Curs 1

Alcatuirea generala a cladirilor

Titular: S.l. dr. ing. Daniela TAPUSI

www.utcb.ro
Definitie:

Construcţiile sunt produse complexe imobile ale activităţii umane, destinate a adăposti si deservi multiple
procese ale vieţii sociale si materiale

Sistemul cladire poate fi descompus in „subsisteme functionale”, fiecare subsistem avand o functiune
proprie pe care trebuie sa o indeplineasca.

Subsistemul functional, la randul sau, poate fi descompus in „subsisteme constructive”, care sunt
formate din elemente de constructii. Fiecare element de constructie este alcatuit din unul sau mai multe
componente.
SISTEMUL CLADIRE

SUBSISTEME FUNCTIONALE
Anvelopa cladirii, structura de rezistenta, sistem de compartimentare, echipamente

SUBSISTEME CONSTRUCTIVE
Infrastructura (IS) / Suprastructura (SS)

ELEMENTE DE CONSTRUCTII
Plansee, pereti, scari, fundatie, acoperisuri

Componente ale elementelor de constructii

Structura de rezistenta + finisaje

www.utcb.ro
 SUBSISTEME CONSTRUCTIVE ELEMENTE DE CONSTRUCTII Componente ale elementelor de
Infrastructura (IS) / Suprastructura (SS) Plansee, pereti, scari, fundatie, constructii
acoperisuri Structura de rezistenta + finisaje

SS

IS

www.utcb.ro
 Subsistemul constructiv „structura de rezistenta”

Structura de rezistenta a unei cladiri reprezinta ansamblul de elemente de constructie destinat

sa asigure preluarea si transmiterea pana la terenul de fundare a incarcarilor care actioneaza
asupra constructiei.
Structura asigură rezistenţa şi stabilitatea unei construcţii sub acţiunea încărcărilor statice şi
dinamice, inclusiv cele seismice.

La o clădire se disting doua ansambluri:

1. Infrastructura (IS), aflată sub cota ± 0.00 cuprinzând:
- Fundaţiile (F) - care intra în contact direct sau indirect eu terenul bun de fundare şi căruia îi
transmite încărcările care acţionează asupra clădirii
- Substructura (B) - pereţii de la subsol şi planşeul de peste subsol, dacă clădirea are subsol
sau soclul şi elementele componente ale planşeului de la cota ± 0.00.

2. Suprastructura - elevatia (SS) - partea cladirii aflata deasupra cotei ± 0.00, care cuprinde
toate elementele clădirii inclusiv instalaţiile aferente de orice tip: elementele verticale şi
orizontale de rezistenţă şi de compartimentare precum şi elementele de finisaj.

www.utcb.ro
 S
S
F F
T T T T T T T T
a b

S
S
S
0.00 0.00
B    B 
F B 
F F
T T T
c d e

Fig. 1. Componentele sistemului structural: Suprastructura (SS); Substructura (B);

Fundaţiile (F); Terenul de fundare (T); nfrastructura (S)

a), b) – Fundatiile = IS

www.utcb.ro
 Placa de la parter – element de constructie cu componentele: placa de
rezistenta + finisaje
Cota 0,00 – cota Arhitectura

Cota -0,05 – cota Rezistenta

COTE CARACTERISTICE ALE CLADIRII:

1. COTA ± 0,00 reprezintă cota de referinţa intr-o construcţie si se identifica cu cota
la care se afla pardoseala finita a parterului acelei construcţii
2. COTA DE NIVEL – este raportata la cota 0.00 a cladirii
3. INALTIME DE NIVEL – distanta intre doua plansee succesive
4. CTA = cota teren amenajat / sistematizat
5. CTN = cota teren natural

www.utcb.ro
www.utcb.ro
Elementele de constructii: elemente de rezistenţă (structurale) sunt elemente verticale şi
orizontale care preiau şi transmit încărcări. în elementele structurii de rezistenţa sunt incluse:
- Pereţii (ziduri de caramida, panourile din beton armat mono sau pluristrat) ce delimitează spatiul
interior al clădirii de mediul inconjurător, iar în interior împart clădirea in încăperi.
- Au rol de preluare şi transmitere a incarcarilor din greutatea proprie si a încărcărilor
cvasipermanente şi variabile care acţionează asupra elementelor ce reazemă pe ei.

I. dupa pozitionarea pe planul cladirii, deosebim:

Pereti interiori
Pereti exteriori
II. dupa functiile pe care le pot avea in cadrul constructiei, deosebim:
Pereti structurali (portanti - gravitationali) – preiau sarcini verticale si orizontale + greutate proprie
Pereti nestructurali (denumiti si pereti de compartimentare / de umplutura) – preiau greutate proprie

www.utcb.ro
- Stâlpii - preiau încărcările transmise de grinzi, planşee şi le transmit fundaţiilor;

- Planşeele - elemente portante orizontale, preiau încărcările proprii precum şi ale elementelor
nestructurale care reazemă pe acestea şi le transmit pereţilor portanţi sau grinzilor pe care
reazemă: au rol de compartimentare pe orizontală a clădirii:

- Scările asigura legătura, respectiv circulaţia între nivelurile construite, precum şi între interior
şi exteriorul clădirii

- Sarpanta constituie ansamblul de elemente de rezistenţa cu rol principal de susţinere a

învelitiorii clădirii

www.utcb.ro
 Lucrările de compartimentare si finisaj au ca principal rol acela de asigurare a
confortului şi esteticii interioare şi exterioare a clădirilor.

Compartimentările interioare suplimentare se realizează prin intermediul pereţilor

despărţitori autoportanti ce transmit încărcarea proprie planseelor pe care reazemă.

Lucrările de finisaj interior şi exterior sunt lucrări aferente anvelopei precum şi a

elementelor de compartimentare verticale şi orizontale ale construcţiei:
- protecţia construcţiei sau elementelor acesteia aliate în contact direct cu mediul
exterior, precum şi cele din interiorul construcţiei aflate în condiţii de microclimat
specifice
- confortul termic acustic igiena şi estetica spaţiilor.
- mărirea sau păstrarea durabilităţii elementelor pe care se aplica: la nivelul
acoperişului învelitoarea; izolaţiile hidrofuge, termice şi tonice; finisajele umede sau
uscate ale pereţilor, lucrările de tâmplarie, şa.

Lucrarile de instalatii asigura confortul exploatării şi utilizării construcţiilor la

parametrii prestabiliţi de beneficiar la întocmirea proiectului de execuţie al acestora:
- alimentare cu apă canalizare, sanitare, apărare şi stingerea incendiilor
- electrice (de iluminat, de forţă curenţi slabi protecţie);
- de încălzire;
- de ventilare a aerului;
- de gaze;
- de transport pe verticala; escalatoare, ascensoare pentru persoane sau marfă
www.utcb.ro
COMPARTIMENTAREA CLĂDIRILOR
Clădirile se compartmenteaza :
a) pe înălţime (compartimentare verticala)
b) pe acelaşi nivel (compartimentare orizontala sau in plan).

a) Compartimentarea verticala se realizează prin

subansambluri orizontale (plansee) aşezate la diferite cote,
in funcţie de destinaţia clădirii,

Spaţiul dintre doua plansee consecutive se numeşte nivel.

In funcţie de poziţia pe care o au in construcţie, nivelele pot capata diferite denumiri:

Subsolul este nivelul situat sub cota ± 0 00 a construcţiei;
Situarea sa in raport cu cota terenului se poate face in totalitate sau parţial sub aceasta.

Daca subsolul se afla parţial deasupra cotei terenului natural, este destinat locuirii, fiind
prevăzut cu ferestre situate peste aceasta cota, astfel incat sa permită iluminarea si aerisirea
naturala a încăperilor de la acest nivel - DEMISOL

Un subsol se poate desfăşura in plan sub întreaga construcţie numindu-se in acest caz subsol
general sau numai intr-o anumita zona a ei, caz in care poarta numele de subsol partial,

Daca spatiile din subsol sunt destinate in exclusivitate adăpostirii instalaţiilor aferente
www.utcb.ro
clădirii se numeşte subsol tehnic.
Casa din stânga este prevăzută cu demisol și cu acces, pe trepte multe, destul de
anevoios din incintă, rezultă un parter suspendat – hoch parter.

Casa din mijloc poate fi considerată cu demisol dar și subsol în funcție de cât de
adânc este acest nivel îngropat.

Casa din dreapta este prevăzută cu subsol cu sau fără curți engleze sau curți de
lumină/ventilare.

0.00
0.00
0.00

www.utcb.ro
www.utcb.ro Subsol
 Demisol

www.utcb.ro
 Curte de lumina

www.utcb.ro
Parterul reprezintă primul nivel situat in totalitate peste cota terenului natural.

Etajele sunt nivelurile situate deasupra parterului.

Daca intre parter si etajul l se afla un nivel cu inalţime mai mica decât fiecare dintre acestea,
nivelul respectiv se numeşte mezanin.

S+2E
3 niv

www.utcb.ro
Peste ultimul etaj se executa acoperişul - subansamblu constructiv complex care protejeaza
spatiul interior al unei cladiri la partea superioara:

a. Cu panta mare, p > 7% - In acest caz acoperisul are o structura de rezistenta proprie
denumita sarpanta, care sustine invelitoarea, cu rol de protectie hidrofuga si alte straturi cu
rol de termoizolatie sau bariera contra vaporilor de apa.

b. Cu panta mica, p < 7% - terasa - Protectia hidrofuga realizata dintr-un strat etans si protectia
termica se amplaseaza direct pe placa de peste ultimul nivel.

www.utcb.ro
a. In cazul in care acoperişul este realizat cu
pante mari, spaţiul dintre acesta si ultimul
planseu al clădirii este denumit pod.

Daca podul este amenajat ca locuinţa cu luarea

masurilor corespunzătoare de protecţie termica,
fonica etc el poarta numele de mansarda.

www.utcb.ro
 Pod
necirculabil

www.utcb.ro
 Mansarda

www.utcb.ro
www.utcb.ro
 Terasa

www.utcb.ro
b) Compartimentarea in cadrul aceluiaşi nivel cu pereţi in care se prevăd goluri
pentru circulaţie, cu sau fara usi.

Compartimentarea poate fi realizata atât cu ajutorul pereţilor structurali (daca structura

de rezistenta verticala este pe diafragme de beton sau zidărie), cat si cu pereţi
despărţitori.

Încăperile unui nivel pot avea destinaţii diferite: de locuit sau de lucru (dormitoare,
camere de zi, săli de clasa, săli de operaţie, ateliere etc); incaperi de serviciu (bai,
bucătarii, vestiare, spatii tehnice pentru instalaţii, etc); spatii pentru circulaţie (holuri,
vestibule, coridoare, case ale scărilor etc).

www.utcb.ro
Circulatia pe verticala - Scarile
Aceste elemente au rolul de a asigura circulatia intre nivelurile unei cladiri si se numesc scari
interioare, sau de a asigura accesul in cladiri din exterior si se numesc scari exterioare.

Aceasta este un subansamblu structural format, in rezolvarile curente actuale dintr-o succesiune
de placi plane orizontale denumite PODESTE si aflate la cote de nivel diferite intre care sunt
intercalate placi inclinate prevazute cu trepte: placi denumite RAMPE.
Zona de scara aflata intre 2 niveluri succesive poate avea una, doua sau mai multe rampe.
Scara poate fi realizata din beton armat, metal sau lemn.

www.utcb.ro
www.utcb.ro
 R6

R6 R5

R5
R4

R4
R5 R3
R3

R2

R1
R1

www.utcb.ro
www.utcb.ro
 CURS 2
CLASIFICAREA CONSTRUCTIILOR

Constructiile sunt clasificate in functie de obiectivele urmarite si anume: criterii functionale, de calitate,
economice, etc.
A. Clasificarea functionala se refera la destinatia de baza a constructiilor si le grupeaza in
doua mari categorii: CLADIRI si CONSTRUCTII INGINERESTI.

CLADIRILE sunt grupate in urmatoarele mari categorii, in functie de destinatia lor:

 Cladiri civile cuprind:
cladirile de locuit: locuinte unifamiliale sau colective (blocuri de locuinte)
turism: hoteluri, moteluri, cabane, refugii montane
pentru ocrotire sociala: camine, internate scolare, aziluri
socio-culturale:
 sanatate: spitale, policlinici, dispensare, sanatorii, farmacii
 sport: sali de sport, patinoare
 arta si cultura: teatre, galerii de arta, biblioteci, muzee, edituri
 culte: biserici, catedrale, temple
 judiciare si administrative: banci, tribunale, administratia
locala si centrala
 invatamant: gradinite, scoli, invatamant superior
 comerciale: magazine, mall-uri
 Cladiri industriale cuprind:
 cladirile destinate productiei: uzine, fabrici, hale, ateliere, etc.;
 cladiri necesare servirii procesului de productie si depozitarii:
depozite de materiale, magazii, rezervoare, posturi de
transformare, centrale termice etc;
  Cladiri agro-zootehnice cuprind:
 cladiri destinate productiei si depozitarii produselor agricole,
viticole, legumicole, zootehnice, avicole: grajduri si adaposturi de
animale si pasari, sere, depozite pentru produse agricole
 cladiri destinate pentru adapostirea si intretinerea utilajelor
folosite in ramura agrozootehnica;
 Cladiri militare :
 adaposturi pentru oameni (combatanti, populatie civila)
 adaposturi pentru tehnica de lupta: depozite de armament, de
carburanti etc.

CONSTRUCTIILE INGINERESTI grupeaza toate celelalte categorii care nu au caracteristicile

cladirilor:
 cai de comunicatii: poduri, tuneluri, cai ferate, drumuri, porturi
 retele edilitare: de alimentare cu apa, gaze, energie, retele de
canalizare,
 linii de transport pentru fluide tehnologice, energie electrica
 constructii speciale: turnuri de televiziune, silozuri, cosuri
industriale, rezervoare
 CONSTRUCTII
CLADIRI CONSTRUCTII INGINERESTI
CLADIRI CIVILE CLADIRI CLADIRI AGRO - PODURI
INDUSTRIALE ZOOTEHNICE

CLADIRI DE HALE HAMBARE TUNELURI

LOCUIT INDUSTRIALE
CLADIRI SOCIO- ATELIERE MORI CAI FERATE
CULTURALE

CLADIRI PENTRU CENTRALE GRAJDURI DRUMURI

INVATAMANT ENERGETICE
CLADIRI DEPOZITE ABATOARE PORTURI
ADMINISTRATIVE
CLADIRI CRAME RETELE DE ALIMENTARE
CU APA, GAZE, ENERGIE,
COMERCIALE RETELE DE CANALIZARE

CLADIRI PENTRU COSURI

TRANSPORTURI INDUSTRIALE

CLADIRI SPECIALE TURNURI DE

TELEVIZIUNE
 B. Dupa pozitia constructiei fata de nivelul terenului:
a. Constructii subterane (tuneluri, canale etc.);
b. Constructii supraterane (cladiri, poduri, cai ferate, drumuri, baraje etc).

C. Dupa structura de rezistenta a cladirilor:

Structura de rezistenta a unei cladiri reprezinta ansamblul de elemente de constructie

destinat sa asigure preluarea si transmiterea pana la terenul de fundare a incarcarilor care actioneaza asupra
constructiei.
a. Structuri cu pereti de rezistenta (structurali)
Peretii sunt realizati:
1. prin zidire (elemente de caramizi sau blocuri ceramice sau b.c.a.)

Fig. 1. Cladire avand structura de

rezistenta din pereti din zidarie
Regula de tesere :

Ce este gresit la peretele din imagine???

Tipuri de zidarii (simpla - ZNA, mixta, armata, confinata – ZC,
cu inima armata - ZIA)

(Zidarie Confinata - ZC)

Tipuri de caramizi :
4. Caramida cu goluri orizontale
 Peretii realizati prin zidire se utilizeaza la cladiri avand cel mult P+4 E si exista doua moduri de
dispunere a peretilor :
 Pereti structurali dispusi la fiecare travee (pe directia transversala a cladirii) ; pe directie
longitudinala sunt prevazuti pereti cu rol de contravantuire (rigidizare). Se creaza in acest fel o structura de tip
fagure - compartimentare deasa.

Fig. 2. Cladire avand structura de rezistenta de tip fagure cu pereti din zidarie

 Pereti structurali dispusi la fiecare deschidere (pe directia longitudinala a cladirii); pe directie
transversala sunt prevazuti pereti cu rol de rigidizare care delimiteaza o celula functionala de tip apartament,
sala de clasa etc. Se creaza in acest fel o structura de tip celular - compartimentare rara.

Fig. 3. Cladire avand structura de rezistenta de tip celular cu pereti din zidarie
 2. Pereti realizati din beton armat monolit – solutie aplicata pentru cladiri multietajate
 Pereti turnati la fata locului (monolit) dispusi pe directia transversala a cladirii (la fiecare
travee) si pe directie longitudinala. Se creaza in acest fel o structura de tip fagure - compartimentare deasa.

Fig. 4. Cladire avand structura de rezistenta

din pereti din beton armat – compartimentare
deasa
  Pereti turnati la fata locului (monolit) dispusi pe directia transversala a cladirii (la doua sau trei travei) si pe directie longitudinala. Se
creaza in acest fel o structura de tip celular - compartimentare rara.

Fig. 5. Cladire avand structura de rezistenta

din pereti din beton armat – compartimentare
celulara
 3. Pereti realizati din elemente prefabricate – structuri integral realizate din panouri mari. La noi a
fost aplicata structura de tip fagure.

a. b.

Fig. 6. Cladire avand structura de rezistenta din panouri mari din beton armat prefabricat: a. compartimentare
fagure; b. compartimentare celulara
  4. Pereti realizati din lemn – structuri cu pereti realizati din grinzi de lemn sau structuri cu pereti
usori tip panouri.

Case cu structura din barne

a b
 c d
Structuri de rezistenţă verticale din lemn masiv: a - din lemn rotund; b - din lemn rotund teşit în zonele de îmbinare; c - din
lemn semirotund; d - din lemn ecarisat.

Case cu structura din panouri de lemn

 b. Structuri cu schelet / in cadre
Structura este alcatuita dintr-un ansamblu de bare verticale si orizontale (stalpi si grinzi) din beton
armat monolit (turnat la fata locului) sau din elemente prefabricate din beton armat, lemn sau din metal.
Cadrele se dispun in mod curent pe doua directii ortogonale (transversala si longitudinala).
Structurile in cadre realizeaza flexibilitate in organizarea functionala a spatiului.

Fig. 7. Cladire avand structura de rezistenta din cadre din beton armat
 Plan cofraj planseu beton armat monolit
c. Structuri mixte
Sunt realizate din cadre si pereti structurali (din beton armat sau zidarie) in scopul realizarii unei
conlucrari structurale care sa asigure o comportare mai buna din punct de vedere mecanic, indeosebi sub
actiunea solicitarilor seismice.
Structurile mixte pot fi:
1. Structuri duale
Structura este realizata prin cuplarea a doua subsisteme cu caracteristici diferite: cadre si pereti
structurali. Raspunsul global al structurii sub actiuni seismice este modificat comparativ cu cel al structurilor
alcatuite fie numai din cadre, fie numai din pereti structurali.
 2. Structuri cu nucleu
Fig. 8. Cladire rigid de rezistenta duala: cadre si pereti din beton armat
avand structura

2. Structuri cu nucleu rigid

Peretii structurali sunt grupati intr-un nucleu rigid, de regula cu pozitia centrala in structura, sau in
mai multe nuclee, dispuse cat mai simetric. In spatiul delimitat de un nucleu se organizeaza circulatia
verticala a cladirii (casa scarii si ascensorul), camere tehnice si de serviciu.

a. b.
Fig. 9. Cladire avand structura de rezistenta cu nucleu rigid: a. structura cu nucleu central si cadre periferice ;
b. structura cu doua nuclee de rigidizare si cadre

3. Structuri tubulare
Un „tub” reprezinta un ansamblu de stalpi desi, dispusi in general pe conturul cladirii, legati intre ei
prin grinzi inalte (grinzi parapet) care alcatuiesc un tub exterior, cu peretii perforati.
Structura este avantajoasa la un numar mare de niveluri. Se pot realiza:
- Structuri cu un singur tub;
- Structuri care asociaza un tub cu un nucleu – structura numita „tub in tub”.
- Structuri care asociaza un tub cu pereti structurali.

a. b.
Fig. 10. Cladire avand structura tubulara: a. cu un singur tub; b. cu tub dublu (tub in tub)
4. Structuri speciale
1 – tub perforat exterior ; 2 – tub interior (nucleu)
Sunt realizate sub forma de arce, placi curbe subtiri, structuri suspendate pe cabluri, etc.

Fig. 11. Cladiri avand structura de rezistenta speciala: arce, panze curbe subtiri, cupole
 D. Dupa durata de utilizare a constructiilor:
a. Constructii provizorii (cu durata de utilizare limitata, mai putin de 10 ani)
b. Constructii definitive (cu durata de utilizare indelungata, mai mult de 10 ani)
Durata de viata proiectata, Exemple
in ani
≥ 100 Structuri monumentale, poduri si alte structuri pentru lucrari
ingineresti importante
50 - 100 Cladiri si structuri obisnuite
10 - 30 Constructii agricole sau similare
Parti de structura ce pot fi inlocuite(de exemplu reazeme)
≤ 10 Structuri provizorii (tranzitorii)

E. Dupa regimul de inaltime a constructiilor:

a. Cladiri cu regim de inaltime foarte redus – cladiri parter (P) sau parter si etaj (P + 1E)
b. Cladiri cu regim de inaltime redus – cladiri cu putine niveluri (P + 2...4E)
c. Cladiri cu regim de inaltime mediu – cladiri cu mai multe niveluri (P + 5...10E)
d. Cladiri cu regim de inaltime inalt – cladiri cu mai multe niveluri (P + 11E ... max. 45m inaltime a
cladirii fata de nivelul terenului)
e. Cladiri cu regim de inaltime foarte inalt – cladiri cu foarte multe niveluri (cladiri cu inaltime peste
45m fata de nivelul terenului)

4. CATEGORII DE IMPORTANTA PENTRU CONSTRUCTII

(cf. HGR. 766 / 1997: Hotarare pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii; anexa 2 –
Regulament privind stabilirea categoriei de importanta a constructiilor)

 In scopul aplicarii diferentiate a sistemului calitatii, constructiile se incadreaza, dupa importanta lor, in:
a. Categorii de importanta (globala), care privesc intreaga constructie, sub toate aspectele;
b. Categorii de importanta (specifice) / clase de importanta care privesc intreaga constructie sau parti de
constructie, sub anumite aspecte.

Aceste categorii de importanta se aplica tuturor constructiilor, noi sau existente. Prin regulament se
legifereaza ca stabilirea categoriei de importanta sa se faca de catre proiectant, la cererea investitorului,
pentru cladirile noi sau la cererea proprietarului, pentru constructiile existente.

Clasele de importanta ale constructiilor se refera la cerintele esentiale, prin diferite acte normative.
- Pentru incadrarea in cerinta de « Rezistenta si stabilitate », normativul de protectie antiseismica
stabileste 4 clase de importanta, in functie necesitatea ramanerii functionale dupa un seism major.
 Clasele de importanta se coreleaza cu categoriile de importanta de catre proiectant, la constructiile noi, si/sau de
catre expertul tehnic atestat, la constructiile existente, în scopul stabilirii conditiilor de aplicare a componentelor
sistemului calitatii.

CATEGORII DE IMPORTANTA :
I. Categoria de importanta A - Constructii de importanta exceptionala
1. Constructii cu functiuni deosebit de importante, a caror neindeplinire implica riscuri majore pentru
societate si natura, pe zone foarte extinse.
Exemple: reactoare nucleare, baraje inalte sau amplasate pe terenuri dificile, cu zone intens populate in aval.
2. Constructii cu caracter de unicat, cu valoare deosebita de patrimoniu.
Exemple: ansambluri si cladiri de cult sau alte monumente de arhitectura propuse pentru a fi inscrise in
patrimoniul cultural mondial.

II. Categoria de importanta B - Constructii de importanta deosebita

1. Constructii cu functii importante, a caror neindeplinire implica riscuri majore pentru societate si
natura, pe zone limitate.
Exemple: constructii din industria chimica; cai ferate, sosele, poduri, porturi si aeroporturi de interes national;
baraje pentru acumulari mari de apa; constructii social - culturale cu aglomerari mari de oameni; statii de
emisie de radio si televiziune.
2. Constructii de valoare deosebita de patrimoniu sau care adapostesc asemenea valori.
Exemple: monumente de arhitectura, situri istorice, muzee, arhive si biblioteci de importanta nationala.

III. Categoria de importanta C - Constructii de importanta normala

1. Constructii cu functii obisnuite, a caror neindeplinire nu implica riscuri majore pentru societate si
natura.
Exemple: cladiri de locuinte cu mai mult de doua niveluri; constructii industriale si agrozootehnice curente ;
constructii social-culturale care nu intra in categoriile de importanta A si B.
2. Constructii cu caracteristici si functiuni obisnuite, dar cu valori de patrimoniu.
Exemple: cladiri de cult ; muzee de importanta locala.

IV. Categoria de importanta D - Cladiri de importanta redusa

Constructii cu functii obisnuite, a caror neindeplinire afecteaza un numar redus de oameni.
Exemple: cladiri de locuinte parter si un etaj; dependinte gospodaresti; constructii provizorii.

CLASE DE IMPORTANTA :
Clasa I. Cladiri cu functiuni esentiale, a caror integritate pe durata cutremurelor este vitala pentru
protectia civila:
Exemple: statiile de pompieri si sediile politiei; spitale si alte constructii aferente serviciilor sanitare care
sunt dotate cu sectii de chirurgie si de urgenta; cladirile institutiilor cu responsabilitate in gestionarea
situajiilor de urgenta, in apararea si securitatea nationala; statiile de producere si distribute a energiei
si/sau care asigura servicii esentiale pentru celelalte categorii de cladiri mentionate aici; garajele de
vehicule ale serviciilor de urgenta de diferite categorii; rezervoare de apa si statii de pompare
esentiale pentru situatii de urgenta; cladiri care contin gaze toxice, explozivi si alte substante periculoase.
I = 1.4

Clasa II. Cladiri a caror rezistenta seismica este importanta sub aspectul consecintelor asociate
cu prabusirea sau avarierea grava
Exemple: cladiri de locuit si publice avand peste 400 persoane in aria totala expusa spitale, altele decat cele
din clasa I, si institutii medicale cu o capacitate de peste 150 persoane in aria totala expusa; penitenciare;
aziluri de batrani, crese; scoli cu diferite grade, cu o capacitate de peste 200 de persoane in aria totala
expusa; auditorii, sali de conferinte, de spectacole cu capacitati de peste 200 de persoane; cladirile din
patrimoniul national, muzee etc.
I = 1.2

Clasa III. Cladiri de tip curent, care nu apartin celorlalte categorii

I = 1.0

Clasa IV. Cladiri de mica importanta pentru siguranta publica, cu grad redus de ocupare si/sau de
mica importanta economica
Exemple: constructii agricole, locuinte unifamiliale.
I = 0.8
 CURS 3
ACTIUNI IN CONSTRUCTII. METODA STARILOR LIMITA. INCARCARI

A. ACTIUNI IN CONSTRUCTII

În sens traditional, pentru domeniul constructiilor, definiţia unei acţiuni este:

„Orice cauza capabila să genereze stari de solicitare mecanica intr-una sau mai
multe diviziuni fizice ale unei structuri se numeşte ACTIUNE”.

Actiunile asupra constructiilor se pot exprima prin:

a) Forte / incarcari aplicate asupra structurii (actiuni directe): greutate proprie, incarcari
climatice, etc.
b) Acceleratii provocate de cutremure sau alte surse (actiuni indirecte);
c) Deformatii impuse cauzate de variatii de temperatura, umiditate sau tasari

Cea mai reprezentativa clasificare actuala a actiunilor este aceea care are in vedere durata
de manifestare cu intensitati semnificative si frecventa de aparitie a acestei manifestari.

Tipuri de actiuni:
1. ACTIUNE PERMANENTA (G)
Actiune pentru care variatia in timp este nula sau neglijabila, se aplica pe toata durata de
viata a unei constructii.
Cele mai reprezentative actiuni permanente sunt cele datorate greutatii proprii a elementelor
de constructii, structural sau nestructurale, echipamente fixate pe constructie, tasari differentiate,
efectul precomprimarii.

2. ACTIUNE VARIABILA (Q)

Actiune pentru care variatia in timp a parametrilor ce caracterizeaza actiunea nu este nici
monotona nici neglijabila. Ea poate varia in raport cu timpul sau, uneori, poate lipsi.
Actiuni care nu se exercita in mod continuu (adica in anumite perioade de timp pot lipsi in
totalitate) si a caror intensitate sufera modificari majore in timp.

Acţiunile variabile cele mai reprezentative sunt:

- greutatea oamenilor
- pereţii despărţitori ce descarca pe placi sau grinzi
- greutatea echipamentelor, mobilierului sau greutatea materialelor depozitate
- agenţi climatici

1
 3. ACTIUNE ACCIDENTALA (A)
Actiune de durata scurta, dar de intensitate semnificativa, ce se exercita cu probabilitate
redusa asupra structurii in timpul duratei sale de viata proiectate.

Acestea sunt în general incarcari excepţionale, avand efecte catastrofale, pentru România
principala preocupare este legată de cutremure, dar trebuiesc luate in considerare in aceasta
categorie si exploziile produse in interiorul sau exteriorul constructiei.

Reprezentarea efectului unei actiuni pe o constructie in vederea unui calcul structural

se numeste incarcare.

ACŢIUNILE devin INCARCARI

In proiectarea structurală, acţiunile reale produse de către agenţi sunt modelate prin
intermediul sistemelor de forţe, deplasări sau deformaţii impuse.

Efectul unei incarcari care acţionează asupra unui element structural este în principal exprimat
prin eforturi secţionale sau eforturi unitare în secţiune. Acesta poate fi, de asemenea, exprimat prin
deplasari sau rotiri.

B. PRINCIPIILE PROIECTARII LA STARI LIMITA

Trebuie facuta distinctia intre starile limita ultime si starile limita de serviciu (exploatare).

 Stari limita ultime

Starile limita ce implica protectia vietii oamenilor si a sigurantei structurii sunt clasificate
ca stari limita ultime.
Starile limita ce implica protectia unor bunuri de valoare deosebita trebuie de asemenea
clasificate ca stari limita ultime. Asemenea cazuri sunt stabilite de catre client si autoritatea relevanta.

 Stari limita de serviciu

Starile limita ce iau in considerare functionarea structurii sau a elementelor structurale in
conditii normale de exploatare, confortul oamenilor/ocupantilor constructiei si limitarea vibratiilor,
deplasarilor si deformatiilor structurii sunt clasificate ca stari limita de serviciu.

 Proiectarea prin metoda coeficientilor partiali de siguranta

Metoda coeficientilor partiali de siguranta consta in verificarea tuturor situatiilor de proiectare
astfel incat nici o stare limita sa nu fie depasita atunci cand sunt utilizate valorile de calcul pentru
actiuni sau efectele lor pe structura si valorile de calcul pentru rezistente.
Pentru situatiile de proiectare selectate si starile limita considerate, actiunile individuale trebuie
grupate conform regulilor de grupare stabilite de normativul CR0 – 2012 – „Cod de proiectare.
Bazele proiectarii structurilor in constructii”.
Metoda se refera la verificarile la starea limita ultima si la starea limita de serviciu a structurilor
supuse la incarcari statice, precum si la cazurile in care efectele dinamice pe structura sunt

2
determinate folosind incarcari statice echivalente (de exemplu efectele dinamice produse de vant sau
induse de trafic).

- Verificari de rezistenta
Verificarea la starea limita de cedare structurala a unei sectiuni/element sau imbinare se face
cu relatia:
Ed ≤ Rd
Ed este valoarea de proiectare a efectelor actiunilor in sectiune pentru starea limita ultima
considerata.
Rd este valoarea de proiectare a rezistentei sectionale de aceeasi natura cu efectul actiunii in
sectiune.
- Verificari de echilibru static
Verificarea la starea limita de echilibru static a structurii se face cu relatia:
Ed,dst ≤ Ed,stb
Ed,dst este valoarea de proiectare a efectului actiunilor ce conduc la pierderea echilibrului static.
Ed,stb este valoarea de proiectare a efectului actiunilor ce se opun pierderii echilibrului static.

 Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea structurilor la

S.L.U.
Pentru fiecare caz de încărcare, valorile de proiectare ale efectelor actiunilor (Ed) vor fi
determinate combinând valorile provenind din actiuni ce sunt considerate că pot exista simultan.

Deoarece orice constructie este in permanenta acţionata de o serie de agenti, aceasta va fi

supusa simultan la diferite tipuri de actiuni, unele permanente unele variabile, sau chiar accidentale.

Aceste combinaţii sunt numite grupari de incarcari (grupari de acţiuni).

Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita ultime, astfel incat
efectele actiunilor de calcul in sectiune, luate conform urmatoarelor combinatii factorizate, fara
considerarea actiunii seismice – Gruparea Fundamentala:
n m
1,35  Gk,j + 1,5 Qk,1 +  1,5 ψ0,i Qk,i
j 1 i2

sa fie mai mici decat rezistentele de calcul in sectiune.

unde:
Gk,i este efectul pe structura al actiunii permanente i, luata cu valoarea sa caracteristica.

3
Qk,i - efectul pe structura al actiunii variabile i, luata cu valoarea sa caracteristica;
Qk,1 - efectul pe structura al actiunii variabile, ce are ponderea predominanta intre actiunile variabile,
luata cu valoarea sa caracteristica;
ψ0,i este un factor de simultaneitate al efectelor pe structura ale actiunilor variabile i (i=2,3...m)
luate cu valorile lor caracteristice, avand valoarea:
ψ0,i = 0,7
De exemplu, in cazul unei structuri actionata predominant de efectele actiunii vantului, relatia
se scrie:
n
1,35 
j 1
Gk,j + 1,5 Vk + 1,05 Zk

iar in cazul unui acoperis actionat predominant de efectele zapezii:

n
1,35 
j 1
Gk,j + 1,5 Zk + 1,05 Vk,

unde
Gk - este valoarea efectului actiunilor permanente pe structura, calculata cu valoarea caracteristica
a actiunilor permanente;
Zk - valoarea efectului actiunii din zapada pe structura, calculata cu valoarea caracteristica a
incarcarii din zapada;
Vk - valoarea efectului actiunii vantului pe structura, calculat cu valoarea caracteristica a actiunilor
vantului.
In cazul actiunii seismice, relatia de verificare la stari limita ultime se scrie dupa cum urmeaza –
Grupare speciala:
n m


j 1
Gk,j + γI AEk + 
i 1
ψ2,i Qk,i

unde:
AEk este valoarea caracteristica a actiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recurenta,
IMR adoptat de cod (IMR = 225 ani in P100-2013);
ψ2,i - coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile Qi, avand valorile
recomandate in tabel;
γI - coeficient de importanta a constructiei/structurii avand valorile in functie de clasa de importanta a
constructiei
Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile ca fractiune din valoarea
caracteristica a actiunii
Tipul actiunii ψ2,i
Actiuni din vant si Actiuni din variatii de temperatura 0
Actiuni din zapada si Actiuni datorate exploatarii 0,4

4
 Incarcari in depozite 0,8

- Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea structurilor la stari

limita de serviciu
Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita de serviciu astfel
incat efectele actiunilor de calcul pe structura/element/sectiune, luate conform urmatoarelor
combinatii factorizate:
a) Gruparea caracteristica de efecte structurale ale actiunilor:
n m


j 1
Gk,j + Qk,1 + 
i2
ψ0,i Qk,i

b) Gruparea frecventa de efecte structurale ale actiunilor:

n m


j 1
Gk,j + ψ1,1 Qk,1 + i2
ψ2,i Qk,i

c) Gruparea cvasipermanenta de efecte structurale ale actiunilor:

n m


j 1
Gk,j + i 1
ψ2,i Qk,i

n m


j 1
Gk,j + 0,6 γI AEk + 
i 1
ψ2,i Qk,i

sa fie mai mici decat valorile limita ale criteriilor de serviciu considerate.
ψ1,1 este coeficientul pentru determinarea valorii frecvente a actiunii variabile Q1

INCARCARI PERMANENTE. INCARCARI DE EXPLOATARE.

INCARCARE DIN ZAPADA

A. INCARCARI PERMANENTE

Principalele acţiuni cu caracter permanent sunt datorate greutatilor proprii ale elementelor de
constructie, cu excepţia pereti despartitori care au in plan trasee complicate si care pot fi modificate in
timp.

Fiind in esenta vorba de greutati ale unor volume de materiale, pentru evaluarea lor este
necesara cunoasterea dimensiunilor volumului de material si a greutatii specifice a acestuia.

5
 Greutatile tehnice sunt valori conventionale ale unor volume de materiale si reprezinta :
- Greutati specifice (greutati ale unitatilor de volum) pentru materiale omogene si compacte (ex.
metale, lichide) ;
- Greutati specifice aparente pentru materiale neomogene, poroase sau cu goluri (ex. lemn, beton,
caramida)
- Greutati specifice in vrac sau in gramada (ex. nisip, pietris, ciment, zgura, carbune, cereale)
- Greutati specifice in stiva (ex. cherestea, hartie, caramizi)
- Greutati specifice in ambalaj (ex. conserve, fructe)

Categoria cea mai importanta a incarcarilor permanente o constituie incarcarile din greutatea
proprie a elementelor de constructie (elemente structurale sau nestructurale – de compartimentare,
de inchidere, de protectie si finisaj, etc.).

Evaluarea greutatilor elementelor de constructie se face prin insumarea greutatii tuturor

componentelor ce le alcatuiesc.

Greutatea fiecarui component este produsul dintre greutatea tehnica a materialului din care
acesta este alcatuit si volumul sau (corespunzator dimensiunilor de proiect ale componentului si
scazand eventualele goluri, semnificative ca dimensiuni, existente in structura lui).

Pentru o evaluare a greutatii unui elemente, distribuita pe unitatea sa de suprafata, incarcarile

permanenta se calculeaza cu expresia :
g = Σ di x γi [daN / m2]
in care :
di – dimensiunea (grosimea) stratului component ;
γi – greutatea specifica a materialului din care este alcatuit componentul

g = Σ di x γi – [daN / m2]

6
[daN / m2] [daN / m] [daN]

B. INCARCARI ASOCIATE ACTIUNILOR PROVENITE DIN EXPLOATAREA

CLADIRILOR (INCARCARI UTILE)

Aceste acţiuni au un caracter variabil şi se manifesta prin incarcari verticale care acţionează
asupra elementelor structurale sau ca incarcari orizontale care acţionează pe pereţi, balustrade,
parapeti etc.

Incarcarile utile care acţionează pe placi de planseu pot proveni din:

 greutatea oamenilor
 greutatea mobilierului functional si sanitar
 greutatea peretilor nestructurali usori
 greutatea materialelor sau produselor stocate
 greutatea echipamentelor usoare

Aceste incarcari sunt sensibil variabile în timp, astfel încât este imposibil să fie descrise în
urma un model riguros, astfel, în calculul practic, ele sunt exprimate printr-un sistem de forţe verticale
care acţionează pe întreaga suprafaţă a elementului structural (sau doar pe o parte a acestuia, atunci
când este cazul).

Principalele tipuri de incarcari variabile sunt prezentate în codurile romanesti (SR EN 1991-1-
1:2004) cu valorile lor caracteristice, după cum urmează:

7
 a) incarcari utile verticale, uniform distribuite pe metru pătrat de suprafaţă orizontală, care
modeleaza greutatile oamenilor, mobilier, greutatea materialelor stocate.

Dacă nu există alte specificaţii tehnice, câteva exemple pentru valorile specificate prin coduri
sunt:
 cladiri de locuinte, spitale, grădiniţe sau similare
- pentru spaţiile principale si pentru spatiile comune 1.50 - 2.00 kN / mp
- scara 3.00 - 4.00 kN / mp
 clădiri de birouri, scoli, restaurante, magazine mici 2.00 – 4.00 KN / mp

b) Incarcari orizontale uniform distribuite pe metru liniar, care modeleaza impingerile ce pot
aparea din activitatea utilizatorilor la nivelul parapetilor sau pe peretii nestructurali.

Valorile caracteristice ale acestor incarcari sunt diferenţiate funcţie de tipul de construcţie şi în
funcţie de posibilitatea de solicitare a balustradelor sau pereţilor despărţitori.

c) Incarcari verticale concentrate care modeleaza greutatea unei persoane incarcata cu

scule si materiale.

d) Incarcari verticale uniform distribuite pe mp de placa orizontală, care modeleaza

greutatea pereţilor despărţitori, cu forma complexa în plan şi având poziţia modificabila în timp.

Cel mai rapid mod de estimare în cazul acestor incarcari este de a evalua o încărcare uniform
distribuită, exprimată pe mp de placa, pentru peretii a caror greutate este mai mica de 3 kN/m.
Codurile dau un echivalent în KN / mp funcţie de încărcare din greutatea peretelui în kN/m:

- pentru pereţi despărţitori cu greutatea proprie ≤ 1,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 0,5 kN/m2;
- pentru pereţi despărţitori cu greutatea proprie ≤ 2,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 0,8 kN/m2;
- pentru pereţi despărţitori cu greutatea proprie ≤ 3,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 1,2 kN/m2.

Tinand cont de rezultatele studiilor statistice, prescriptiile din diferite tari prevad reducerea
incarcarii utile distribuita pe plansee in functie de aria aferenta elementului structural (grinda, stalp,
perete, fundatie) ce se calculeaza.

Conform standardului SR EN 1991-1-1:2004, pentru calculul grinzilor, coeficientul de reducere

A poate fi aplicat valorilor qk pentru incarcarile utile pentru plansee si se determina dupa cum
urmeaza :

8
 A = 5 / 7 Ψ0 + A0 / A ≤ 1.0
unde : Ψ0 – coeficient cu valori intre 0. 7 … 1.0
A0 – 10.00 mp
A – suprafata incarcata
Pentru stâlpi şi pereţi, încărcarea utilă totală din mai multe etaje poate fi înmulţită cu un
coeficient de reducere αn.
αn = [2 + (n - 2) Ψ0 ] / n
unde : Ψ0 – coeficient cu valori intre 0. 7 … 1.0

n – numarul de etaje (n > 2) deasupra elementului structural incarcat.

INCARCARI ASOCIATE ACTIUNII ZAPEZII

Zapada este un agent climatic natural specific zonelor cu clima temperata rece.

Actiunea zapezii este semnificativa si periculoasa in special in cazul acoperisurilor usoare si

foarte usoare in multe cazuri ea conducand la prabusiri spectaculoase.

9
Pe suprafete orizontale si in absenta vantului zapada se depune intr-un strat de grosime
uniforma, variabila in timp.

10
 Pe suprafetele inclinate, cand unghiul cu
orizontala are valori mici situatia este
similara suprafetelor orizontale, daca
suprafetele sunt inclinate cu peste 60
grade zapada aluneca practic in
totalitate, deci nu exista depunere si
incarcare.

Pentru lucrarile de proiectare curenta reglementarile de specialitate permit exprimarea

greutatii specifice a zapezii printr-o valoare medie conventionala, in Romania fiind:
γz = 2.5kN/m3
Greutatea pe mp a unui strat de zapada depus pe sol, orizontal, in grosime uniforma
hz, se evalueaza cu relatia:
G z = h z x γz [kN/mp]
In concluzie, intrucat densitatea are o valoare conventionala, ramane o singura marime
cu caracter aleator, grosimea stratului de zapada (hz).
In toate prescriptiile tehnice, variabila aleatoare (hz) asociata marimii aleatoare
reprezinta „grosimea maxima anuala a stratului de zapada depus linistit pe sol orizontal” de
unde Gz = valoarea maxima anuala a greutatii stratului de zapada depus linistit pe sol
orizontal.
In reglementarile actuale romanesti (CR1-1-3/2012) este precizata direct, pentru fiecare
localitate in parte, valoarea marimii caracteristice Gz sub notatia europeana sk si sub
denumirea de valoare caracteristica a incarcarii din zapada pe sol.

11
 ROMANIA.
Zonarea valorii
caracteristice a incarcarii
din zapada pe sol
avand IMR=50ani

km

Lungu, Demetriu, 1994

Figura 3.1 Romania - zonarea valorii caracteristice a incarcarii din zapada pe sol sk, kN/m2 pentru altitudini mai mici de 1000m

12
 Modelarea actiunii zapezii la nivelul acoperisurilor cladirilor se face, in prezent,
pornindu-se de la greutatea stratului depus la nivelul solului pe suprafata orizontala si in
absenta vantului.
La nivelul acoperisurilor, zapada se poate depozita in functie de geometrie, de rugozitatea
invelitorii, de proprietatile termice, de influenta cladirilor vecine, de caracteristicile meteo, de aceea in
mod concret se realizeaza doua situatii fundamentale:
- Zapada se depune aproape uniform, este cazul in care nu intervine nici actiunea vantului si
nici vreun fenomen de topire fapt pentru care sunt date doar configuratiile geometrice ale
acoperisurilor
- Zapada se depune neuniform, cu aglomerari in unele zone si diminuari in altele, au loc
fenomene de redistribuire spatiala a zapezii.

Figura 3.3 Distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu doua pante

Conform CR1-1-3/2012, incarcarea din zapada asociata unui acoperis este o incarcare statica,
notata cu s, distribuita pe metru patrat de proiectie orizontala a acoperisului si a carei valoare
caracteristica se exprima functie de incarcarea din zapada la nivelul solului cu expresia:

s =  x Ce x Ct x μ x sk [kN / m2]

- gradul de importanta al cladirii - este factorul de importanta-expunere pentru

actiunea zapezii; Sunt 4 clase de importanta ;  = 1,00 ... 1,15

13
 - expunerea la vant a amplasamentului cladirii - Ce, denumit coeficient de expunere al
amplasamentului.
In mod practic se au in vedere urmatoarele tipuri de expunere:
- expunere completa = amplasament deschis, plat, fara adapostiri in raport cu vantul, in
care sunt foarte posibile fenomenele de spulberare a zapezii (0.8)
- expunere partiala = amplasament cu denivelari si/sau copaci sau constructii pe care
sunt posibile spulberari nesemnificative ale zapezii (1.0)
- expunere redusa = amplasament intr-o vale sau adapostit datorita prezentei in jur a
copacilor si/sau constructiilor inalte, un amplasament pe care sunt foarte posibile si probabile
fenomenele de aglomerare a zapezii (1.2)
Tabelul 3.1 Valorile coeficientului de expunere Ce

Tipul expunerii Ce

Completa 0.8

Partiala 1.0

Redusa 1.2

- gradul de termoizolare al acoperisului: coeficientul Ct este denumit coeficient termic al

acoperisului.
Acesta ia in considerare posibilitatea ca, datorita unor pierderi excesive de caldura prin
elementele de acoperis o parte a zapezii asternute pe acestea sa se topeasca.
Pentru acoperisurile cu pod, cu buna izolatie termica Ct = 1, in cazuri speciale se poate avea
in vedere incalzirea artificiala a acoperisurilor si deci diminuarea lui Ct.

14
 - geometria acoperisului: coeficientul μ = coeficientul de forma pentru incarcarea pe
acoperis
Coeficientul μ se stabileste pentru fiecare zona distincta de acoperis, functie de panta
acesteia si de pozitia in cadrul configuratiei generale a acoperisului.
 Acoperisuri cu o singura panta
Distributia coeficientului de forma 1, al incarcarii din zapada pe acoperisurile cu o singura
panta, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, este indicata in
Figura 3.3. Valoarea coeficientului 1 este indicata in Tabelul 3.2 si Figura 3.2, functie de panta
acoperisului,  [º].

Figura 3.2 Coeficientii de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu o singura panta, cu doua
pante si pe acoperisuri cu mai multe deschideri
15
Figura 3.1 Distributia coeficientului de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu o singura panta

 Acoperisuri cu doua pante

Distributiile coeficientului de forma 1, pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile cu doua
pante, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, sunt indicate in
Figura 3.3.
1()

0.51() μ1
2(  )

μ12() 0.51()

 

Figura 3.3 Distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu doua pante

16