1.1.

OELUL STRUCTURAL
1.1.1. Sistemul de notare. Oeluri pentru construcii
Oelul utilizat la realizarea construciilor metalice face parte din categoria
oelurilor moi cu coninut sczut de carbon.
Funcie de valorile caracteristicilor mecanice i de compoziia chimic, pentru
oelurile de uz general exist mai multe mrci.
La alegerea oelurilor pentru construcii se vor utiliza normele EN 10025
-1...6:
EN 10025-1:2004 Condiii generale de livrare.
EN 10025-2:2004 Condiii tehnice de livrare pentru oeluri structurale
nealiate.
EN 10025-3:2004 Condiii tehnice de livrare pentru oeluri cu granulaie fin
normalizate/oeluri laminate sudabile.
EN 10025-4:2004 Condiii tehnice de livrare pentru oeluri cu granulaie fin
laminate termomecanic.
EN 10025-5:2004 Condiii tehnice de livrare pentru oeluri rezistente la
coroziune
atmosferic.
EN 10025-6:2004 Condiii tehnice de livrare pentru table din oeluri cu limita
de
curgere ridicat.
Sistemul de definire a oelului include urmtoarele simboluri:
1.

Sistemul principal de simboluri, dat n funcie de domeniul de utilizare.

Oelul pentru construcii are simbolul principal "S".
2.
Sistemul suplimentar de simboluri pentru oeluri de construcii:
2.1. Simbol care precizeaz starea de livrare:
M - laminare termomecanic;
N - normalizat prin tratament termic sau normalizat prin laminare;
Q - mbuntit.
2.2. Simbol ce precizeaz energia de rupere la ncovoiere prin oc:
J = 27 Joule;
K = 40 Joule;
L = 50 Joule.
2.3.Simbol alfanumeric care indic temperatura la care se
garanteaz
energia de rupere:
R - pentru temperatura de 20oC;
0 - pentru temperatura de 0oC;
2 - pentru temperatura de -20 oC.
3. Sisteme de simboluri speciale:
C - pentru oeluri prelucrate la rece;
L - pentru oeluri cu tenacitate ridicat la temperaturi joase;
W - pentru oeluri rezistente la mediul coroziv.
Sistemul de notare a oelurilor structurale, corespunztor normelor europene
de fabricare, include urmtoarele simboluri:
EN 10025-2:2004 Oeluri structurale nealiate

S...
235
...JR
...J0
...J2
...K2
...+AR
...+N

Oel structural
Limita de curgere minim (f y=Reh) n MPa pentru t=16 mm
Reziliena Charpy (V) = 27 J la +200C
Reziliena Charpy (V) = 27 J la 00C
Reziliena Charpy (V) = 27 J la -200C
Reziliena Charpy (V) = 40 J la -200C
Livrat n condiii de laminare
Normalizat/normalizat prin laminare

Opional client:
...C
Formare la rece
...Z
Proprieti mbuntite la destrmare lamelar
(normale pe suprafa)

Exemple: S235JR+AR; S355J2C+N

EN 10025-3:2004 Oeluri cu granulaie fin
normalizate/oeluri laminate sudabile

S...
275
...N
...NL

Oel structural
Limita de curgere minim (fy=Reh) n MPa pentru t=16 mm
Reziliena garantat pn la -200C
Reziliena garantat pn la -500C

Opional client:
...Z
Proprieti mbuntite la destrmare lamelar
(normale pe suprafa)

Exemple: S275N; S275NL

EN 10025-4:2004 Oeluri cu granulaie fin laminate termomecanic

S...
275
...M
...ML

Oel structural
Limita de curgere minim (fy=Reh) n MPa pentru t=16 mm
Reziliena garantat pn la -200C
Reziliena garantat pn la -500C

Opional client:
...Z
Proprieti mbuntite la destrmare lamelar
(normale pe suprafa)

Exemple: S355M; S355ML

EN 10025-5:2004 Oeluri rezistente la coroziune atmosferic

S...
355

Oel structural
Limita de curgere minim (f y=Reh) n MPa pentru t=16 mm

...J0
...J2
...K2
...W
...P
...+AR
...+N

Reziliena Charpy (V) = 27 J la 00C

Reziliena Charpy (V) = 27 J la -200C
Reziliena Charpy (V) = 40 J la -200C
Rezisten mrit la coroziune atmosferic
Coninut ridicat de fosfor (numai la marca 355)
Livrat n condiii de laminare
Normalizat/normalizat prin laminare

Opional client:
...Z
Proprieti mbuntite la destrmare lamelar
(normale pe suprafa)

Exemple: S235JOW+AR; S355J2W+N

EN 10025-6:2004 Table din oeluri cu limita de curgere
ridicat la temperaturi sczute

S...
460
...Q
...QL
...QL1

Oel structural
Limita de curgere minim (fy=Reh) n MPa pentru t=16 mm
Reziliena garantat pn la -200C
Reziliena garantat pn la -400C
Reziliena garantat pn la -600C

Opional client:
...Z
Proprieti mbuntite la destrmare lamelar
(normale pe suprafa)

Exemple: S460Q; S690QL

Caracteristici comune:
-

modulul de elasticitate (modulul lui Young): E = 210 000N/mm;

E
G
81 000 N/mm 2
2 (1 )
modulul de elasticitate transversal:
;

0,3
coeficientul lui Poisson:
; densitatea oelului: = 7850 kg/m;

coeficientul de dilatare termic: 12x10 -6/oC (pentru T 100 C).

Clase de rezisten pentru beton

1
2
3
4
5

fck
(MPa)
fck, cube
(MPa)
fcm
(MPa)
fctm (MPa)
fctk;0,05

20/25

25/30

30/37

35/45

40/50

45/55

50/60

55/67

60/75

20

25

30

35

40

45

50

55

60

25

30

37

45

50

55

60

67

75

28

33

38

43

48

53

58

63

68

2,2
1,5

2,6
1,8

2,9
2,0

3,2
2,2

3,5
2,5

3,8
2,7

4,1
2,9

4,2
3,0

4,4
3,1

6
7

(MPa)
fctk;0,95
(MPa)
Ecm (GPa)

cl

cul

1
0
11
1
2
1
3
1
4

()

2,9

3,3

3,8

4,2

4,6

4,9

5,3

5,5

5,7

30

31

32

34

35

36

37

38

39

2,0

2,1

2,2

2,25

2,3

2,4

2,45

2,5

2,6

3,5

3,2

3,0

2,0

2,2

2,3

3,5

3,1

2,9

2,0

1,75

1,6

1,75

1,8

1,9

3,5

3,1

2,9

()

c2
()

cu2
()
n

c 3
()

cu 3
()

Contracia betonului
Mrimea deformaiei betonului din contracie depinde, ca i pentru curgerea
lent, de numeroi factori: compoziia betonului, calitatea cimentului, raportul
ap/ciment, natura i granulozitatea agregatelor, modul de compactare, umiditatea
mediului ambiant.
Deformaiile din contracie ncep s se manifeste imediat dup punerea n
oper a betonului, independent de mrimea eforturilor unitare din beton.
Valoarea total a deformaiei din contracie are dou componente: deformaia
elastic iniial (dezvoltat n primele zile dup turnare) i deformaia n timp (care
depinde de migrarea apei din betonul ntrit). n cazul turnrii unui beton proaspt
peste unul ntrit, apar diferene ale deformaiei din contracie.
Valoarea contraciei totale se determin cu relaia:
cs cd ca
(1.22)
unde:

cs
cd
ca

- deformaia final din contracie;

- deformaia datorit contraciei n timp;
- deformaia datorat contraciei elastice iniiale.

1.2.4. Rezistenele de calcul la compresiune i ntindere

Valoarea de calcul pentru rezistena la compresiune este:
fcd cc fck / c
(1.26)
n care:

c
- factorul parial de siguran pentru beton.

cc

- un coeficient prin care se ine seama de efectele de lung durat asupra

rezistenei la compresiune i de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare
al ncrcrii. Valoarea recomandat n EN 1992-1-1:2004 este 1.
Valoarea de calcul pentru rezistena la ntindere este:
f ctd ct f ctk,0,05 / c
(1.27)
n care:
c
ct

- factorul parial de siguran pentru beton.

- un coeficient prin care se ine seama de efectele de lung durat asupra

rezistenei la ntindere i de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare al
ncrcrii. Valoarea recomandat n EN 1992-1-1:2004 este 1.
c
c 1
n tabelul 1.9 sunt date valorile pentru fcd i fctd, pentru =1.5 i
.
Tabelul 1.9
Clase de rezisten pentru beton
fck
(MPa)
fcd
(MPa)
fctd
(MPa)

1
2
3

20/25

25/30

30/37

35/45

40/50

45/55

50/60

55/67

60/75

20

25

30

35

40

45

50

55

60

13

17

20

23

27

30

33

37

40

1,0

1,15

1,30

1,45

1,60

1,70

1,85

1,95

2,05

1.3. OELUL BETON

Pentru oelul din care se confecioneaz armatura flexibil se respect
prevederile din EN 1992-1-1:2004, punctul 3.2.
Comportarea armturilor depinde de urmtoarele proprieti:
-

limita de curgere caracteristic (fyk sau f0,2k);

limita de curgere maxim, real (fy,max);
rezistena la rupere (ft);
uk
ductilitate (
i ft/fyk);
capacitatea de ndoire;
caracteristicile de aderen (fR);
dimensiunile seciunii i tolerane;
rezistena la oboseal;
sudabilitate;
rezistena sudurii pentru plase sudate i carcase

Tipul de armatur este indicat prin valoarea limitei de elasticitate caracteristic

fsk [N/mm2], Eurocode 2, tabelul 1.10.
Tabelul 1.10

Armtura

S 220

S 420

S 500

fsk [N/mm2]

220

420

500

Valoarea maxim a limitei de curgere a armturilor, prevzut n EC 2 este:

fyk,max = 600 MPa.
Limita de curgere real, fymax, nu trebuie s depeasc 1,3 fyk.

Fig.1.9: a) profile laminate; b) profile formate la rece

n tabelul 1.14 sunt prezentate produsele de oel, utilizate ca armturi n ara noastr,
cu denumirile comerciale cunoscute.
Tabelul
1.14

n tabelul 1.15 sunt prezentate caracteristicile armturilor pentru plase sudate.

Oelul OB 37 i PC 52 se consider ca avnd clasa de ductilitate C, iar pentru
oelul S 500 se va indica obligatoriu i clasa de ductilitate.
Tabelul
1.15

Oteluri controlate termomecanic

Standarde europene pentru Otelurile cu granulatie fina

Olurile cu granulatie fina pot fi clasificate in 3 grupe in functie de starea lor de prelucrare:
- Oteluri cu granulatie fina normalizate in conformitate cu standardul DIN EN 10025-3,
- Oteluri cu granulatie fina laminate la cald in conformitate cu DIN EN 10025-4,
- Oteluri cu granulatie calite si revenite in conformitate cu DIN EN 10025-6.
Otelurile sunt declarate in DIN EN 10025-3, -4 si -6 sunt predominant determinate pentru
utilizarea in sudare componentelor exercitate la sarcini mari : poduri, porti, rezervoare de stocare,
rezervoare de apa, macarale mobile etc; la temperatura ambianta si scazuta.
Toate otelurile cu granulatie fina
- au un continut de carbon relativ scazut, din aceste motive la sudare nu trebuie sa depaseasca
0.2 % C,
- au un plus limitat de elemente de aliere ,
- au un efect mai mare sau mai mic de duritate ,
- si au o granulatie fina care se formeaza prin interactiunea precipitarii nucleatiei si procesului
termic .
Precipitatiile se compun din elemente de aliere si micro-aliere cum ar fi vanadiu, niobiu, titan,
aluminiu si azot fie prezent sau in special adaugat. Formarea de carbonitrati si carburi sunt

posibile dar in cele din urma nu sunt de dorite.

Nitrurile sunt rezistente in intervalul austenita inferioara si nu intra in solutie in timpul procesului
termic, cum ar fi normalizarea. Acest lucru inseamna ca, pe de o parte, ele servesc ca formatii ale
nucleatiei si pe de alta parte, aceasta poate reduce viteza de crestere a grauntilor de austenita.
Mai mult tipic elementelor de micro-aliere sunt zirconiu si borul care sunt practic adaugate pentru
stabilizarea sulfului si pentru a creste duritatea.

Oteluri cu granulatie fina standardizate

Din standardul national DIN 17102 a fost elaborat standardul europene DIN EN 10025-3 in ceea
ce priveste produsele pentru constructii din otel. Pentru produsele cu granulatie fina fabricate
pentru oteluri de cisterne presurizarea s-a elaborat DIN EN 10028-3.
DIN EN 10025 Laminate la cald produse din oteluri de constructii Partea 1 normele si
conditiile tehnice generale de livrare; Partea 3 Conditii tehnice de livrare pentru laminate
normalizate / normalizate cu granulatie fina pentru oteluri de constructii si partea 4 conditiile
tehnice de livrare laminate termomecanice cu granulatie fina sudabile oteluri de constructii.
Pentru aceste conditii de livrare definitiile si observatiile se gasesc in partea 2:
Normalizarea prin deformare
Procesul de deformare este efectuata la un interval si o anumita temperatura, fapt ce conduce la
un echivalent al starii la valori ale proprietatilor mecanice chiar si dupa normalizarea propriuzisa.
Litera pentru aceasta stare de aprovizionare este N.
NOTA
In literatura de specialitate, normalizarea prin deformare si termomecanic a termenul de rulare
controlata este des folosit.In ceea ce priveste diferitele modalitati de utilizare a produselor, este
necesar sa se faca distinctia intre acesti termeni.
DIN EN 10025-3 i se aplica produselor lungi si plate de pana la o grosime de 150 mm, cu
rezistente mecanice de 275 to 460 N/mm.Gama cea mai mica grosime a acestor tipuri de otel
este precizat in standard. Aceste tipuri de otel sunt livrate in doua variante:
- cu valori minime de rezilienta la impact, la temperaturi de pana la -20 C, ex. S355N,
- cu valori minime de rezilienta la impact, la temperaturi de pana la -50 C., ex. S355NL.
In coordonare cu DIN EN 10025 sunt standardele de produse pentru tevi de otel. Acestea sunt:
- DIN EN 10210 Oteluri laminate la cald cu granulatie fina pentru tevi.
- DIN EN 10219 Oteluri laminate la rece nealiate si cu granulatie fina sudate pentru tevi.
Oteluri laminate termodinamic (cu continut de perlita redus, cu perlita minima, fara perlita)

Bazat pe proprietatile comune ale tuturor oteluri cu granulatie fina de constructii , au fost
dezvoltate oteluri cu continutul de carbon relativ scazut, numarul limitat de elemente de aliere,
granulatie fina si un mod diferit de mare efect de intarire a otelurilor cu rezistenta ridicata cu
curgere de 275 pana la 700 N/mm se disting prin duritatea lor mare, ne succeptibile la rupere
fragila si o sudabilitate buna. Spre deosebire de otelurile normalizate cu granulatie fina a caror
continut de carbon se poate presupune a fi aprox. 0.2 %, C- a fost redus considerabil, iar
tratamentul termic (de normalizare sau echivalent), a fost inlocuit cu tratament termo-mecanic.

Diagrama din stanga prezinta cresterea temperaturii de tranzitie la un

continut de perlita in crestere. In cazul in care continutul de carbon este redus (si, prin urmare
continutul de perlita este maxim posibil) de la 0.1 pana la 0.15 % C otelul are perlita in cantitate
redusa, de la 0.05 % pana la 0.1 % oteluri cu continut de perlita scazut, si de la 0.01 pana la 0.05
% oteluri cu perlita libera, rezistenta la rupere fragila creste considerabil cu reducerea
temperaturii de tranzitie.
In scopul de a compensa scaderea rezistentei cauzata de reducerea continutului de carbon,
aceste oteluri sunt elaborate cu o granulatie extrem de fina, obtinute prin micro-elemente de
aliere, cum ar fi niobiu, titan si de vanadiu.
Caracteristicile otelurilor rulate termo-mecanic:
1. Temperaturile scazute de rulare, poate cauza formarea austenitei, iar nitruri de carbon inhiba
tot mai mult formarea de graunti.
2. Faza de pre-rulare se termina cu mult peste 900 C, se produce recristalizarea pentru a forma
graunti fini.
3. Eliminarea recristalizarii in faza finala de rulare, se face pentru a obtine castig de rafinare.
4. Eliminarea recristalizarii este ajutata de precipitatiile de niobiu. Prin urmare, otelurilor termomecanice contin aproximativ 0.03 % Nb.

Oteluri laminate termodinamic (cu continut de perlita redus, cu perlita minima, fara perlita).

Oteluri TM-QST

Nu ne putem gandi la tipuri de oteluri de constructi cu sectiuni

laminate, fara sa ne gandim la acumulari neomogene de material in sectiunile acestora .
Acest aspect duce la scaderea limitei de curgere, atunci cand profilul este in uz.
Prin dezvoltarea a otelurilor TM-QST aceste probleme au fost rezolvate. Tratamentul QST (calire
auto revenire) -numit de racire intensiva. Rezultatul acestei proceduri este o granulatie
uniforma in intreaga sectiune transversala a profilului. Comparativ cu oteluri cu granulatie fina,
otelurilor TM-QST ofera urmatoarele caracteristici speciale:
Reducerea puternica a CEV, o imbunatatire considerabila a tenacitatii si a sudabilitatii.
Oteluri cu grosimi de pana la 125 mm, cu rezistenta mecanica de pana la 460 N/mm sunt tot
mai des aplicate.
Pana la o grosime de 125 mm si la o temperatura de peste 5 C, sudura pot fi efectuata fara
preincalzire.
In DIN EN 10025-4 descrie conditiile de livrare pentru otelurile laminate termo-mecanic
cerintele cu privire la produsele plate avand grosimea nominala si produse lungi cu grosimi de
150 mm . 150 mm. Printre punctele forte este rezistenta mecanica de la 275 N/mm pana la
460 N/mm. Capacitatea de buna deformare la rece a acestor oteluri este mentionata in DIN EN
10149-2. Oteluri cu granulatie fina pentru deformare la rece laminate termo-mecanic au
puncte cu rezistenta mecanica mare, de 700 N/mm la grosimi de max. 16 mm.
Un otel termo-mecanic cu rezistenta mecanica de 355 N/mm este otelul S355M, iar pentru
deformare la rece este S355MC in conformitate cu DIN EN 10149. in ambele cazuri, litera M
indica la otelurile termo-mecanice de rulare conform cu DIN EN 10027.
Toate otelurilor descrise in paragraful de mai sus cu continut de perlita redus, au o sudabilitate
buna. Continutul de carbon foarte scazut reduce cresterea duritatii in zona afectata termic al unei
suduri, chiar, in cazul in care viteza de sudare este mare si energia aplicata pe unitatea de
lungime este scazut. Prin urmare, riscul de fisurare in legatura cu aceasta problema este, de
asemenea, foarte scazut. Datorita faptului ca difuzia de ferita este mult mai favorabila decat in
structurile de duritate, hidrogenul nu difuzaza chiar daca se folosesc electrozi celulozici. Sudate
in asa fel, aceste oteluri s-au dovedit bune in constructia de conducte de mari dimensiuni.

Figura arata o comparatie a sensibilitatii, creste duritatea si tendinta de fisurare la un otel tip
S355J2G3 cu continut de perlita redusa.
Reconsolidarea zonei afectata termic poate fi observata pe zonele marginale. Scaderea in
duritate are loc pana la aproximativ 20 HV 1 si devine usor compensata prin sprijinirea zonele
adiacente.
SEW 088 Oteluri cu granulatie fina adecvate pentru sudare, liniile directoare pentru lucru este,
de asemenea, aplicat pentru sudarea otelurilor de granulatie fina.

Oteluri cu rezistenta mecanica de pana la aprox. 460 N/mm si o rezistenta la tractiune de 550
720 N/mm sunt deobicei oteluri cu granulatie fina normalizate. In expolatare, acestea pot fi
tratate termic si au functionat fara probleme.
Este adevarat ca, cu un continut tot mai mare al elementelor de aliere valorile de duritate sunt in
continua crestere, influenta comportamentul transformarii lor, are totusi un efect negativ, ducand
astfel la o scadere a sudabilitatii. Prin urmare, trebuie luate diferite masuri.
In scopul de a obtine randament crescut si valori mari ale rezistentei la tractiune si o sudabilitate
buna, este necesar calirea si revenirea. Multe firme au comandat recent astfel de instalatii de
calire si revenire, astfel, s-a extins domeniul de aplicare a otelurilor calite.
In primul rand, clasele americane de otel de inalta rezistenta cu valori de curgere de aproximativ
700 N/mm si o rezistenta la tractiune de la 800 la 1000 N/mm au fost caracteristice pentru
calirea in apa, si au fost autorizate pentru a fi topite in Germania. Valorile declarate ale rezistentei
si duritatii, de obicei, sunt garantate pana la o grosime de 50 mm. Calirea cu apa si revenirea

otelurilor slab aliate, cu un continut redus de carbon nu duce doar la cresterea raportului
randament rezistenta la tractiune, dar, de asemenea, si la duritate crescuta si nonsusceptibilitatea la rupere fragila care ambele sunt cauzate calirea dura a structurii.
Calirea si revenirea unui otel ( calire + revenire ulterioara la temperaturi ridicate), este legata de o
transformare in etapa de martensita. Temperatura martensitei de formare este mai mare, iar
continutul de carbon este mai mic in austenita. Martensita cubica generata la temperatura ridicata
are o duritate mare, deoarece aceasta este in cea mai mare parte libera si sub forma de
aciculara. La un continut de carbon de < 0.20 % temperatura la formarea martensitei este mai
mare de 400 C. O astfel de martensita cu continut redus de carbon are proprietati relativ bune
de tenacitate, si are valori mari de duritate: 400 HV.
In conformitate cu DIN EN 10052, precipitatiile de calire sunt un amestec de fier cu unul sau mai
multe solutii solide supersaturate.
La otelurile cu granulatie fina cu continut crescut de Cu de maxim 2%, sunt premise aceste
precipitatii la formarea de faze.
In Germania, aceste oteluri cu granulatie fina nu se folosesc frecvent, deoarece cu acestea se
lucreaza mai greu decat cu otelurile cu granulatie fina calite si revenite .
Partea 3 din DIN EN 10137, in asociere cu partea 1, se aplica la table din otel , aliat de inalta
calitate. Tipurile de otel si nivelurile de calitate sunt furnizate in conformitate cu cerintele din
tabelul 1 (compozitia chimica), precum si din tabelele 2 la 4 (proprietati mecanice), in starea
solidificare a precipitatiilor.
Otelurile sunt utilizate pentru placi laminate la cald cu grosimi de la 3 la 70 mm si au valori
minime ale limitei de curgere intre 500 and 690 N/mm.
Toate tipurile de otel in conformitate cu partea 3 a acestui standard european pot fi livrate in
urmatoarele nivele de calitate in conformitate cu indicatiile date in comanda:
A:
AL:

Cu valorile definite minime ale rezilientei la temperaturi pana la -20 C.

Cu valorile definite minime ale rezilientei la temperaturi pana la -40C.

Notare
Tipurile de otel in conformitate cu acest standard European se noteaza astfel:
Simbolizare scurta, in conformitate cu EN 10027-1 si ECISS conform IC 10
Simbolizarea in conformitate cu EN 10027-2.
Notarea se face dupa cum urmeaza:
Numarul acestui standard european (EN 10137-3)

Codul de litera S
Valoare definita minima a limitei de curgere de 50 mm in N/mm
Simbolul nivelului de calitate (A sau AL)

Laminare la cald vs. laminare la rece

Laminarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastica la cald sau la rece realizat prin
trecerea fortata a materialului (otelului) prin intervalul dintre doi cilindrii. Cele doua tipuri de laminare,
la cald si la rece, difera in trei aspecte majore: temperatura de laminare, grosimea si proprietatile
materialului.
Laminarea la cald se efectueaza peste temperatura de recristalizare a otelului, in timp ce laminarea
la rece are loc la o temperatura sub cea de recristalizare. Temperatura la care este prelucrat otelul
afecteaza diferit structura moleculara a materialului.
Otelul laminat la cald isi pierde duritatea odata ce a fost incalzit la o temperatura inalta, in timp
ce otelul laminat la rece devine mai dur.
Ductilitatea este masurata prin testarea de alungire. Otelul laminat la rece are un procentaj de
alungire intre 40% si 46%, in timp ce in cazul otelului laminat la cald procentajul este intre 30% si 36%.
Prin laminarea la rece se reduce grosimea materialului lucrat si se ating tolerante de grosime mai
stricte decat prin laminarea la cald.
Exista o diferenta si in ceea ce priveste suprafata otelului rezultat. In cazul laminarii la cald rezulta un
material cu suprafata aspra si colturile rotunjite, in timp ce in urma laminarii la rece suprafata este
lucioasa si colturile drepte.
Tipul de otel (laminat la cald sau rece) este ales in functie de destinatia de utilizare.
Laminarea la cald este mai potrivita pentru procesele n care aveti nevoie mai mult capacitatea
de a forma otelul, cum ar fi utilizari auto, conducte, incalzitoare de apa, echipamente agricole
grele, constructii metalice si vagoane.
Laminarea la rece se preteaza mai bine pentru aplicatii unde aveti nevoie de finisare mai buna de
suprafata, planeitate, toleranta imbunatatita. Aceasta este adesea folosita pentru aparatele

electrocasnice, cum ar fi usile de frigider, masini de spalat, precum si unele parti auto care au nevoie
de o rezistenta mai mare, cum ar fi tavane, capote si aripi. Acestea sunt, de asemenea, partile expuse
ale unui automobil, care vor fi deseori vopsite. Laminarea la rece permite ca otelul sa fie vopsit, ceea
ce face sa fie o alegere buna pentru multe aplicatii diferite.
Procedeul de laminare este utilizat in special pentru obtinerea de piese lungi cu sectiune constanta.