CURS 9

FUNDATII
PRINCIPII GENERALE ALE CONFORMĂRII INFRASTRUCTURILOR

Definirea sistemului structural şi a subsistemelor componente ale construcţiei

Sistemul structural reprezintă ansamblul elementelor care asigură rezistenţa şi stabilitatea unei
construcţii sub acţiunea încărcărilor statice şi dinamice, inclusiv cele seismice. Elementele
structurale pot fi grupate în 2 subsisteme: suprastructura (S) si infrastructura (I) Infrastructura la
randul sau se imparte in: substructura (B) si fundaţii (F).
Suprastructura reprezintă ansamblul elementelor de rezistenţă situate deasupra infrastructurii,
adica deasupra cotei 0.00.
Infrastructura este alcătuită din substructură şi fundaţii. La construcţiile care nu au substructură,
infrastructura este alcătuită doar din fundaţii.
Fundaţiile reprezintă ansamblul elementelor structurale care transmit încărcările la
terenul de fundare.

S
S
T T T T
F F Componentele
T T T T
sistemului structural:
a b
- Suprastructura (S);
S - Substructura (B);
S
S - - Fundaţiile (F);
0.00 0.00 - Terenul de fundare (T);
B    B 
F F
B 
F - nfrastructura ()
T T T
c d e

Cerinţe privind proiectarea fundaţiilor

Fundaţiile trebuie proiectate astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv
cele din acţiuni seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de
fundare la stări limită.

1
ALEGEREA TIPULUI DE FUNDAŢIE
Factori de care depinde alegerea tipului de fundaţie
 In functie de adancimea de fundare, exista doua tipuri de fundatii:
- Fundatii directe (de suprafata) Hf < 2.00 … 3.00 m
- Fundatii indirecte (de adancime) Hf > 6.00 m
 In functie de sistemul structural al construcţiei
- tipul de suprastructură (în cadre, cu pereţi etc.);
- dimensiuni (deschideri, travei, înălţimi – suprateran şi subteran);
- alcătuirea substructurii;
- materiale (beton, metal, zidărie etc.);
- eforturile transmise fundaţiilor în grupările fundamentale şi speciale de încărcări;
- sensibilitatea la tasări a sistemului structural.
 In functie de condiţiile de teren
- natura şi stratificaţia terenului de fundare, caracteristicile fizico-mecanice ale straturilor
de pământ sau de rocă şi evoluţia acestora în timp;
- condiţiile de stabilitate generală a terenului (terenuri în pantă cu structuri geologice
susceptibile de alunecări de teren etc.);
- condiţiile hidrogeologice (nivelul şi variaţia sezonieră a apelor subterane, agresivitatea
apelor subterane, circulaţia apei prin pământ etc.);
- condiţiile hidrologice (nivelul apelor de suprafaţă, posibilităţi de producere a inundaţiilor,
a fenomenului de afuiere etc.).
 In functie de condiţiile de exploatare ale construcţiei
- eforturile transmise la fundaţii (din sarcini statice şi dinamice – vibraţii produse de utilaje)
- posibilitatea pierderilor de apă sau substanţe chimice din instalaţiile sanitare sau
industriale;
- încălzirea terenului în cazul construcţiilor cu degajări mari de căldură (cuptoare, furnale)
- degajări de gaze agresive care poluează apele meteorice şi accentuează agresivitatea
chimică a apelor subterane;
- influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale a construcţiei;
- limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele tehnologice specifice.

2
 In functie de condiţiile de execuţie ale infrastructurii
- adâncimea săpăturii pentru realizarea fundaţiilor construcţiei şi modul de asigurare a
stabilităţii săpăturii;
- existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a
infrastructurii (instabilitatea taluzului, afuierea terenului la realizarea epuismentelor etc.);
- sistemul de epuismente;
- prezenţa reţelelor de apă - canal, de gaze, de energie electrică etc.
Criterii pentru alegerea adâncimii minime de fundare
Adâncimea de fundare este distanţa măsurată de la nivelul terenului (natural sau sistematizat)
până la talpa fundaţiei.
Stabilirea adâncimii de fundare reprezintă una din etapele cele mai importante în proiectarea
fundaţiilor; elementele de bază de la care se porneşte sunt: adâncimea minimă de îngheţ, cota
minimă constructivă de fundare, cota fundaţiilor vecine, cota apei freatice, caracteristicile
geotehnice ş.a.
Adâncimea minimă de îngheţ (Hî) este o caracteristică climatică specifică zonei de amplasare
a viitoarei construcţii şi se măsoară de la cota terenului amenajat în jurul clădirii. În ţara noastă
adâncimea de îngheţ are valori cuprinse între 70 ÷ 115 cm. Cota minimă de fundare, cota
fundaţiilor exterioare (perimetrale) se stabileşte cu 10 ÷ 20 cm sub adâncimea de îngheţ.
Cota minimă constructivă de fundare, H, se stabileşte astfel:
- pentru pereţii exteriori (sau interiori reci) între Hî şi Hî + 20 cm şi nu mai puţin de
80 ÷ 90 cm pentru construcţiile definitive şi 60 ÷ 70 cm pentru construcţiile
provizorii;
- pentru pereţii interiori în spaţii calde şi la construcţiile fără subsol H = 40 ÷ 50
cm; la construcţiile cu subsol cota de fundare se stabileşte în raport cu nivelul
pardoselii subsolului la cel puţin 40 cm sub nivelul acesteia;
- fundaţiile trebuie să pătrundă cel puţin 20 cm în terenul bun de fundare;
- în cazul terenurilor macroporice, sensibile la umezire şi a celor din categoria
argilelor contractile, adâncimea minimă de fundare va fi cuprinsă între 120 ÷
150 cm, măsurată de la cota trotuarului;
- ţinând cont de elementele funcţionale ale clădirii cum ar fi numărul de subsoluri
şi înălţimea lor de nivel, existenţa canalelor tehnice pentru instalaţii.

3
Cota fundaţiilor vecine (dacă acestea există) impune corelarea cu cotele noilor fundaţii –
efectuarea lucrărilor de subzidire.
Cota apelor freatice - execuţia fundaţiilor sub cota apelor freatice este dificilă şi costisitoare.
Caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare, oferite de sondaje şi studii geotehnice
determină soluţiile constructive şi implicit şi cota de fundare.
Stabilirea cotei optime de fundare este o problemă complexă, care poate fi rezolvată prin
calcule compararative, luând în considerare mai multe variante posibile.

TIPURI DE FUNDATII
Fundatii directe (de suprafata)
a) fundaţii izolate
b) fundaţii continue
c) fundaţii radier
Fundatii indirecte (de adancime)
a) fundaţii pe piloti
b) fundaţii pe chesoane
c) fundaţii pe coloane
d) fundaţii pe barete

STABILIREA DIMENSIUNILOR BAZEI FUNDAŢIEI PENTRU FUNDATIILE DE

SUPRAFATA
Dimensiunile bazei fundaţiei se aleg astfel încât presiunile la contactul între fundaţie şi
teren să aibă valori acceptabile, pentru a se împiedica apariţia unor stări limită care să
pericliteze siguranţa construcţiei şi/sau exploatarea normală a construcţiei.
Stările limită ale terenului de fundare pot fi de natura unei stări limită ultime (SLU), a cărei
depăşire conduce la pierderea ireversibilă, în parte sau în totalitate, a capacităţii funcţionale a
construcţiei sau de natura unei stări limită a exploatării normale (SLEN), a cărei depăşire
conduce la întreruperea exploatării normale a construcţiei.

4
Calculul terenului de fundare pe baza presiunilor convenţionale
Presiunile convenţionale sunt presiuni acceptabile stabilite pe cale empirică, ţinând
seama de experienţa de construcţie din ţară.
În STAS 3300/2-85 sunt prezentate tabele cuprinzând aşa-numitele valori de bază ale
presiunilor convenţionale, p conv, corespunzătoare unor fundaţii convenţionale având lăţimea

tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare Df = 2.0 m, ( p conv = 1,5 .... 3.5 daN/cm2)
Caracterul empiric al presiunilor convenţionale este evidenţiat de faptul că valorile de
bază din tabele se obţin în funcţie de caracteristici ale naturii pământurilor (granulozitate,
plasticitate) şi ale stării pământurilor (starea de îndesare, starea de consistenţă, gradul de
saturaţie, indicele porilor), fără a se face uz de cunoaşterea proprietăţilor mecanice
(compresibilitatea şi rezistenţa).
Condiţiile care trebuie respectate în cazul calculului terenului de fundare pe baza
presiunilor convenţionale se diferenţiază în funcţie de tipul încărcării şi de gruparea de
încărcare (gruparea fundamentală GF, gruparea specială GS) şi sunt sintetizate în tabelul 2.
Pentru stabilirea dimensiunilor în plan ale fundaţiei este necesară, după caz, îndeplinirea
tuturor condiţiilor specificate în tabelul 3. Prin aceasta se consideră implicit îndeplinite condiţiile
calculului terenului de fundare la starea limită de deformaţie şi la starea limită de capacitate
portantă, ca stări limită ultime.
Tabelul 2

Centrică
Tipul Cu excentricitate după Cu excentricitate
încărcării o singură direcţie după două direcţii
M M

N
N
Gruparea de N

încărcare

N
N
N

GF pef  pconv pef max  1.2 pconv pef max  1.4 pconv
GS p’ef  1.2 pconv p’ef max  1.4 pconv p’ef max  1.6 pconv

5
FUNDAŢII IZOLATE
Fundaţiile izolate se folosesc ca solutie de fundare pentru stâlpii de beton armat şi de
metal. Fundaţiile izolate pot fi utilizate şi în cazul unor elemente structurale continue, dacă
structura este proiectată considerând rezemările concentrate.
Tipurile de fundaţii izolate sunt:
a) Fundaţii pentru stâlpi de beton armat monolit:
- fundaţii tip talpă de beton armat (fundaţii elastice);
- fundaţii tip bloc şi cuzinet (fundaţii rigide).
b) Fundaţii pentru stâlpi de beton armat prefabricat:
- fundaţii tip pahar executate monolit sau prefabricat
- alte tipuri de fundaţii adaptate sistemului de îmbinare dintre stâlpul prefabricat şi
fundaţie.
c) Fundaţii pentru stâlpi metalici:
- fundaţii tip bloc şi cuzinet;
- fundaţii tip talpă de beton armat.
La alcătuirea fundaţiilor izolate se va ţine seama de următoarele reguli cu caracter
general:
a) sub fundaţiile de beton armat monolit se prevede un strat de beton de egalizare de
50100 mm grosime, stabilit funcţie de condiţiile de teren, execuţie şi suprafaţa fundaţiei;
b) sub fundaţiile de beton armat prefabricat se prevede un pat de nisip de 70150 mm;
c) fundaţiile se poziţionează, de regulă, centrat în axul stâlpului;
d) pentru stâlpii de calcan, de rost sau situaţii în care există în vecinătate alte elemente
de construcţii sau instalaţii se pot utiliza fundaţii excentrice în raport cu axul stâlpului; în acest
caz momentul transmis tălpii fundaţiei se poate reduce prin prevederea de grinzi de echilibrare.
Fundaţii izolate tip talpă de beton armat
Fundaţiile tip talpă de beton armat pot fi de formă prismatică sau formă de obelisc.
Betonul utilizat la realizarea fundaţiilor tip talpă armată va fi de clasă minimă C12/15.
Înălţimea fundaţiei (H) trebuie sa aiba valoarea mai mare de Hmin = 300mm.

6
 1/3

H H
H’
Beton de egalizare Beton de egalizare
L L

a) b)
Fundaţii tip talpă de beton armat
a) de forma prismatica ; b) forma de obelisc
Fundaţii izolate tip bloc şi cuzinet
Fundaţiile tip bloc de beton şi cuzinet sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care
reazemă un cuzinet de beton armat în care se încastrează stâlpul.
Blocul de beton simplu se realizează respectând următoarele condiţii:
a) înălţimea treptei este de minimum 400mm la blocul de beton cu o treaptă;
b) clasa betonului este minim C8/10; dacă în bloc sunt prevăzute armături pentru
ancorarea cuzinetului clasa betonului este cel puţin C12/15;
c) înălţimea blocului de beton se stabileşte astfel încât unghiul  să fie mai mare de 45°;
această condiţie va fi realizată şi în cazul blocului realizat în trepte;

l1 l2 l1 l2 l3

 
hc hc
lc lc
H H1
 L1
H2

L
L

a. Bloc de beton cu o treapta b. Bloc de beton cu doua treapte

Fundaţii cu bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat
Cuzinetul de beton armat se proiectează respectând următoarele:
a) dimensiunile în plan (lc şi bc) vor respecta următoarele condiţii:
- se recomandă următoarele intervale pentru raportul lc/L respectiv bc/B:
 bloc de beton cu o treaptă: lc/L = 0.50  0.65
7
 b) înălţimea cuzinetului (hc) va respecta următoalele valori minime:
- hc  300mm;
- hc/lc  0.25;
- tg  0.65; dacă tg  1.00 nu este necesară verificarea cuzinetului la forţă tăietoare;

CURS 10
FUNDATII CONTINUE
Fundaţii continue sub stalpi, dispuse pe o direcţie
Sunt folosite atunci raportul dintre încărcarea provenind de la structură şi caracteristicile
mecanice ale terenului conduc la dimensiuni exagerate pentru fundaţii izolate.
Pe grinzile de fundare pot rezema pereţi din zidărie.

Fundaţii continue dispuse pe o direcţie

Fundaţii sub stalpi pe tălpi încrucişate

Sunt recomandate atunci cand sistemul de fundare nu poate fi rezolvat cu grinzi dispuse pe o
direcţie. Grinzille au înălţimi relativ mari, 1/3 ÷ 1/6 din deschidere, şi pot rezema pe o talpă de
beton armat de grosime constantă.

Fundaţii continue dispuse pe două direcţii; 1 – stâlp; 2 - grindă

8
Fundaţii continue tip bloc de beton simplu si cuzinet armat sub pereţi structurali
de zidărie
Fundatiile pereţilor sunt de tip continuu; în anumite situatii pot fi avantajoase şi fundaţiile cu
descarcări pe reazeme izolate. Fundaţiile se pozitionează, de regulă, centric şi, numai în
anumite situaţii particulare, excentric faţă de pereţii pe care îi suportă.
b componenta
structurala a peretelui
componenta termoizolanta
a peretelui
placa suport a
hidroizolatie
pardoselii
soclu
termoizolatie
>150 termoizolatie

pietris

Hs
umplutura
placa trotuar Bs compactata

dop de bitum
H

bloc de fundatie
CF

B
Determinarea lăţimii tălpii de fundare
Lăţimea tălpii de fundare se va determina ţinând cont de următoarele criterii:
1. Pentru a putea compensa excentricităţile şi dezaxarea fundaţiilor datorate erorilor de
execuţie se impune ca lăţimea tălpii fundaţiei să fie cu 10 ÷ 20 cm mai mare decât
lăţimea peretelui, B  BS + 10 ÷ 20cm
2. Evazările blocului de fundare lucrează asemănător unor console (încărcarea lor
provenind din reacţiunea terenului, la încărcarea transmisă de blocul de fundare). O
rigiditate "insuficientă" a acestor console ar conduce la apariţia unor eforturi de întindere
care depăşesc valoarea rezistenţei la întindere al betonului.
3. Între lăţimea şi adâncimea şanţului (săpăturii) se impune respectarea anumitor condiţii
pentru a evita: surparea malurilor, posibilitatea efectuării săpăturii etc. Evitarea surpării
malurilor şanţului se mai poate obţine şi prin efectuarea săpăturii în trepte, de
dimensiuni corespunzătoare coeziunii terenului sau lucrări de sprijinire.
În cazul unei zidării confinate, avand stâlpişori de beton armat, pentru ancorarea stâlpişorilor
(armătura longitudinală a stâlpişorilor) de fundaţii, partea superioară a blocului de fundaţie
(soclul) va conţine o carcasă de armătură.

9
Fundaţii continue elastice sub pereti structurali de zidarie
Sunt recomandate în situaţia:
- Unor încărcări mari transmise unui teren cu rezistenţe la compresiune mici sau
cu o compoziţie neuniformă, cu posibilitatea apariţiei unor tasări diferenţiate;
- Unui nivel al apelor freatice ridicat, cand se doreşte obţinerea unei adâncimi
mici de fundare.
Pot fi realizate cu:
- secţiune dreptunghiulară;
- cu secţiune de înălţime variabilă (cu teşituri);
- sub formă de grindă (obelisc).
Pentru a obţine o rezolvare optimă din punct de vedere tehnico-economică, se impun
condiţionări între valoarea evazării laterale (L) şi înălţimea blocului (H).
Sunt realizate din beton de clasa C12/15 şi sunt prevăzute la partea inferioară cu armături de
rezistenţă alcătuite din bare longitudinale şi transversale.
Pentru constructii amplasate in zone cu seismicitate ridicata, la cladirile fara subsol, normativul
pentru calculul fundatiilor NP 112-2013 prevede realizarea fundatiilor pentru structuri cu pereti
de zidarie conform detaliului urmator.

hidroizolatie
centura min. etrier 8(10)/20 PC52
grinda de fundatie
612 PC52

10/30
10/20 PC52

PC52
agrafe 6/60/60 10/30
OB37 PC52
H

< Ht < Ht
Ht > 300

10 PC52
12 PC52
~50

B
beton de egalizare
10/20 PC52

12(14)/20 PC52

Fundaţii sub pereţi neportanţi

Fundaţiile sub pereţi neportanţi se rezolvă in funcţie de valoarea încărcării provenite de la
perete. Astfel, se poate utiliza:

10
 - armarea suplimentară a plăcii suport a pardoselii, în zona peretelui;
- evazări ale plăcii suport a pardoselii, ramforsată local.

a) b)
Fundaţii sub ziduri nestructurale
a) cu grosimea umpluturii mai mică de 40 cm; b) cu grosimea umpluturii mai mare de 40 cm
1 – perete nestructural; 2 – placa suport a pardoselii; 3 – strat de pietriş; 4 – umplutură;
5 – armătură suplimentară

FUNDATII TIP RADIER DE BETON ARMAT

Alcătuire generală şi domenii de aplicare

Fundaţia tip radier general reprezintă tipul de fundaţie directă, realizată ca un planşeu întors şi
care asigură o suprafaţă maximă de rezemare pe teren a construcţiei.
Fundaţiile tip radier se utilizează, de regulă, în următoarele situaţii:
- terenuri cu rezistenţă scăzută care impun suprafeţe mari ale tălpii fundaţiilor;
- terenuri dificile sau neomogene, cu risc de tasări diferenţiale;
- prezenţa apei subterane impune realizarea unei cuve etanşe;
- elementele verticale (stâlpi, pereţi) sunt dispuse la distanţe mici care fac dificilă
realizarea (execuţia) fundaţiilor izolate sau continue;
- radierul împreună cu elementele verticale structurale ale substructurii trebuie să
realizeze o cutie rigidă şi rezistentă;
- construcţii cu înălţime mare care transmit încărcări importante la teren.
Radierul general se poate realiza în următoarele soluţii constructive:
a) radier general tip dală groasă, în care elementele verticale (stâlpi sau pereţi structurali)
sunt rezemate direct pe acesta:
 radier cu grosime constantă; hr  1/8 lmax

11
  radier cu grosime variabilă; soluţia poate fi adoptată în cazul unei construcţii cu pereţi
structurali din beton armat care transferă eforturi secţionale importante într-o zonă centrală a
acestuia
b) radier general tip planşeu ciupercă;
c) radier tip placă şi grinzi (drepte sau întoarse) dispuse pe una sau două direcţii (fig. 40);
se recomandă alegerea înălţimii grinzii (hg) şi a plăcii radierului (hr) conform relaţiilor:
hg/lmax=1/31/6; hr/lmax=(1/151/20)
De obicei, grinzile au secţiune constantă. În cazul unor încărcări mari se pot realiza grinzi
cu vute.
d) radier tip placă cu vute ;
e) radier casetat alcătuit din două planşee solidarizate între ele prin intermediul unor
grinzi dispuse pe două direcţii.

12
 -
a) b)

Fundaţie tip radier sub stâlpi

a) cu grinzi; b) tip ciupercă
1 - stâlp; 2 – dală de beton; 3 – beton de egalizare; 4 – reţea de grinzi; 5 – capitel

Probleme speciale de fundaţii

Probleme speciale de rezolvare a fundaţiilor sunt nenumărate, dintre cele mai
importante pot fi considerate cazurile: fundaţiilor denivelate, alipirilor la calcan, pământurilor
sensibile la umezire, pământurilor cu umflări şi contracţii mari, terenurilor denivelate etc.

Racordarea în trepte a fundaţiilor denivelate

1 – perete; 2 – soclu; 3 – bloc de fundaţie; 4 - trepte

FUNDAŢII DE ADÂNCIME (INDIRECTE)

Aceste fundaţii se execută atunci când terenul bun de fundare se află la mare adâncime (până
la 30…40 m) sau când nivelul apelor freatice este ridicat şi costul lucrărilor ar fi mare.
Sunt lucrări ce au un cost mai ridicat decât cele de suprafaţă, pentru realizarea lor sunt
necesare utilaje speciale şi personal de înaltă calificare.
Din categoria fundaţiilor de adâncime fac parte:
- fundaţiile pe piloţi;
- fundaţii pe coloane;

13
 - fundaţii pe barete;
- fundaţiile pe chesoane.

Fundaţii pe piloţi
Piloţii sunt elemente liniare de rezistenţă care intră în compunerea fundaţiilor. Piloţii se introduc
în pământ prin diferite procedee, iar pe capetele lor se realizează fundaţia propriu-zisă.
Dupa modul de transmitere a încărcărilor la terenul de fundaţie piloţii se împart în 2 categorii:
- purtători pe vârf, transferă încărcările la terenul bun de fundare prin intermediul
vârfului care pătrunde în terenul bun de fundare pe o adâncime de aproximativ
1.00 m;
- flotanţi, transferă încărcările la teren prin forţele de frecare care apar pe
suprafeţele lor laterale aflate în contact cu terenul.

a) b)
Fig. 4.21 Fundaţie pe piloţi
a) purtători pe vârf; b) flotanţi ; 1 – radier; 2 – piloţi.

Piloţii se pot confecţiona din lemn, metal, beton armat.

Cei mai întâlniţi sunt piloţii realizaţi din beton armat.
Piloţii din beton armat, după tehnologia de realizare pot fi:
- prefabricaţi;
- monoliţi.

14
 CANALE TEHNICE PENTRU INSTALATII

Retelele exterioare de apa, energie termica si electrica, de telefonie, canalizare, etc. Se

monteaza in general in canale tehnice subterane. Acestea difera in functie de tipul, numarul si
dimensiunile instalatiilor, de adancimea la care se monteaza si de asamblarea lor in afara
carosabilului sau sub carosabil.

CANALE TEHNICE EXTERIOARE PENTRU CONDUCTE SI CABLURI

Se executa din elemente prefabricate din beton armat tip U, sau, daca au gabarite mai mari de
1m, din doua elemente prefabricate din beton armat tip L. Adancimea minima de la suprafata
solului sau a drumurilor pana la partea superioara a canalelor este de 0.5m, iar cea maxima
1.8m. Acoperirea canalelor se face cu placi prefabricate din beton armat, montate pe un strat
de mortar de ciment. Pentru protectia impotriva infiltrarii apelor se prevad hodroizolatii verticale
si orizontale.
Elementele canalelor se calculeaza la incarcarile provenite din greutatea pamantului, greutatea
proprie a canalului, greutatea stratului carosabil, incarcarile utile aflate deasuora canalului si
convoaie de vehicule, in cazul amplasarii canalului sub carosabil.

CANALE TEHNICE EXTERIOARE PENTRU CONDUCTE TERMICE

Sunt folosite pentru montarea conductelor de incalzire si apa calda menajera. Dimensionarea
canalelor se face tinand seama de numarul si modul de pozarea a conductelor, de diametrul

15
acestora, distantele necesare pentru montaj, intretinere si reparatii. Canalele termice se pot
executa din beton armat turnat monolit sau din elemente prefabricate.
Canalele din elemente prefabricate tip L se realizeaza din 2 elemente prefabricate,
asamblate intre ele in sectiunea transversala a canalului, prin monolitizarae in radier, dupa ce
au fost asezate in pozitie definitiva de montaj. Prefabricatele pot avea in zona radierului un
pinten spre exterior, pentru o mai buna asigurare a stabilitatii. La partea superioara se
monteaza placi prefabricate din beton armat, prin intermediul unui strat de mortar de ciment.
Peste placa se prevede intotdeauna o hidroizolatie care se petrece peste peretii verticali in
sectiunile de imbinare. Acest tip de prefabricate se utilizeaza pentru canale mai mari de 1.00m.

Canalele din elemente prefabricate de tip boltar sunt alcatuite dintr-un element prefabricat in
forma de semicerc denumit boltar, care reazema pe un radier executat din beton armat. Boltarii
reazema pe radier prin intermediul unui strat de beton de completare sau pe un strat de mortar
de ciment.

16
CANALE EXTERIOARE PENTRU RETELE DE CANALIZARE
Pentru colectarea si evacuarea apelor menajere se executa de la cladiri la strada si in
continuare, pe strazi, canale cu profiluri si sectiuni diferite: cu profil circular, ovoidal, cu profil
clopot semicircular sau cu profil dreptunghiular. Materialele folosite sunt betonul armat monolit
sau sub forma de elemente prefabricate. Elementele de beton armat pentru canale trebuie sa
aiba o permeabilitate redusa si sa permita imbinari etanse intre elementele prefabricate.
Avand in vedere problemele de transport, montaj si imbinari etanse, canalele din tuburi
prefabricate utilizeaza utilizeaza sectiuni circulare cu diametrul de pana la 1000mm sau sectiuni
ovoidale cu sectiuni de maxim 1000x1500mm.

17
18