PREFAŢĂ

Ambianţa termică sau microclimatul prezintă starea mediului care determină senzaţia termică a
omului şi depinde de temperatura, umiditatea relativă, viteza mişcării aerului, temperatura suprafeţelor
interioare.
În igiena mediului investigaţiile instrumentale şi de laborator ale microclimatului din locuinţă şi
din clădiri publice sunt utilizate, de regulă, în scopul evaluării eficacităţii lucrului instalaţiilor de
încălzire şi ventilaţie, regimului de exploatare a acestora, caracteristici indirecte (temperatura,
umiditatea, etc.) a elementelor de construcţii ale clădirilor.
Controlului sanitar se supun următoarele proprietăţi fizice ale încăperilor:
- determinarea temperaturii aerului;
- determinarea temperaturii suprafeţelor;
- determinarea umidităţii aerului;
- determinarea vitezei şi mişcare a aerului;
- evaluarea igienică a ambianţii termice în locuinţe şi încăperile publice;
- determinarea reacţiilor fiziologice ale organismului uman.

Evaluarea igienică a ambianţii termice în locuinţe şi încăperile publice se face pe bază:

a) expertize termotehnice construcţiilor de închidere;
b) comparării rezultatelor obţinute ale indicilor microclimei cu normativele igienice;
c) determinării reacţiilor fiziologice ale organismului uman în condiţiile microclimatice
concrete.

1. GENERALITĂŢI

Creşterea volumelor construcţiilor, la etapa actuală de dezvoltare a R. Moldova este

caracterizată de utilizarea unor materiale de construcţii şi sisteme constructive noi. Utilizarea betonului
monolit şi prefabricat la construcţiile clădirilor, blocurilor mici din materiale naturale şi celor
prefabricate (calcar, cărămidă din argilă arsă, fortan etc.), folosirea materialelor uşoare, de natură
minerală sau organică, în structuri neomogene, de elemente în mai multe straturi fac ca proprietăţile şi
comportarea termotehnică a clădirilor să fie esenţială pentru exploatarea optimală a construcţiilor.
Exploatarea optimală a construcţiilor cuprinde următoarele probleme:
- de transfer termic în condiţii de iarnă – vară la pereţi, terasă şi ferestre în regim staţionar pentru
micşorarea pierderilor de căldură, asigurarea confortului în interior, având scopul de economie a
surselor de energie termice;
- acţiunea radiaţiei solare din punctul de vedere al confortului termic în condiţiile de vară;
- alegerea corectă şi raţională a materialelor de construcţie în scopul de economie a surselor
financiare.
Cunoaşterea bazelor teoretice ale problemelor de termotehnică şi aplicarea lor în practica
construcţiilor este o cerinţă de mare actualitate pentru pregătirea profesională a arhitecţilor în
construcţii.

Lucrarea dată cuprinde:

- aspecte teoretice şi practice ale fizicii construcţiilor, cu aplicaţii importante în proiectarea, execuţia
şi exploatarea clădirilor;
- folosirea corectă a actelor normative în construcţii, cu aplicarea datelor şi coeficienţilor în
elaborarea calculelor termotehnice.
 3. ELABORAREA CALCULULUI TERMOTEHNIC AL UNEI CONSTRUCŢII
DE ÎNCHIDERE

Memoriul explicativ se prezintă pe coli formatul A4.

1. Pentru executarea calcului termotehnic reprezentăm o porţiune a secţiunii verticale a
peretelui exterior. Desenăm un element de construcţie plan, compus din mai multe straturi
perpendiculare pe fluxul termic, având grosimile 1 ;  2 ;  3 şi coeficienţii de conductivitate termică
1 ; 2 ; 3 (fig.3.1).

Fig.3.1. Secţiunea verticală a unei

construcţii de închidere din trei straturi

2. Alegem din NRC (СниП 2.01.01-82 „Строительная климатология и геофизика”)

caracteristicile climaterice ale regiunii de construcţie:
V
 temperatura medie a celor mai reci cinci zile, t e cu asigurarea 0,92;
I
 temperatura medie a celei mai reci zile, te cu asigurarea 0,92;
V
 temperatura medie a celor mai reci cinci zile, t e cu asigurarea 0,98;
I
 temperatura medie a celei mai reci zile, cu asigurarea 0,98. te
3. Determinăm, conform NRC (СниП II-3-79 „Строительная теплофизика”), regimul de
exploatare a construcţiei de închidere în dependenţă de regimul de umiditate a încăperilor şi zonelor de
umiditate:
 Conform anexei nr.1, pag. 17 alegem zona de umiditate a teritoriului CSI.
 Conform tab. 1, pag. 3, alegem regimul de umiditate din încăpere.
 Conform anexei nr.2, pag. 18 alegem regimul de exploatare a construcţiei.
4. Conform NRC (СниП II-3-79 „Строительная теплофизика”) selectăm caracteristicile
termofizice ale materialelor straturilor componente, cu introducerea datelor în tabelul 3.2.
Tabelul 3.1.
Caracteristicile termofizice ale materialelor
W/moCλ,Conductibilitatea

Impermiabilitatea la
(în perioada de 24ore)Permiabilitatea,
Denumirea materialului

kg/m3γ,Densitatea
de construcţie
Nr. straturilor

aburi
mg/mhPaμ,

1
2

2
 3

5. Determinăm rezistenţa termică la schimbul de căldură

R0 e , m2 oC/W, pe suprafaţa
exterioară a peretelui după formula:
1
R 0 e=
αe (3.1)
unde:
α e - coeficientul de transfer termic a construcţiei de închidere pe timp de iarnă, W/m2 oC,
conform tab. 6, pag.7 NRC (СниП II-3-79 „Строительная теплофизика”).
6. Determinăm rezistenţa termică la schimbul de căldură
R0 i , m2oC/W, pe suprafaţa
interioară a peretelui construcţiei de închidere după formula:
1
R 0 i=
αi (3.2)
unde:
α i - coeficientul de pierderi de căldură de pe suprafaţa peretelui a construcţiei de închidere pe
timp de iarnă, W/m2 oC, conform tab. 4, pag. 6 NRC (СниП II-3-79 „Строительная
теплофизика”).
tot
7. Determinăm rezistenţa la transferul termic total R0 , m2 oC/W care reprezintă rezistenţa la
transmisia căldurii prin conducţie, la structuri în mai multe straturi, şi se exprimă ca suma rezistenţelor
la trecerea căldurii prin suprafaţa de un metru pătrat a straturilor componente, având grosimile
δ 1 , δ2 ,δ 3 , timp de o oră, şi pentru o diferenţă totală de temperatură între suprafeţele extreme de 1 oC,
conform relaţiei:
δ1 δ 2 δ
Rc =R1 + R2 +.. .+ Rn = + + .. .+ n
λ1 λ 2 λn ; (3.3)
tot
R0 =R 0i + R c + R0 e , (3.4)
unde:
Rc - rezistenţa la transferul termic al construcţiei de închidere, m 2 oC/W, care se determină
pentru construcţia cu un singur strat, după formula:
δ
Rc =
λ . (3.5)
În mai multe straturi (cu stratul de aer), după formula:
δ δ δ
Rc =R1 + R2 +.. .+ Rn + Ra = 1 + 2 +. . .+ n + R a
λ1 λ2 λn ,(3.6)
unde:
Ra - rezistenţa termică a stratului de aer închis.

8. Determinăm rezistenţa necesară

R0 nec , m2 oC/W, a construcţiei de închidere cu mai multe
straturi după formula:
t i−t e
Rnec
0 = n
Δt n α i , (3.7)
t
unde: i - temperatura aerului interior, oC;
t e - temperatura aerului exterior, oC, conform tab.5 NRC (СниП II -3-79 „Строительная
теплофизика”);
n
Δt - deferenţa de temperatură normată (între temperatura aerului interior şi temperaturii
suprafeţei interioare) se determină conform tab.2, pag. 5, NRC (СниП II -3-79
„Строительная теплофизика”), oC;

3
 n - coeficientul care depinde de amplasarea suprafeţei exterioare a construcţiei de închidere în
raport cu temperatura aerului exterior, conform tab.3, pag. 5 NRC (СниП II -3-79
„Строительная теплофизика”).

9. Determinăm inerţia termică D a construcţiei de închidere cu un singur strat, după

formula:
D=R c s c , (3.8)
determinăm inerţia termică D a construcţiei de închidere în mai multe straturi (fără straturi
de aer) după formula:
D=D1 + D2 +. ..+Dn =R1 s1 +R2 s2 +. . .+R n sn , (3.9)
R , R ,...,R n - rezistenţa termică a straturilor construcţiei de închidere, m2 oC/W;
unde: 1 2
s 1 ,s 2 ,...,s n - coeficienţii permeabilităţii materialului straturilor construcţiei de închidere
conform anexei 3, W/m2 oC.
10. Determinăm fluxul termic
q 0 , W/m2, al construcţiei de închidere după formula:
t −t
q 0= i tot e
R0 . (3.10)
Densitatea fluxului termic 0 q
la transmisia căldurii la structuri în mai multe straturi este
proporţională cu diferenţa de temperatură dintre suprafeţele extreme şi invers proporţională cu
rezistenţa termică la transmisia căldurii R .
q 0 o caracteristică termică a elementului de
construcţie.

11. Determinăm temperaturile

τ i ,τ 1 ,...,τ n ,τ e , oC, între hotarele straturilor după formulele:
τ i =t i −q 0 Ri ; (3.11)
τ 1 =t i−q 0 (R i +R1 ) ; (3.12)
n
τ n =t i−q0 ( Ri + ∑ Ri )
i =1 ; (3.13)
tot
τ e =t i−q 0 ( R 0 −Re ) . (3.14)
În urma calculelor efectuate se construieşte graficul de repartizare a temperaturilor în secţiunea
transversală. Graficul construit conform datelor primite ne dă posibilitate de a găsi temperaturile în
orice punct al secţiunii.

12. Aprecierea posibilităţii condensării vaporilor de apă în colţul

τ c exterior al construcţiei de
închidere se efectuează după formula:
tot
τ c =τ i −( 0. 18−0. 0414 R 0 )(t i−t e ) , (3.15)
unde:
τ i - temperatura interioară la suprafaţa peretelui la îndepărtare de la colţul examinat;
t e - temperatura exterioară de calcul pe timp de iarnă care corespunde energiei termice a
construcţiei de închidere, în oC;

e
13. Determinăm elasticitatea vaporilor de apă i , după formula:
ϕE
e i= i i
100 , (3.16)
unde:
e i - elasticitatea vaporilor de apă;

4
 ϕi - umiditatea relativă a aerului interior;
Ei - elasticitatea maximă a vaporilor de apă la temperatura interioară ti .
t
Cunoscându-se temperatura aerului interior i , se poate determina elasticitatea maximă a
E
vaporilor de apă i , conform anexei 3.

14. Determinăm temperatura punctului de rouă τ r , conform anexei 3

Pentru evitarea condensului pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie este necesar ca
în condiţiile de exploatare, temperatura suprafeţei interioare a elementelor de construcţie să nu coboare
sub temperatura de rouă. Deci, condiţia de evitare a condensului se obţine dacă:
τc > τr . (3.17)
Dacă inegalitatea (3.17) nu se satisface, este necesar:
tot
 de a mări rezistenţa termică a elementului de construcţie R0 ;
 pe suprafaţa exterioară de a căptuşi colţul clădirii cu materiale termoizolante;
 din partea interioară, în colţ, se montează instalaţia de încălzire;
15. Alegem din NRC (СHиП 2.01.01-82 „Строительная климатология и геофизика”), anexa
4, date referitor la viteza şi repetabilitatea vânturilor pentru lunile iulie şi ianuarie şi le introducem în
tabelul 3.3.

Tabelul 3.2
Direcţia şi viteza vântului
Rozeta vânturilor pentru luna _________oraşul _________
Media
Direcţia după rumburi
Denumirea acţiunii pe an
N NE E SE S SV V NV
Viteza vântului, m/s 7 3
Repetabilit., % 3 2

Construcţia rozei vânturilor prin metodă grafică este reprezentată în fig. 3.2.

Fig. 3.2. Rozeta vânturilor

5
 4.2. DATE GENERALE

Denumirea localităţii (oraş) – Chişinău.

Latitudinea localităţii – 47,6o.
Destinaţia clădirii – de locuit.
Temperatura aerului interior t i – 18 oC.
Umiditatea relativă
ϕ
i – 55 %.
Caracteristica construiţii de închidere–cu mai multe straturi.

Caracteristica straturilor construcţiei de închidere:

I strat:
denumirea materialului de construcţie–mortar din var-nisip:
densitatea – γ=1700 kg/m3;
grosimea – δ 1=0 , 015 m.
Al II-lea strat:
denumirea materialului de construcţie – calcar:
densitatea – γ=1800 kg/m3;
grosimea – δ 2=? m.
Al III-lea strat:
denumirea materialului de construcţie–mortar din ciment-nisip:
densitatea – γ=1800 kg/m3;
grosimea – δ 1=0 , 02 m.

6
 4.3. Calcul termotehnic al unei construcţii de închidere pe timp de iarnă

1. Pentru executarea calcului termotehnic reprezentăm o porţiune a secţiunii verticale a

peretelui exterior (fig. 4.1).

Fig. 4.1. Secţiunea verticală a

unei construcţiei de închidere din trei straturi

2. Alegem din NRC (СниП 2.01.01-82 „Строительная климатология и геофизика”)

caracteristicile climaterice al regiunii de construcţie:
V
 temperatura medie a celor mai reci cinci zile, t e cu asigurarea 0,92
V
t e =−16 o
C;
I
 temperatura medie a celei mai reci zile, t cu asigurarea 0,92
e
I
t e=−21 o
C;
V
 temperatura medie a celor mai reci cinci zile, te cu asigurarea 0,98
V
t e =−19 o
C;
I
 temperatura medie a celei mai reci zile, t cu asigurarea 0,98
e
I
t e=−23 C. o

3. Determinăm, conform NRC (СниП II-3-79 „Строительная теплофизика”), regimul de

exploatare a construcţiei de închidere în dependenţă de regimul de umiditate a încăperilor şi zonelor de
umiditate:
 Conform anexei nr.1, pag. 17, or. Chişinău este situat în zona de umiditate III –
uscată.

ϕ t
Conform tab. 1, pag. 3, i – 55 %; i – 18 oC regimul de umiditate din încăpere
– normal.
 Conform anexei nr.2, pag. 18, regimul de exploatare a construcţiei – A.

4. Determinăm, conform NRC (СниП II -3-79 „Строительная теплофизика”), indicii

caracteristicilor termofizice ale materialelor straturilor componente, introducând datele în tabelul 4.1

7
 Tabelul 4.1
Caracteristicile termofizice ale materialelor

Impermiabilitatea la
W/moCλ,Conductibilitatea

(în perioada de 24h)Permiabilitatea

kg/m3γ,Densitatea
Nr. straturilor

aburi
Denumirea materialului de
construcţie

mg/mhPaμ,
1 Mortar din var-nisip 1700 0,70 8,69 0,12
2 Calcar 1800 0,93 10,85 0,075
3 Mortar din ciment nisip 1800 0,76 9,60 0,09

5. Determinăm rezistenţa termică

R0 e , m2oC/W, la suprafaţa exterioară a peretelui după
formula:
1 1
R0 e= = =0 ,115
α e 23 m2 oC/W. (4.1)
6. Determinăm rezistenţa termică
R0 i , m2 oC/W, la suprafaţa interioară a peretelui
construcţiei de închidere după formula:
1 1
R0 i= = =0 , 043
α i 8,7 m2 oC/W. (4.2)
tot
7. Determinăm rezistenţa la transferul termic total R0 , m2oC/W, al unei construcţii de
închidere după formula 3.4:
0, 015  2 0, 02
R0tot  0,115     0, 043 
0, 70 0,93 0, 76
 
 0,115  0, 021  2  0, 026  0, 043  0, 205  2 .
0,93 0,93 (4.3)

8. Determinăm rezistenţa necesară

R0 nec , m2oC/W, a construcţiei de închidere din mai multe
straturi după formula 3.7:
18−(−16 )
Rnec
0 = ×1=0 , 977
4×8,7 m2 oC/W.
(4.4)
Considerăm, iniţial, că avem un perete cu inerţie mare, adică D > 7 . Atunci
V
t e=t e =−16 o
C.

9. Conform СНиП II-3-79 „Строительная теплофизика” condiţia calculului este

R0tot  R0nec ; (4.5)
δ2
0 , 205+ =0 , 977
0 ,93 ;
δ 2=(0 , 977−0 ,205 )×0 , 93=0 , 718 m.
10. Determinăm inerţia termică D a construcţiei de închidere după formula 3.9:
0, 015 0, 718 0, 02
D  8, 69   10,85   9, 60 
0, 70 0,93 0, 76
 0,182  8,38  0, 25  8,812. (4.6)

8
 Deoarece 8,812 > 7 ,temperatura exterioară de calcul
te coincide inerţiei peretelui
conform tab.5 NRC (СниП II -3-79 „Строительная теплофизика”).

11. Grosimea primită δ 2=0 ,718 m trebuie adusă la standardele calcarului (390x190x190).
prim
Deci, grosimea reală a peretelui v-a constitui (390+10+390=790 cm) δ 2 =0 ,790 m.

12. Determinăm rezistenţa stratului nr.2 R2 , având în vedere grosimea peretelui reală
 prim 0, 79
R2  2   0,849
2 0,93 m2 oC/W. (4.7)

tot
13. Determinăm rezistenţa totală primită R0 prim
R0totprim  R0  R2  0, 205  0,849  1, 054 2 o
m C/W. (4.8)

14. Determinăm fluxul termic

q 0 , W/m2, al construcţiei de închidere după formula 3.10:
18−(−16 )
q 0= =32 , 26
1 , 054 W/m2. (4.9)
τ ,τ ,τ ,τ
15. Determinăm temperaturile i 1 2 e , oC, între hotarele straturilor după formulele 3.11;
3.12; 3.13; 3.14:
τ i =18−32 , 26×0,115=14 ,29 o
C; (4.10)
τ 1 =18−32, 26(0 ,115+0 , 021)=13 , 61 o
C; (4.11)
τ 2 =18−32, 26( 0 ,115+0 , 021+0 , 849)=−13 ,78 o
C; (4.12)
τ e =18−32 , 26(1 , 054−0, 043)=−14 , 61 o
C. (4.13)

Construim graficul de repartizare a temperaturilor în secţiunea transversală (fig. 4.2).

Fig.4.2. Câmpul staţionar de

temperatură într-o îngrădire din trei straturi

9
 16. Aprecierea posibilităţii condensării vaporilor de apă în colţul
τ c exterior al construcţiei de
închidere se efectuează după formula 3.15:
τ c =14 , 29−(0 , 18−0 ,0414×1 , 054 )×(18−(−16 ))=9 ,666 o
C. (4.14)

e
17. Determinăm elasticitatea vaporilor de apă i , după formula 3.16:
ϕ E 55×15 , 48
e i= i i = =8 , 514
100 100 mm Hg. (4.15)

Cunoscându-se temperatura aerului interior

t i =18 o
C, elasticitatea maximă a vaporilor de
apă va fi egală cu
Ei =15 , 48 mm Hg, conform anexei 3.

Conform valorii
e i=8 , 514 mm Hg, din anexa 3 găsim temperatura punctului de rouă
τ r =8,8 o
C.

Deci, condiţia de evitare a condensului se obţine dacă:

t c > τ r , 9 . 666o C > 8. 8o C . (4.16)

Condiţia calculului este respectată, condensat pe suprafaţa interioară a colţului nu va fi.

prim
Concluzie: În conformitate cu dimensiunile primite δ 2 =0 ,79 m, pentru pereţi din calcar,
se respectă condiţia de transfer termic prin pereţi portanţi.
Conform tab.1 din „Îndrumar la calculul termotehnic şi proiectări ale construcţiilor de închidere
în clădiri”. – Moscova, Stroizdat: 1985, grosimea maximală a pereţilor portanţi pentru raioanele
climaterice CSI III-IV (R. Moldova se află în raionul climateric III Б) nu pot fi mai mult de 0,40 m din
motive economice. În cazul calculului dat, primim δ 2=0 ,39 m, grosimea standard maximală
admisă, iar restul grosimii va fi înlocuită cu material termoizolant în scopul respectării rezistenţei
termice.

10
 4.4. Calcul termotehnic al unei construcţii de închidere pe timp de iarnă din patru straturi

1. Reprezentăm o porţiune a secţiunii verticale a peretelui exterior din patru straturi (fig. 4.3).

Fig. 4.3. Secţiunea verticală a

unui perete de închidere din patru straturi
La structuri de pereţi în straturi poziţia stratului termoizolant depinde în mare măsură de
regimul de încălzire a clădirii.
La peretele cu izolaţie termică dispusă la exterior răcirea peretelui se face mai greu, având în
vedere protecţia termică exterioară. Variaţiile rapide ale temperaturii aerului exterior nu acţionează
brusc asupra aerului încăperii, deoarece stratul de masă mare este mai cald.

2. Determinăm, conform NRC (СниП II-3-79 „Строительная теплофизика”), caracteristicile

termofizice ale materialelor straturilor componente, introducând datele în tabelul 4.2:
Tabelul 4.2
Caracteristicile termofizice ale materialelor
W/moCλ,Conductibilitatea

Impermiabilitatea la
Permiabilitatea
kg/m3γ,Densitatea
Nr.straturilor

aburi
Denumirea materialului de
construcţie
(în perioada de
24ore)

μ,

1 Mortar din var-nisip 1700 0,70 8,69 0,12

2 Calcar 1800 0,93 10,85 0,075
Polistiren celular
3 150 0.052 0.89 0.05
(ТУ 6-05-11-78-78)
4 Mortar din ciment nisip 1800 0,76 9,60 0,09

tot
3. Determinăm rezistenţa la transferul termic total R0 , m2oC/W, al unei construcţii de
închidere după formula 3.4:

0, 015 0,39  0, 02
R0tot  0,115    3   0, 043 
0, 70 0,93 0, 052 0, 76
 
 0,115  0, 021  0, 419  3  0, 026  0, 043  0, 624  3 .
0, 052 0, 052

11
 4. Determinăm rezistenţa necesară
R0 nec , m2 oC/W, a construcţiei de închidere din mai multe
straturi după formula 3.7:

ti  t e 18  (16)
R0nec  n 1  0,977
t  i
n
4  8, 7 m2 oC/W.
V
Considerăm iniţial că avem un perete cu inerţie mare; adică D  7 , atunci t e=t e =−16 oC.
5. Conform СНиП II-3-79 „Строительная теплофизика” condiţia calculului este R0  R0 ;
tot nec

3
0, 624   0,977
0, 052 ;
 3  (0,977  0, 624)  0, 052  0, 018 m.
6. Determinăm inerţia termică D a construcţiei de închidere după formula 3.9:
0, 015 0,39 0, 018 0, 02
D  8, 69   10,85   0,89   9, 60 
0, 70 0,93 0, 052 0, 76
 0,182  4,55  0,31  0, 25  5, 292  5,3.
Deoarece 5.3  7 conform tab.5 СНиП II-3-79 „Строительная теплофизика” temperatura
III
exterioară de calcul se ia t e cu asigurarea 0,92
teI  teV 16  (21)
teIII    18,5
2 2 o
C;
18  (18,5)
R0nec   1  1, 049
4  8, 7 m2oC/W;

3
0, 624   1, 049
0, 052 ;
 3  (1,049  0, 624)  0, 052  0,022 m.
7. Grosimea standardă a polistirenului celular este de 0,01;0,02; 0,03; ...; 0,1 m. Primim
 3  0, 03 m.

8. Determinăm rezistenţa termică a stratului de polistiren celular

R3
 prim 0, 03
R3  3   0,58
3 0, 052 m2 oC/W.
tot
9. Determinăm rezistenţa termică totală primită R0 prim
R0totprim  R0  R3  0,624  0,58  1, 204
m2 oC/W.
10. Determinăm fluxul termic
q 0 , W/m2, al construcţiei de închidere după formula 3.10:
18  ( 18,5)
q0   30,32
1, 204 W/m2
11. Determinăm temperaturile i τ , τ 1 , τ 2 , τ 3 , τ e , oC, între hotarele straturilor după formulele
3.11; 3.12; 3.13; 3.14:
 i  18  30,32  0,115  14,51 oC;
 1  18  30,32(0,115  0, 021)  13,88 oC;
 2  18  30,32(0,115  0,021  0.419)  1,17 oC;
12
  3  18  30,32(0,115  0,021  0, 419  0,58)  16, 41 oC;
 e  18  30,32(1, 204  0, 043)  17, 2 oC.
Construim graficul de repartizare a temperaturilor în secţiunea transversală.

Fig.4.4. Câmpul staţionar de temperaturi

al unei construcţii de închidere din patru straturi

τ
12. Aprecierea posibilităţii condensării vaporilor de apă în colţul c exterior al construcţiei de
închidere se efectuează după formula 3.15:
 c  14,51  (0,18  0, 0414 1, 204)  (18  (18,5))  9, 76 oC.
e
13. Determinăm elasticitatea vaporilor de apă i , după formula 3.16
55 15, 48
ei   8,514
100 mm Hg.
Cunoscându-se temperatura aerului interior
t i =18 oC elasticitatea maximă a vaporilor de apă
Ei este egală 15, 48 mmHg, conform anexei 3.

Conform valorii ei  8,514 mm Hg, conform anexei 3 găsim temperatura punctului de rouă
 r  8,8 oC. Deci, condiţia de evitare a condensului se obţine dacă tc   r , 9, 76o C  8,8o C .
Condiţia calculului este respectată, condensat pe suprafaţa interioară a colţului nu va fi.

Concluzie: În conformitate cu dimensiunile primite  2  0,39 m pentru pereţi din calcar cu

aplicarea unui strat termoizolant din polistiren celular cu grosimea  3  0, 03 m se respectă condiţia de
transfer termic prin pereţi portanţi.
Normativele igienice admit diferenţa de temperatură a aerului interior pe verticală până la 3 oC
şi pe orizontală până la 2oC. Variaţiile de temperatură pe parcursul a 24 ore nu trebuie să depăşească
diferenţa de 3 oC la încălzirea centralizată şi 6 oC la cea locală. Astfel, diferenţa de temperatură a
aerului între cap şi picioare nu trebuie să depăşească 2°C, temperatura pardoselii trebuie cuprinsă între
20 şi 24°C, iar viteza maximă de mişcare a aerului să fie mai mare de 0,2 m/s. Temperatura pereţilor
unei încăperi nu trebuie să oscileze mai mult de 4 – 5 oC faţă de temperatura medie a aerului din
încăpere. Temperatura surselor de încălzire (sobe, calorifere etc.) nu trebuie să depăşească 80 oC.

13
4.5. Construcţia rozei vântului pentru luna ianuarie şi iulie, or. Chişinău

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Virgil Focşa. Higrotermica şi acustica clădirilor. - Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică:

1975.
2. Н. М. Гусев. Основы строительной физики. - Москва, Стройиздат: 1975 г.
3. А. И. Круглова. Климат и ограждающие конструкции.
- Москва, Издательство Литературы по Строительству: 1970 г.
4. Б. Т. Елагин. Основы теплофизики ограждающих конструкций зданий. – Киев – Донецк,
Головное Издательство Издательского Объединения «Вища Школа»: 1977 г.
5. СНиП 2.01.01.82. Строительная климатология и геофизика. – Москва, Стройиздат: 1983
г.
6. СНиП II-3-79. Строительная теплофизика.– Москва, Стройиздат: 1982 г.
7. РУКОВОДСТВО по теплотехническому расчету и проектированию ограждающих
конструкций зданий.– Москва, Стройиздат: 1985 г.
8. Справочное пособие к СНиП. Расчет и проектирование ограждающих конструкций
зданий. – Москва, Стройиздат: 1990 г.

15