pe bara de fier şi sunt orientaţi spre părţile marginale ale
cavităţilor, încărcând astfel suprafaţa metalică în aceste porţiuni cu sarcină electronică negativă. Aceste suprafeţe
încărcate cu sarcină negativă, vor funcţiona drept catodul pieselor electrice locale, pe ele având loc următoarele
procese:

Ionii rezultaţi, vor forma cu ionii hidroxidul feros , care în prezenţa oxigenului atmosferic se transformă în oxid
feric hidratant, cu aspect poros, sfărâmicios, de culoare roşu închis, care poartă denumirea de rugină.
Reacţia redox care are loc este:

rugină

Stratul de rugină izolează suprafaţa metalică exterioară, dar procesul de coroziune se continuă în profunzime.
 Determinarea vitezei de coroziune:
Pentru determinarea vitezei de coroziune se foloseşte instalaţia prezentată în
figura de mai jos. Aceasta constă dintr-o biuretă de sticlă prevăzutăcu o pâlnie
pentru captarea gazelor. Epruveta de metal se introduce iniţial în vasu, după care
se aşază biureta cu pâlnie . La capătul de sus al biuretei se fixează un furtun de
cauciuc de la o trompă în vid.
Se dă drumul încet la robinet al biuretei şi se toarnă toată cantitatea de acid în
vas. Acidul se ridică în biuretă şi când atinge robinetul , acesta se închide.
Notarea volumului de gaz se face de obicei după 1, 2, 5, 30 minute şi 1, 2, 5, 10,
24, 48 h. Cunoscând volumul de gaz degajat (în cazul nostru din 15 în 15 min.), se
poate calcula viteza de coroziune a fierului cu ajutorul relaţiei:
G
V
St
unde:
v = viteza de coroziune (g/m2h).
G = greutatea fierului dizolvat(g).
S = suprafaţa probei supusă coroziunii(m 2).
t = timpul de desfăşurare a procesului de cosoziune(h).
Greutatea fierului dizolvat se află pe baza calculelor stoechinometrice,
comform ecuaţiei relaţiei chimice:
astfel:
1 atom de Fe=55,8 g produce degajarea a 22,4 l (c.n.) H 2
G_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ V 0 (l) H2
de unde:
Se calculează astfel trei valori pentru G in funcţie de cele trei volume V de H 2,
citite la intervalul de 15 min. (volumele se aduc în condiţiile normale).
Pentru aceasta se vor citi temperatura şi presiunea la un termometru, respectiv
la un anemometru de laborator.
Valoarea vitezei de coroziune va fi dată de media aritmetică a celor 3 volume
obţinute.
Se mai poate calcula viteza de coroziune din viteza de degajare a hidrogenului,
reprezentând grafic volumul V de H 2 degajat în funcţie de timp.
Panta dreptei va fi tocmai viteza de coroziune.
Determinarea practică a vitezei de coroziune:

S3
Piesa supusă coroziunii:

L = 27 mm;
S2 l = 16 mm;
d S1
S5 h = 3 mm;
l
S4 d = 9 mm;

h
L
 Determinarea practică a vitezei de coroziune:

În urma efectuării experimentelor, datele obţinute sunt: Efectuăm calculele pentru a afla cele 3 valori ale lui G:
S = 0,107m2
t = 900s

Efectuăm calculele pentru a afla cele trei viteze de coroziunii:

Influenta coroziunii asupra mediului inconjurator

Prin utilizarea de nichel, cadmiu ,aluminiu,

crom,zinc de mare puritate, resursele planetei
sunt afectate.
Obținerea unei purități deosebite reclamă
creșterea consumului de energie, deci sunt
afectate resursele planetei.
Utilizarea de vopsele, lacuri, emailuri
contribuie la protejarea resurselor planetei.
Durabilitatea protecției prin aplicarea acestor
materiale este inferioară acoperirilor metalice.
Utilizarea materialelor plastice, a
produselor cosmetice cu rol de protecție
anticorosivă asigură o influență majoră in
conservarea resurselor planetei.
Măsuri de protecție
Se interzice fumatul sau apropierea unor surse deschise de foc
Transportul adezivilor se face cu mijloace de transport speciale

Sistemul de ventilare si filtrare trebuie sa functioneze permant

Echipament de protectia muncii

Vopsirea in atelier specializat cu instalatie

de ventilare si filtrare.
 Protecție anticorozivă
Măsuri tehnologice specifice:
• utilizarea unor metale nobile, a unor oțeluri
inoxidabile ,a aliajelor pe baza de aluminiu și
magneziu ridică prețul de cost in mod
nejustificat;
• utilizarea materialelor plastice în mod excesiv
nu se recomandă, deoarece se cunoaște
comportamentul acestora la factorii de clima;
• pentru protecția împotriva coroziunii se
utilizează materiale de protecție de natură
organică, anorganică sau combinate;
• piesele metalice sunt protejate împotriva
coroziunii prin acoperiri metalice, pasivare,
vopsire, fosfatare;
• pentru piesele din material plastic se utilizează
pentru protectie antioxidanți, stabilizatori de
temperatură, absorbanți de raze ultraviolete;
• pentru materiale textile, sticla, cauciuc se
folosesc materiale anticorosive speciale .
Metode de protecție anticorozivă:

Vopsirea. Vopsire
electrostatică.
Fosfatarea.
Brunarea.
Pasivarea.
Lacuirea.
Emailarea.
Cadmierea.
Nichelarea.
Cromarea.
Zincarea. Vopsire in câmp electrostatic
Aluminizarea.
Cuprarea.

Vopsire prin pulverizare

Metode de prevenire a coroziunii :
 alegerea corectă a materialelor utilizate în construcţia de aparate şi utilaje industriale, din punct de
vedere al rezistenţei la coroziune;
 evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ decât el, de exemplu
aluminiu alături de aliajele cuprului sau oţelurilor aliate, bronz în contact cu oţelul, etc.
 la fel se va evita punerea în contact a metalelor ecruisate cu metalele recoapte sau turnate, deoarece
din cauza diferenţei de potenţial electrochimic dintre ele, în prezenţa unui electrolit corespunzător,
primele se corodează;
 prelucrarea mai îngrijită a suprafeţei metalului, deoarece adânciturile, zgârieturile favorizează şi
accelerează coroziunea.

Metode alternative

Galvanoplastia Galvanizarea
Zmălțuirea

Protectie catodică Electrometaliarea (placarea metalica) Cămășuirea

 UTILIZAREA METALELOR ŞI
ALIAJELOR REZISTENTE LA
COROZIUNE

Din grupa metalelor şi aliajelor

rezistente la coroziune fac parte metalele
nobile şi aliajele lor,dar utilizarea lor
devine dificilă din cauza costului lor
ridicat.
Se pot utiliza,în schimb,
metalele şi aliajele autoprotectoare, adică
metalele şi aliajele care în urma coroziunii
iniţiale se acoperă cu o peliculă izolatoare
datorită fenomenului de pasivare
(exemplu pasivarea Ag în HCl prin
formarea peliculei de AgCl,a Fe în HNO 3
concentrat etc).
In majoritatea cazurilor se
recurge la alierea metalelor cu un
component adecvat. Uneori concentraţii
relativ scăzute ale componentului de
aliere, reduc considerabil viteza de
coroziune (ex. introducerea Cu de
0,2...0,3%,Cr sau Ni în oţeluri etc.).
Metode de acţionare asupra mediului coroziv
Printre metodele de acţionare asupra mediului coroziv amintim:
 modificarea PH-ului mediului de coroziune (exemplu neutralizarea
apelor reziduale cu substanţe chimice)
 îndepărtarea gazelor (O2;CO2) care măresc viteza de coroziune a mediilor
corosive,mai ales a apei;
 utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor, ce sunt substanţe organice
sau anorganice, care introduse în cantităţi minime în mediul corosiv, micşorează sau
anulează complet viteza de coroziune a acesteia;
 protecţia catodică constă în aplicarea unor metode galvanice de protecţie a metalelor,
folosind anozi metalici auxiliari, care se corodează în locul metalului protejat.

METODE DE ACOPERIRE A SUPRAFEŢELOR METALICE CU ÎNVELI ŞURI ANTICORO zIVE

Protecţia prin învelişuri anticorosive se realizează prin acoperirea metalului cu un strat

subţire de material autoprotector. Stratul autoprotector trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să fie compact şi aderent;
- să fie suficient de elastic şi plastic;
- grosimea lui să fie cât mai uniformă.
Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic; cele metalice depuse pe suprafaţa
metalului protejat se pot realiza: pe cale galvanică, pe cale termică şi prin placare.
Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice, realizate prin
utilizarea lacurilor, vopselelor, emailurilor sau a foliilor de masă plastică, etc.
Alegerea uneia sau alteia dintre metodele de protecţie este funcţie de:
- parametrii tehnologici de funcţionare a instalaţiei;
- forma şi dimensiunile obiectului protejat;
- calitatea materialului suport;
- amplasarea obiectului de protejat în instalaţie;
- tehnologiile de aplicare şi posibilităţile de execuţie a protecţiei
anticorosive.
 CURIOZITĂȚI
In lumea întreagă sunt sfere„uriașe”, strălucitoare, de
aceeași mărime, alcătuite din același bronz (aliaj al
cuprului).

Sfera din New York, America,

United Nations,Bulevardul 1, USA Sfera din San Francisco- Golden Gate Park, California, USA Sfera de la Berkley Univerisity of California,
USA
Sfera din New York, Battery Park, WTC, USA Sfera de la Trinity College, Dublin, Irlanda Sfera din Washigton District Columbia- Sculpture Garden, USA
 Bibliografie

1. Oprea M., Protectia anticorosiva, Editura Eurobit, Timisoara, 1998;

2. Nenitescu C.D., Chimie generala, Editura didac­tica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
3. Pauling L, Chimie generala, Editura stiintifica, Bucuresti, 1972.
4. Liviu Oviciu, Muresan L., Electrochimie aplicata, Editura Presa universitara clujeana, 1998;
5. Beral E., Zapan M., Chimie anorganica, Editura tehnica, Bucuresti; .Nicolae Angelescu., Materiale
metalice s
nemetalice rezistente la coroziune,Editura stiintifica.Fundatia metalurgia romana.2002
6. Florea Oprea, Tamara Radu, Florentina Ionescu., Mecanisme si procese privind coroziunea materialelor
metalice. Editura stiintifica. Fundatia metalurgia romana.2000
7. Trabanelli G., Corrosion, 45, 133, 1989
Lupu A., Constantinescu M., Drimiş I., Inhibitori de coroziune pentru protecţia metalelor, Ed. Tehnică, 1982
9. Constantinescu D., Văireanu D.I., „Tehnologia proceselor electrochimice”, Ed. Printech, Bucureşti, 2000
10. Badea T., Ciura G., Cojocaru A., „Coroziunea şi controlul coroziunii”, Ed. MATRIX, 2000
T. Badea, M. Nicola, D.I. Văireanu, I. Maior, A. Cojocaru, Electrochimie şi Coroziune, Ed. MatrixRom,
Bucureşti,
2005