SECURITATEA LA INCENDIU

A CONSTRUCŢIILOR

Curs 3. Flashover. Regimuri de ardere in

interiorul unui compartiment
CCIA II- Semestrul II

Sef.lucr. dr. ing.MSc. Ruxandra Dârmon

Ruxandra.DARMON@ccm.utcluj.ro
 Securitatea la incendiu – Curs 3

• Incendii de compartiment
• Criterii de atingere a flashoverului
• Debitul de căldură degajat HRR = Q
• Modele de incendiu
Incendii de compartiment
Analizând măsurătorile realizate în timpul testelor la foc Hüggett a
ajuns la concluzia că majoritatea materialelor combustibile
degajă, prin ardere, aproximativ aceeiași cantitate de caldură
consumând 1 kg de oxigen. Aceasta observație importantă a stat la
baza calorimetriei consumului de oxigen (OCC).

Calorimetria consumului de oxigen (OCC) este o metodă prin care se

determină debitul de caldură degajat în incendiu, pe baza măsuratorilor
debitului de oxigen consumat pentru arderea materialului combustibil

Arderea încetează când

concentrația de oxigen
din aer scade sub 11%
 Observatii:

 Deși numeroase studii și experimente de incendii conduse

independent, au dus la estimarea unor rezultate asemănătoare, nu
s-a ajuns la un consens până în present asupra valorilor pentru
temperatura stratului de fum și gaze fierbinți, sau asupra fluxului
de căldură radiat de stratul superior la podea în momentul
flashoverului.
 În EN 1991-1-2, în Anexa D este dată valoarea de 500ᵒC pentru
temperatura gazelor fierbinți, necesară trecerii de la ardere
localizată la ardere generalizată.
 În practica curentă a ingineriei securității la incendiu, este permisă
adoptarea oricărui model de calcul, dacă acesta este justificat
conform obiectivelor proiectării și limitările aplicării modelului sunt
stabilite în prealabil, pentru a se putea cuantifica și limita
eventualele erori.
 Flashover
 Studii experimentale ale incendiilor de compartiment au furnizat
mai mulți parametrii care controlează trecerea de la arderea
localizată la cea generalizată, când incendiul se răspândește în
întreaga incintă considerată. Acest interval scurt de timp, poartă
denumirea de flashover .

 În 1980 Babrauskas a estimat că debitul de căldură degajată necesar

trecerii la ardere generalizată, pornind de la formula lui Kawagoe,
devine:
(4.10)
Dacă se consideră că flashoverul survine când temperatura gazelor
din stratul superior ajunge la 600ᵒC, formula (10) devine:

Babrauskas

 Thomas a estimat debitul de caldură degajat necesar pentru

producerea flashoverului, ca:

(4.12)
 McCaffrey a presupus ca flashoverul se petrece când
temperatura gazelor fierbinți din stratul superior ajunge la Tg =
500ᵒC.

(4.13)

 În 1999, Peacock et al. A utilizat formula lui McCaffrey,

asumând o temperatură de 600 ᵒC în stratul superior:

(4.14)
 Criterii de atingere a flashoverului

Se consideră că survine etapa de flashover atunci când:

Fluxul de căldură degajat radiat la nivelul podelei de
stratul superior fierbinte, atinge valoarea de 20 kW/m2.
(criteriul lui Waterman)

Temperatura fumului și a gazelor fierbinți din stratul

superior ajunge la 600ᵒC (criteriul lui Häglund)

Flăcările încep să iasă prin deschiderile

compartimentului.(criteriul lui Häglund)
 1. Debitul de căldură degajat în timpul arderii
(Q = HRR - Heat Release Rate)

Viteza cu care este degajată căldură (HRR) este unul dintre factorii cei mai
importanţi care influenţează cursul dezvoltării unui incendiu, în orice
moment al arderii, determinând, de asemenea, şi viteza cu care căldura este
absorbită de materialele din compartiment şi de mediul înconjurător. Se pot
determina cu o precizie relativ bună, factorii de care depind cantităţile de
căldură degajată şi absorbită, cum ar fi: densitatea sarcinii termice,
proprietăţile materialelor care ard, caracteristicile geometrice ale
compartimentului, suprafaţa totală a deschiderilor şi felul lor, emisivitatea
flăcărilor şi a materialelor expuse la foc.
În eurocodul SR EN 1991-1-2: 2004, anexa E, debitul maxim de
căldură degajată Q, poate fi evaluat în mod simplificat, pentru cele trei faze
principale ale incendiului: creştere, incendiu complet dezvoltat şi
descreştere.
 Variaţia debitului de căldură degajată (HRR) în timp, pentru
un anumit scenariu de incendiu, furnizează curba de proiectare a
incendiului pentru acel scenariu.

Curba de proiectare este folosită la analiza riscului de

incendiu. Debitul maxim de căldură degajată poate fi asimilat cu
severitatea incendiului.

Datorită faptului că HRR nu

este o proprietate fundamentală
a combustibilului, aceasta nu se
poate calcula sau deduce din
proprietăţile de bază ale
materialului. HRR variază în
funcţie de condiţiile mediului
înconjurător poate fi estimată
pe baza măsurării:
creşterii de temperatură
 pierderii de masă
 consumului de oxigen
produşilor de ardere.
Figura 4.1. Curba de proiectare a unui incendiu
natural
 Utilizarea debitului maxim de căldură degajată (HRR) noţiune
prezentă în normele europene, permite o evaluare a riscului de
incendiu şi a evoluţiei sale, mai apropiată de realitate. Debitul maxim
de căldură degajată (HRR) este un parametru critic ce caracterizează
dezvoltarea unui incendiu. Viteza căldurii degajate guvernează
regimul termic, inclusiv transferul prin radiaţie şi convecţie, fluxul
termodinamic, viteza de creştere şi răspândire a focului, cantitatea
de fum şi de produşi toxici degajaţi în timpul arderii şi riscul asociat
unui incendiu.
Tabelul 4.1 Debitul de căldură degajat de diverse surse

1 kW = 1000 W = 103 W, 1 MW = 1000 kW = 106 W

 în momentul începerii incendiului complet dezvoltat (ar corespunde
limitei superioare a fazei de dezvoltare a incendiului):
i) incendiu controlat de combustibil

(4.18)
Unde:
RHRf - este debitul maxim de căldură degajat de 1 m2 incendiat, în cazul unui
incendiu controlat de combustibil, în kW/m2 (tabelul 4.2);
Afi - aria maximă a incendiului, cel mult egala cu aria compartimentului
ii) incendiu controlat de ventilație:

(4.19)

 Faza de descreștere a
incendiului se poate considera
ca funcție liniară, care începe
când 70% din totalul sarcinii
termice s-a consumat.

Figura 4.3. Exemplu de foc de calcul

 Observații:

(4.17)
 Formula (4.17) este, de fapt modelul de foc αt2:

(4.20)

Parametrul α [kW/s2] dă viteza

de dezvoltare a incendiului. α
este numit coeficient de
creștere a incendiului și este
definit ca 1 împărțit la patratul
timpului necesar focului să
atingă un debit de căldură
degajat de 1 MW.
Figura 4.4. Curbe de calcul αt2 pentru
etapa de dezvoltare a incendiului
Tabelul 4.2 Valorile timpului, ta, şi debitului de căldură maxim, RHRf (SR EN 1991)
Nr. Destinaţie Viteza de dezoltare ta RHRf
crt. a incendiului (s) (kW/m2)
1 Locuinţe medie 300 250
2 Spitale (camere) medie 300 250
3 Hoteluri medie 300 250
4 Biblioteci rapidă 150 500
5 Birouri medie 300 250
6 Clase de şcoală medie 300 250
7 Centre comerciale rapidă 150 250
8 Teatre (cinematografe) rapidă 150 500
9 Transport (spaţiul public) lentă 600 250

Tabel 4.1 Valori ale coeficientului de creștere a incendiului α

Viteza de dezvoltare a α [kW/s2] Timpul necesar focului să
focului atingă un debit de căldură
degajat de 1055 kW [s]
Ultra rapidă 0,19 75
Rapidă 0,047 150
Medie 0,012 300
lentă 0,003 600

debit de căldură degajată

 - Acţiune directă
Flăcări - Efect termic prin radiaţie

efect termic - prin radiaţie, convecţie

- opacitate
Principalele efecte Fum şi gaze - toxicitate
ale incendiilor arse
- coroziune
Reziduuri solide - efect termic
(cenuşă, particule
incandescente, - toxicitate
funingine)
Tabelul 4.3 Principalele efecte ale incendiilor
- efect asupra oamenilor: arsuri prin atingere directă (pericol mare la
aprinderea hainelor - cele sintetice se topesc pe piele, cele din
acţiune directă bumbac se aprind repede )
- propagarea incendiului la materialele din apropiere (ardere, explozie)
- propagarea incendiului la vecinătăţi
Flăcări
- efect asupra materialelor de construcţii: dilatări, transformări chimice,
efect termic - modificari ale caracteristicilor mecanice şi termice
prin radiaţie
- efect asupra construcţiei: deformarea şi cedarea în timp a structurilor
de rezistenţă, a elementelor de compartimentare etc.
Tabelul 4.3 Principalele efecte ale incendiilor (continuare)
- propagarea incendiului la distanţe mari de focar prin tubulaturi,
ghene etc.
efect
- efect asupra oamenilor: arsuri
termic -
- efect asupra construcţiilor: deformarea şi cedarea în timp a
prin
structurilor de rezistenţă, a elementelor de compartimentare etc.
radiaţie,
convecţie

- întârzierea evacuării (reducerea vizibilităţii pe căile de evacuare,

opacitate posibilitatea producerii panicii)
- întârzierea intervenţiei (împiedicarea localizării precise a focarului,
Fum, gaze a victimelor etc.)
arse - pentru oameni şi animale (asfixiere prin: lipsa oxigenului consumat
toxicitate ardere; degajarea de oxid de carbon, formarea de
carboxihemoglobină ce provoacă moartea; degajarea de gaze
toxice (fosgen, acid cianhidric, amoniac etc.) cu efect letal în
anumite concentraţii
- efect asupra construcţiei: atacă suprafeţele metalice, armăturile,
coroziune betonul, lemnul datorită componentelor acide (acid clorhidric, acid
acetic, acid sulfuric etc.)
- efect asupra bunurilor (maşini-unelte, electronice, electrotehnice,
sensibile la coroziune)

Reziduuri efect - pentru oameni: arsuri

solide termic - propagarea incendiului la vecinătăţi
(cenuşă, - efect cancerigen
Etapele unui foc natural şi curba standard temperatură-timp

Fig.2.9. Curba de foc

natural şi curba
standardizată ISO
temperatură - timp

- Proprietăţile marginilor
Geometria - Inălţimea tavanului
Lista parametrilor fizici - Aria deschiderilor
pentru Modelul de Foc
Natural
Focul - Suprafaţa focului
- Debitul de căldură degajat
 în care:

θf - temperatura incendiului
la timpul t, în C;

θ0 - temperatura iniţială a
compartimentului de foc, în C;

t - timpul în minute, măsurat

de la declanşarea incendiului.

Fig.2.3. Curba standardizată ISO temperatură - timp

Condiţiile de incendiu standard se referă la gama de condiţii de

incendiu (scenarii de incendiu) care pot să apară în clădirea care va
fi evaluată. În termenii proiectării structurii aceasta corespunde
unei încărcări, iar în termenii rezistenţei la foc este echivalentă
curbei standard temperatură-timp.
 Calculul structurilor la foc

Codurile şi normele impun elementelor structurale o anumită rezistenţă

la foc. Există două moduri de determinare a rezistenţei la foc
 Metoda prescriptivă (Prescriptive Based) bazată pe cerinţe de
alcătuire
 Metoda bazată pe performanţă (Performance Based) bazat pe norme
de calcul pentru a atinge criterii de performanţă a elementelor sau a
structurii.

MODELAREA ANALIZA
FOCULUI TERMICĂ

ANALIZA
STRUCTURALĂ
 Metoda prescriptivă şi Metoda bazată pe performanţă
 Metoda prescriptivă
defineşte rezistenţa la foc foarte
precis în funcţie de materialul ales,
forma şi mărimea elementului
structural, grosimea protecţiei,etc.
 Normativul P 118 - 99 =
normă rigidă bazată pe
prescripţii.
 Recomandările de proiectare se
bazează pe experienţe similare sau
identice testelor standard la foc.
 Acest concept se adaptează bine
situaţiilor statice dar limitează
inovarea şi dezvoltarea în industria
construcţiilor. Poate fi foarte
restrictivă în situaţiile unor
construcţii cu arhitectură modernă.
 Metoda bazată pe
performanţă este similară cu
procesul de proiectare la vânt sau
seism. Funcţia elementului
structural va fi definită şi un set
obiectiv de teste va fi aplicat
pentru a răspunde criteriilor cheie:
este suficient de rezistent pentru
solicitarea dată?, rezistă suficient
timp înainte de colaps sau va
antrena şi colapsul elementului
structural la care este conectat?
 Utilizarea Eurocodurilor
permite proiectarea după
principiile bazate pe
performanţă.
 Ingineria securităţii la incendiu vs. Clasificare
Regulile prescriptive ce utilizează curba standard au fost folosite pentru
analiza elementelor singulare.
Normativul SR EN 1991-1-2 , include posibilitatea proiectării
perfomante a structurilor.
Metodele bazate pe performanţă iau în considerare adevărata evoluţie a
unui incendiu aplicând efectul acestuia asupra întregii structuri. Astfel se
pot face combinaţii ca:
• aplicarea regulilor prescriptive pe întreaga structură
• aplicarea metodelor bazate pe performanţă pe elemente singulare
Structura normativului SR EN 1991-1-2

Secţiunea 1 Generalităţi
Sectiunea 2 Procedură pentru calculul la foc al structurilor
Sectiunea 3 Acţiuni termice pentru analiza temperaturii
Sectiunea 4 Acţiuni mecanice pentru calculul structural

Anexa A (informativă) Curbe temperatură-timp parametrice

Anexa B (informativă) Acţiuni termice pentru elemente
exterioare – Metode de calcul simplificate
Anexa C (informativă) Incendii localizate
Anexa D (informativă) Modele avansate de incendiu
Anexa E (informativă) Densităţi de sarcină termică
Anexa F (informativă) Timp echivalent de expunere la foc
Anexa G (informativă) Factorul de formă
 Acţiuni termice şi mecanice

Acţiuni pt. analiza temperaturii

W
G Acţiuni Termice
A
C FOC
Ţ
I Acţiuni pt. analiza structurala
Q
U Acţiunea Mecanică
N
I Sarcina permanentă G
Sarcina utilă Q
Zăpadă S
Vânt W

Foc
 Modele de calcul pentru simularea focului în
proiectarea securităţii la incendiu
Bazat pe studiile lui Friedman (1992) şi Olenik & Carpenter (2003),
proiectul Difisek a numărat 127 de programe pentru calculul
structurilor la acţiunea incendiului. Dintre acestea, un număr de 27
sunt public disponibile.

Modele coresp. • Modele termice

R
răspunsului termic • Modele bazate pe
În funcţie de şi mecanic
domeniul de rezistenţa la foc
aplicare,
modelele pot fi Modele focalizate pe
determinarea
cerinţelor pe care o • Modele de evacuare
• Modele pt. detectare Rnec
structură trebuie să
le îndeplinească • Alte modele
pentru a fi sigură în
caz de incendiu
 Modele termice

Modele termice de simulare a incendiului

Curba standard temperatură-timp

Curbe nominale
temperatură-timp Curba la foc exterior
(Reguli prescriptive)
Curba hidrocarburilor

Incendii de
Modele simplificate compartiment
Incendii naturale de calcul
Incendii localizate
(Reguli bazate pe
performanţă) Modele zonale
Modele avansate de
calcul
Modele de câmp
 MODELAREA FOCULUI

FOC NOMINAL
 Foc standard ISO 834
MODELAREA FOCULUI  Foc al hidrocarburilor
 Foc exterior

ECHIVALENŢA DE TIMP

INCENDII DE COMPARTIMENT
 Foc parametric
 Foc localizat

MODELUL CU 1-2 ZONE

CFD MECANICA FLUIDELOR

Vă mulțumesc pentru atenție!

Ruxandra.Darmon@ccm.utcluj.ro