SECURITATEA LA INCENDIU

A CONSTRUCŢIILOR

Curs 4. Modele de calcul la incediu (SR EN 1991-

1-2). Calculul sarcinii termice
CCIA II- Semestrul II

Sef.lucr. dr. ing.MSc. Ruxandra Dârmon

Ruxandra.DARMON@ccm.utcluj.ro
 Securitatea la incendiu – Curs 3

• Modelarea focului conform SR EN 1991-1-2

• Calculul sarcinii termice
Structura normativului SR EN 1991-1-2

Secţiunea 1 Generalităţi
Sectiunea 2 Procedură pentru calculul la foc al structurilor
Sectiunea 3 Acţiuni termice pentru analiza temperaturii
Sectiunea 4 Acţiuni mecanice pentru calculul structural

Anexa A (informativă) Curbe temperatură-timp parametrice

Anexa B (informativă) Acţiuni termice pentru elemente
exterioare – Metode de calcul simplificate
Anexa C (informativă) Incendii localizate
Anexa D (informativă) Modele avansate de incendiu
Anexa E (informativă) Densităţi de sarcină termică
Anexa F (informativă) Timp echivalent de expunere la foc
Anexa G (informativă) Factorul de formă
 MODELAREA FOCULUI

FOC NOMINAL
 Curba standard ISO 834
MODELAREA FOCULUI  Curba hidrocarburilor
 Curba la exterior

ECHIVALENŢA DE TIMP

INCENDII DE COMPARTIMENT
 Foc parametric
 Foc localizat

MODELUL CU 1-2 ZONE

CFD MECANICA FLUIDELOR

Etapele unui foc natural şi curba standard temperatură-timp

Fig.2.9. Curba de foc

natural şi curba
standardizată ISO
temperatură - timp

- Proprietăţile marginilor
Geometria - Inălţimea tavanului
Lista parametrilor fizici - Aria deschiderilor
pentru Modelul de Foc
Natural
Focul - Suprafaţa focului
- Debitul de căldură degajat
 CURBE NOMINALE DE INCENDIU

în care:
θf - temperatura incendiului la timpul t, în C;
θ0 - temperatura iniţială a compartimentului de foc, în C;
t - timpul în minute, măsurat de la declanşarea incendiului.
Fig.2.3. Curba standardizată ISO temperatură - timp

Condiţiile de incendiu standard se referă la gama de condiţii de

incendiu (scenarii de incendiu) care pot să apară în clădirea care va
fi evaluată. În termenii proiectării structurii aceasta corespunde
unei încărcări, iar în termenii rezistenţei la foc este echivalentă
curbei standard temperatură-timp.
 Modele simplificate de compartiment în flăcări
Compartiment cu foc generalizat - Foc Parametric
 Conceptul de foc parametric furnizează o metodă relativ simplă de
aproximare a unui foc post-flashover de compartiment. Focul
parametric ţine seama de mărimea compartimentului, sarcina termică,
ventilare (factorul de deschidere) şi proprietăţile termice ale pereţilor
incintei. Focul parametric este mai realist decât focul standard.
 Focul parametric dat în Anexa A EN 1991-1-2.

 Focul parametric din Eurocode are la bază studiile lui Wickström

(1981/82). Bazat pe bilanţul de căldură dintr-un compartiment el a sugerat că
focul depinde în totalitate de raportul dintre factorul de deschidere O şi inerţia
termică a pereţilor compartimentului b. A folosit curbele suedeze
(Magnusson & Thelandersson 1970) pentru a valida teoria.
Pentru faza de încălzire rezulta o singură formulă
 Datorită caracterului experimental al curbelor suedeze formula originală a
lui Wickström are serioase limitări. În prestandardul ENV1991-1-2, suprafaţa
compartimentului era limitată la 100 m2, iar inerţia peretelui la 1000 … 2000
J/m2s½K (materiale puternic izolante nu pot fi folosite).
 În Anexa A a eurocodului SR EN 1991-1-2 este dată metoda curbei de
incendiu parametric – Foc parametric
Această metodă ia în considerare
• condiţiile de ventilare ale compartimentului prin intermediul
parametrului O,
• sarcina termică prin parametrul qf şi
• proprietăţile termice ale închiderilor cu ajutorul parametrului b. ( b
reprezintă absorbtivitatea termică a materialelor de placare).
Se poate observa că pentru un anumit set de condiţii de ventilare O şi
proprietăţi termice – b , debitul de căldură degajat este similar curbei ISO 843.
Se consideră două Temperatura
1100
[°C] Iso-Curve
regimuri termice: 1000
O = 0.04 m ½
900 O = 0.06 m ½
 Dacă incendiul este O = 0.10 m ½
800
controlat de ventilaţie: Cu O = 0.14 m ½
700
cât creşte ventilarea, cu O = 0.20 m ½
600
atât creşte temperatura
maximă şi scade durata 500
de ardere. 400
 Dacă incendiul este 300 Pentru b, qfd, At
controlat de combustibil: 200 & Af date
cu cât creşte sarcina 100
time [min]
termica, cu atât creste
0
durata de ardere maximă. 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120
 5. Sarcina şi densitatea de sarcină termică de incendiu

Toate materialele combustibile conţinute intr-o construcţie

reprezintă combustibilii potenţiali pentru un eventual incendiu,
iar cantitatea de căldură care poate fi produsă reprezintă
încărcarea de incendiu (sau sarcina de incendiu).

Conform STAS 10903/2-79

Sarcina termică de incendiu, Sq , în MJ, este cantitatea de căldură

pe care o poate degaja, prin combustie completă, totalitatea
materialelor combustibile, fixe şi mobile, existente în spaţiul
afectat de incendiu, relaţia 2.4:
n
S q   Qi  M i (2.4)
i 1
unde:
Mi este masa materialului combustibil curent din tot spaţiul considerat, in kg;
Qi - puterea calorifică inferioara a materialului combustibil curent (STAS
8790-71 abrogat şi SR EN 1716: 2002 in viguare), in MJ/kg.
n - număr de materiale combustibile diferite.
 Densitatea de sarcină termică de incendiu, qs , în MJ/m2,
este sarcina termică de incendiu, a unui spaţiu, încăpere etc.,
raportată la aria pardoselii luată în considerare (posibil şi la aria
suprafeţelor delimitatoare), relaţia 2.5a:

qs = S Q / A s (2.5a)

unde:
As este aria secţiunii orizontale a spaţiului afectat, in m2.

În practică, s-a utilizat multă vreme, în special pentru aprecieri

comparative, echivalentul în lemn al sarcinii termice de
incendiu, fiind cantitatea de lemn, care prin ardere, ar degaja
aceeaşi cantitate de căldură ca şi materialele combustibile
existente în spaţiul analizat (având puterea calorifică inferioară,
Qlemn , egală cu 18,42 MJ/kg sau 4400 kcal/kg); densitatea de
sarcină termică de incendiu echivalentă, în kglemn/m2, este dată
de relaţia 2.5b.

Mlemn = (Mi×Qi) / (As×Qlemn) (2.5b)

 Conform SR EN 1991-1-2

Valoarea de proiectare a densităţii sarcinii termice de incendiu,

qfi,d , în MJ/m2, se calculează cu relaţia 2.6:

qfi,d = qfi,k × m × δq1 × δq2 × δn (2.6)

unde:
qfi,k - este valoarea caracteristică a densităţii de sarcină termică
de incendiu (tabelul 3.1, după destinaţie, sau relaţiile 2.7
la 2.9), în MJ/m2;
m - coeficienul de ardere care ţine seama de destinaţia
compartimentului de incendiu şi tipul sarcinii termice
(pentru materiale majoritar celulozice m=0,8);
δq1 - coeficientul care ţine seama de riscul de iniţiere a
incendiului, dat de mărimiea compartimentului de
incendiu (tabelul 2.2);
δq2 - coeficientul care ţine seama de riscul de iniţiere a
incendiului, dat de destinaţia compartimentului de
incendiu (tabelul 2.2);
δn = Πδni (i=1 ... 10) - coeficientul care ţine seama de măsurile
de protecţie activă aplicate (tabelul 2.3).
Tabelul 4.4 Valoarea caracteristică a densităţii sarcinii termice de incendiu, qfi,k,
după destinaţie

Nr. Destinaţie Medie Fractilă 80%

crt. (MJ/m2) (MJ/m2)
1 Locuinţe 780 948
2 Spitale (camere) 230 280
3 Hoteluri 310 377
4 Biblioteci 1500 1824
5 Birouri 420 511
6 Clase de şcoală 285 347
7 Centre comerciale 600 730
8 Teatre (cinematografe) 300 365
9 Transport (spaţiul public) 100 122

Notă: pentru fractilă 80% s-a aplicat distribuţia de tip Gumbel

 Tabelul 4.5 Coeficienţii care apreciază riscul de iniţiere a incendiului, δq1 şi δq2
δq1 δq2
Nr. Suprafaţă
crt. planşeu Valoare Destinaţie Valoare
compartiment
(m2)
1 25 1,10 galerii artă, muzee, piscine 0,78
2 250 1,50 birouri, locuinţe, hoteluri, industrii papetărie 1,00
3 2500 1,90 industrii construcţii de maşini şi motoare 1,22
4 5000 2,00 laboratoare chmie, ateliere vopsitorie 1,44
5 10000 2,13 fabrici artificii şi/sau vopsele 1,66

Tabelul 4.6 Coeficienţii care apreciază măsurile de protecţie activă aplicate, δni

δni
Stingere automată Detecţie automată Stingere manuală
a incendiului a incendiului a incendiului
Sistem Surse Detecţie şi Alarmare Servici Serviciu Căi Echipament Sisteme
automat independente alarmă automată propriu privat de e de luptă la desfu-
stingere apă automată pompieri pompie contract acces incendiu mare
cu apă de de ri libere
0 1 2 căldură fum
δn1 δn2 δn3 δn4 δn5 δn6 δn7 δn8 δn9 δn10
0,61 1,0 0,87 0,7 0,87/0,73 0,87 0,61/0,78 0,9/1/ 1,0/1,5 1,0/1,5
1,5
 Valoarea caracteristică a sarcinii termice de incendiu, în MJ, este definită matematic
de relaţia 2.7,

Qfi,k = Σ(Mk,i×Hui×Ψ) = ΣQfi,k,i (2.7)

unde:
Mk,i este masa materialului combustibil curent, în kg;
Hui - căldura de ardere netă (SR EN 1991-1-2) sau puterea calorifică inferioară
(SR EN ISO 1716) a materialului combustibil curent, relaţia 2.8;
Ψ - coeficientul, facultativ, care permite evaluarea sarcinii termice de incendiu protejate.

Conţinutul în umiditate al materialelor poate fi luat în considerare cu relaţia 2.8,

Hui = Hu0×(1 - 0,01×u) - 0,025×u (2.8)

unde:
u - este umiditatea, în % din masa uscată;
Hu0 - căldura de ardere netă sau puterea calorifică inferioară a materialului uscat
(tabelul 2.4).
Valoarea caracteristică a densităţii sarcinii termice de incendiu, în MJ/m2,
se defineşte cu relaţia 2.9,

qfi,k = Qfi,k / A (2.9)

unde:
A - este aria planşeului compartimentului şi se notează cu Af sau aria
desfăşurată a interiorului compartimenului şi se notează cu Ai.
Tabelul 4.7 Valoarea căldurii de ardere nete a materialelor combustibile uscate, Hu0

Nr. Produs Hu0

crt. (J/kg ,
J/m3N)
1 Lemn 17,5
2 Solide Alte material celulozice: îmbrăcăminte, plută, bumbac, hârtie, 20,0
carton, mătase, paie, lână
3 Carbon: antracit, cărbune de lemn, cărbune 30,0
4 Alte produse: ABS alchibenzensulfonat (material plastice) 35,0
5 Poliester (material plastic) 30,0
6 Poliizocianurat şi poliuretan (material plastic) 25,0
7 Piele 20,0
8 Anvelope de cauciuc 30,0
9 Produse Seria parafinelor: metan, etan, propan, butan 50,0
10 chimice Seria olefinelor: etilenă, propilenă, butenă 45,0
11 Seria aromaticelor: benzene, toluene 40,0
12 Seria alcoolurilor: methanol, etanol, alcool etilic 30,0
13 Carburanţi: benzină, petrol (gaz lampant), motorină (diesel) 45,0
14 Hidrocarbonaţi plastici puri: polietilenă, polistiren, 40,0
polipropilenă
15 Policlorură de vinil PVC (material plastic) 20,0
 Modele avansate de incendiu
1*) Curba Temperatură-Timp ISO 843
Curbele de Temperatură Standard, de Foc Nu sunt necesare
informaţii
Exterior & de Foc al Hidrocarburilor
2*) Modele de Foc simplificate

- HESKESTADT Debitul de Căldură

- Foc Parametric
- HASEMI degajat
(t) temperatură uniformă
(x, y, z, t) Suprafaţa Focului
in compartiment Proprietăţile Marginilor
Suprafaţa
Deschiderilor
Inalţimea tavanului

3*) Modele de Foc avansate +

Geometria exactă
- Model cu două zone - Model cu o zonă

- Combinaţia dintre modelul cu 2-Zone şi 1-Zona

- CFD
 Modele de foc avansate
• Foc Localizat
modele cu 1 zonă
• modele cu 2 zone
• combinaţie 1 zonă+2 zone
• metodele dinamicii fluidelor
(CFD)
Focul ramane localizat Focul devine generalizat

FOC LOCALIZAT FOC GENERALIZAT

Cu ajutorul modelelor de foc avansate se poate calcula distribuţia

reală a temperaturilor în interiorul unui compartiment de incendiu.
Modele avansate de incendiu
Software pentru modelul cu 2 zone: Ozone v2.2
 Curba roşie reprezintă curba debitului de căldură degajată HRR – date de
intrare în program
 În timpul simulării numerice curba a fost modificată de program – curba cu
albastru- în momentul apariţiei fenomenului de flashover înregistrându-se un salt
şi urmând apoi palierul cu acelaşi maxim. (Flashover-ul intervine la 500 ˚C)
 În toate cazurile, suprafaţa de sub curbă rămâne aceeiaşi, ea reprezentând sarcina
termică de proiectare.
 Rezultatele OZone: Temperatura Gazului

θHot
θCold

În figura de mai sus sunt reprezentate temperatura stratului superior, fierbinte, şi

temperatura stratului inferior, mai rece, până în momentul flashover-ului, când
programul trece la modelul cu o zonă amestecând temperaturile celor două straturi.
 Rezultatele OZone: Grosimea stratului de fum

Programul calculează variaţia în timp a distanţei de la pardoseală la stratul se fum.

(vezi Exemplul de calcul – z)
Ozone: Studiu de caz
CFD Modele avansate de calcul
Dinamica Fluidelor: Software Sofie
Rezultatele din Sofie: Temperatura Gazului
CFD Modele avansate de calcul
Dinamica Fluidelor: Software Fire Dynamic Simulator FDS 5
 Exercitiu

Utilizand curba de temperatura-timp curve (SR EN 1991-1-2-Anexa A),

calculati durata totala si temperatura maxima a unui incendiu intr-un
compartiment de 4.0 m x 6.0 m, cu inaltimea tavanului de 3.0 m si o fereastra
de 3.0 m latime si 2.0 m inaltime, si o usa de 0.9m x 2,10m. Densitatea de
sarcina termica este de 800 MJ/m2 pe toata suprafata pardoselii. Peretii si
tavanul sunt alcatuiti din beton armat cu urmatoarele proprietati:

Conductivitatea termica k = 1.6 W/mK

Densitate ρ = 2300 kg/m3
Caldura specifica cp = 980 J/kg K
Inertia termica b = √k ρ cp = 1900 W s0.5/m2 K
Lungimea incaperii l1 = 6.0 m
Latimea incaperii l2 = 4.0 m
Suprafata compartimentului Af = l1 x l2 = 24 m2
Densitatea sarcinii termice qf,d = 800 MJ/ m2

Reprezentati curba de incendiu temperatura-timp pe hartie milimetrica.

Vă mulțumesc pentru atenție!

Ruxandra.Darmon@ccm.utcluj.ro