ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ

DESTINAŢIE, TIPURI, COMPARTIMENTE ŞI

DOTARE, PUNCTE DE COMANDĂ,
CALCULUL NECESARULUI DE ADĂPOSTIT
 1. CONCEPŢIA ŞI PRINCIPIILE ADĂPOSTIRII

 CONCEPŢIA ADĂPOSTIRII:

Protecţia prin adăpostire se realizează în scopul ocrotirii cetăţenilor împotriva atacurilor

inamicului şi a efectelor unor dezastre şi se asigură prin lucrări special construite (puncte de
comandă şi adăposturi de protecţie civilă) precum şi în subsolurile amenajate ale clădirilor şi în
alte spaţii care se amenajează în acest scop (tuneluri tehnice, galerii edilitare, staţii de metrou
etc.).

Adăposturile de protecţie civilă pot fi publice, ale agenţilor economici sau ale persoanelor fizice,
potrivit sursei de finanţare a investiţiei respective.

Adăposturile de protecţie civilă – aflate în administrarea organelor administraţiei publice locale

– sunt adăposturi publice gestionate de consiliile locale.

Adăposturile de protecţie civilă se execută în:

 Subsolurile construcţiilor industriale sau ale anexelor acestora;

 Subsolurile construcţiilor social-culturale, administrative, instituţiilor de învăţământ,
spitalelor;
 Subsolurile clădirilor de locuit;
 Spaţii libere (parcuri, grădini etc.) ca adăposturi independente.

În cazuri deosebite, se admite folosirea demisolurilor şi chiar a parterului unor construcţii.

Conform prevederilor legale, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile

publice, agenţii economici precum şi proprietarii de imobile pentru locuit, au obligaţia să
prevadă la noile investiţii în construcţii sau la extinderile imobilelor existente, adăposturi de
protecţie civilă, în limita a 5% din valoarea investiţiei (construcţii-montaj ).
Criteriile ce determină obligativitatea proiectării şi realizării adăposturilor de protecţie civilă în
cadrul noilor construcţii sunt precizate „Instrucţiuni tehnice privind avizarea investiţiilor în
construcţii pe linii de protecţie civilă”.

Gradul de protecţie al adăposturilor de protecţie civilă se asigură în mod diferenţiat şi se

stabileşte în funcţie de importanţa localităţilor şi unităţilor economice, conform prevederilor
Legii Protecţiei Civile şi conform „Normelor tehnice privind proiectarea şi executarea
adăposturilor de protecţie civilă” în subsolul construcţiilor noi.

1.2. REGULI ŞI CRITERII DE AMPLASARE A ADĂPOSTURILOR.

La amplasarea adăposturilor de protecţie civilă se ţine seama de următoarele condiţii:

 Să nu depăşească distanţa de 300 m de locuinţă sau timpul de 5 min. de mers pe jos.

 Să fie distanţate de depozitele de materiale explozive şi inflamabile, de rezervoarele cu
substanţe toxice, astfel încât distrugerea sau avarierea acestora să nu pună în pericol viaţa
ocupanţilor.
 Se interzice amplasarea în terenuri inundabile (cu ape freatice de suprafaţă) sau expuse
pericolului de alunecări de teren, în zone cu pericol exploziv şi de incendiu, în terenuri în
care se concentrează S.T.L. şi radioactive), în văi sau viroage etc;
 Pereţii exeriori ai adăpostului să fie cât mai mult posibil în contact direct cu pământul;
 Adăpostul să fie situat la partea cea mai masivă a clădirii sau cea mai rezistentă, care
asigură un grad de protecţie sporit şi la lovitura directă a bmbelor explozive;
 Să se asigure realizarea ieşirii de salvare în afara zonei de dărâmături, reprezentând 1/3
din înălţimea construcţiei din beton sau 1/2 din înălţimea clădirilor din cărămidă; În cazuri
excepţionale sau pentru adăposturile familiale aflate la subsolurile cu destinaţie de locuinţă,
ieşirea de salvare poate fi asigurată de un al doilea acces care să fie dispus diametral opus
accesului în adăpost.
 Nu se admit spaţii goale sub adăpost;
 Adăposturile trebuie să fie, de regulă, complet îngropate în pământ, cu nivelul inferior al
planşeului la nivelul terenului;
 Nu se admite trecerea conductelor de canalizare prin adăposturi (se admit numai sub
pardoseala adăposturilor), în cazuri deosebite, pentru reţelele de apă şi de încălzire se
admite trecerea conductelor de oţel cu diametrul până la 70 mm, dar prevăzute cu robinete
atât la intrarea cât şi la ieşerea din încăperi.
 La agenţii economici se va evita amenajarea adăposturilor sub secţii cu riscuri deosebite,
în apropierea depozitelor şi magaziilor cu riscuri precum şi în apropierea conductelor ce
transportă substanţe periculoase.

1.3. RESONSABILITĂŢI PRIVIND CONSTRUIREA ŞI FOLOSIREA ADĂPOSTURILOR

  La eliberarea autorizaţiilor de construcţie pentru clădiri noi se obţin obligatoriu şi avizele
Comandantului Protecţiei Civile, Inspectoratelor de Protecţie Civilă Judeţene şi al
Municipiului Bucureşti, astfel încăt să fie respecatată obligativitatea proiectării şi executării
de adăposturi de protecţie civilă în subsolul acestor clădiri (pe baza criteriilor prevăzute în
„instrucţiuni tehnice privind avizarea investiţiilor în construcţii pe linie de protecţie civilă”).
 Proiectarea, construirea şi amenajarea punctelor de comandă şi a adăposturilor de
protecţie civilă se realizează pe baza normelor şi instrucţiunilor tehnice aprobate de şeful
protecţiei civile din România.
 În timp de pace, adăposturile de protecţie civilă se pot da în folosinţă pentru alte nevoi cu
avizul Inspectoratelor de Protecţie Civilă Judeţene şi al Municipiului Bucureşti şi ale
sectoarelor acestuia, după caz, obligaţia de a fi eliberate în caz de nevoie în maximum de 24
de ore. Această situaţie poate asigura o mai bună conservare a spaţiilor de adăpostire.
 Adăposturile amenajate ca puncte de comandă nu pot primi altă destinaţie.
 Trecerea la construirea adăposturilor şi amenajarea altor spaţii de adăpostire, cuprinse în
planurile de mobilizare, se face odată cu punerea în aplicare a acestor planuri.
 Ministerele, celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile
publice şi agenţii economici au obligaţia de a depista toate spaţiile ce pot fi folosite ca
adăposturi, de a le lua în evidenţă şi de a întocmi documentaţia tehnică.

1.4. PRINCIPII DE REALIZARE A ADĂPOSTIRII

Adăpostirea – este măsura principală de protecţie a cetăţenilor împotriva efectelor armelor de

nimicire în masă şi armelor obişnuite.

Se asigură prin:

-înştiinţarea organelor de conducere ale localităţilor şi unităţilor economice, precum şi

alarmarea populaţiei şi salariaţilor despre pericol.

-adăpostirea, dispersarea, evacuarea, mascarea şi camuflarea, precum şi alte măsuri tehnice şi

organizatorice.

Adăpostirea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 să fie organizată şi pregătită din timp;

 să fie diferenţiată din punct de vedere al gradului de protecţie în funcţie de importanţa
localităţii, precum şi a unităţilor economice pentru economia de război şi de nevoile de
apărare;
 să asigure locuri de protecţie pentru toţi cetăţenii, inclusiv pentru personalul muncitor din
sectoarele de producţie.
Adăpostirea populaţiei şi a bunurilor materiale se găseşte şi se planifică de la pace şi se
ralizează în funcţie de fondurile aprobate, atât la pace cât şi la război, în două variante:

 Pentru atacul prin surprindere – nu sunt realizate adăposturile prevăzute în planurile de

mobilizare, iar cele familiale nu sunt amenajate – personalul şi salariaţii se vor adăposti în
funcţie de adăposturile existente şi în funcţie de teren, se pot folosi şi culoarele sau parterul
clădirilor;
 Pentru atacul anunţat – după decretarea stării de război – personalul şi salariaţii se vor
adăposti în:

-adăposturile existente (adăposturi special construite sau amenajate care asigură un grad
determinat de protecţie).

-adăposturile construite conform planului de mobilizare.

-adăposturile simple, amenajate pe plan local.

-spaţii de adăpostire din cadrul construcţiilor (subsoluri, pivniţe, pasaje de nivel, galerii edilitare,
tuneluri), care datorită structurii de rezistenţă sau ca urmare a unor consolidări şi amenajări
simple pot să asigure protecţia la acţiunea dărămăturilor provenite de la nivelurile superioare.

-adăposturi individuale la locul de muncă (unde procesul de producţie nu se întrerupe).

-spaţii naturale de adăpostire şi spaţii care pot folosi proprietăţile de protecţie ale terenului
(grote, peşteri, şanţuri acoperite, bordeie, galerii, gropi individuale, etc).

Lucrările care se execută pentru adăpostirea cetăţenilor trebuie să asigure protecţia împotriva
undei de şoc, suflului şi schijelor, dărămăturilor şi incendiilor rezultate în urma exploziilor,
radiaţiilor penetrante, căderilor de praf radioactiv, precum şi realizarea condiţiilor normale de
trai şi igienă pentru rămânerea cetăţenilor în adăposturi o perioadă mai îndelungată.

Adăposturile de protecţie civilă trebuie să asigure şi protecţia împotriva substanţelor toxice de

luptă şi a agenţilor patogeni.

Măsurile privind adăpostirea populaţiei se cuprind în planurile de protecţie civilă, în care se

întocmesc grafice ale sistemului de adăpostire care se realizează la război.

 la amplasarea adăposturilor în teren se va avea în vedere ca distanţa dintre adăpost şi

locuinţă sau locul de muncă să permită adăpostirea în ele în timp oportun.
 pentru adăpostirea personalului şi a bunurilor materiale se iau în considerare următoarele
spaţii:
1. adăposturi de protecţie civilă special construite din timp de pace (terminate sau
neterminate);
 2. subsolurile construcţiilor, terenurile tehnologice, galeriile edilitare şi de termoficare şi
alte lucrări subterane;
3. adăposturi din P.B.A. ;
4. adăposturi simple independente din material lemnos sau cu schelet metalic;
5. adăposturi individuale la locul de muncă unde procesul de producţie nu se întrerupe;
6. adăposturi de tip familial;
7. tranşee.
2.ADĂPOSTURI DE PROTECŢIE CIVILĂ, DESTINAŢIE, TIPURI ŞI COMPARTIMENTARE.

  DESTINAŢIE.                                                                                                         

Adăposturile pentru protecţia civilă reprezintă totalitatea construcţiilor special executate sau
amenajate care au capacitatea să reducă acţiunea de distrugere a armelor de nimicire în masă
şi să asigure protecţia persoanelor adăpostite împotriva darâmăturilor provocate de explozii.

2.2. CLASIFICAREA ADĂPOSTURILOR DE PROTECŢIE CIVILĂ:

1. după sursa de finanţare:

– adăposturi publice;

– adăposturi ale instituţiilor şi agenţilor economici;

– adăposturi ale persoanelor fizice.

2. după gradul de rezistenţă:

– I P = 1,0 daN/cm2 – la clădiri din industria de apărare;

– II P = 0,5 daN/cm2 – la clădiri din municipii şi de la agenţii economici;

– III P = 0,3 daN/cm2 – la clădiri din oraşe şi comune.

sau altfel spus:

-adăposturi de tip monolit;

-adăposturi cu strat de aer;

-adăposturi în straturi;

-adăposturi tip galerii.

 3. după destinaţie şi modul de realizare:
– adăposturi special construite (realizate ca lucrări independente sau înglobate în subsolurile
construcţiilor) dotate cu mijloace şi instalaţii speciale;

– adăposturi simple (ce pot fi amenajate în timp scurt şi cu mijloace reduse).

4. după amplasarea faţă de cota „0” a terenului:

– adăposturi subterane;

– adăposturi semiîngropate;

– adăposturi supraterane.

5. după modul de amplasare faţă de clădirile din jur:

– adăposturi în clădiri (subsolul acestora);

– adăposturi independente în spaţii libere.

6. după materialele din care sunt executate:

– adăposturi din beton armat;

– adăposturi din PBA (prefabricate);

– adăposturi din material lemnos;

– adăposturi din resurse locale (tip tranşee).

2.3.  COMPARTIMENTAREA ŞI DOTAREA ADĂPOSTURILOR:

Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi cele care au suprafaţa de

adăpostire mai mare de 50 m2 se prevăd cu:

– sas de acces;

– încăperi de adăpostit;

– grup sanitar;

– ieşire de salvare.

Se interzice accesul din sas direct în grupurile sanitare.

În alcătuirea adăposturilor intră următoarele elemente:

  o intrare protejată printr-o încăpere tampon (SAS) cu o suprafaţă de 2,00-2,50 m.p, având
goluri de trecere (1,80 x 0,80 m. sau 1,40 x1,20 m cu praguri de 15 cm) şi canate de
900 pentru uşi metalice etanşe;
 1-3 încăperi de adăpostit cu capacitatea până la 50-100 persoane fiecare, fără a fi
prevăzute cu uşi, şi care comunică între ele prin goluri de trecere;
 un grup sanitar compus din cabine pentru WC; accesul în cabine se face printr-o încăpere
tampon, iar numărul de cabine se stabileşte în funcţie de capacitatea adăpostului,
prevăzându-se câte o cabină pentru 50 persoane;

– o ieşire de salvare care se execută din beton armat cu secţiunea pătrată de 1,00 x 1,00 m sau

circulară cu diametrul de 1,00 m, care comunică cu exteriorul în afara zonei de dărâmături 

printr-un puţ vertical prevăzut cu scări de pisică în interior şi capac carosabil în partea
superioară şi cu oblon de protecţie etanş cu deschidere spre exterior; ieşirea de salvare se
foloseşte şi ca priză de aer pentru instalaţiile de ventilare.

Subsolurile amenajate ca adăposturi familiale sau care au suprafaţa mai mică de 50 m 2 se pot
executa fără sas şi grup sanitar, ieşirea de salvare fiind considerată al doilea acces.

Încăperile de adăpostit se dimensionează pentru o capacitate de până la 50 persoane ţinând

seama de compatimentarea impusă de structura de rezistenţă.

2.4. DOTAREA ADĂPOSTURILOR cuprinde:

– instalaţii de ventilaţie (filtroventilaţie);

– instalaţii electrice;

– insalaţii sanitare;

– instalaţii de telecomunicaţii;

– bănci şi scaune;

– trusă de deblocare-salvare;

– rezervă de apă;

– mijloace de iluminat cu baterii;

-afişe cu reguli de comportare.

Condiţii de microclimat necesare a fi asigurate în adăpost:

  temperatura 18-24 0C;
 umiditatea 70%;
 aerul pentru respiraţie: – nivel maxim CO2 – 1%

– nivel minim O2 – 19%

 Condiţii minime:
 aer proaspăt de pătrundere în adăpost 0,75 m3/h;
 apă 2 l/24h;
 O2 nivelul minim 18%;
 CO2 nivelul maxim 3%.
 Condiţii normale:
 aer proaspăt 5-7 m3/h ;
 O2 nivel minim 20,9%;
 CO2 nivel maxim 3%.

Schema compartimentării unui adăpost de protecţie civilă:

Legendă:
 1. SAS acces
2. încăperi de adăpost;
3. OME – oblon met. etanş;
4. grup sanitar;
5. ieşire de salvare;
2.5. ADUCEREA ÎN STARE COMPLETĂ DE FUNCŢIONARE A ADĂPOSTULUI DE PROTECŢIE
CIVILĂ.

Pentru fiecare adăpost se numeşte o echipă de adăpostire care ia în primire adăpostul.

Se evacuează materialele din adăpost care s-au păstrat pe timp de pace.

Se pun în funcţiune toate instalaţiile existente.

Se verifică etanşeitatea uşilor.

Se dotează adăpostul cu materialele enumerate mai sus şi se verifică acestea.

Se asigură rezerva de apă.

Se actualizează înscrisurile din adăpost (cu alb sau cu vopsea fluorescentă).

Se afişează vizibil regulile de comportare în adăpost.

3. PUNCTE DE COMANDĂ DE PROTECŢIE CIVILĂ: DESTINAŢIE, COMPARTIMENTARE ŞI

DOTARE

3.1. DESTINAŢIE

Punctele de comandă sunt adăposturi speciale destinate  pentru conducerea activităţilor de

protecţie civilă.

Punctele de comandă de protecţie civilă sunt construite şi amenajate la judeţe, municipii, oraşe
şi agenţi economici.

Spre deosebire de adăposturile pentru populaţie care pot fi subterane, semiîngropate sau chiar
supraterane, punctele de comandă nu pot fi decât construcţii subterane.

Gradul de protecţie pe care trebuie să-l aibă punctele de comandă (suprasarcina de calcul) este
de 1 kgf/cm2 sau 2 kgf/cm2 în funcţie de categoria localităţii în care sunt amenajate.
3.2. COMPARTIMENTARE

Compartimentarea unui punct de comandă cuprinde următoarele încăperi:

– sas de acces;

– punct de decontaminare personal;

– camera şefului protecţiei civile;

– camera de operaţii;

– încăperea (încăperile) pentru şefii de comisii;

– camera pentru centrala de alarmare şi centrala telefonică:

-camera D.S;

– centrala de filtroventilaţie;

– camera pentru acumulatori;

– încăperea grupului electrogen;

– camera pentru alimente;

– camera pentru odihnă;

– grupuri sanitare;

– încăpere pentru rezerva de apă;

– magazie de materiale;

– ieşire (ieşiri) de salvare;

– alte încăperi.

Accesul în punctul de comandă este strict limitat şi se face numai cu prezentarea legitimaţiei de
serviciu a persoanelor care, conform legilor în vigoare, au atribuţii în acest sens.

3.3. DOTARE

Dotarea punctelor de comandă cuprinde următoarele materiale, aparate şi instalaţii:

Compartimentul de comandă:

 harta de protecţie civilă;

 planul de protecţie civilă;
 tabel cu mijloace fir şi radio;
 interfon;
 telefoane;
 aparat radio.

Compartimentul operaţii:

 harta judeţului (municipiului, oraşului, agentului economic);

 tabel cu forţe şi mijloace de intervenţie;
 planşă cu situaţia meteo;
 tabel cu principalele activităţi;
 instrumente pentru lucru de stat major.

Instalaţiile din punctul de comandă sunt de următoarele tipuri:

 instalaţii de filtroventilaţie;
 instalaţii sanitare;
 instalaţii electrice;
 instalaţii de transmisiuni (comunicaţii şi informatică);
 instalaţii de încălzire;
 instalaţii pentru controlul contaminării radioactive.

Instalaţii de ventilare – au drept scop asigurarea condiţiilor de microclimat necesare

personalului care îşi desfăşoară activitatea în adăposturile de protecţie civilă şi funcţionează în
trei regimuri:

1. Regim de ventilare mecanică normală, în care aerul introdus în punctul de comandă este
curăţat de praf şi impurităţi;
2. Regim de filtroventilare, în care aerul introdus este curăţat de praf, impurităţi, substanţe
toxice, radioactive şi agenţi patogeni;
 3. Regim de recirculare şi regenerare a aerului din interior cu izolare totală de exterior
(absorbţia aerului viciat din încăperi, filtrarea acestuia în filtrele reţinătoare de CO2 şi vapori
de apă şi completarea cantităţii de oxigen).
În perioada funcţionării instalaţiilor de ventilare trebuie să se menţină în adăpost o
suprapresiune interioară de 10-15 mm coloană de H2O.

Debitul de aer necesar pentru o persoană adăpostită se consideră de 5-7 mc/h în regim de
ventilare mecanică normală şi de 2 mc/h în regim de filtroventilare.

Aerul necesar persoanelor adăpostite se asigură cu ventilatoare centrifugale acţionate electric

sau manual.

Numărul ventilatoarelor se determină în funcţie de debitul de aer necesar, se montează de

regulă lăngă ieşirea de salvare, pe console metalice sau pe postamente cu amortizori cu
tampon de cauciuc.

Datorită suprapresiunii ce se crează în interiorul adăpostului, pe perioada funcţionării

instalaţiei de ventilare, presiunea aerului se măsoară cu un manometru diferenţial.

Evacuarea aerului viciat din interiorul adăposturilor de protecţie civilă destinate pentru puncte
de comandă  se face în subsolul clădirilor, pe casa scărilor sau în exterior cu supape de
suprapresiune tip S-00.

Grupurile sanitare şi sasurile vor fi prevăzute obligatoriu cu supape de suprapresiune.

Numărul supapelor de suprapresiune se determină funcţie de presiunea realizată de instalaţia

de filtroventilaţie şi de debitul de aer care trebuie evacuat.

Instalaţii sanitare – alimentarea cu apă a adăposturilor de protecţie civilă destinate pentru

puncte de comandă se realizează prin racordarea la reţeaua exterioară de alimentare cu apă
sau la una din conductele interioare existente ale clădirii; conducta de alimentare cu apă se
prevede cu un robinet de închidere imediat după intrarea acesteia în interiorul adăpostului.

Se prevede o rezervă de apă care se va folosi în cazul avarierii reţelei exterioare de alimentare:

 băut şi gatit – 2,5 litri;

 igiena personală – 2,0 litri;
 WC-uri – 7,0 litri;
 rezervă – 0,5 litri.

TOTAL – 12 litri/zi persoană

Instalaţiile sanitare cuprind:

 instalaţii de alimentare cu apă;

 instalaţii de canalizare;
 grupuri sanitare (1WC pentru 25 persoane) prevăzute cu 1-2 lavoare şi un robinet dublu
serviciu. asigurându-se o compartimentare separată pentru 1/3 din ocupanţi femei;
 fără instalaţie de încălzire.

Instalaţiile electrice au ca scop asigurarea iluminatului interior şi a energiei necesare pentru

instalaţiile de forţă (motoare ventilatoare, pompe, etc.).

Alimentarea se poate face de la reţeaua electrică exterioară sau de la tabloul general de

distribuţie.

Pentru asigurarea independenţei energetice se foloseşte grupul electrogen care este preferabil
să intre automat în funcţiune.

La grupul sanitar se prevede un singur corp de iluminat în încaperea tampon pentru a evita
circulaţia aerului prin tuburile electrice; capetele acestora din doze se etanşează cu bitum
(spumă) la trecerea prin pereţii exteriori.

Electromotarele ventilatoarelor se prevad cu întreruptoare trifazice automate corespunzatoare

puterii motoarelor.

Pentru iluminatul de siguranţă, alimentarea becurilor din circuitul respectiv se face de la bateria
de acumulatori care se află într-o încăpere separată; iluminatul de siguranţă trebuie să se
aprindă automat la întreruperea alimentării tabloului general de distribuţie

Instalaţiile electrice cuprind:

 tabloul de alimentare;
 corpuri de iluminat;
 corpuri pentru iluminat de siguranţă;
 grupul electrogen.

Instalaţii de încălzire – adăposturile de protecţie civilă destinate pentru puncte de comandă

se pot prevedea cu instalaţie de încălzire; acolo unde nu există posibilitatea de racordare, se
prevăd radiatoare electrice.

La încăperile destinate pentru aparatura radio, înştiinţare-alarmare şi transmisiuni se va asigura

o temperatura minima de 15 Co şi o umiditate relativă de 65%.
Pe conductele de tur si retur ale instalaţiei de încălzire în adăpost se prevede câte un robinet de
închidere.

Instalaţii de transmisiuni – în adăposturile de protecţie civilă destinate pentru punctele de

comandă se realizează instalaţii de transmisiuni pentru conectarea şi lucrul mijloacelor de
transmisiuni cu fir şi radio şi al altor aparate de alarmare sau informatică.

Instalaţiile de telecomunicaţii asigură legăturile telefonice atât în interiorul cât şi în exteriorul

P.C.

Punctele de comandă de protecţie civilă se racordează cu cabluri-circuite telefonice la

repartitoarele centralelor telefonice urbane sau ale localităţilor respective.

Capacitatea cablurilor exterioare şi numărul de variante cu care se realizează racordul

punctelor de comandă de protecţie civilă în principiu vor fi:

 la municipiul Bucureşti: 2-3 variante, fiecare cu câte 100-200 perechi

 la judeţ: 2 variante –  o variantă cu 100 perechi
 a doua variantă cu 50 perechi
 la municipii de categoria a-II-a şi sectoare ale municipiului Bucureşti: 2 variante a câte
100 perechi
 la municipii şi oraşe de categoria a-III-a:1-2 variante a câte 50 perechi
 la ministere, organe centrale şi agenţi economici de categoria I-a şi a-II-a câte 12-26
circuite
 la celelalte unitaţi economice categorisite: 6-12 circuite

La punctele de comandă de rezervă se asigură o singură variantă de cablu telefonic având

următoarea capacitate:

 la municipiul Bucureşti: 50 perechi;

 la judeţ sau sector al municipiului Bucureşti: 26 perechi.

Instalaţii pentru controlul contaminării radioactive – sunt destinate pentru a semnaliza

contaminarea radioactivă a personalului care intră în adăposturile de protecţie civilă destinate
pentru puncte de comandă şi a asigura din interiorul punctelor de comandă măsurarea
nivelului de radiaţie existent în zona de amplasare a acestor construcţii.

Controlul contaminării radioactive a personalului care intră în adăposturile de protecţie civilă

destinate pentru puncte de comandă se realizează cu dispozitivul de avertizare pentru
contaminarea radioactivă a personalului.
Schema unui punct de comandă de protecţie civilă:

1. S.A.S.;
2. Cameră acumulatori;
3. Magazie materiale;
4. Camera de muncă;
5. Centr. trs. alarmare.;
6. Birou D.S.;
7. Ieşire de salvare;
8. D.P.;
9. Grup sanitar;
10. Camera de odihnă;
11. Sală operaţii + şefi de comisii;
12. Camera şef Pr. Civ.;
13. Inst. de filtro-ventilaţie;
14. Câmp de trecere.
 

3.4. ACTIVITĂŢI CE SE DESFĂŞOARĂ  PENTRU ADUCEREA ÎN STARE  DE PREGĂTIRE 

OPERATIVĂ A PUNCTULUI  DE COMANDĂ

1. Înştiinţarea şi aducerea cadrelor şi comisiilor de specialitate (potrivit planului).

2. Activităţi practice pe compartimente;
 3. Operaţii:
– ridicarea materialelor necesare P.C.;

–  întărirea pazei şi apărării P.C.;

–  afişarea cheii pe P.S.A.G.;

–  trecerea pe recepţie a staţiei radio;

–   trecerea datelor pe harta de protecţie civilă;

–  completarea tabloului cu forţe şi mijloace;

–  distribuirea mapelor în P.C.;

–  punerea în funcţiune şi anunţarea organelor din schema C.T.O.-28;

–  informarea şefului protecţiei civile a judeţului;

–  confirmarea la Comandamentul Protecţiei Civile despre ocuparea P.C.;

–  actualizarea documentelor;

– verificarea ocupării P.C. de către celelalte localităţi şi agenţi economici.

4.Transmisiuni:

–  verificarea legăturii directe: T.O., cap la cap, interurbane;

–  punerea la punct a instalaţiilor interioare;

–  introducerea în reţea a radioreceptorului pe M.U.A.A.T.;

–  introducerea centralei de serviciu;

–  verificarea centralei de alarmare;

–  asigurarea montării în P.C. a F-1001A sau F1001 B;

–  ordonarea intrării în funcţiune a aparaturii F-1001A sau F1001 B şi      NEPTUN în regim
permanent;

–  verificarea aparaturii studiourilor centrale şi locale;

–  verificarea  schemei de înştiinţare (la cabine);

–  verificarea legăturilor şi D.A.D. a staţiei radio;

–  asigurarea antenelor şi locurile de instalare a reţelelor din economie;

–  verificarea acţionării staţiei de radioamplificare locală;

–  legătura cu unităţile militare A.A.T.(cap la cap);

– pregătirea reţelelor radio şi radiotelefon, observare, cercetare, şi adăposturi;

–  asigurarea serviciului permanent;

–  centralizarea tuturor sirenelor şi P.C.

5. Protecţie antichimică:

–  primirea mijloacelor de protecţie: mască, costum, trusă;

–  verificarea aparaturii de cercetare chimică şi de radiaţie;

–  verificarea instalaţiei de supraveghere a contaminării radioactive;

–  completarea P.D.P.;

–  asigurarea mijloacelor şi materialelor din P.D.P.;

–  preluarea situaţiilor meteo şi afişarea lor;

–  asigurarea stocului de surse pentru aparatură;

–  actualizarea documentelor (fişelor).

6. Protecţie-adăpostire:

–  verificarea etanşeităţii P.C.;

–  punerea în funcţiune a iluminatului de rezervă;

–  verificarea instalaţiei de filtroventilaţiei;

–  verificarea grupului electrogen;

–  completarea cu filtre;

–  verificarea aprovizionării cu apă;

–  asigurarea buteliilor cu oxigen;

–  punerea în funcţiune a dozatoarelor şi macromanometrelor;

–  verificarea ieşirilor de salvare;

–  verificarea camerei pentru acumulatori;

–  completarea sculelor şi uneltelor necesare deblocării.

7. Medicale:

–  asigurarea asistenţei medicale;

–  verificarea truselor de prim ajutor;

–  asigurarea cu medicamente, pansamente, tărgi, aparatură a P.C.;

– verificarea condiţiilor igienico-sanitare şi de profilaxie.

8. Asigurare materială:

–  completarea cu alimente de strictă necesitate, (apă), pentru odihnă, ustensile şi materiale

necesare funcţionării P.C.

9. Prevenirea şi stingerea incendiilor:

–  verificarea panourilor şi instalaţiilor de stins incendiul.

10. Diverse:

– pază, apărare, serviciul, schimbarea pe ture şi modul de lucru în P.

3.5 GRADUL DE PROTECŢIE A ADĂPOSTURILOR PE CATEGORII DE LOCALITĂŢI

Localităţi (Municipii) şi Gradul de protecţie a adăposturilor în daN/cm2

oraşe
Adăposturi pentru Adăposturi pentru Adăposturi pentru
puncte de comandă la salariaţii din unităţile salariaţii din unităţile
ministere, economice categorisite economice
 departamente, celelalte
din punct de vedere al necategorisite şi
organe centrale şi
protecţiei civile. pentru populaţie.
locale.
1 2 3 4
Categoria I-a 3 1 1
Categoria a II-a 2 1 0,5
Categoria a III-a 1 0,5 0,3
NOTĂ:

La alte localităţi se amenajează adăposturi numai pentru P.C. sau în unităţi economice
importante.

1. Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:

a.la unităţile economice pentru construcţiile noi şi în cazul extinderii celor existente în funcţie
de specificul acestora şi de posibilităţile de amenajare până la asigurarea adăpostirii salariaţilor
stabiliţi pentru schimbul maxim în timp de război;

b. în cartierele de locuit câte 1 m2 suprafaţă utilă pentru fiecare apartament;

c.la construcţiile spitaliceşti câte 1 m2 suprafaţă utilă pentru fiecare pat;

2. la construcţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate gradele, suprafaţa totală utilă

până la 2/3 din capacitatea acestora;

3. la construcţiile subterane, metrou, garaje, pasaje, depozite, tuneluri, până la întreaga

suprafaţă care se amenajează considerându-se 1 m2 suprafaţă utilă de persoană adăpostită;

4. la stabilirea capacităţilor noi de adăpostire suprafaţa utilă este de 1 m2 pentru fiecare

persoană adăpostită;

5. la unităţile, instituţiile şi formaţiunile militare potrivit necesarului stabilit de Ministerul

Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne.

6. În subsolurile clădirilor de locuit proprietate particulară se prevăd aceleaşi adăposturi ca şi în

clădirile proprietate de stat, cheltuielile suplimentare pentru partea de construcţii-montaj
privind amenajarea adăposturilor în subsol se suportă de către proprietari şi nu pot depăşi 5%
din valoarea de construcţii – montaj a acestora.

4. CALCULUL NECESARULUI DE ADĂPOSTIT

Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:

  la unităţile economice, pentru construcţii noi şi în cazul extinderii celor existente, în
funcţie de specificul acestora şi posibilităţile de amenajare, până la asigurarea adăpostirii
personalului stabilit pentru schimbul maxim în timp de război;
 la construcţiile cu destinaţie de locuinţă, câte 1 m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare
persoană dar nu mai puţin de 9 m.p. suprafaţă totală;
 la construcţiile spitaliceşti, câte 2 m.p. suprafaţă utilă;
 la construaţiile social-culturale, administrative, şcoli de toate gradele, câte 1 m.p.
suprafaţă utilă pentru fiecare persoană adăpostită. Numărul de persoane se determină
considerând 2/3 din personalul administrativ şi elevi;
 capacitatea de adăpostire la adăposturile publice se stabileşte funcţie de numărul de
persoane rezultat din studiul de amplasare, alocându-se 1 m.p. suprafaţă utilă pentru fiecare
persoană.
 adăposturile din cadrul construcţiilor cu destinaţie de locuinţă sunt considerate adăposturi
familiale;
 capacitatea adăposturilor de protecţie civilă ce se amenajează în subsolul clădirilor se
determină în funcţie de necesarul de adăpostit, suprafaţa disponibilă şi ţinând seama de
volumul necesar unei persoane;

În subsolul unei clădiri se pot amenaja mai multe adăposturi separate, despărţite printr-un
perete comun de aceeaşi grosime şi rezistenţă ca şi pereţii de protecţie exteriori. Capacitatea
acestor adăposturi să nu depăşească 150 de persoane.

Fiecare dintre aceste adăposturi trebuie să asigure condiţii tehnice şi constructive prevăzute în
instrucţiuni.

Capacitatea adăposturilor se determină în funcţie de necesarul de adăpostire, de tipul

adăpostului şi de gradul de protecţie (se ia de regulă pentru 100-300 persoane), socotindu-se în
medie o suprafaţă de 1 mp. pentru fiecare persoană adăpostită.

Stabilirea necesarului de adăposturi prevăzute a fi contruite la război se face de către şeful

I.P.C.J. împreună cu ofiţerul de geniu şi se face astfel:

Pentru oraşele de categoria I şi a-II-a: Din totalul populaţiei oraşului se scad:

 mobilizaţii (10% din populaţie)

 evacuaţii (nu au procent pentru evacuare, se stabilesc în funcţie de condiţii) maxim 20%
din populaţie;
 salariaţii din schimbul maxim de lucru de la agenţii economici ( 2/3 din numărul
acestora);
  populaţia din cartierele periferice (maxim 20% care se adăpostesc pe cont propriu).

Pentru oraşele din categoria a-III-a

La fel ca mai sus, cu singura deosebire că procentul de populaţie din cartierele periferice se
ridică până la 40%.

Pentru agenţii economici

Numărul de adăpostiri este calculat pentru schimbul maxim de lucru, după punerea în aplicare
a planului de mobilizare (2/3 din numărul salariaţilor).

4.1. Exemplu de calcul

Se calculează numărul de persoane cărora trebuie să li se asigure adăpostirea şi numărul de

adăposturi în ambele variante ale atacului cunoscându-se următoarele date privind oraşul „N”:

 Numărul de locuitori: 143888

 Numărul maxim de persoane evacuate: 12950
 Schimbul maxim de lucru: 33166

Populaţia din cartierele mărginaşe: 28777

Paturi spitale: 1345

Persoane spitalizate: 828

Adăpostirea este asigurată pe timp de pace astfel:

– salariaţi: 7%

– populaţie: 5%

– spitalizaţi: 20%

Adăpostirea urmează a fi realizată astfel:

– 10% – în adăposturi speciale

– 40% – în adăposturi simple

– 30% – în subsoluri amenajate, spaţii naturale şi tehnologice

– 20% – în adăposturi din PBA.

În oraş există o brigadă mecanizată cu un efectiv de 1300 persoane şi un batalion de jandarmi

cu 543 militari.

Localitatea dispune de un  pasaj cu suprafaţa de 1444 m2 şi are un agent economic care deţine
tuneluri tehnologice cu o suprafaţă de 833 m2 

4.2. Rezolvare

1. la atac prin surprindere:

– tuneluri tehnologice: 833 persoane (1persoană/ m2 )

– pasaj: 1444 persoane

– schimb maxim de lucru: 33166 persoane

– populaţia din cartiere mărginaşe: 28777 persoane

– spitalizaţi: 1345 x 20% = 269 persoane

TOTAL = 64489 persoane

Rezultă necesarul (număr de persoane) de adăpostit:

143888 – 64489 = 79399 persoane

Repartiţia pe adăposturi va fi:

79399 x 10% = 7940 în adăposturi speciale

79399 x 40% = 31760 în adăposturi simple

79399 x 50% = 39699 în subsoluri amenajate, spaţii naturale şi tehnologice.

2. la atac anunţat:

– număr maxim de persoane evacuate:        12950 persoane

– schimbul maxim de lucru:                            33160 persoane

– populaţia din cartiere mărginaşe:               28177 persoane

– persoane spitalizate:                                          828 persoane

– efectiv Bg. Mc.:                                                  1300 persoane

– efectiv B. Jdm.:                                                    543 persoane

– mobilizaţi (10%):                                             14389 persoane

– pasaj:                                                                     1444 persoane

– tuneluri tehnologice:                                           833 persoane

TOTAL:                                         94953 persoane

Rezultă necesarul de adăpostit:

143888 – 94953 = 48935 persoane

Repartiţia pe adăposturi va fi astfel:

48935 x 10% = 4894 persoane în adăposturi speciale

48935 x 40% = 19574 persoane în adăposturi simple

48935 x 30% = 14680 persoane în subsoluri amenajate, spaţii naturale şi tuneluri tehnologice

48935 x 20% = 19787 persoane în adăposturi din P.B.A.

Inapoi la pagina cursului
SUS
BESTCOR.RO © 2021 • WEBDESIGN