TEMA I: Oțeluri pentru construcții

1. Caracteristici fizico – mecanice

2. Mărci de oțel – Simbolizare
3. Noțiuni de metalografie
4. Încercarea la încovoiere prin șoc
5. Încercarea de duritate Brinell

Datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă, oțelul este materialul de bază din care se
confecționează elementele de construcții metalice. Oțelurile folosite pentru executarea construcțiilor
metalice, după specificul condițiilor de utilizare și a caracteristicilor mecanice garantate pe produsul finit,
se împart în:
- Oțeluri de uz general;
- Oțeluri cu rezistență mărită la corozionea atmosferică;
- Oțeluri cu granulație fină pentru construcții sudate;
- Oțeluri cu rezistență la rupere fragilă la temperaturi joase(criogenice);
- Oțeluri cu limită de curgere foarte ridicată
- Oțeluri aliate pentru elemente speciale.

1. Caracteristici fizico – mecanice

a) MALEABILITATEA
Este proprietatea unui oțel de a se deforma la rece sau la cald fără a se rupe (își modifică forma
la prelucrări prin presare). Se atestă prin încercările tehnologice de îndoire la rece și de refulare.
b) TENACITATEA
Este proprietatea metalelor de a se rupe sub acțiunea încărcărilor mari numai după deformări
vizibile. Cu cât materialul este mai plastic, cu atât tenacitatea lui este mai mare. Oțelul cu tenacitate
ridicată suportă simultan încărcări și alungiri mari, fără daune importante.
c) DURITATEA
Este rezistența metalelor la acțiunea forțelor exterioare, care caută să le distrugă suprafața și să le
deformeze superficial. Se atestă prin încercarea de duritate – metoda Brinell.
d) ECRUISAREA
Este proprietatea metalelor de a-și modifica proprietățile în urma unui proces de deformare
plastică la rece sau la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. Multe piese deformate
plastic la rece capătă după prelucrare așa numita stare de ecruisaj, prezentând rezostența mecanică mai
mare, duritate și fragilitate de asemenea mai mari, dar plasticitate mai scazută.

e) FRAGILITATEA
Este proprietatea opusă tenacității. Materialele fragile se rup brusc, fără deformații permanente
vizibile.
f) REZISTENȚA LA ȘOC
Reprezintă capacitatea unui material de a absorbi o anumită cantitate de energie înainte de a se
rupe, atunci când este lovit brusc de un corp solid. Se atestă prin încercarea la încovoiere prin șoc.
g) REZISTENȚA LA OBOSEALĂ
Este proprietatea metalelor de a rezista la acțiunea unor solicitări repetate (ciclice). Se atestă prin
încercarea la încovoiere rotativă.
2. Mărci de oțel – Simbolizare
Notarea oțelurilor constă în simboluri cu următoarele semnificație:

OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII

Cozmaniuc Paul-Iliuță
 1) Marca de oțel
S urmat de un număr din trei cifre: oțel de construcții cu valoarea minimă specificată a limitei de
curgere pentru grosimi sub 40 mm, în N/mm2;
2) Clasa de calitate
 JR: valoarea minimă a energiei de rupere de 27J la 20°C;
 J0: valoarea minimă a energiei de rupere de 27J la 0°C;
 J2: valoarea minimă a energiei de rupere de 27J la -20°C;
 K2: valoarea minimă a energiei de rupere de 40J la -20°C.
3) Gradul de dezoxidare
 G1: oțeluri necalmate;
 G2: oțeluri calmate;
 G3 și G4: alte caracteristici.
4) Indicarea metodei de dezoxidare
 FU: oțel necalmat;
 FN: oțel în altă stare decât necalmat (semicalmat);
 FF: oțel complet Calmat care cnține în cantitate suficientă elemente de legare complete a
azotului (ex Al 0,02%).
5) Alte caracteristici
 N: produsul se livrează în stare normalizată sau în stare brută de laminare normalizată (prin
dirijarea temperaturii la laminare și răcire se creează condiții asemănătoare celor de la
tratamentul termic de normalizare);
 C: oțeluri cu capacitate de deformare la rece.

OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII

Cozmaniuc Paul-Iliuță
OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII
Cozmaniuc Paul-Iliuță
 3. Noțiuni de metalografie
Metalografia este ramura metalurgiei fizice care se ocupă cu studiul structurilor materialelor
metalice precum și cu modul în care diferitele proprietăți depind de această structură.
Structura cristalină a unui material – modul de dispunere (aranjare) a atomilor în spațiu.
Celula elementară reprezintă cea mai mică formațiune 3D de atomi care prin repetare generează
rețeaua cristalină.
Rețeaua cristalină este o repetare regulată pe trei direcții necoplanare din spațiu a unor puncte
echivalente numite noduri ale rețelei.
Posibilitățile structurale ale oțelului derivă din două aspecte metalurgice principale:
- Fierul – element alotropic (există în mai multe forme de cristalizare);
- Atomul de carbon reprezintă 1/30 din mărimea unui atom de fier.
Alotropia reprezintă proprietatea de a cristaliza în sisteme diferite; trecerea de la o stare
alotropică la alta – transfirmare alotropică

OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII

Cozmaniuc Paul-Iliuță
 4. Încercarea la încovoiere prin șoc
Comportarea la rupere a unui material, în condițiile unei viteze mari de solicitare, a unei
temperaturi și stări de tensiune date, se pune în evidență prin încercări dinamice la care aplicarea unui
OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII
Cozmaniuc Paul-Iliuță
singur ciclu de solicitare se face cu viteză foarte mare (șoc). Aceste încercări sunt încercări distructive și
constau în ruperea dintr-o singură dată a epruvetelor de către o masa aflată în mișcare de rotație sau de
cădere liberă și în determinarea energiei consumate pentru ruperea lor.
Cea mai raspândită este încercarea de încovoiere prin șoc, denumită și încercarea de reziliență.
Încercarea constă în ruperea dintr-o singură lovitură, cu un ciocan pendul, a unei epruvete prevăzută la
mijloc cu o crestătură, epruveta așezată liber pe două reazeme.

Utilajul folosit:

În baza standardelor românești, rezultatele încercării de încovoiere prin șoc se exprimă astfel:
- la încercarea pe epruvete cu crestătură în U se definește reziliența (KCU) prin raportul:

în J/cm2
unde A este aria secțiunii transversale în dreptul crestăturii.
Indicii reprezintă: W0 - energia potențială inițială a ciocanului pendul, h și b caracteristicile geometrice
ale epruvetei.
- la încercarea pe epruvete cu crestătură în V, rezultatele se exprimă sub forma energiei consumate la
rupere în J.
Rezultatele încercării de încovoiere prin soc, obținute pe cele două tipuri de epruvete, sunt
diferite, depinzând de tipul crestăturii. Nu există o metodă generală de conversiune a acestora (de
exemplu în STAS R 10025 se dă un tabel comparativ reziliență - energie consumată la rupere care este
valabil numai pentru oțelurile carbon și slab aliate, în conformitate cu STAS R 7171).
Încercarea de încovoiere prin șoc dă o caracteristică complexă (reziliență, respectiv energia
consumată la rupere), care ia în considerare atât tenacitatea cât și rezistența materialului. Scopul acestei
încercări este de a determina comportarea materialului la rupere sub efectul simultan al unei viteze mari
de solicitare și al prezenței concentratorilor de tensiuni. Încercarea este una dintre cele mai severe și

OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII

Cozmaniuc Paul-Iliuță
convenționale, valorile caracteristicilor obținute neputând fi utilizate în calculele de proiectare, dar ele
constituind cifre de calitate obligatorii pentru un material.
Se apreciază că:
- încercarea pe epruvete cu crestătura în V reflectă capacitatea materialului de a se opune
propagării fisurii;
- încercarea pe epruvete cu crestătură în U reflectă capacitatea materialului de a se opune inițierii
și propagării fisurii.

Pentru metalele și aliajele cu rețea cristalină CVC (oțeluri carbon și slab aliate, oțeluri feritice și
martensitice) încercarea de încovoiere prin șoc devine mai semnificativă în cazul în care este condusă de-
a lungul unui domeniu de temperaturi.
Comportarea la rupere a unui material este dependentă de tenacitatea lui.
Apreciind deci tenacitatea unui material, se pot obtine indicații privind susceptibilitatea lui la
rupere fragilă (când tenacitatea este scăzută). Cifrele obținute la încercarea de încovoiere prin șoc sunt
cifre pe baza cărora se poate evalua tenacitatea materialelor.
Tendința actuală este de a se lua în considerare și aspectul macroscopic al secțiunii de rupere. La
o epruvetă încercată la încovoiere prin șoc, secțiunea de rupere prezintă două zone distincte:
- zona 1, centrală, cu aspect cristalin, grăunțos și strălucitor datorat ruperii de tip fragil;
- zona 2, cu aspect fibros, mat, datorită deformațiilor prealabile ruperii, consecință, deci a ruperii
plastice.

5. Încercarea de duritate Brinell

Metoda Brinell, standardizată prin STAS 165, constă în determinarea rezistenței pe care o opune
materialul la pătrunderea unui penetrator (în cazul de față bila de oțel călit) de diametrul D sub acțiunea
unei sarcini F care acționează un timp dat (Fig1.).
Duritatea Brinell se exprimă ca o mărime convenţională, prin valoarea numerică dată de formula:

OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII

Cozmaniuc Paul-Iliuță
 Unde : 1. piesa de încercat; 2. masa mobilă; 3. bila.
Diametrul bilei D (este standardizat fiind de 10; 5; 2,5; 2; 1,25; 1; 0,625 mm) se alege în functie de
grosimea materialului care trebuie sa fie cel puțin de 10 ori mai mare decat adâncimea urmei.
Aparatul pentru măsurarea durității Brinell are un domeniu de sarcină cuprins între 3000 daN
(valoarea maximă) și 187, 5 daN (valoarea minimă). De asemenea există posibilitatea reglării duratei de
acționare (15 a; 30s).
Cunoscând sarcina (indicată pe aparatul de duritate) diametrul bilei și diametrul urmei, duritatea
poate fi stabilită cu ajutorul relației de mai sus,însă pentru a evita aceste calcule, în laborator se utilizează
tabele speciale din care rezultă direct duritatea în funcție de cele trei mărimi.
Pentru început se va verifica corecta funcționare a aparatului după care se vor alege regimurile
de lucru (forța de acționare, diametrul bilei, timpul sau durata de acționare).
Apoi se așează piesa de încercat (1) pe masa mobilă (2) și se apropie încet bila (3) de locul în
care dorim să facem încercarea. Se continuă apropierea piesei de bilă, iar dupa atingerea bilei continuăm
până ce punctul roșu de pe suportul bilei ajunge în dreptul semnului de pe suportul aparatului.
OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII
Cozmaniuc Paul-Iliuță
 Înainte de a acționa butonul de pornire a motorului electric (M), care acționează asupra
greutăților (4) și pârghiilor (6) și (7), se va face comutarea pe regimul ales de catre cel care face
încercarea.
După aceasta se coboară masa cu piese și se citeste diametrul cu ajutorul microscopului Brinell
pe două direcții perpendiculare (cu ajutorul unei lupe).
Pentru a avea convingerea ca rezultatul este cel real se repetă încercarea încă de două ori pe
aceeași piesă la o distanță de 5 d (d= diametrul urmei) între axa urmelor și se va face media aritmetică a
celor 3 numărători.

OȚELURI PENTRU CONSTRUCȚII

Cozmaniuc Paul-Iliuță