Seminar 8

6. Solicitarea de întindere / compresiune centrică II

6.2.3 Verificare din condiţia de rezistenţă

Se cere verificarea barei supusă acţiunii sistemului de forţe din figura de mai jos; secţiunea
periculoasă are forma chesonului 100x40mm (fig. 1), materialul utilizat fiind oţel cu σ a = 140N / mm 2 .

fig.1

După stabilirea tronsonului din care face parte secţiunea periculoasă, implicit găsirea efortului axial
maxim, se pleacă de la relaţia generală a legii de distribuţie pe secţiune a efortului unitar normal (curs 5),
astfel:

N
σ= , (8.1)
A

Prin particularizarea expresiei (8.1) la cerinţa aplicaţiei studiate, se obţine relaţia de verificare din
condiţia de rezistenţă pentru solicitarea de întindere / compresiune simplă:

N ef
σef = , (8.2)
A ef

în care:

• σef - tensiunea normală efectivă la nivelul secţiunii alese;

• N ef - forţa la care se face calculul;
• A ef - aria efectivă la nivelul secţiunii alese.

Se exprimă aria efectivă a secţiunii (fig.1), astfel:

A ef = 100 ⋅ 40 − 80 ⋅ 28 − 2 ⋅ 30 ⋅ 6 = 1400 mm 2 , (8.3)

1 
 
ţinându-se cont de diagrama de efort axial ( N max = N 2 − 3 = 180kN ), prin înlocuire în relaţia (8.2) se obţine:

kN → N
180 ⋅ 10 3
σef = = 128, 57 N /mm 2 < σa = 140 N /mm 2 , (8.4)
1400

fiind satisfăcută condiţia de rezistenţă (bara rezistă).

Obs.
O problemă de verificare poate conduce în egală măsură la o concluzie diferită, funcţie de datele
iniţiale ale problemei; dacă σef > σa , condiţia de rezistenţă nu este satisfăcută, în care caz bara nu rezistă.

Condiţia de verificare este îndeplinită doar în situaţia în care σef ≤ σa .

6.2.4 Calculul efortului capabil la solicitarea de întindere / compresiune centrică

Se cere determinarea forţei axiale maxime ce poate fi aplicată la nivelul barei de secţiune inelară din
figura de mai jos, materialul utilizat fiind oţel cu σ a = 180 N /mm 2 , prinderea de guseu fiind executată
cu cordoane de sudură.

fig.2

Pornind de la relaţia generală (8.1), se ajunge la expresia efortului axial capabil:

N cap = A ef ⋅ σa ; (8.5)

se exprimă aria efectivă a barei (fig.2), astfel:

π⎡ 2
80 − ( 80 − 2 ⋅ 6 ) ⎤ − 2 ⋅ 8 ⋅ 6 = 1298, 9 mm 2 ,
2
A ef = (8.6)
4 ⎣ ⎦

prin înlocuire în relaţia (8.5) se obţine:

N cap = 1298, 9 ⋅ 180 = 2, 338 ⋅ 10 5 N = 233, 8kN, (8.7)

2 
 
în concluzie, se adoptă N cap = 230kN.

Obs.
În general, în cazul eforturilor capabile rotunjirea valorii se face în minus, pentru a se asigura
respectarea condiţiei de rezistenţă; excepţie fac calculele la limită, unde, din considerente de proiectare se
execută operaţiuni suplimentare de verificare din diverse puncte de vedere, fiind urmărită înscrierea în
marje de referinţă iniţial stabilite.

6.2.5 Sistem static nedeterminat solicitat la întindere. Exemplu de dimensionare

Se cere dimensionarea firelor de care este suspendată bara AB (fig.3), de rigiditate infinită la
încovoiere (îşi păstrează forma rectilinie în urma solicitărilor), materialul din care sunt confecţionate firele
având σ a = 200 N / mm 2 . Exemplu numeric: a = 2m, b = 1m, c = 0, 3m, l = 1, 2m, P = 800daN. Rigiditatea
firelor se consideră constantă, E 1A 1 = E 2 A 2 = E 3 A 3 = EA = ct.

fig.3

Ridicarea nedeterminării sistemului (vezi paragraful 2.1.6 - curs 5), implică parcurgerea celor trei
aspecte (studii) din Rezistenţa Materialelor, astfel:

• studiu static - se utilizezază ecuaţiile de echilibru static disponibile (posibile):

ΣY = 0, N 1 + N 2 + N 3 = 800daN;
(8.8)
ΣM C = 0, N 1 ⋅ a − N 3 ⋅ b + P ⋅ c = 0 ;

• studiul geometric - se caută exprimarea unei relaţii de legătură între deplasările sistemului:

Δl 2 − Δl 1 Δl 3 − Δl 2
= ; (8.9)
a b

• studiul fizic - în cazul de faţă se utilizează relaţia de definiţie pentru alungirea totală
(deformaţia totală la solicitarea de întindere):

N1 ⋅ l N ⋅l N ⋅l
Δl 1 = , Δl 2 = 2 , Δl 3 = 3 . (8.10)
EA EA EA

3 
 
 Conform studiilor geometric şi fizic, prin înlocuirea relaţiilor (8.10) în (8.9), se obţine:

1 ⎛ N2 ⋅ l N1 ⋅ l ⎞ 1 ⎛ N3 ⋅ l N2 ⋅ l ⎞ N − N1 N3 − N2
− = − ⇒ 2 = , (8.11)
a ⎜⎝ EA EA ⎟⎠ b ⎜⎝ EA EA ⎟⎠ a b

prin rezolvarea sistemului de trei ecuaţii cu trei necunoscute format din grupul (8.8) şi relaţia finală (8.11),
ajungându-se la eforturile din fire, astfel:

N 1 = 85,74 daN, N 2 = 302,78daN, N 3 = 411, 5daN. (8.12)

Dimensionarea se va face pentru cel mai solicitat fir, prin urmare calculul făcându-se la forţa axială
N ef = N max = N 3 = 411, 5daN , expresia ariei necesare fiind:

daN → N
N 411, 5 ⋅ 10
A nec = ef ⇒ A nec = = 20, 58 mm 2 , (8.13)
σa 200

prin echivalarea, la limită, a valorii ariei necesare cu expresia literală a ariei efective (secţiune circulară
plină de diametru d):

πd 2 4 ⋅ 20, 58
A ef = ⇒ d nec = = 5, 12 mm, (8.14)
4 π

se adoptă d ef = 6 mm.

Temă de control

T1
Se cere verificarea secţiunii barei din figura de mai jos, materialul utilizat având σ a = 150 N / mm 2 .

4 
 
T2
Se cere detrminarea efortului capabil pentru schema de calcul din figura de mai jos;
σ a = 210 N /mm 2 .

T3
Să se dimensioneze firele sistemului static nedeterminat din figura de mai jos, ştiind că materialul din
care sunt confecţionate ancorele (firele) admite σ a = 60 N / mm 2 .

5 
 
 Sugestii de rezolvare şi răspunsuri

T1

π ⋅ 22 2
A ef = 44 2 − ⇒ A ef = 1555, 9 mm 2 ;
4
280 ⋅ 10 3
σef = = 179, 96 N /mm 2 > σa = 150 N /mm 2 ,
1555, 9

bara nu rezistă.

T2

A ef = 100 ⋅ 10 − 20 ⋅ 10 ⇒ A ef = 800 mm 2 ;
N cap = 800 ⋅ 210 = 1, 68 ⋅ 10 5 N = 168 kN,

se adoptă N cap = 160 kN.

T3

studiu static

ΣY = 0, 2N 2 cos α + N 1 = P;

studiu geometric

Δl 1 cos α = Δl 2 ;

studiu fizic

N1 ⋅ l1 N ⋅l
Δl 1 = , Δl 2 = 2 2 ,
EA EA

6 
 
  
concluzie studiu geometric şi fizic

N 1 cos 2 α = N 2 ,

eforturile în fire

N 1 = 104, 47 daN, N 2 = 99, 95daN;

104, 47 ⋅ 10
A nec = = 17, 41mm 2 ,
60
4 ⋅ 17, 41
d nec = = 4,7 mm,
π

se adoptă d ef = 5mm.

7