• Protecţia prin adăpostire

• se realizează în scopul ocrotirii cetăţenilor împotriva atacurilor

inamicului şi a efectelor unor dezastre
ADĂPOSTIREA POPULAȚIEI. și
• se asigură prin lucrări special constituite (adăposturi de protecţie
civilă şi puncte de comandă) precum şi în subsolurile amenajate
ale clădirilor şi în alte spaţii care se amenajează în acest scop
ADĂPOSTURI (tuneluri tehnice, galerii edilitare, staţii de metrou etc.).
DE PROTECȚIE CIVILĂ

Col. Șerban Manuel

Adăposturile de protecţie civilă se execută în:

• subsolurile construcţiilor industriale sau ale anexelor acestora;
• subsolurile construcţiilor social-culturale, administrative, instituţiilor de
învăţământ, spitalelor;
• subsolurile clădirilor de locuit;
• spaţii libere (parcuri, grădini etc.) ca adăposturi independente.

În cazuri deosebite, se permite folosirea demisolurilor şi chiar a

parterului unor construcţii ca adăposturi de protecție civilă.
 Obligaţiile operatorilor economici şi
instituţiilor cu privire la adăposturile de
protecţie civilă
• Conform prevederilor legale:
• autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,
• instituţiile publice,
• operatorii economici
• proprietarii de imobile pentru locuit,
au obligaţia să prevadă la noile investiţii în construcţii sau la extinderile
imobilelor existente, adăposturi de protecţie civilă, în limita a 5% din
valoarea investiţiei
Sursa: Ziarul GorjExclusiv

La eliberarea autorizaţiilor de construcţie pentru clădiri noi se obţin

obligatoriu şi avizele I.G.S.U. (pentru construcţii de mare importanţă),
respectiv ale Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă sau al
Inspectoratului Municipiului Bucureşti,
astfel încât să fie respectată obligativitatea proiectării şi executării de
adăposturi de protecţie civilă în subsolul acestor clădiri.
Conform H.G.R. nr. 560 din 15.06.2005, modificat prin
HGR nr.862/2016 care abrogă HGR nr.37/2006
și modifică HGR nr.560/2005
Pe baza normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de I.G.S.U. şi aprobate
de ministrul afacerilor interne, se realizează:
• Proiectarea
• Construirea
• Amenajarea punctelor de comandă
• Amenajarea adăposturilor de protecţie civilă.
• Conform H.G.R. nr. 560/2005 cu modificările ulterioare, sunt aprobate
categoriile de construcţii la care realizarea adăposturilor este obligatorie,
dacă acestea:
• au o suprafaţă construită la sol mai mare de 150 mp şi sunt prevăzute cu
subsol
sau
• cele neprevăzute cu subsol, cu o suprafaţă mai mare de 600 mp,
din următoarele categorii de folosinţă:
Sunt exceptate de la obligaţia realizării adăposturilor de protecţie civilă
următoarele categorii de construcţii:
• clădirile proiectate fără subsol;
• clădirile staţiilor de distribuţie a carburanţilor, aflate la o distanţă mai
mică de 50 metri de limita exterioară a rezervoarelor de depozitare a
carburanţilor;
• clădirile şi construcţiile de cult, indiferent de suprafaţa construită;
• construcţiile şi amenajările hidrotehnice a căror exploatare nu necesită
prezenţa permanentă a personalului specializat;
• clădirile şi construcţiile speciale pentru activităţi de producţie şi/sau de
depozitare a materialelor explozive, toxice, uşor inflamabile care, în caz
de avariere sau incendiu, ar periclita viaţa persoanelor adăpostite;
• clădirile şi construcţiile speciale pentru activităţi sportive şi de agrement;
• clădirile şi construcţiile din lemn şi pământ;
• clădirile provizorii.
• clădiri pentru birouri şi activităţi financiar-administrative;
• clădiri pentru activităţi financiar-bancare
• clădiri pentru afaceri şi comerţ
• clădiri pentru învăţământ, ştiinţă, cultură şi artă
• clădiri pentru activităţi de ocrotire a sănătăţii şi de asistenţă
socială
• clădiri pentru activităţi industriale şi de producţie
• clădiri pentru activităţi turistice, destinate cazării
• clădiri şi construcţii speciale pentru transporturi
• clădiri şi construcţii speciale pentru telecomunicaţii
• clădiri de locuit
• În timp de pace, adăposturile de protecţie civilă se pot da în folosinţă
pentru alte nevoi cu avizul Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de
Urgenţă respectiv al Municipiului Bucureşti şi ale sectoarelor acestuia,
după caz, cu obligaţia de a fi eliberate în caz de nevoie în maximum de
24 de ore.
• Adăposturile amenajate ca puncte de comandă nu pot primi altă
destinaţie !
 Conform legislaţiei în vigoare categoriile de clădiri la care se pot amenaja
puncte de comandă sunt următoarele:
• sediile autorităţilor administraţiei publice centrale;
• sediile prefecturilor şi ale consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale ale
municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti / Consiliului
General al municipiului Bucureşti;
• sediile centrale ale instituţiilor financiar-bancare;
• sediile centrale ale companiilor naţionale şi regiilor autonome;
• sediile centrale ale posturilor de radio şi televiziune;
• sedile centrale ale operatorilor economici din industria de apărare
Condiţii de amplasare a adăposturilor de
protecție civilă
1. Se interzice amplasarea în terenuri inundabile sau expuse pericolului
de alunecări de teren, în zone cu pericol de explozie şi de incendiu, în
văi, viroage etc.;
2. Pereţii exteriori ai adăpostului să fie cât mai mult posibil în contact
direct cu pământul;
3. Adăpostul să fie situat la partea cea mai masivă a clădirii sau cea mai
rezistentă, care asigură un grad de protecţie sporit şi la lovitura
directă a bombelor explozive;
4. Să se asigure realizarea ieşirii de salvare în afara zonei de dărâmături,
reprezentând 1/3 din înălţimea construcţiei;
Gradul de protecţie al adăposturilor de protecţie civilă se asigură în mod
diferenţiat şi se stabileşte în funcţie de importanţa localităţilor şi
unităţilor economice, conform prevederilor:
• Legii nr. 481/2004 (Legea Protecţiei Civile)
• Normelor tehnice privind proiectarea şi executarea adăposturilor de
protecţie civilă în subsolul construcţiilor noi aprobate prin Decizia
Primului Ministru al Guvernului nr.177 din 22.11.1999
5. Nu se admit spaţii goale sub adăpost;
6. Adăposturile trebuie să fie, de regulă, complet îngropate în pământ,
cu nivelul inferior al planşeului la nivelul terenului;
7. Nu se admite trecerea conductelor de instalaţii prin adăposturi, în
cazuri deosebite, pentru reţelele de apă şi de încălzire (se admite
trecerea conductelor de oţel cu diametrul până la 70 mm, dar
prevăzute la intrare şi la ieşire cu robinete).
8. Pe timp de pace, conform legii, şefii instituţiilor respectiv
operatorilor economici, răspund de menţinerea în stare de
funcţionare a tuturor instalaţiilor din adăposturi şi de asemenea
sunt responsabili cu privire la menţinerea în stare de utilizare a
spaţiilor afectate adăposturilor de protecţie civilă
 Tipuri de adăposturi Dotarea adăposturilor cuprinde:
de protecție civilă •instalaţii de ventilaţie (filtroventilaţie)
•instalaţii electrice
•instalaţii sanitare
•bănci şi scaune
• Subsolurile amenajate ca adăposturi publice de protecţie civilă şi cele
care au suprafaţa de adăpostire mai mare de 100 m2 se prevăd cu:
•trusă de deblocare-salvare
• sas de acces •rezervă de apă
• încăperi de adăpostit •mijloace de iluminat cu baterii
• grup sanitar •instalaţii de telecomunicaţii
• ieşire de salvare

Condiții pe care trebuie să le îndeplinească adăposturile de protecție civilă:

• Se interzice accesul din sas direct în grupurile sanitare;
• Subsolurile amenajate ca adăposturi familiale sau care au suprafaţa mai mică
de 100 m2 se pot executa fără sas şi grup sanitar;
• În subsolul unei clădiri se pot amenaja mai multe adăposturi separate,
despărţite printr-un perete comun de aceeaşi grosime şi rezistenţă ca şi
pereţii de protecţie exteriori (capacitatea poate fi de maximum 150
persoane);
• Grupul sanitar este compus din 1-3 cabine WC (sau câte 1 cabină la 50 de
persoane)

Schemă tip a adăpostului public de protecţie civilă

• Sasul de acces este o încăpere tampon cu suprafaţa minimă de 2 m.,
având goluri de trecere şi canate de 90º pentru uşi metalice etanşe
• Încăperile de adăpostit se dimensionează pentru o capacitate de
până la 50 persoane ţinând seama de compartimentarea impusă de
structura de rezistenţă
1 - priză de aer; 2 - vană
antisuflu; 3 - filtru reținător de
praf în carcasă cu clapetă; 4
- ventilator electromanual tip
VS-00; 5 - debitmetru; 6 -
filtru reținător de substanțe
toxice, radioactive de luptă și
de agenți patogeni; 7 -
canale pentru distribuirea
aerului în încăperi;
8 - micromanometru; 9 -
supape de suprapresiune
Uși pentru
adăposturi de
protecție civilă
Echipament de
filtroventilație
pentru adaposturi
de protecție civilă
Capacitatea de adăpostire în cadrul construcţiilor noi se stabileşte astfel:
• în clădirile de locuit, administrative, social-culturale, industriale,
depozite, garaje, pasaje, tuneluri, etc. câte 1 m2 de suprafaţă utilă pentru
fiecare persoană;
• la construcţiile spitaliceşti câte 2 m2 de suprafaţă utilă pentru fiecare
pat;
• În subsolurile clădirilor de locuit proprietate particulară se prevăd
aceleaşi adăposturi ca şi în clădirile proprietate de stat (cheltuielile
suplimentare pentru partea de construcţii-montaj privind amenajarea
adăposturilor în subsol se suportă de către proprietari şi nu pot depăşi
5% din valoarea de construcţii-montaj a acestora)
 Puncte de comandă de protecţie civilă

• Punctele de comandă sunt adăposturi speciale destinate pentru
conducerea activităţilor de protecţie civilă;
• Punctele de comandă de protecţie civilă sunt construite şi amenajate
la judeţe, municipii, oraşe şi operatori economici;
• Spre deosebire de adăposturile pentru populaţie sau pentru salariaţi,
care pot fi subterane, semiîngropate sau chiar supraterane, punctele
de comandă nu pot fi decât construcţii subterane
• Gradul de protecţie pe care trebuie să-l aibă punctele de comandă
(suprasarcina de calcul) este de 1 kgf/cm2 sau de 2 kgf/cm2, în funcţie
de categoria localităţii în care sunt amenajate.
• Accesul în punctul de comandă este strict limitat şi se face numai cu
prezentarea legitimaţiei de serviciu a persoanelor care, conform
legilor în vigoare, au atribuţii în acest sens.

Compartimentare puncte de comandă: Dotarea punctelor de comandă cuprinde

• sas de acces următoarele materiale, aparate şi instalaţii:
• punct de decontaminare personal
• camera de comandă 1. Compartimentul de comandă:
• camera de operaţii • harta de protecţie civilă
• încăperea (încăperile) pentru şefii de comisii
• planul de protecţie civilă
• camera pentru centrala de alarmare şi centrala telefonică
• tabel cu mijloace fir şi radio
• camera pentru documente secrete
• interfon
• centrala de filtroventilaţie
• camera pentru acumulatori • telefoane
• încăperea grupului electrogen • aparat radio
• camera pentru alimente
• camera pentru odihnă
• grupuri sanitare
• încăpere pentru rezerva de apă
• ieșire / ieșiri de salvare
• magazie / magazii de materiale
 2. Compartimentul operaţii: 3. Instalaţiile din punctul de comandă sunt de următoarele tipuri:
• harta judeţului (municipiului, oraşului, operatorului economic)
• tabel cu forţe şi mijloace de intervenţie • instalaţii de filtroventilaţie
• planşă cu situaţia meteo • instalaţii sanitare
• tabel cu principalele activităţi • instalaţii electrice
• instrumente pentru lucru de stat major • instalaţii de telecomunicaţii

Instalaţiile de filtroventilaţie funcţionează în trei regimuri:

1. Regim de ventilare mecanică normală, în care aerul introdus în punctul

de comandă este curăţat de praf şi impurităţi;
2. Regim de filtroventilare, în care aerul introdus este curăţat de praf, Instalaţiile sanitare cuprind:
impurităţi, substanţe toxice, radioactive şi agenţi patogeni;
3. Regim de recirculare şi regenerare a aerului din interior cu izolare • instalaţii de alimentare cu apă
totală de exterior (absorbţia aerului viciat din încăperi, filtrarea • instalaţii de canalizare
acestuia în filtrele reţinătoare de CO2 şi vapori de apă şi completarea
cantităţii de oxigen) • grupuri sanitare (1WC pentru 25 persoane) prevăzute cu lavoare
• Instalaţiile electrice au ca scop asigurarea iluminatului interior şi a
energiei necesare pentru instalaţiile de forţă (motoare ventilatoare,
pompe etc.);

• Pentru asigurarea independenţei energetice se foloseşte grupul

electrogen care este preferabil să intre automat în funcţiune;

• Pentru iluminatul de securitate, alimentarea corpurilor de iluminat din

circuitul respectiv se face de la bateria de acumulatori care se află într-o
încăpere separată.
1. Sas de acces 8. Ieşire de salvare
2. Cameră acumulatori 9. Punct de decontaminare personal
3. Magazie materiale 10. Cameră pentru rezerva de apă
4. Centrală pentru transmisiuni şi 11. Sală operaţii şi şefi de comisii
alarmare 12. Camera şef Protecţie Civilă
5. Birou documente clasificate 13. Instalaţie de filtroventilaţie
6. Grup sanitar 14. Cameră grup electrogen
7. Cameră odihnă 15. Culoar de trecere

2. Să intre în adăpost în mod organizat, să ocupe locurile în linişte

acordând prioritate femeilor, copiilor, bătrânilor, bolnavilor şi
REGULI DE COMPORTARE PE TIMPUL invalizilor.
ADĂPOSTIRII ! 3. Să respecte ordinea interioară, să nu circule inutil prin adăpost, să
1. La semnalul de alarmă aeriană dat prin sistemul de alarmare sau păstreze curăţenia şi să nu fumeze.
mijloacele de comunicare în masă, să se îndrepte spre adăpost în 4. Să nu deschidă uşile sau obloanele etanşe şi să nu părăsească
timpul cel mai scurt, după ce au luat următoarele măsuri: adăpostul fără aprobare.
• pregătirea locuinţei prin stingerea focului, oprirea iluminatului şi a apei, 5. Să păstreze mijloacele individuale de protecţie pregătite şi să le
închiderea geamurilor şi încuierea uşii; folosească la ordin.
• luarea documentelor de identitate şi a unui minim de materiale 6. Să participe, în caz de nevoie, la acordarea primului ajutor sanitar.
(îmbrăcăminte adecvată, pătură, mască contra gazelor, trusă sanitară
antichimică, lanternă, medicamente, apă de băut şi alimente).
 7. Să execute dispoziţiile şefului de adăpost şi ale personalului din
echipa de adăpostire.
8. Să nu introducă în adăpost materiale sau substanţe puternic
mirositoare sau inflamabile. ÎNȘTIINȚAREA, AVERTIZAREA,
9. Să nu intre în adăpost cu îmbrăcăminte contaminat.
10. Calmul şi cuvintele de încurajare micşorează starea de stres şi
ALARMAREA ȘI EVACUAREA
contribuie la prevenirea panicii.

Col. Șerban Manuel

Bibliografie:
• Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, republicata 2008
• Ordonanța de urgență nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul National de
Management al Situațiilor de Urgență.
• ORDIN comun MAI MMGA (Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor)
(actualmente MMSC Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) nr.
823/1427 din 2006 pentru aprobarea procedurilor de codificare a atenţionărilor
şi avertizărilor meteorologice şi a avertizărilor şi alertelor hidrologice.
• OMAI nr.1259 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea normelor privind
organizarea și asigurarea activității de înștiințare, avertizare, prealarmare și
alarmare în situații de protecție civilă.
• Norma tehnică MAI din 7 noiembrie 2006 privind organizarea și funcționarea
taberelor pentru sinistrați în situații de urgență
• OMAI nr.171 din 8 martie 2007 privind unele măsuri pentru avertizarea
populației din zonele expuse riscului la cutremur.
• OMAI nr.1184 din 6 februarie 2006 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă.
Definiții
activitatea de transmitere a informațiilor autorizate
despre iminența producerii sau producerea
ÎNŞTIINŢARE
dezastrelor și/sau a conflictelor armate către
autoritățile administrației publice centrale sau
locale, după caz, în scopul evitării surprinderii și al
realizării măsurilor de protecție
aducerea la cunoștința populației a informațiilor
AVERTIZARE necesare despre iminența producerii sau producerea
unor dezastre
transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare
către autoritatea despre probabilitatea producerii
PREALARMARE
unui atac aerian
 Definiții
transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a
ALARMARE populației despre iminenta producerii unor dezastre
sau a unui atac aerian • Înștiințarea, avertizarea, prealarmarea și alarmarea se realizează în
scopul evitării surprinderii și al luării măsurilor privind adăpostirea
populației, protecția bunurilor materiale, precum și pentru limitarea
măsura de protecție luată în cazul amenințării efectelor dezastrelor, atacurilor din aer și ale acțiunilor militare.
iminente, stării de alertă ori producerii unei situații
de urgență și care constă în scoaterea din zonele
afectate sau potențial a fi afectate, în mod organizat,
a unor instituții publice, operatori economici,
EVACUAREA
categorii sau grupuri de populație ori bunuri și
dispunerea acestora în zone și localități care asigură
condiții de protecție a persoanelor, bunurilor și
valorilor, de funcționare a instituțiilor publice și
operatorilor economici

Pentru realizarea înștiințării se folosesc:

Înștiințarea reprezintă activitatea de transmitere a informațiilor
autorizate despre iminența producerii sau producerea dezastrelor și/sau
a conflictelor armate către autoritățile administrației publice centrale ori
locale, după caz, și cuprinde:
1. Înștiințarea despre iminența producerii sau producerea unor
dezastre;
2. Înștiințarea despre pericolul atacului din aer;
3. Înștiințarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice,
nucleare, radiologice, convenționale și neconvenționale
• sisteme și echipamente ale serviciilor de urgență;
• mijloace și canale puse la dispoziție de Serviciul de Telecomunicații
Speciale, pe bază de Protocol/ Plan de cooperare;
• posturi de radiodifuziune și televiziune centrale și locale;
• aparate telefonice conectate la sistemul de telecomunicații teritorial;
• aparate telefonice din rețeaua de cooperare organizată de Ministerul
Apărării Naționale;
 În scopul transmiterii unitare, eficiente și oportune a mesajelor, • Mesajele de înștiințare, în principiu, vor fi sub formă scrisă, iar
Inspectoratul General și inspectoratele județene întocmesc scheme de conținutul lor va fi scurt, clar și concis, eliminându-se detaliile care
înștiințare și alarmare, care cuprind: generează confuzii.
• eșalonul superior;
• structuri și formațiuni cu care cooperează, autoritățile administrației
publice centrale și/sau locale și operatori economici prevăzuți a fi
înștiințați, organizați pe grupe de înștiințare; • Inspectoratele județene transmit mesajele prin aparatura de înștiințare
existentă la municipii și orașe, iar la comune se va transmite prin rețeaua
• mijloace de transmisiuni folosite; radio și înștiințare unilaterală pe frecvențe fixe și telefonic (fax).
• timpul de înștiințare;
• alte date necesare asigurării înștiințării.

• Centrul Operațional National planifică, organizează și desfășoară lunar

antrenamente privind transmiterea mesajelor de înștiințare despre • Centrele operaționale județene și al municipiului București vor
pericolul atacurilor din aer și producerea dezastrelor cu centrele planifica, vor organiza și vor desfășura bilunar antrenamente de
operaționale județene, al municipiului București și centrele operative înștiințare a comitetelor județene, al municipiului București, locale și a
pentru situații de urgență cu activitate permanentă, în conformitate cu operatorilor economici din zona de responsabilitate
Metodologia transmiterii mesajelor de înștiințare, avertizare si alarmare
despre situații de urgență, aprobata prin ordin al inspectorului general al
Inspectoratului General.
 • Alarmarea populației, instituțiilor publice și operatorilor economici se
realizează prin semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor
• Alarmarea populației se realizează de către autoritățile administrației de alarmare și prin comunicări transmise pe posturile de radiodifuziune
publice centrale ori locale, după caz, prin mijloacele de alarmare și televiziune centrale și locale, iar în cazul existenței, și prin stațiile de
specifice, pe baza înștiințării de la structurile abilitate. radioficare și radioamplificare

Mijloacele de alarmare acustice asigură emiterea de sunete acustice cu

frecvențe de 200-500 Hz și pot fi:
• După principiul de funcționare și construcție, mijloacele de alarmare se
clasifică în:
• mijloacele de alarmare acustice speciale: sirene electrice și electronice
de diferite puteri, sirene cu aer comprimat și motosirene;
• Mijloace acustice • mijloacele de alarmare acustice obișnuite: fluiere cu abur sau cu aer
comprimat, clopote, sonerii, claxoane etc.
• Mijloace optice

• Mijloacele de alarmare optice asigura afișarea explicită a denumirii
semnalului de alarmare, precum și emiterea de semnale luminoase de
avertizare.
• Acestea se instalează de regulă la operatorii economici care prin
specificul activității nu asigură condiții optime pentru perceperea
semnalelor acustice.
• autentică - transmiterea semnalelor destinate prevenirii populației se
realizează prin mijloace specifice de către personalul stabilit prin decizii
ale președinților comitetelor pentru situații de urgență.
• Alarmarea trebuie sa fie oportună, autentică, stabilă și să asigure în
bune condiții prevenirea populației !
• oportună - daca asigură prevenirea populației în timp scurt și se
realizează prin mijloace și sisteme de alarmare care să poată fi acționate
imediat la apariția pericolului atacurilor din aer sau producerii unor
dezastre
• stabilă - prevenirea populației și operatorilor economici se realizează în orice
situație creată și se obține prin:
• menținerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcționare;
• folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcționare sa fie
asigurată de cel puțin 3 surse energetice diferite: rețea industrială, grupuri
electrogene, acumulatoare, aer comprimat, abur, carburanți și altele
asemenea;
• verificarea periodică a dispozitivelor de acționare a mijloacelor de alarmare;
• readucerea la starea de funcționare, în timp scurt, a sistemelor și mijloacelor
de alarmare afectate în urma atacurilor din aer;
• intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puțin 6-10 dB mai
mare decât zgomotul de fond
 Mesajele de avertizare și alarmare se transmit: În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se
→în mod obligatoriu; realizează cu aprobarea:
→cu prioritate;
 prefectului
→gratuit  primarului localității
prin toate sistemele de telecomunicații, posturile și rețelele de radio și
de televiziune, inclusiv prin satelit și cablu, care operează pe teritoriul  conducătorului instituției publice sau a operatorului economic implicat.
României.
ATENȚIE !
Acestea se transmit la solicitarea președinților comitetelor pentru Sistemul de înștiințare, avertizare și alarmare la localități, instituții publice și
situații de urgență, conform protocoalelor încheiate în acest sens cu operatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente și
operatorii de comunicații. exerciții.

Durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru toate

mijloacele de alarmare, cu excepția sirenelor cu aer comprimat la care durata
Pentru alarmarea populației se asigură din timp de pace, în localități, este de un minut.
instituții publice și la operatori economici, sisteme și mijloace de
alarmare.
a) Semnalul ALARMA AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde
fiecare, cu pauza de 4 secunde intre ele. Pentru sirenele cu aer
comprimat semnalul se compune din 15 sunete a 2 secunde fiecare, cu
pauza de 2 secunde intre ele.
Semnalele de alarmare acustice a populației, instituțiilor publice si b) Semnalul ALARMA LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde
operatorilor economici sunt: fiecare, cu pauza de 10 secunde intre ele. Pentru sirenele cu aer
 alarma aeriană comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8 secunde fiecare, cu
pauza de 5 secunde intre ele.
 alarma la dezastre
c) Semnalul PREALARMA AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde
 prealarma aeriană fiecare, cu pauza de 12 secunde intre ele. Pentru sirenele cu aer
 încetarea alarmei comprimat semnalul se compune din 3 sunete a 16 secunde fiecare, cu
pauza de 6 secunde intre ele.
d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de
aceeași intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer
comprimat semnalul se compune dintr-un sunet continuu, de aceeași
intensitate, cu durata de 1 minut.
• Operatorii economici sursă de risc asigură mijloacele de alarmare pentru
prevenirea populației din zonele potențial a fi afectate !

Acționarea mijloacelor de alarmare deținute de operatorii economici

• Alarmarea populației din localitățile dispuse în zonele din aval de barajele sursă de risc se realizează din dispeceratele deținătorilor sau din
hidroenergetice se asigură prin sisteme de alarmare, constituite din sirene locațiile (amplasamentele) stabilite de aceștia, precum și din centrele
electronice, sirene cu aer comprimat și electrice. operaționale județene.
• Mesajele verbale si semnalele acustice emise de mijloacele de alarmare
trebuie să acopere întreaga zonă inundabilă și să fie identice cu cele
prevăzute anterior

Partea scrisă cuprinde:

a) Scopul și concepția asigurării măsurilor de înștiințare, avertizare și
PLANUL DE ÎNȘTIINȚARE ȘI ALARMARE alarmare;
b) Realizarea înștiințării, avertizării și alarmării în diferite situații:

Planul se întocmește de către inspectoratul pentru situații de urgență

• pe timpul conflictului armat;
județean, se avizează de către Inspectoratul General pentru Situații de • pe timpul trecerii de la starea de pace la starea de război prin trepte ale
Urgență și se aprobă de către prefect. mobilizării;
• pe timpul situațiilor de urgență, diferențiat pe tipuri de riscuri și în funcție de
amploarea și de intensitatea manifestării acestora;
Planul are în componență:
• partea scrisă
• asigurarea acțiunilor și protecția personalului:
• partea grafică
• în cazul conflictului armat, acțiuni cu caracter nonmilitar;
• în situații de urgență.
Partea grafică cuprinde:

a) harta cu organizarea transmisiunilor:

 locul de amplasare a mijloacelor de înștiințare și alarmare;
 situația audibilității (județ, municipiu, oraș, comună);
 dispunerea stațiilor radiotelefonice;
 dispunerea stațiilor de radio și televiziune;
 dispunerea și capacitatea centralelor telefonice urbane și rurale;

Situaţia audibilităţii în municipiul Oradea, schemă creată cu ajutorul

instrumentelor digitale (GIS)

Avertizarea populației din zonele expuse riscului la

b) schema fluxului informațional (întocmita în conformitate cu cutremur
"Metodologia transmiterii mesajelor de înștiințare, avertizare și
alarmare despre situații de urgență");
c) locul depozitelor cu materiale și echipamente de înștiințare și • În vederea avertizării populației din zonele expuse riscului la cutremur,
alarmare; clădirile expertizate tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic vor fi
d) schema cu organizarea înștiințării și alarmării pe urgențe, trepte si marcate prin panouri de înștiințare amplasate la loc vizibil.
grupe; • Panourile de înștiințare se realizează din material rezistent la intemperii,
e) situația mijloacelor de înștiințare și alarmare; în formă de cerc cu diametrul de 60 cm, cu înscris de culoare albă pe fond
f) repartiția echipelor pentru acționare. roșu.
• În clasa I de risc seismic se încadrează clădirile cu risc ridicat de prăbușire la
cutremure, conform definiției din Normativul pentru proiectarea
antiseismica a construcțiilor de locuințe, social-culturale, agrozootehnice si
industriale, indicativ P 100-92, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor
publice si amenajării teritoriului nr. 3/N/1992, publicat în Buletinul
Construcțiilor nr. 1-2/1992, cu cap. 11 si 12, completate și modificate prin
Ordinul ministrului lucrărilor publice și amenajării teritoriului nr. 71/N/1996,
publicat în Buletinul Construcțiilor nr. 11/1996.
EVACUAREA
• Evacuarea se execută în baza planurilor de evacuare întocmite din timp,
în starea de normalitate, înainte să se iniţieze situaţia de urgenţă;
• Acţiunile de evacuare se planifică şi se organizează în funcţie de tipul de
risc, avându-se în vedere parametrii specifici ce caracterizează evoluţia şi
amploarea consecinţelor acestuia
Obligația de stabilire a clădirilor şi montare a panourilor de înştiinţare
revine:
a) autoritarilor administrației publice locale, pentru realizarea și
amplasarea panourilor de înștiințare în dreptul intrărilor principale în
clădirile de locuit;
b) proprietarilor și, după caz, administratorilor spațiilor publice cu altă
destinație situate la parterul și, după caz, la subsolul și/sau la alte
niveluri ale clădirilor, pentru realizarea și amplasarea panourilor de
înștiințare în dreptul intrărilor în spațiile respective.
În caz de situaţii de urgenţă acţiunea de evacuare începe:
• imediat după identificarea pericolului
sau
• după producerea acestuia,
acordându-se prioritate evacuării populaţiei.
Evacuarea se execută, de regulă, pe teritoriul judeţului respectiv, cu
excepţia municipiului Bucureşti, caz în care se poate executa şi pe teritoriul
altor judeţe.
 În funcţie de situaţia creată, evacuarea se execută din:
• localităţile prevăzute în hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii
de Urgenţă
• localităţile dispuse în zonele de planificare de urgenţă, de accident
chimic sau în aval de construcţiile hidrotehnice, în cazul producerii unor
dezastre;
• alte localităţi/zone/obiective în care viaţa şi sănătatea locuitorilor şi a
animalelor sau/şi siguranţa bunurilor materiale sunt puse în pericol în
cazul unor situaţii de urgenţă.
• Localităţile/zonele din/în care se execută evacuarea în situaţii de
urgenţă se stabilesc de comitetele pentru situaţii de urgenţă judeţene
şi locale, cu avizul şefului inspectoratului pentru situaţii de urgenţă
judeţean.
• Localităţile/zonele limitrofe municipiului Bucureşti în care se face
evacuarea se stabilesc de Comitetul Naţional, la propunerea Comitetului
pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti.

3. autorităţile administraţiei publice locale, pe baza planurilor de

Organizarea evacuării se realizează de:
1. ministerele şi instituţiile publice centrale, pe baza planurilor de
evacuare proprii, avizate de inspectorul general al Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobate de ministrul de resort
sau de conducătorul instituţiei;
4.
2. instituţiile publice locale, pe baza planurilor de evacuare proprii,
avizate de şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă
judeţean/al municipiului Bucureşti şi aprobate de ministrul sub a
cărui coordonare se află;
evacuare proprii, întocmite de personalul cu atribuţii în domeniu,
avizate de vicepreşedintele comitetului pentru situaţii de urgenţă şi de
şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al
municipiului Bucureşti şi aprobate de preşedintele comitetului;
inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului
Bucureşti, pentru evacuarea populaţiei şi a unor bunuri materiale, pe
baza planurilor de evacuare proprii, avizate de vicepreşedintele
comitetului pentru situaţii de urgenţă şi aprobate de preşedintele
comitetului
5. operatorii economici, pe baza planurilor de evacuare proprii, avizate
de şeful inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al
municipiului Bucureşti şi aprobate de preşedintele comitetului
pentru situaţii de urgenţă local.
PLANUL DE EVACUARE
CONȚINUTUL CADRU
Se întocmeşte sub formă de text şi grafic (anexe).
În text, de regulă, se prevăd următoarele:
a) scopul acţiunilor de evacuare;
b) concepţia acţiunilor de evacuare: localităţile din şi în care se planifică
evacuarea; instituţiile publice, operatorii economici, populaţia şi
bunurile care se evacuează; itinerariile de evacuare; modalităţile de
executare a evacuării
• Planurile de evacuare se elaborează din timp, în starea de
normalitate şi se actualizează ori de câte ori apar modificări în
structura populaţiei, instituţiilor şi operatorilor economici, precum şi
atunci când aplicarea lor devine iminentă.
c) concepţia organizării şi asigurării activităţii de readucere a
populaţiei şi bunurilor materiale evacuate, la restabilirea stării de
normalitate, în localităţile care au făcut obiectul măsurilor de
protecţie;
d) măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare: asigurarea
mijloacelor de transport, protecţia personalului, paza bunurilor,
logistica evacuării;
e) organizarea conducerii şi a cooperării: centre de coordonare; căi şi
mijloace de legătură; instituţii cu care se cooperează, modalităţi de
realizare a cooperării, cereri şi rapoarte
Anexele se întocmesc sub formă grafică, pe planuri sau hărţi şi sub
formă de tabele.
Acestea se referă în principal la următoarele:
a) situaţia populaţiei care se evacuează: localitatea din care se
evacuează; instituţia; numărul personalului pe categorii şi numărul
membrilor de familie; personalul didactic, medical, de deservire –
după caz; localitatea şi judeţul în care se evacuează; natura, tipul şi
numărul mijloacelor de transport
d) graficul activităţilor pe zile şi ore;
e) componenţa centrelor de coordonare şi conducere, punctelor de
adunare/ îmbarcare/ debarcare şi primire – repartiţie;
f) planul localităţii cu dispunerea instituţiei sau operatorului economic;
g) localităţile/zonele din şi în care se execută evacuarea şi itinerariile,
inclusiv de rezervă, cu punctele de adunare/ îmbarcare/ debarcare şi
primire – repartiţie;
h) convenţiile încheiate pentru asigurarea acţiunilor de evacuare.
b) situaţia bunurilor care se evacuează: localitatea, operatorul economic,
depozitul sau instituţia; natura şi cantitatea bunurilor; personalul de
însoţire; natura şi tipul mijloacelor de transport; localitatea în care se
evacuează; punctul de debarcare/descărcare şi locul de
instalare/depozitare; forţa de muncă necesară;
c) instituţiile care se evacuează: denumirea, localitatea, numărul
salariaţilor şi al membrilor de familie care se evacuează; localitatea şi
adresa imobilului unde se evacuează, alte date utile
• Instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională
organizează şi execută evacuarea personalului şi a bunurilor materiale
pe baza planurilor proprii, potrivit ordinelor şi dispoziţiilor specifice
emise de conducătorii acestora.
 • Trecerea la executarea evacuării se face la ordin.
• Ordinul de evacuare în cazul situaţiilor de urgenţă se emite de
preşedintele Comitetului Naţional.
• În temeiul ordinului de evacuare comitetele pentru situaţii de urgenţă
ministeriale şi judeţene emit ordine de evacuare şi primire/repartiţie la
propunerea centrelor operative sau operaţionale pentru situaţii de
urgenţă
Pentru executarea acţiunilor de evacuare se realizează dispozitivul de evacuare,
care cuprinde:
1. centre de conducere şi coordonare a evacuării;
2. posturi de observare şi posturi de înştiinţare şi alarmare;
3. puncte de adunare a populaţiei şi de depozitare a bunurilor care se
evacuează;
4. puncte de îmbarcare şi puncte de debarcare;
5. puncte de primire/repartiţie a populaţiei şi a bunurilor evacuate.
La primirea ordinului/dispoziţiei de evacuare se verifică autenticitatea
şi după confirmare:
• se analizează situaţia generală şi cea din zona de responsabilitate;
• se stabilesc măsurile de primă urgenţă;
• se transmit dispoziţii preliminare,
trecându-se de îndată la elaborarea dispoziţiei de evacuare.
În funcţie de amploarea acţiunilor de evacuare şi de condiţiile specifice,
punctele de adunare se încadrează cu personal în număr variabil, de regulă,
în următoarea structură:
• şeful punctului de adunare;
• înlocuitorul şefului punctului de adunare;
• grupa pentru constituirea eşaloanelor/indicativelor de evacuare, evidenţa
populaţiei şi a bunurilor care se evacuează;
• personal pentru îndrumarea şi fluidizarea circulaţiei;
• grupa medicală;
• personal pentru ordine şi siguranţă publică;
• grupa logistică.
 Măsurile de asigurare a acţiunilor de evacuare se stabilesc din timp de
normalitate, se înscriu în planurile de evacuare şi se actualizează ori de
câte ori apar modificări, precum şi la primirea ordinului/dispoziţiei de
evacuare.
Măsurile de asigurare vizează, cu prioritate, următoarele domenii:
1. cercetarea;
2. ordinea şi siguranţa;
3. asigurarea psihologică
• Cercetarea se execută în scopul procurării şi valorificării informaţiilor
necesare executării în siguranţă şi în mod organizat a acţiunilor de
evacuare.
• Datele cercetării trebuie să fie veridice, oportune şi complete.
• Cercetarea se organizează continuu şi unitar, se execută din timp de
normalitate şi se intensifică în caz de situaţii de urgenţă.

• Măsurile de ordine şi siguranţă publică, paza bunurilor, evidenţa

populaţiei şi fluidizarea circulaţiei pe timpul evacuării se realizează de
structurile Ministerului Afacerilor Interne, pe baza planurilor de
cooperare întocmite din timp de normalitate.

• Asigurarea psihologică a populaţiei pe timpul evacuării reprezintă

ansamblul acţiunilor întreprinse de personalul forţelor de intervenţie în
scopul evitării producerii panicii sau combaterii acesteia în cazul în care
s-a produs.
TABERELE DE SINISTRAȚI

Col. Șerban Manuel

 Taberele de sinistrați se organizează
înaintea, în timpul sau după
manifestarea factorilor de risc potențial
generatori de situații de urgență, în
situațiile în care capacitățile de cazare
prevăzute în planurile de evacuare pentru
primirea populației, a bunurilor materiale
și a animalelor sunt insuficiente sau au
fost afectate de dezastre.
La stabilirea locului de amplasare a
taberei, comitetele locale pentru situații
de urgență au în vedere ca acesta să se
situeze în afara ariei afectate sau
potențial a fi afectată de dezastre, astfel
încât să se asigure protecția populației,
depozitarea în siguranță a bunurilor
materiale și adăpostirea animalelor.
Raioanele de dispunere a taberelor
de sinistrați se stabilesc din timp de
normalitate, în planurile de evacuare
pentru situații de urgență, de către
comitetele locale pentru situații de
urgență, sunt avizate de serviciile de
urgență profesioniste și sunt aprobate de
președinții comitetelor județene pentru
situații de urgență, respectiv al
municipiului București și sectoarelor
acestuia.
Decizia de instalare a taberei pentru
sinistrați este luată de primarul unității
administrativ-teritoriale sau de prefect, la
propunerea comitetului pentru situații de
urgență, în funcție de amploarea
dezastrului, respectiv dacă acesta
afectează una sau mai multe localități de
pe raza unui județ.
 Tabăra se constituie din corturi,
barăci/module sau poate fi mixtă. Zona pentru conducerea și
administrarea taberei cuprinde:
 punctul de control;
Tabăra se împarte în 3 zone principale  punctul de primire, evidență și repartiție a
de activitate: sinistraților;
1. zona pentru conducere și administrarea  conducerea taberei;
taberei;  punctul medical;
2. zona de cazare;  punctul de primire/distribuire a ajutoarelor;
3. zona activităților auxiliare/gospodărești  punctul de conducere și coordonare a
măsurilor de ordine și siguranță publică.

Zona pentru activități auxiliare /

Zona pentru cazare cuprinde:
 corturi;
 barăci;
 construcții destinate cazării.
Locurile pentru corturi se amenajează astfel
încât sa permită dispunerea acestora la
intervale de 2,5 m între ele, iar in adâncime,
distanța sa fie de 5 m
gospodărești cuprinde:
 sala de mese, bucătărie;
 depozit de alimente;
 rezerva de apa potabilă, spălătorie, punct de
îmbăiere;
 punct sanitar;
 punct de adunare a resturilor menajere;
 depozitul pentru bunurile sinistraților;
 autoturisme și autospeciale de intervenție,
autosanitare;
 stația de iluminat/grup electrogen.
 1 - Birou evidenţa populaţiei
2 - Corp de gardă jandarmi
3 - Cabinet medical
4 - Izolator
5 - Comandant tabără
P.S.I. - Auto intervenţie pompieri
6 - Corturi pt. familişti A.D.P. - Autosanitară (decontaminare)
P.T. – Punct de triere
7 - Corturi pentru femei
8 - Corturi pentru bărbaţi
9 - Centrală telefonică
9a - Cort persoană deservire
10 - Corturi pentru copii (dacă este cazul)
11 - Asistenţă religioasă
12 - Sală pentru servit masa
13 - Cort/sală clasă şcoală (dacă este
În tabără, la intrare şi în toate locurile unde este
cazul) nevoie, vor fi afişate:
14 - Depozit ajutoare umanitare
15 - Depozit de materiale Reguli de conduită pe parcursul şederii în tabără a
16 - Cisternă apă potabilă + staţie filtrare
apă persoanelor sinistrate
17 - Spălător bărbaţi – femei
18 - Toaletă bărbaţi
19 - Toaletă femei
20 - Fosă septică
21 - Bucătărie şi depozit

Schema de principiu a unei tabere de sinistrați

6. Predaţi bunurile de valoare la biroul/punctul de

primire a bunurilor.
7. Păstraţi ordinea, disciplina şi curăţenia în
incinta taberei.
1. La sosirea în tabără, prezentaţi-vă la biroul 8. Respectaţi măsurile P.S.I.
primire, evidenţă şi repartiţie. 9. Serviţi hrana numai în locurile amenajate
2. Declaraţi persoanele despre care aveţi special pentru acest scop.
cunoştinţă că sunt dispărute sau decedate. 10.Efectuaţi îmbăierea şi spălarea echipamentului
3. Declaraţi bunurile distruse sau pierdute. conform programelor stabilite.
4. La primul semn de îmbolnăvire aveţi obligaţia 11.Păstraţi-vă locul repartizat în cort şi în sala de
de a vă prezenta la punctul de asistenţă mese.
medicală. 12.Parcaţi maşinile proprietate personală numai în
5. Prezentaţi-vă la punctul de distribuire a locurile special amenajate.
ajutoarelor pentru ridicarea altor bunuri.
13.Consumul de băuturi alcoolice este strict
interzis.
14.Limitaţi-vă deplasarea prin tabără la strictul
necesar.
15.Precizările personalului de deservire sunt
obligatorii pentru toţi membrii taberei.
16.Persoanele afectate de traume psihice pot
beneficia de consilierea medicului psihiatru şi
de asistenţă religioasă.
17.Părăsirea taberei fără aprobare este strict
interzisă
Bibliografie
•ORDIN comun M.A.I. și M.M.P. (Ministerul
Mediului și Pădurilor) nr. 245/3403 din 2012
pentru aprobarea procedurii de codificare a
informărilor, atenționărilor şi avertizărilor
meteorologice şi hidrologice
CODIFICAREA INFORMĂRILOR,
ATENȚIONĂRILOR ŞI AVERTIZĂRILOR
METEOROLOGICE ȘI HIDROLOGICE
Col. Șerban Manuel
1. Procedura de codificare a informărilor, atenționărilor și
avertizărilor care se emit în cazul producerii de fenomene
meteorologice periculoase la scară națională sau regională
Procedura se aplică:
• în situația prognozării fenomenelor
atmosferice periculoase, a căror evoluție va
începe în cel puțin 12 ore și poate dura până
la 3-4 zile (scurtă și medie durată);
•în cazul fenomenelor atmosferice periculoase
imediate sau prognozate pe foarte scurtă
durată (1 până la 6 ore)
În situația prognozării fenomenelor atmosferice
periculoase, Administrația Națională de
Meteorologie emite atenționare sau avertizare
meteorologică, în care se prezintă:
•Fenomenul
•Intensitatea
•Zonele care pot fi afectate
•Momentul probabil al începerii acestuia
•Durata
Atenționările și avertizările meteorologice
vor fi însoțite de un cod de culori atribuit
1.CODUL VERDE este folosit pentru zonele în care
nu sunt prognozate fenomene meteorologice
periculoase
2. CODUL GALBEN se va folosi în cazul în care
fenomenele meteorologice prognozate vor fi
temporar periculoase pentru anumite activități,
dar altfel sunt obișnuite pentru perioada
respectivă sau zona specificată.
În situațiiile în care sunt prognozate fenomene
meteorologice periculoase, a căror intensitate nu
necesită emiterea de atenționări cod galben,
Administrația Națională de Meteorologie (ANM)
emite informări meteorolologice fără cod și fără
hartă.
Atenționările și avertizările meteorologice
vor fi însoțite de un cod de culori atribuit
3.CODUL PORTOCALIU se aplică acelor
fenomene meteorologic prevăzute a fi
periculoase, cu un grad de intensitate mare.
4.CODUL ROŞU se aplică acelor fenomene
meteorologice prevăzute a fi periculoase cu
un grad de intensitate foarte mare şi cu
efecte dezastruoase

Atenționările și avertizările meteorologice
vor fi însoțite de un cod de culori atribuit
CODUL GALBEN este asociat atenționărilor
meteorologice.
CODUL PORTOCALIU și CODUL ROŞU se asociază
avertizărilor meteorologice .
2. Conținutul mesajelor de avertizare
meteorologică
•Atenționările și avertizările meteorologice de
scurtă și medie durată constau într-un mesaj de
tip text, însoțit de o hartă la nivel național, cu
menționarea regiunilor/județelor ce urmează a fi
afectate, cu precizarea intensității fenomenului
pentru fiecare regiune/județ și a intervalului de
prognoză.
•Fiecare județ va fi colorat în verde, galben,
portocaliu sau roșu, după nivelul de avertizare
necesar
Atenționări și avertizări meteorologice
Fenomenele meteorologice care fac obiectul
atenționărilor / avertizărilor meteorologice:
• vânt puternic;
• ploi importante cantitativ
(pot avea și caracter torențial);
• descărcări electrice și grindină;
• ninsori abundente;
• viscol;
• temperaturi minime extreme sau maxime extreme;
• polei;
• ceață.
2.1. Atenționări sau avertizări meteorologice –
în funcție de consecințele VÂNTULUI PUTERNIC
1. Atenționare COD GALBEN:
- Sunt posibile întreruperi ale curentului electric și
ale legăturilor de comunicații pe durate scurte;
- Acoperișurile și coșurile pot fi avariate;
- Se pot rupe ramuri, crengi de copaci;
- Circulația rutieră poate fi perturbată, mai ales pe
rutele secundare și în zone forestiere;
- Funcționarea infrastructurii zonelor de schi și
transport pe cablu poate fi perturbată
 2.1. Atenționări sau avertizări meteorologice –
în funcție de consecințele VÂNTULUI PUTERNIC
2. Atenționare COD PORTOCALIU:
- Sunt posibile întreruperi ale curentului electric și ale
legăturilor de comunicații pe durate relativ
importante;
- Acoperișuri și coșuri vor fi avariate;
- Se vor produce căderi de copaci;
- Circulația rutieră va fi perturbată, îndeosebi pe rutele
secundare și în zone forestiere;
- Funcționarea infrastructurii zonelor de schi și
transport pe cablu poate fi perturbată sau întreruptă
2.2. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de consecințele PLOILOR IMPORTANTE
CANTITATIV (POT AVEA CARACTER TORENȚIAL)
1. Atenționare COD GALBEN:
- Sunt posibile fenomene hidrologice periculoase pe
arii restrânse;
- Există risc de deversare din cauza incapacității de
preluare, pe timp scurt, a rețelelor de canalizare;
- Subsolurile și punctele joase ale locuințelor pot fi
inundate rapid;
- Pe timp scurt, condițiile de circulație rutieră pot
deveni dificile pe drumurile secundare;
- Pe timp scurt și pe arii restrânse, se pot produce
întreruperi ale alimentării cu energie electrică.
2.1. Atenționări sau avertizări meteorologice –
în funcție de consecințele VÂNTULUI PUTERNIC
3. Atenționare COD ROȘU:
- Se anticipează că activitățile socio-economice vor fi
puternic afectate pe o durată de câteva zile și viața
locuitorilor din zonele afectate este în pericol;
- întreruperile de electricitate și de comunicații pot fi
de lungă durată
- Se pot produce pagube numeroase și importante
pentru locuințe, parcuri și zone agricole;
- Zonele împădurite pot fi puternic afectate;
- Circulația rutieră poate fi întreruptă pe zone extinse;
- Transportul aerian, feroviar și maritim poate fi
întrerupt.
2.2. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de consecințele PLOILOR IMPORTANTE
CANTITATIV (POT AVEA CARACTER TORENȚIAL)
2. Avertizare COD PORTOCALIU:
- Sunt posibile fenomene hidrologice periculoase pe
arii restrânse;
- Există risc de deversare din cauza incapacității de
preluare, pe timp scurt, a rețelelor de canalizare;
- Subsolurile și punctele joase ale locuințelor pot fi
inundate rapid;
- Pe timp scurt, condițiile de circulație rutieră pot
deveni dificile pe drumurile secundare;
- Pe timp scurt și pe arii restrânse, se pot produce
întreruperi ale alimentării cu energie electrică.
2.2. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de posibilele consecințe ale PLOILOR
IMPORTANTE CANTITATIV (POT AVEA CARACTER
TORENȚIAL)
3. Avertizare COD ROȘU:
- Se anticipează că activitățile socio-economice vor fi
puternic afectate pe o durată de câteva zile, iar viața
locuitorilor din zonele afectate este în pericol;
- Sunt posibile fenomene hidrologice extreme pe arii
extinse;
- Circulația rutieră și feroviară poate deveni dificilă sau
foarte întreruptă;
- Risc ridicat de deversare din cauza incapacității de
preluare a rețelei de canalizare;
- Se pot produce întreruperi de durată ale alimentării
cu energie electrică.
2.3. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de posibilele consecințe ale
NINSORILOR ABUNDENTE ȘI/SAU VISCOLULUI
1. Atenționare COD GALBEN:
- Pe timp scurt, condițiile de circulație rutieră pot
deveni dificile pe drumurile secundare și se pot
produce perturbări ale transportului feroviar;
- Pe timp scurt și pe arii restrânse, se pot produce
întreruperi ale alimentării cu energie electrică
- Ninsorile abundente și/sau viscolite pot provoca
unele pagube în gospodării;
•Descărcările electrice și grindina sunt fenomene
meteorologice periculoase care se asociază, de
cele mai multe ori, ploilor cu caracter torențial și
intensificărilor de vânt și pot contribui la
agravarea posibilelor consecințe ale acestora.
2.3. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de posibilele consecințe ale
NINSORILOR ABUNDENTE ȘI/SAU VISCOLULUI
2. Avertizare COD PORTOCALIU:
- Condițiile de circulație rutieră pot deveni foarte dificile pe
drumurile secundare și se pot produce perturbări ale
transportului feroviar, ducând la izolarea unor comunități;
- Se pot produce întreruperi ale alimentării cu energie
electrică;
- Ninsorile abundente și/sau viscolul poate provoca pagube
în gospodării;
- Se pot produce pagube importante în sectorul forestier;
- Unele distrugeri pot afecta rețelele de electricitate și
telecomunicații
2.3. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de posibilele consecințe ale
NINSORILOR ABUNDENTE ȘI/SAU VISCOLULUI
3. Avertizare COD ROȘU:
- Circulația riscă să devină impracticabilă, pe lungă
durată, în întreaga rețea (rutieră, feroviară, aeriană);
- Numeroase localități pot fi izolate, punând în pericol
viața locuitorilor;
- Se pot produce pagube materiale foarte importante;
- Se pot produce pagube majore în sectorul forestier;
- Rețelele de electricitate și telecomunicații pot suferi
distrugeri importante, timp de mai multe zile.
2.4. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de posibilele consecințe ale
TEMPERATURILOR MAXIME EXTREME/MINIME EXTREME
2. Avertizare COD PORTOCALIU:
- Valorile de temperatură pot pune în pericol persoanele în
vârstă, persoanele cu handicap, persoanele care suferă de
maladii cronice sau care iau medicamente cu regularitate;
- Persoanele care lucrează în aer liber pot fi puse în pericol în
anumite perioade;
- Pot exista probleme în alimentarea cu electricitate;
- Poate fi afectată viața animalelor;
- Există pericolul de incendii, în cazul temperaturilor maxime
extreme;
- Traficul rutier și feroviar poate fi afectat;
- trasnsportul fluvial și maritim poate fi afectat, în cazul
temperaturilor minime extreme.
2.4. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de posibilele consecințe ale
TEMPERATURILOR MAXIME EXTREME/MINIME EXTREME
1. Atenționare COD GALBEN:
- valorile de temperatură provoacă disconfort
persoanelor care efectuează activități în exterior;
- Poate fi înrăutățită starea bolnavilor cu afecțiuni
cronice, cardiovasculare, renale, hepatice,
pulmonare
2.4. Atenționări sau avertizări meteorologice – în
funcție de posibilele consecințe ale
TEMPERATURILOR MAXIME EXTREME/MINIME EXTREME
3. Avertizare COD ROȘU:
- Temperaturile extreme afectează toate persoanele, chiar și cele
cu o stare de sănătate bună;
- Temperaturile extreme constituie un risc vital pentru persoanele
care suferă de diverse maladii;
- Persoanele care lucrează în aer liber trebuie să își întrerupă
activitatea;
- Pot exista probleme majore în alimentarea cu electricitate;
- Poate fi afectată viața animalelor;
- Există pericolul major de incendii pe arii extinse, în cazul
temperaturilor maxime extreme;
- Traficul rutier și feroviar poate fi puternic afectat;
- Trasnsportul fluvial și maritim poate fi puternic afectat, în cazul
temperaturilor minime extreme.
 Col. Șerban Manuel

• Riscurile tehnologice cuprind totalitatea evenimentelor negative care au

• Conform H.G.R. nr. 762 din 2008 pentru aprobarea Strategiei naționale
drept cauză depăşirea măsurilor de siguranţă impuse prin reglementări,
de prevenire a situațiilor de urgență, unul dintre riscurile de pe
ca urmare a unor acţiuni umane voluntare sau involuntare, defecţiunilor
teritoriul României este cel tehnologic.
componentelor sistemelor tehnice, eşecului sistemelor de protecţie etc.
 Dintre evenimentele generatoare de situaţii de urgenţă pot fi menţionate:
• accidente în industrie;
• accidente de transport;
• accidente nucleare;
• prăbuşirea de construcţii, instalaţii sau amenajări;
• eşecul utilităţilor publice - avarii;
• Riscul tehnologic, spre deosebire de cel natural, poate fi controlat şi • căderi de obiecte din atmosferă sau din cosmos;
redus pe mai multe căi, necesitând însă un management mult mai
elaborat şi personalizat pe fiecare categorie în parte. • muniţie rămasă neexplodată

• De-a lungul timpului, dar mai ales în ultimii 50 de ani, dată fiind
dezvoltarea industrială în lume, au avut loc mai multe accidente în
industrie, atât chimice dar şi de altă natură.

• Accidentele s-au petrecut atât în interiorul unor operatori economici dar

şi pe timpul transportului unor substanţe periculoase

• Fabrica de pesticide ICMESA din
vecinătatea localității Meda – un
mic orășel la aproximativ 20
kilometri nord de Milano.
• În cursul zilei de sâmbătă 10 iulie
1976, a izbucnit o explozie la un
reactor TCF (2,4,5- triclorfenol) al
unităţii de sinteză chimică
ICMESA.
• Cauze – creşterea lentă a presiunii într-un reactor
utilizat la producerea triclorfenolului a produs
ruperea unei supape de siguranţă în jurul prânzului.
• Aproximativ 6 t de substanțe chimice au fost
eliberate în aer, dintre care se presupune de la 100
grame la 20 kg de dioxină.
• Nimeni nu era in fabrică cand s-a intamplat
evenimentul și conducerea ICMESA a eșuat în
alarmarea timpurie.
• Autoritățile au început investigarea la cinci zile după
accident, când animalele, cum ar fi iepurii, au
început sa moară în masă

• În acest accident a fost eliberat în • Accidentul este cunoscut pe plan internaţional ca ,,Dezastrul” de la Seveso,
după numele localităţii din vecinătate care a fost cea mai grav afectată;
atmosferă un nor toxic conţinând
• Unsprezece localităţi din zona limitrofă situate între Milano şi Lacul Como
TCDD (2,3,7,8- tetraclordibenzo- au fost direct implicate în accident şi au suferit consecinţele sale
p-dioxină), considerat ca unul din
cei mai toxici compuşi chimici de
sinteză
• Norul de dioxină a contaminat o
zonă intens populată cu
dimensiuni aproximative de 6
kilometri lungime şi 1 kilometru
lăţime, pe direcţia vântului din
acel moment
 • Poluarea generată de accident a impus evacuarea a 850 persoane, a • Zona afectată a fost
provocat moartea a mii de animale domestice, distrugerea vegetaţiei şi a
cauzat îngrijorarea autorităţilor privind efectele pe termen lung asupra împărţită pe baza nivelului
stării de sănătate de contaminare al solului.
• Zona A cea mai contaminată
cu o suprafaţă de 110 ha a
fost complet evacuată şi
transformată într-un parc (azi
padurea de stejari Seveso).
• Zonele B – R consumarea
produselor agricole, ca şi a
celor animale, a fost
prohibită

CONSECINŢE: • Au apărut efecte medicale

• primele semne de afectare a sănătății - leziuni pe piele de acute de tipul dermatitei de
tip arsură, au apărut la copii, la câteva ore după accident. contact, dar nu s-a înregistrat
nici un caz de deces uman
• 736 de persoane au fost evacuate dintr-o zonă de 95 ha.
atribuit exclusiv expunerii la
• aproximativ 37.000 persoane se crede că au fost expuse. dioxină, deşi Directorul General
• aproximativ 4% dintre animalele de la fermele din al fabricii ICMESA a murit în
vecinătate au murit, iar cele care nu au murit, în jur de accident.
80.000, au fost sacrificate pentru a preveni contaminarea
prin lanţul trofic.
• instalaţiile şi solul din jurul fabricii au fost îndepărtate şi
depozitate într-o zonă de depozitare special amenajată şi
asigurată.
• Cauzele reacţiei exoterme care a pulverizat capacul
reactorului ar putea fi: modificarea proporţiilor în
amestecul de alimentare a reactorului, închiderea
sistemului de răcire şi evacuare înainte de terminarea
şarjei, evacuarea jetului gazos direct în atmosferă.
• O circumstanţă agravantă este reprezentată şi de
anunţarea autorităţilor cu 27 ore întârziere privind
producerea accidentului.
• Accidentul de la Seveso a exercitat un efect traumatic
special asupra populaţiei locale expuse deoarece
gravitatea sa a fost recunoscută oficial în mod gradat
• Deşi iniţial lente şi contradictorii, reacţiile autorităţilor
au demonstrat eficienţa sistemelor tehnologice
moderne.
• Demersurile reparatorii au vizat depăşirea traumelor
iniţiale (dermatita de contact, teama de modificări
genetice, evacuarea populaţiei, moartea animalelor) şi
restabilirea sistemelor obişnuite de viaţă socială,
economică şi instituţională.
• Zona accidentului a fost ulterior transformată în parc
Efecte ale
accidentului de
la Seveso
• Cea mai importantă consecinţă a accidentului de la
Seveso a fost impulsul pentru formularea de către
Comunitatea Europeană a Directivei Seveso, un
nou sistem de normative pentru mediul industrial.
• Unul din cele mai interesante elemente în cazul de
la Seveso este reprezentat de faptul că nici cei
implicaţi direct şi nici autorităţile locale sau
regionale nu au considerat fabrica ICMESA drept
sursă de risc !
• Nu se cunoşteau foarte multe aspecte nici despre
tipul proceselor de producţie şi nici despre compuşii
chimici implicaţi în aceste procese.
• În urma producerii acestui accident tragic, a
devenit evidentă necesitatea unei noi legislaţii
pentru a creşte nivelul de securitate în mediul
industrial, pentru a elabora planuri de măsuri în
cazurile de urgenţă, şi pentru a asigura integrarea
şi colaborarea la nivel regional şi transfrontalier în
domeniul securităţii industriale.
• Directiva Seveso, adoptată de Consiliul de
Miniştri al Comunităţii Europene în iunie 1982
(Directiva 82/501/EEC), reprezintă rezultatul
acestor eforturi.
• Amplasamentul: fabrica de pesticide
Union Carbide Bhopal, India
• Declanşarea evenimentului: Luni 3
decembrie 1984, 00.30
• temperatura celor 3840 galoane
(aprox. 14.553,6 litri - 1 gallon =
3,79 litri) de metil-izocianat
depozitate în unul din cele trei
rezervoare ale fabricii a atins
punctul de fierbere de 39°C
• O componentă principală a Directivei este
reprezentată de obligativitatea informării
opiniei publice despre riscurile majore specifice
mediului industrial şi despre măsurile adecvate
în situaţiile de urgenţă.
• Aceasta are la bază recunoaşterea faptului că
angajaţii din mediul industrial şi opinia publică
trebuie să cunoască atât pericolele la care se
expun, cât şi mijloacele de securitate specifice !
• Substanţa ar fi trebuit păstrată la 0°C, dar instalaţia de
răcire nu funcţiona în acel moment.
• Supapele de evacuare automată ar fi trebuit să combată
suprapresiunea prin evacuarea gazului în scrubere cu
soluţie alcalină (hidroxid de sodiu) pentru neutralizare, dar
nu au funcţionat.
(scrubere = epurator de gaz cu ajutorul unui jet de apă)
• Doi operatori au încercat fără succes să reducă
temperatura în tanc cu ajutorul unor furtunuri cu apă.
• Presiunea din interiorul rezervorului a continuat să crească,
şi la ora 1 a.m. a explodat valva de evacuare (valva de
siguranță)
• Doar unul din cele două turnuri (33m) cu soluţie alcalină
era în funcţiune, şi nu a avut capacitatea de absorbţie
necesară pentru metil izocianatul eliberat, astfel încât
acesta a pătruns în zona coşului de combustie.
• Aceasta nu a funcţionat, astfel încât nu s-a produs arderea
gazului.
• Când în sfârşit a fost pornit, acesta nu a putut face
face faţă volumului mult prea mare de izocianat.
CONSECINȚA
• În 90 de minute 41 tone izocianat de metil a fost eliberat
în atmosferă (calmă, uscată și stabilă) !

SITUAȚIE POPULAȚIE
SITUAȚIE POPULAȚIE

• În dimineaţa următoare s-au înregistrat peste 2.000

• Locuitorii zonelor învecinate dormeau la acea oră,
regiunea fiind una din cele mai populate din Bhopal.
• Gazele evacuate au fost transformate, sub acţiunea
fenomenului de inversiune termică nocturnă, într-un nor
gazos compact care a acoperit oraşul pe o rază de 5 mile
în jurul fabricii.
morţi şi 300.000 răniţi
• Alte mii au murit în următoarele luni, fiind înregistrate
15.000 de victime (majoritatea au orbit)
• În total, jumătate de milion de oameni au fost afectaţi
într-un fel sau altul.
• Au murit cel puţin 7000 animale.
• În următorii ani s-au născut mulți copii cu malformații
grave.
 Adevăratele pagube aduse mediului nu au fost
complet evaluate niciodată !
• Serviciile de urgenţă au fost complet depăşite de
situaţie, iar zonele învecinate afectate de accident au fost
cuprinse de panică şi confuzie.
• Poliţia a sfătuit populaţia să evacueze zona, dar mulţi din
cei care au încercat acest lucru au inhalat cantităţi mari
de gaz din atmosferă şi au murit prin intoxicaţie acută.
• Localnicii nu cunoşteau faptul că simpla acoperire a feţei
cu o compresă udă şi aşezarea în poziţie culcat cu faţa în
jos pe podea, în interiorul clădirii unde se aflau în
momentul accidentului, ar fi constituit o bună cale de
protecţie faţă de acţiunea gazului !
• În cursul nopţii respective, cât şi în zilele următoare,
aproximativ 400.000 oameni au fost antrenaţi într-o
acţiune de evacuare haotică.
• Două săptămâni mai târziu, în timp ce autorităţile
guvernamentale încercau să neutralizeze cantitatea de
metil izocianat rămasă în incinta fabricii, alt val de
poluare gazoasă a afectat 200.000 persoane .
• Cauza iniţială a creşterii temperaturii nu a fost stabilită
până în prezent !
• Raportul elaborat de Union Carbide afirmă că
adăugarea accidentală sau intenţionată a unei cantităţi
de 500-1000 kg apă în rezervor a determinat saltul
termic necontrolat.
Concluzii asupra evenimentului
• Lipsa datelor toxicologice despre agentul în cauză.
• Nu existau fişe toxicologice cu efectele clinice,
tratament şi posibile efecte pe termen lung asupra
oamenilor, animalelor și plantelor. • În data de 13 mai 2000, au loc două explozii într-
• Lipsa măsurătorilor de mediu pentru determinarea un depozit de artificii al S.E. Fireworks - o
agentului toxic ceea ce a condus doar la un tratament companie care depozita articole pirotehnice
simptomatic. (artificii) în nordul oraşului Enschede.
• Nu exista un plan pentru evenimente neprevăzute la • Au produs unul dintre cele mai grave dezastre
serviciile de urgenţă. tehnologice
• Nu existau date meteo detaliate, deci nu s-a putut ști
deplasarea norului.
• Lipsa sistemelor corespunzătoare pentru cazuri de
urgenţă.

Filmul
Locul dezastrului –
evenimentelor:
fotografie aeriană
1- incendiu în
depozitul central
urmat de explozie,
incendiul se
propagă la un
container
2 - incendiul se
propagă la alte
containere
3 – prima explozie,
incendiu în întregul
depozit
4 - explozia finală
care a generat un
imens incendiu
• Suflul exploziei s-a simţit la 30 km distanţă şi se
estimează că a fost echivalentul a 100 t de TNT.
• În câteva minute cartierul rezidenţial din apropierea
depozitului a fost distrus.
• Aproximativ 400 de apartamente au fost reduse la
grămezi de moloz şi alte 1000 au fost avariate.
• Incendiile care au rezultat se pare că au condus la
eliberarea în atmosferă a prafului de azbest – substanţă
periculoasă
• După explozie 22 de persoane (4 pompieri) au murit şi
alţi 947 au fost răniţi, mulţi dintre ei foarte grav.
• Compania de asigurări Cologne Re a trebuit să plătească
despăgubiri în valoare de 500 milioane NLG (GULDEN
OLANDEZ) al bunurilor asigurate (suma acoperă costurile
clădirilor distruse, tratamentelor medicale, pierderile
economice la fabrica de bere Grolsch)

• Se consideră că este cel mai grav accident în Europa cu

consecinţe în exteriorul amplasamentului din ultimii 50
de ani!
PAGUBE ÎNREGISTRATE
Dimensiunea zonei afectate 40 ha
Nr. locuitori în zona cea mai afectată 4163
Număr de case complet distruse 293 • În dimineaţa zilei de vineri 21 septembrie 2001, ora
Numărul de clădiri industriale și birouri 50 10.15 a avut loc o explozie foarte puternică la fabrica
complet distruse de îngrăşăminte AZF (Azote de France) într-o zonă
Nr. case afectate în exteriorul zonei cel mai 1500 industrială din apropierea oraşului Toulouse, din sud-
intens afectată vestul Franţei.
Număr de persoane ucise 22 (4 pompieri) • Explozia a avut loc la un depozit în care era depozitat
Număr de persoane rănite 947 azotat de amoniu granular.
Număr persoane rămase fără case 250 • Cantitatea depozitată era cuprinsă între 200 şi 300
Numărul de persoane evacuate 10.000 de tone.
Total pierderi materiale 1 miliard guldeni

Fotografie aeriană
cu amplasamentul
AZF

ÎNAINTE

și

Turnul de uscare azotat (nitrat) de amoniu

DUPĂ EXPLOZIE
înainte și după explozie
(usucă azotatul pulverizat fin în granule de 1 – 4 mm)
 • AZF este amplasat într-o zonă industrială unde mai
• Experţii au estimat că puterea exploziei a există alte două obiective ce procesează substanţe
fost echivalentă cu un cutremur măsurând 3.4 scara periculoase.
Richter.

• Forţa exploziei a creat un crater cu un diametru de 50

metri şi o adâncime mai mare de 10 metri.
• Explozia a spart geamurile de la ferestre situate în
• Forţa exploziei a culcat la pământ două coşuri de la centrul oraşului la 3 km depărtare.
fabrica de explozivi din apropiere !
• Liniile de telefon au căzut imediat şi nu s-au mai putut
• Un depozit de componente electrice situat la 300 folosi telefoane pe o rază de 100 km.
de metri de AZF s-a prăbuşit după 45 de minute de
la explozie.
• Aproximativ 6.300 tone de amoniac lichid, 6.000
tone de azotat de sodiu solid şi 30.000 tone de
fertilizatori solizi au fost păstrate în instalaţii.
• Peste 100 este pompieri au căutat supravieţuitori
printre dărâmături (înalte de până la 10 metri în
unele cazuri).

• peste 500 de case au devenit nelocuibile şi aproximativ
1400 de familii au rămas fără locuinţe;
• 11.000 de copii au stat acasă după ce e aproximativ 85
de şcoli şi colegii au fost afectate;
• 2 şcoli au fost distruse şi un spital grav avariat;
• 22 persoane au murit pe amplasament, 6 în vecinătatea
amplasamentului şi una în spital;
• au fost răniți în total 2442 oameni
• Azotatul de amoniu este, ca atare, relativ puţin
exploziv.
• El se prezintă sub formă de praf alb sau de
granule foarte solubile în apă şi nu reprezintă
pericol, cu condiţia să nu fie încălzit.
• Începând de la temperatura de 210 grade
Celsius, el se descompune, iar dacă temperatura
creşte şi mai mult, peste 290 de grade Celsius,
reacţia poate fi amplificată şi să devină exploziv
(Explozia de la Mihăilești !!)
• Cauzele exacte ale exploziei de la Uzina AZF nu au fost
stabilite niciodată cu precizie, chiar dacă anchetatorii şi
experţii judiciari reţin ipoteza unui amestec accidental al
unui produs pe bază de clor cu nitratul de amoniu.
• Formula chimică NH4NO3, azotatul de amoniu, numit
uneori în mod greşit "azotat de amoniac" de către cei din
industria de profil, poate servi, de asemenea, la
fabricarea de explozivi sau bombe artizanale, atunci
când este amestecat cu fuel-oil (păcură), ca în atentatul
de la Oklahoma-City, în 1995, şi cel comis la Oslo, în
2011, de către extremistul de dreapta norvegian Anders
Breivik
PRINCIPALII FACTORI DE CARE DEPIND EFECTELE
UNUI ACCIDENT ÎN CARE SUNT IMPLICATE
SUBSTANȚE PERICULOASE
• Proprietățile și cantitatea substanțelor eliberate
• Tipul și durata emisiei
• Terenul, tipul clădirilor și densitatea de construcții
• Ora din zi
• Condițiile meteo
• Managementul de securitate pe amplasament
• Distanța față de locul accidentului

Zonele de acţiune
în caz de accident major în obiectiv
• Directiva se aplică obiectivelor în care sunt prezente
substanţe periculoase în cantităţi suficiente ca să
existe pericolul producerii unui accident major.
• Titularii de activitate au obligaţia să ia măsuri de
prevenire, pe baza unor proceduri privind
planificarea, inspecţia, raportarea şi accesul
publicului la informaţii.
Scopul Directivei Seveso II are două dimensiuni
importante:
1. prevenirea producerii accidentelor majore ce implică
substanţe periculoase;
2. limitarea consecinţelor - atât asupra sănătăţii şi
siguranţei persoanelor cât şi asupra mediului - acestor
tipuri de accidente, odată ce ele s-au produs
Ambele dimensiuni trebuie urmărite simultan în vederea
asigurării a unui înalt nivel de protecţie în cadrul
comunităţii !
Directiva Consiliului nr. 82/501/CEE din 24.06.1982 privind riscurile
de accidente majore la anumite activităţi industriale SEVESO I
(Official Journal of the EU No. L230 of 05.08.1982);
Directiva nr. 96/82/CE din 09.12.1996 privind controlul riscurilor
de accidente majore produse de substanţele periculoase SEVESO II
(Official Journal of the EU No. L10 of 14.01.1997);
Directiva nr. 2003/105/EC din 16.12.2003 de amendare a Directivei
nr. 96/82/EC SEVESO III (Official Journal of the EU No. L345/97 of
31.12.2003) .

1. Directiva SEVESO I a fost iniţiată într-o primă
formulare, în anul 1982 în urma unui grav accident
chimic care s-a produs la o întreprindere din
localitatea Seveso, Italia, care avea ca obiect de
activitate producerea pesticidelor şi erbicidelor, în
anul 1976. În urma acestui accident peste 600 de
persoane au fost evacuate din casele lor şi mai mult
de 2.000 au fost tratate în urma intoxicării cu
dioxină
Această primă Directivă excludea totuşi unele categorii
de activităţi sau amplasamente cum ar fi:
• activităţi militare,
• transportul substanţelor periculoase pe căi rutiere,
feroviare, autostrăzi, transportul în aer sau apă;
• activităţile de încărcare - descărcare în interiorul
docurilor;
• transportul substanţelor periculoase prin conducte

3. O serie de accidente tehnologice cu impact transfrontalier au condus la

2. În decembrie 1996, a fost adoptată Directiva nr. modificarea directivei Seveso II prin luarea în considerare şi a altor
96/82/CE - Directiva SEVESO II - privind controlul activităţi, inclusiv cele legate de industria minieră.
accidentelor majore produse de substanţe Astfel noua Directiva Seveso III (2003/105/CE) sau Toulouse I care în
periculoase. ţările membre a intrat în vigoare în iunie 2005 modifică sfera de aplicare
cu extindere la unele sectoare neincluse în directiva precedentă şi
Directiva Seveso II a înlocuit integral pe predecesoarea modifică limitele unor substanţe.
sa, Directiva Seveso iniţială.
S-a realizat astfel o revizuire şi o extindere a sferei de
aplicare, s-au introdus noi cerinţe privind sistemele
de gestiune a riscurilor, PLANURILE DE URGENŢĂ,
cele de organizare a teritoriului.
Au fost reiterate prevederile referitoare la inspecţiile
ce trebuiesc realizate de către statele membre.
TRANSPUNERE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ
• Directiva SEVESO II – Directiva Consiliului Europei nr.
96/82/EC din 9 decembrie 1996 privind controlul
riscurilor de accidente majore implicând substanţe
periculoase, a fost transpusă în legislaţia românească
prin:
H.G.R . nr.804 din 25.07.2007 privind controlul asupra
pericolelor de accident major în care sunt implicate
substanţe periculoase
Ca urmare a adaptărilor continue a prevederilor
referitoare la accidentele majore datorate
substanţelor chimice periculoase, la 4 iulie a fost
adoptată, noua Directivă 2012/18/EU de înlocuire a
Directivei 96/82/CE – Seveso II.
Principalele modificări aduse de așa-numita
Directivă Seveso III sunt:
• Actualizări tehnice pentru a ţine seamă de
modificările din UE în ceea ce priveşte clasificarea
substanţelor chimice
TRANSPUNERE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ
• Directiva Consiliului Europei nr. 2003/105/EC din 16
12.2003 – SEVESO III privind amendarea Directivei
Consiliului Europei nr. 96/82/EC („Seveso II”);
• se urmăreşte extinderea ariei de aplicare a Directivei,
având în vedere accidentele industriale recente şi studiile
efectuate asupra substanţelor cancerigene şi periculoase
pentru mediu;
• această modificare a apărut în legislaţia națională:
Hotărârea Guvernului României nr .79 din 11.02.2009 care
modifică HGR nr.804 din 2007
• În anul 2008, Consiliul şi Parlamentul European au
adoptat un Regulament (CE) No 1272/2008 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP) a
substanţelor şi a amestecurilor (denumite anterior
preparate), care aliniază legislaţia UE anterioară, cu
GHS (Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi
Etichetare a Produselor Chimice).
• La rândul său, acest Regulament a declanșat
necesitatea de a adapta Directiva 96/82/CE
SevesoII, deoarece domeniul său de aplicare se
bazează pe clasificarea substanţelor chimice ale
fostelor Directive care vor fi abrogate prin
Regulamentul CLP până în iunie 2015 !

• GHS este un sistem al Organizaţiei Naţiunilor
Unite destinat să identifice substanţele chimice
periculoase şi să informeze utilizatorii despre
aceste pericole prin intermediul unor simboluri şi
fraze standard menţionate pe etichetele
ambalajelor şi prin intermediul fişelor cu date de
securitate (FDS).
• Statele membre vor trebui să aplice aceste
prevederi ale Directivei 2012/18/EU începând cu
1 iunie 2015, care este, de asemenea, data la
care noua legislaţia privind clasificarea
substanţelor chimice, devine pe deplin aplicabilă
în Europa.
• Regulamentul CLP a intrat în vigoare la 20 ianuarie
2009 şi va înlocui treptat Directiva privind
substanţele periculoase (67/548/CEE) şi Directiva
privind preparatele periculoase (1999/45/CE).
Ambele directive vor fi abrogate la 1 iunie 2015
• Un mai bun acces al cetăţenilor la informaţii cu
privire la riscurile care rezultă din activităţile
companiilor din apropierea lor, precum și felul cum
trebuie să se comporte în cazul unui accident;
• Norme (reguli) mai eficiente privind participarea
publicului interesat, în proiecte de planificare a
amenajărilor teritoriale aferente amplasamentelor
tip Seveso;
• Standarde mai stricte pentru inspecţiile
amplasamentelor pentru a asigura implementarea
mai eficientă a normelor de securitate.
TRANSPUNERE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ
• Legea nr. 92/2003 pentru aderarea României la
Convenţia privind efectele transfrontaliere ale
accidentelor industriale adoptată la Helsinki la 17
martie 1992
• Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și
Mediului nr. 1084 din 22 decembrie 2003 privind
aprobarea Procedurilor de notificare a activităţilor
care prezintă pericole de producere a accidentelor
majore în care sunt implicate substanţe periculoase şi,
respectiv, a accidentelor majore produse
TRANSPUNERE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ
• Ordinul nr. 142 din 25 februarie 2004 pentru
aprobarea Procedurii de evaluare a raportului de
securitate privind activităţile care prezintă pericole
de producere a accidentelor majore în care sunt
implicate substanţe periculoase
• Ordinul nr. 251 din 26 martie 2005 pentru
Organizarea şi funcţionarea secretariatelor de risc
privind controlul activităţilor care prezintă pericole
de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase
TRANSPUNERE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ
• Ordinul comun M.M.G.A. / M.A.I. nr. 520 din 29 mai
2006 privind aprobarea Procedurii de investigare a
accidentelor majore în care sunt implicate substanţe
periculoase
• HGR 804 / 2007 privind Controlul asupra pericolelor
de accident major in care sunt implicate substanțe
periculoase
TRANSPUNERE ÎN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ
• Ordinul nr. 647 din 16 mai 2005 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind
elaborarea planurilor de urgenţă în caz de
accidente în care sunt implicate substanţe
periculoase
• Ordinul M.M.G.A. nr. 1299 din 23 decembrie 2005
privind aprobarea Procedurii de inspecţie pentru
obiectivele care prezintă pericole de accidente în
care sunt implicate substanţe periculoase
AUTORITĂȚI COMPETENTE
• Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice
• Agenția Națională pentru Protecția Mediului
• Garda Națională de Mediu – Comisariat General
• Ministerul Afacerilor Interne prin IGSU
AUTORITĂȚI COMPETENTE

Legislaţia naţională în domeniu ar putea fi împărţită pe

două domenii:
a) acte normative care tratează controlul pericolelor de
accident major în care sunt implicate substanţe
• Inspectoratele județene pentru situații de urgență periculoase (în amplasament): HGR 804/ 2007 și
• Agenții locale pentru protecția mediului OMAI nr.647 din 2005 pentru aprobarea Normelor
• Comisariate județene ale Gărzii Naționale de Mediu metodologice privind elaborarea Planurilor de
urgenţă în caz de accidente în care sunt implicate
substanţe periculoase

PLANURILE DE URGENŢĂ ÎN CAZ DE ACCIDENTE ÎN

CARE SUNT IMPLICATE SUBSTANŢE PERICULOASE
Conform OMAI nr.647 din 2005
b) acte normative care tratează transportul substanţelor
şi deşeurilor periculoase:
• HGR nr. 1326 din 2009 privind transportul mărfurilor
periculoase în România (foarte importante fiind
anexele)
• HGR nr.1061 din 2008 privind transportul deșeurilor
periculoase și nepericuloase pe teritoriul României
 STRUCTURA CADRU A
PLANUL DE URGENȚĂ INTERNĂ PLANULUI DE URGENȚĂ INTERNĂ
• Lista cu distribuția Planului
• Evidența actualizărilor și revizuirilor
• Planul de urgență internă se elaborează în scopul • Cuprins
planificării măsurilor specifice pentru reducerea • Generalități
riscului asupra sănătății angajaților, calității factorilor • Informații despre obiectiv
de mediu și integrității bunurilor materiale, în caz de • Identificarea și clasificarea evenimentelor
evenimente în care sunt implicate substanțe • Clasificarea urgențelor
periculoase, produse pe amplasamentul unor • Notificarea, informarea și alarmarea
obiective - sursa de risc chimic, incendiu, explozii și • Organizarea și conducerea acțiunilor de intervenție
poluări • Comunicațiile
• Logistica
• Monitorizarea factorilor de mediu
• Comunicarea cu mass-media și informarea publică
• Verificarea planului

STRUCTURA CADRU A
PLANUL DE URGENȚĂ EXTERNĂ PLANULUI DE URGENȚĂ EXTERNĂ

• Lista cu distribuția Planului

• Planul de urgență externă se elaborează în scopul
planificării într-o concepție unitară a măsurilor
necesare pentru protecția vieții, proprietății și a calității
factorilor de mediu din afara amplasamentelor
obiectivelor, în caz de accident major, în care sunt
implicate substanțe periculoase.
• Evidența actualizărilor și revizuirilor
• Cuprins
• Generalități
• Informații despre obiectiv
• Cadrul general
• Organizarea centrului de coordonare a intervenției:
Schema de organizare, Tabelul cu încadrarea funcțiilor
• Identificarea și clasificarea evenimentelor
• Clasificarea urgențelor
• Notificarea, informarea și alarmarea
• Notificare activitate (art.6, Directiva nr. 96/82/CE);
• Politică de prevenire (art.7, Directiva nr. 96/82/CE)
document care garantează un nivel ridicat protecția
mediului și a sănătății populației;
• Raport de securitate (art.9, Directiva nr. 96/82/CE)
document complex pe baza căruia se face evaluarea
privind managementul urgențelor pe amplasament;
• Planul de urgență internă (art.11)
• Planul de urgență externă (art.11)
ATRIBUȚIILE OPERATORULUI ECONOMIC ÎN CAZ DE
ACCIDENT
Activează Planul de urgență internă
Informează serviciile de urgență și
autoritățile publice în legătură cu apariția
OPERATORUL ECONOMIC
accidentului conform art.15 din HGR
804/2007
Urmărește în mod constant evoluția
accidentului, actualizează informațiile,
comunicând direct cu autoritățile
responsabile și rămâne la dispoziția
serviciilor de urgență
• Atribuţiile structurilor implicate în managementul
situaţiilor de urgenţă sunt în funcţie de nivelurile de
alertă corespunzătoare situaţiei produse.
• În funcţie de amploarea situaţiei de urgenţă produse
se pot identifica şi alte structuri care să contribuie la
gestionarea situaţiei de urgenţă şi să colaboreze cu
structurile de intervenţie.
ATRIBUŢIILE SERVICIILOR PROFESIONISTE PENTRU
SITUAŢII DE URGENŢĂ ÎN CAZ DE ACCIDENT
Primesc de la operatorul economic
informarea cu privire la starea de
prealarmare și solicitarea de alarmare,
conform prevederilor PLANULUI DE
URGENȚĂ INTERNĂ
SERVICII PROFESIONISTE
PENTRU SITUAȚII DE
URGENȚĂ
Desfășoară activitățile de salvare și
colaborează cu administrația publică,
conform prevederilor
PLANULUI DE URGENȚĂ EXTERNĂ
 ATRIBUȚIILE PREFECTULUI ATRIBUȚIILE PRIMARULUI
Coordonează punerea în aplicare a Planului de urgență externă în
concordanță cu diferitele niveluri de alertă Activează structurile de intervenție de la nivel local (servicii voluntare pentru
situații de urgență, Poliția locală)

Informează organele centrale (Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice, Ministerul Afacerilor Interne), prefecții județelor limitrofe Informează populația în legătură cu accidentul produs și comunică măsurile de
protecție ce trebuie adoptate pentru reducerea consecințelor negative

Asigură activarea sistemelor de alarmă, pentru informarea populației și a

autorităților cu rol în gestionarea riscurilor Dispune aplicarea Planului de evacuare în situații de urgență
Prefectul prin
Secretariatul
tehnnic al CJSU PRIMARUL
Evaluează dacă este necesară adoptarea unor măsuri cu caracter
extraordinar în ceea ce privește rețeaua de drumuri și de transport Coordonează transportul populației evacuate în raioanele desemnate

Evaluează constant împreună cu primarul și organele competente Urmărește evoluția situației și informează populația în legătură cu
oportunitatea revocării stării de urgență și declară încetarea stării de încetarea stării de alarmă externă, prin punerea în aplicare a Planului de
alarmă înștiințare – alarmare

La darea semnalului de încetare a alarmei, dispune măsuri pentru

Solicită implementarea măsurilor de restaurare și depoluare a mediului revenirea la stare de normalitate și în mod particular pentru revenirea
populației în locuințe

ATRIBUȚIILE AGENȚIEI PENTRU PROTECȚIA Obligații și responsabilități pentru

MEDIULUI inspectoratele județene pentru situații de
urgență
Asigură suport tehnic în conformitate cu
situația de urgență, pe baza cunoașterii
riscurilor asociate amplasamentelor • Identificarea şi inventarierea operatorilor economici care
se supun prevederilor HGR 95/2003;
Realizează verificările necesare asupra stării
mediului înconjurător din zona expusă (HGR 95 din 23.01.2003 - privind controlul activităților care
Agenția pentru riscului prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate
Protecția substanțe periculoase)
Mediului • Verificarea rapoartelor de securitate conform HGR 95/2003
Culege și furnizează toate datele cu privire la
substanțele implicate art. 8, alin.(5);

Transmite autorității implicate rezultatele

analizelor și ale anchetelor solicitate
 Obligații și responsabilități pentru
inspectoratele județene pentru situații de
urgență
• Avizarea planurilor de urgență internă conform
OMAI 647/2005, art. 7;
(OMAI 647 din 16.05.2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă
în caz de accidente în care sunt implicate substanţe
periculoase)
• Elaborarea planurilor de urgenţă externă conform
HGR 95/2003 art.11, OMAI 647/2005 art.12-18
Obligații și responsabilități pentru
inspectoratele județene pentru situații de
urgență
• Inspecţii la obiectivele identificate (planificarea
inspecţiilor, rapoarte de inspecţie, sinteza rapoartelor de
securitate) conform HGR 95/2003 art. 17, OMAI 89 din
18.06.2013 art. 5, OMAI 1299 /2005;
(OMAI 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de
planificare, organizare, pregătire și desfășurare a
activității de prevenire a situațiilor de urgență desfășurate
de IGSU și unitățile subordonate)

(OMAI nr.1299 din 23.12.2005 privind aprobarea

Procedurii de inspecție pentru obiectivele care
prezintă pericole de producere a accidentelor
majore în care sunt implicate substanțe
periculoase)
• Avizarea graficelor de testare a planurilor de
urgenţă internă OMAI 647/ 2005 art. 10 alin.(3); 50%

• Planificări anuale de testare a planurilor de 24%

urgenţă externă conform HGR 95/2003 și OMAI 10%
16%
89/2013.
 Regulament (CE) Nr. 1272/2008 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea
(CLP) a substanţelor şi a amestecurilor

• Regulamentul CE nr.1272/2008 privind clasificarea,

etichetarea și ambalarea (CLP) aliniază legislația UE
anterioară cu GHS (Sistemul Global Armonizat de
Clasificare și Etichetare a Produselor Chimice), un
sistem al Organizației Națiunilor Unite menit să
identifice substanțele chimice periculoase și să
informeze utilizatorii despre aceste pericole.

Regulament (CE) Nr. 1272/2008 privind Regulament (CE) Nr. 1272/2008 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP) clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP)
substanțe și amestecuri substanțe și amestecuri

Pictogramele utilizate
• Sistemul GHS a fost adoptat în multe țări din de Regulamentul CLP
lume, iar în prezent se utilizează și ca bază a
reglementărilor naționale și internaționale în ETICHETE DE PERICOL
domeniul transportului mărfurilor periculoase. Familiarele simboluri de
• Comunicarea pericolelor pe care le prezintă pericol de culoare
substanțele chimice se realizează prin portocalie sunt
AFIȘAREA DE PICTOGRAME și FRAZE înlocuite treptat cu noi
STANDARD pe etichete și pe fișele cu date de pictograme în chenar
securitate ! roșu.
 Regulament (CE) Nr. 1272/2008 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP)
substanțe și amestecuri
Câţiva termeni vechi au fost înlocuiţi:
• amestecuri în loc de preparate
• în limba engleză, „hazardous” în loc de „dangerous”
• pictograme în loc de simboluri
• fraze de pericol în loc de fraze de risc
• fraze de precauţie în loc de fraze de siguranţă
• indicaţiile de pericol se înlocuiesc cu cuvinte de
avertizare (de exemplu „Pericol”, „Atenție”)
Regulament (CE) Nr. 1272/2008 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP)
substanțe și amestecuri
Date importante:
• 1 decembrie 2010, data la care substanțele trebuie
să fie reclasificate
• 1 decembrie 2012, data la care substanțele aflate
deja pe piață trebuie să fie etichetate în
conformitate cu Regulamentul CLP
• începând cu 1 iunie 2015, amestecurile (numite
anterior preparate) trebuie clasificate în
conformitate cu CLP
• 1 iunie 2017, data la care produsele aflate deja pe
piață trebuie să fie reetichetate și reambalate
Regulament (CE) Nr. 1272/2008 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP)
substanțe și amestecuri
• Regulamentul CLP a intrat în vigoare la 20
ianuarie 2009 și urmează să înlocuiască treptat
modul de clasificare și etichetare prevăzut în
Directiva 67/548/CEE privind substanţele
periculoase și în Directiva 1999/45/CE privind
preparatele periculoase. Ambele directive
urmează să fie abrogate la 1 iunie 2015.
Regulament (CE) Nr. 1272/2008 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP)
substanțe și amestecuri
• Simbolurile familiare, portocalii, de pericol se
înlocuiesc cu pictograme noi, încadrate în chenar
roşu.
• Vechiul sistem conţinea șapte simboluri. Conform
CLP, au fost introduse nouă pictograme.
• Celor trei pictograme noi, care nu au echivalent în
vechiul sistem, le-au fost atribuite următoarele
mesaje
• Substanţa sau amestecul poate cauza efecte grave
pe termen lung, precum cancerigenitate sau
sensibilizare respiratorie - reprezentate în vechea
Directivă privind substanţele periculoase/Directivă
privind preparatele periculoase prin simbolurile:
• Pericole pentru sănătate mai puţin grave, precum
agenţi iritanţi, agenţi sensibilizanţi pentru piele şi
toxicitate mai puţin severă (dăunătoare) -
Reprezentate în vechea Directivă privind
substanţele periculoase / Directivă privind
preparatele periculoase prin simbolul:

Noua pictogramă CLP este:

Noua pictogramă CLP este:

• Conţine gaze sub presiune - Nu existau simboluri

conform Directivei privind substanţele periculoase şi
Directivei privind preparatele periculoase

Noua pictogramă CLP este:


Legislație:
• H.G.R. nr.1326 din 11 noiembrie 2009 privind Transportul mărfurilor
periculoase în Romania
• H.G.R. nr.1061 din 10 septembrie 2008 privind Transportul deşeurilor
periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României
TRANSPORTUL
SUBSTANȚELOR
PERICULOASE
Col. Șerban Manuel
H.G.R. nr.1326 din 11 noiembrie 2009
• HGR 1326/2009 stabilește cadrul general unitar de efectuare a
transporturilor de mărfuri periculoase în modurile rutier, feroviar sau pe
căile navigabile interioare, desfășurate în întregime sau parțial pe
teritoriul României, incluzând activitățile de încărcare și descărcare,
transferul/transbordarea dinspre sau înspre alt mod de transport, cât și
staționările impuse de circumstanțele de transport, conform legislației în
vigoare
 Prevederile HGR 1326/2009 nu se aplică transporturilor de mărfuri
periculoase efectuate:
• cu vehicule, vagoane sau nave aparținând instituțiilor din sistemul
național de apărare sau aflate sub răspunderea acestora ori asimilate
acestora;
• cu nave maritime pe căi navigabile maritime care fac parte din căile
navigabile interioare;
• cu bacuri care traversează numai căi navigabile interioare sau un port;
• integral în perimetrul unei zone închise, în care accesul public este
restricționat.
H.G.R. nr.1061 din 10 septembrie 2008
• Transportul deșeurilor se realizează numai către
operatorii economici care dețin autorizație de
mediu conform legislației în vigoare pentru
activitățile de colectare stocare temporară /tratare
/valorificare /eliminare.
• Procedura de reglementare și control a
transportului deșeurilor se aplică deșeurilor
periculoase și deșeurilor nepericuloase prevăzute în
anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002
privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru
aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv
deșeurile periculoase, cu completările ulterioare
Anexe HGR nr.1326 / 2009
• ANEXA nr.1 TRANSPORTUL RUTIER
A.D.R. – Acord european referitor la transportul rutier
internaţional al mărfurilor periculoase, aplicabil de la
01.01.2013.
• ANEXA nr.2 TRANSPORTUL FEROVIAR
Anexa R.I.D., care figureaza în anexa C la Convenția
privind transporturile internaționale feroviare — COTIF
aplicabil de la 1.01.2009.
• ANEXA nr. 3 TRANSPORTUL PE CĂILE NAVIGABILE
INTERIOARE
A.D.N Acordul european privind transportul internațional
al mărfurilor periculoase pe căile navigabile interioare
PROCEDURA
• Transportul de transport
deșeurilor periculoase se efectuează de
la generator sau deținător, denumit expeditor,
către operatorul economic care realizează operația
de colectare/stocare temporară /tratare
/valorificare /eliminare, denumit destinatar, pe
baza Formularului pentru aprobarea transportului
deșeurilor periculoase.
• Destinatarul, la primirea formularului, poate
accepta efectuarea transportului, caz în care
semnează și ștampilează formularul, sau poate
solicita informații suplimentare din partea
expeditorului.

PROCEDURA de transport
• Pentru efectuarea efectivă a transportului este necesar, însă, și acordul
agenției județene pentru protecția mediului în a cărei rază teritorială se
află instalația de tratare/ valorificare/ eliminare.
• Acordul este dat în maxim 7 zile lucrătoare de la primirea tuturor
informațiilor solicitate de către agenția județeană pentru protecția
mediului.
• Formularul pentru aprobarea transportului deșeurilor periculoase se
întocmește în 6 exemplare originale.
PROCEDURA de transport
• Ruta de transport a deseurilor periculoase se stabileste de catre expeditor
si transportator, avandu-se in vedere pe cat posibil ocolirea oraselor, si se
autorizeaza de catre inspectoratul pentru situatii de urgenta al judetului in
a carui raza teritoriala se afla expeditorul, inscriindu-se in documentele de
insotire ale transportului deseurilor periculoase
Formularul pentru aprobarea transportului
deșeurilor periculoase
1. un exemplar la expeditor;
2. un exemplar la destinatar;
3. un exemplar la transportator;
4. un exemplar la agenția județeană pentru protecția
mediului care a dat aprobarea pentru efectuarea
transportului deșeurilor periculoase;
5. un exemplar la inspectoratul pentru situații de
urgență al județului în a cărui rază teritorială se află
expeditorul deșeurilor periculoase;
6. un exemplar la agenția județeană pentru protecția
mediului în a cărei rază teritorială se află expeditorul
deșeurilor periculoase.
Transportul de substanţe periculoase
- sursă potenţială de pericol
• Substanţele periculoase sunt foarte comune în
societatea industrială de azi, frecvent şi în cele mai
neaşteptate locuri.
• Chiar şi acolo unde riscul asociat cu amplasamentele
specifice este cunoscut, pericolele sunt deseori
apreciate greşit.
• Accidentele de transport reprezintă un risc deosebit,
mai cu seamă pentru zonele care, în mod normal, nu
sunt supuse ameninţărilor unor accidente industriale,
prin urmare, pregătirea şi reacţia populaţiei sunt
deficitare.
Modalități de transport
Substanţele (mărfurile) periculoase pot fi transportate în cisterne,
containere sau alte tipuri de ambalaje, în stare de:
• gaz, la presiune normală;
• gaz comprimat;
• gaz lichefiat;
• lichid;
• solid (compact, cristale, pulberi).
• Pentru firmele angrenate în transportul rutier de mărfuri periculoase (atât
în trafic intern, cât şi internaţional), se impune cu stringenţă cunoaşterea
şi respectarea celor mai recente reglementări intrate în vigoare şi incluse
într-o nouă structură a Acordului european referitor la transportul rutier
internaţional al mărfurilor periculoase (ADR).
• Din totalul de mărfuri transportate în decursul unui an, aproximativ 15 %
îl reprezintă mărfurile şi substanţele periculoase.
• Unul din aspectele critice ale accidentelor de transport este acela că
măsurile de prevenire nu pot fi luate, datorită unor parametri cheie de la
locul accidentului (zona, tipul de substanţe, cantităţile eliberate),
imposibil de prevăzut.
• Acest impediment face să crească riscul pentru populaţia din apropierea
căilor de comunicaţie
Complementar cu legislaţia internaţională , ţinând cont
de particularităţile proprii, România şi-a adaptat cadrul
legislativ, astfel transportul deşeurilor dintr-un loc în
altul pe teritoriul României este supus unui proceduri
de reglementare şi control stabilite prin:
• Ordinul comun 2/211/118 din 05.01.2004 pentru
aprobarea Procedurii de reglementare și control al
transportului deșeurilor pe teritoriul României
• Emitenți: Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi
Mediului (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) nr.2 din
05.01.2004
• Ministerul Transporturilor nr.211 din 06.02.2004
• Ministerul Economiei și Comerțului (Ministerul
Economiei) nr.118 din 02.03.2004
 ÎNDRUMAR
pentru personalul de intervenţie în cazul accidentelor Cuprinsul ÎNDRUMARULUI
în care sunt implicate substanţe periculoase • SCOPUL
• CADRU ORGANIZAT LA NIVEL EUROPEAN
• CULEGEREA INFORMAȚIILOR PRIVIND MATERIALELE PERICULOASE
• Îndrumarul a fost realizat din dorinţa de a veni în A. PE TIMPUL TRANSPORTULUI
sprijinul pompierilor, pentru recunoaşterea rapidă a 1.
2.
Informaţiile generale primite de la şofer
Documentele ce se pot găsi la şofer
tipului substanţei şi a categoriilor de pericol la care 3. Panourile de semnalizare, etichetele şi simbolurile speciale care însoţesc transportul
aceştia se pot expune pe timpul intervenţiilor la 4. Producătorul materialelor şi substanţelor periculoase

accidente în care sunt implicate substanţe periculoase, B. DE LA OPERATORUL ECONOMIC

în vederea luării măsurilor corecte pe timpul salvării
persoanelor afectate, intervenţiei pentru stingerea
incendiilor, limitării efectelor accidentului, precum şi
acordării primului ajutor celor răniţi

1. Informaţiile generale primite de la factorii de conducere din cadrul operatorului economic

/ personalul responsabil cu activitatea de p.s.i. / şeful serviciului privat pentru situații de
urgență
2. Lista cuprinzând substanţele periculoase • ACȚIUNI ȘI MĂSURI DE PROTECȚIE LA INTERVENȚIE
• IDENTIFICAREA SUBSTANȚELOR ȘI PERICOLELOR • La sosirea la locul accidentului verificaţi dacă sunt implicate materiale periculoase şi
dacă acest lucru se confirmă, identificaţi substanţa
A. PANOURI DE SEMNALIZARE A PERICOLULUI • Identificaţi pericolele
1. Numărul de identificare a pericolului (numărul KEMLER) • Evaluaţi situaţia
2. Numărul de identificare al substanţei (Numărul ONU) • Interveniţi corespunzător situaţiei
B. ETICHETE • ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
A. Etichete de pericol
B. Etichete de manipulare
C. NOUL SISTEM DE CULORI PENTRU BUTELIILE DE
GAZE
• STABILIREA MĂSURILOR PE TIMPUL INTERVENȚIEI
 Număr de identificare a Precizări privind panoul de semnalizare a
pericolului
pericolului
Număr de identificare
a substanței
• Numărul de identificare a pericolului (numărul KEMLER), este alcătuit
din 2 sau 3 cifre, care indică pericolul principal şi respectiv pericolul
Model de panou de semnalizare a pericolului secundar
• Prima cifră de identificare a pericolului se referă la pericolul principal pe
care-l prezintă substanţa şi se bazează pe modul de repartizare a
• Sunt de forma unui dreptunghi cu baza de 40 cm şi substanţelor periculoase în clase
înălţimea de 30 cm şi au culoarea portocaliu
reflectorizant.
• Pe aceste panouri sunt înscrise, de regulă, numerele de
identificare a pericolului (deasupra) şi a substanţei
(dedesubt).

Precizări privind panoul de semnalizare a Precizări privind panoul de semnalizare a

pericolului
Prima cifră a
numărului de
PERICOL
identificare a
pericolului
2 Scăpări de gaze dintr-un recipient sub
presiune sau dintr-o reacţie chimică
3 Inflamabilitatea unei substanţe lichide,
a unui gaz sau autoaprinderea unui lichid
4 Inflamabilitatea sau autoaprinderea
unei substanţe solide
5 Comburanţă
6 Toxicitate sau pericol de infecţie
7 Radioactivitate
8 Corosivitate
9 Reacţie violentă spontană
pericolului
• Dacă a doua sau a treia cifră a numărului de
identificare este diferită de prima (sau de a doua) ea se
Substanţă referă la pericolul secundar.
din clasa
• Când numărul de identificare a pericolului este
2 precedat de litera “X” aceasta indică faptul că
substanţa reacţionează foarte periculos în contact cu
3, 4.2, 4.3 apa. Pentru aceste substanţe se impune interdicţia
totală a contactului cu apa, care poate fi utilizată doar
4.1, 4.2, 4.3 cu aprobarea experţilor.
5.1, 5.2
• Când numărul de identificare al pericolului este urmat
6.1
de cifra “0”, nu există pericol secundar.
7 • Dublarea unei cifre indică un pericol principal sau
8 secundar foarte ridicat
9
A se proteja de umezeală

A se manevra pe verticală
(partea superioară)

Colet cu mărfuri fragile Zonele de acţiune în caz de accident major pe căile de transport

• amorsă – cantitate de pulbere (cu fum sau fără fum) uşor
inflamabilă, aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura
de azvârlire;
• asanare (a unor terenuri) – ansamblul de operaţiuni executate
pentru înlăturarea (distrugerea) muniţiei neexplodate (rateuri) şi
dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale
armatei;
• capsa de aprindere – elementul primar al circuitului de foc care
funcţionează prin percuţie şi produce impulsul de foc;
2 3
TERMINOLOGIE
- muniţii şi explozivi -
Col. Şerban Manuel
• capsa detonantă – este elementul de bază al circuitului
detonant, care funcţionează prin percuţie sau de la jetul de
foc şi produce impulsul detonant;
• carburantul – este elementul indispensabil unei compoziţii
pirotehnice, căldura eliberată în cadrul proceselor fizico –
chimice ale combustiei sau arderii acestuia, dar şi natura
produselor de reacţie rezultate determină în mare măsură
efectul pirotehnic;
• cercetarea terenului – activitatea preliminară obligatorie,
condusă nemijlocit de şeful lucrărilor de asanare , pentru
stabilirea tipului de intervenţie funcţie de factorul de risc şi
constă în depistarea, marcarea şi identificarea muniţiilor
descoperite, delimitarea perimetrului cu risc şi izolarea
acestuia;
• coafă – înveliş destinat pentru protecţia unor mecanisme sau
ogiva unor proiectile;
4 5
• delaborare – lucrare sau operaţie de scoatere a încărcăturii
explozive din muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase,
astfel încât partea metalică a acestora să poată fi ulterior,
refolosită (reîncărcată) sau trimisă la topit, ca fier vechi;
• desertizare – operaţiunea de desfacere a elementelor unei
muniţii îmbinate prin sertizare;
• detectare(muniţie) – operaţiune efectuată în scopul
descoperii locului, poziţiei aproximative şi adâncimii la care
se găseşte muniţia neexplodată;
6 7
• compoziţiile pirotehnice – amestecuri mecanice de cel puţin
trei componenţi oxidant, carburant, liant ce au ca principală
formă de transformare explozivă combustia, a cărei viteză
variază în funcţie de efectul pirotehnic pentru care au fost
proiectate;
• culoare de securitate - culoarea căreia îi este atribuită o
semnificaţie specifică, prestabilită;
• detonator – element, dispozitiv care (poate) produce
detonaţia unei substanţe explozive;
• detonaţie – ardere a unei substanţe care se petrece rapid
într-un spaţiu închis, fiind însoţită de o dezvoltare aproape
instantanee de gaze şi de un zgomot caracteristic;
• dezamorsare – operaţie de îndepărtare a dispozitivului de
amorsare (capse, detonator, focos) de la o încărcătură de
distrugere, pentru a o împiedica să explodeze;
• echivalent de trotil - valoare a energiei degajate de o explozie
(nucleară sau de altă natură) exprimată în numărul de tone de
trotil, care, prin explozie, ar degaja aceeaşi energie;
• echivalent TNT - metodă de cuantificare / măsurare a energiei
eliberate în explozii. O tonă de TNT este o unitate de energie
egală cu 4.184 GJ (gigajouli), care este aproximativ cantitatea
de energie eliberată la detonarea unei tone de TNT.
Megatona TNT este o unitate de energie egală cu 4.184 PJ
(petajouli);
8 9
• explozie(1) – reacţie chimică sau fizică foarte rapidă, violentă,
însoţită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc.,
provocate de descompunerea substanţelor explozive pe care
le conţine un dispozitiv de distrugere; explodare, detonaţie,
fulminaţie;
• explozie(2) – proces de descompunere a substanţelor
explozive şi de transformare a lor în alţi compuşi, mai simpli,
însoţit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot şi de
efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt;
10
• ester – combinaţie organică rezultată prin eliminarea
unei molecule de apă între un alcool şi un acid
organic sau un acid anorganic oxigenat;
• Explosive Ordonance Disposal (EOD) – distrugerea
(controlul) mecanismelor explosive - Totalitatea
măsurilor şi acţiunilor ce se desfăşoară pentru
controlul şi neutralizarea mecanismelor explozive
neexplodate şi dispozitivelor explozive improvizate
realizate succesiv prin detectarea, identificarea,
evaluarea riscurilor/pericolelor, asigurarea
protecţiei, aducerea în stare de siguranţă,
dezamorsarea, neutralizarea, recuperarea şi în final
distrugerea acestora;
• exploziv(1) – substanţă sau amestecuri de
substanţe care, sub acţiunea căldurii sau a unui
factor mecanic, are proprietatea de a se
descompune brusc şi violent, cu dezvoltare de
căldură, lumină şi gaze, provocând o creştere
mare a presiunii la locul exploziei;
• exploziv(2) – substanţă sau amestec de substanţe
chimice care, sub acţiunea unui impuls iniţial
(lovire, încălzire, frecare), suferă transformări
chimice bruşte, cu dezvoltare abundentă de
căldură şi de gaze, producând o creştere foarte
mare a presiunii în stare să efectueze un lucru
mecanic (fenomen complex denumit explozie);
11
• explozivi de iniţiere – explozivi care se întrebuinţează la
încărcarea capselor pirotehnice şi electrice şi a fitilurilor
detonante;
• explozor – aparat portativ, folosit pentru aprinderea capselor
electrice detonante în lucrările de distrugere;
• focos(1) – mecanism special destinat pentru a produce
funcţionarea proiectilelor în punctul dorit al traiectoriei sau
după întâlnirea obstacolului;
• focos(2) – dispozitiv de iniţiere a încărcăturii explozive a unei
muniţii, în momentul dorit;
12
• încărcătura de exploziv – sursa unei cantităţi de energie
stabilită care asigură efectul de azvârlire dorit;
• lovitura de artilerie – completul de elemente necesare
pentru executarea unei trageri cu tunul (obuzierul);
14
• focos fuzant – focos care provoacă explozia în aer într-un
anumit punct al traiectoriei;
• ghint – şanţ în formă de spirală, făcut pe suprafaţa interioară
a ţevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o
mişcare de rotaţie necesară menţinerii stabilităţii acestuia pe
o traiectorie dată;
• glonţ – mic proiectil de oţel, aramă sau de plumb pentru
unele arme de foc;
• încărcătura de azvârlire – sursa unei cantităţi de energie
stabilită care asigură efectul de azvârlire dorit;
13
• muniţii – cartuşe pentru armamentul de
infanterie, terestru, de pe maşinile de luptă sau
antiaerian, până la calibrul 14,5 mm, loviturile
pentru tunurile terestre, de bord sau de pe nave,
peste calibrul 20 mm, bombele şi loviturile
reactive pentru aruncătoare, rachetele terestre,
de bord sau de pe nave, arme sub apă ( torpile şi
mine), bombe de aviaţie, grenade de mână, mine
de geniu, cartuşe de semnalizare şi iluminare,
petarde, pulberi, explozivi, materii incendiare şi
fumigene, utilizate pentru încărcarea muniţiilor,
mijloacele pirotehnice de iniţiere şi aprindere,
precum şi orice elemente ale acestora, încărcate
cu substanţe explozive;
15

• muniţii rămase neexplodate – toate categoriile de muniţii
utilizate în scop militar, trecute prin gura de foc, lansate sau
iniţiate, care nu au avut efect final prin nefuncţionare sau cele
neutilizate şi care nu au fost distruse, descoperite în locuri,
altele decât cele permise;
16
• oxidanţii – au rolul de a furniza agentul carburant necesar
reacţiei de oxido-reducere cu substanţa carburantă. În unele
compoziţii rolul acestuia este preluat de oxigenul din aer;
• percutant – cu o mare putere de pătrundere;
18
• neutralizarea muniţiei – operaţiune pirotehnică efectuată cu
scopul de a face inofensivă muniţia descoperită neexplodată,
prin scoaterea elementelor (dispozitivelor) de iniţiere, care
pot produce explozia muniţiei sau distrugerea acesteia;
• ogivă – partea anterioară a unui proiectil de artilerie, a unei
bombe sau a unei rachete, având formă aerodinamică;
• operaţiune pirotehnică – activitate efectuată de unul sau mai
mulţi pirotehnicieni în vederea atingerii unui anumit scop;
17
• pirotehnie(1) – (arta focului; pir = foc; tehno = artă) tehnica
fabricării şi utilizării unor dispozitive, a unor materiale care
servesc la aprinderea muniţiilor, a armelor de foc, a unor
substanţe explozive şi a artificiilor ;
• pirotehnie(2) – studiul compoziţiilor şi produselor care în
urma reacţiei de ardere dau un efect luminos, termic,
incendiar şi de fum;
• pirotehnician – specialist în pirotehnie;
19
• piroxilină – amestec de esteri ai celulozei, folosit
la fabricarea explozivilor, a coloidului, a
celuloidului, a lacurilor şi emailurilor;
• proiectil(1) – corp metalic exploziv aruncat în
spaţiu de o armă de foc sau lăsa să cadă asupra
unei ţinte, pentru a o distruge;
• proiectil(2) – elementul principal al loviturii de
artilerie, destinat pentru nimicirea şi neutralizarea
forţei vii şi a mijloacelor de foc, distrugerea
blindatelor şi lucrărilor de apărare precum şi
pentru îndeplinirea altor misiuni de foc pe care
trebuie să le execute artileria. Corpul proiectilului
poate fi monobloc sau asamblat (2-3 piese);
20
• pulberile negre (pulberi cu fum) – amestecuri eterogene,
solide, de azotat de potasiu sau uneori de azotat de sodiu, de
sulf şi cărbune, materiile prime fiind mărunţite fin şi
amestecate intim;
• rachetă – proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii
care se aprind în aer, producând o lumină puternică (de
diferite culori) pe o traiectorie lungă, şi care se foloseşte la
semnalizări şi la focuri de artificii;
22
• proiectil fuzant – proiectil care explodează în aer pe un
anumit punct al traiectoriei;
• proiectil percutant – proiectil care explodează la atingerea
unui obstacol sau în urma unei percuţii;
• pulberile coloidale (pulberi fără fum) – compuşi ai
nitrocelulozei (NC) substanţa furnizoare de energie –
transformă în coloid cu ajutorul gelatinizatorilor;
21
• rateu – fenomen ce constă în neaprinderea pulberii de
azvârlire sau neiniţierea capsei sau focosului unei muniţii
după executarea dării focului de către trăgător sau
pirotehnist;
• ricoşet – schimbare a traiectoriei unui proiectil când se
loveşte de un obstacol;
• semnal luminos – semnalul emis de un dispozitiv compus din
materiale transparente sau translucide, iluminate din interior
sau lateral, astfel încât să apară, prin el însuşi, ca o suprafaţă
luminoasă;
23
• tatonare – a face încercări cu muniţia inutilizabilă
sau periculoasă, în sensul ridicării şi coborârii
bruşte a acesteia cu ajutorul unui trepied
(macara), pentru a preîntâmpina explozia muniţiei • UXO - Unexploded Ordnance – mecanism exploziv neexplodat.
pe timpul transportului;
• tombac – aliaj de cupru cu zinc, de culoare
roşiatică, folosit la fabricarea unor sârme, table
etc.;
• trasor/(trasoare) – (pentru proiectilele de
artilerie) produse pirotehnice presate (în învelişuri
metalice sau fără ele), constituite din compoziţii
de aprindere şi trasoare (de bază) care prin ardere
formează o flacără albă sau colorată pentru a
asigura vizibilitatea traiectoriei proiectilului;

24 25

BIBLIOGRAFIE
1. Legea nr.481/2004 Legea protecției civile
2. Legea nr.126 din 27.12.1995 privind regimul
materiilor explozive.
3. Legea nr.464 din 18.07.2001 pentru modificarea şi
completarea Legii nr.126 din 27.12.1995 privind
regimul materiilor explozive.
Muniții și explozivi. 4. Legea nr.295 din 28 iunie 2004 privind regimul
armelor şi al muniţiilor.
Asanare. 5. H.G.R. nr.130 din 24.02.2005 – Normele
Proceduri de intervenție metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004 privind
regimul armelor şi muniţiilor.
6. Ordonanţa nr. 88 din 30.08.2001 publicată în
Monitorul Oficial, Partea I nr. 544 din 01/09/2001
Col. Șerban Manuel privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
serviciilor publice comunitare pentru situaţii de
 BIBLIOGRAFIE ELEMENTE GENERALE
7. Ordonanţă de urgenţă nr. 179 din 26/10/2000 În timpul conflictelor armate ce au tulburat trecutul țării
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 535 din noastre anumite zone au fost bombardate cu precădere iar muniţiile
31.10.2000 privind trecerea unităţilor militare de rămase neexplodate se vor găsi mai ales în apropierea marilor
protecţie civilă de la Ministerul Apărării Naţionale la rafinării din oraşul Ploiești, centrul oraşului București, zonele limitrofe
ale marilor noduri de cale ferată, gărilor importante şi în zona
Ministerul de Interne, precum şi modificarea şi Moldovei.
completarea Legii protecţiei civile nr. 106/1996, a
Ordonanţei Guvernului nr. 47/1994 privind apărarea
împotriva dezastrelor şi a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 14/2000 privind înfiinţarea
formaţiunilor de protecţie civilă pentru intervenţie
de urgenţă în caz de dezastre
8. Manuale și Regulamente ale Ministerului Apărării
Naţionale

Rafinăriile din Ploiești s-au construit pe vechile locaţii din

Aviaţia de bombardament, în primul război mondial nu a acţionat
perioada interbelică, iar în caz de modernizare şi dezvoltare pe
pe o scara largă însă a reuşit să provoace pagube semnificative asupra
orizontală se vor găsi, în mod cert, în zonele lor limitrofe astfel de
bunurilor materiale şi serioase pierderi în rândul populaţiei civile.
muniţii neexplodate.
Referitor la tipul şi calibrul bombelor se poate afirma ca s-au
Frontiera Uniunii Europene, zona Moldovei nu a fost puternic
folosit bombe incendiare cu calibrul de 1-20 kg, bombe explozive ce
industrializată şi în cazul dezvoltării economice rapide, există mari șanse
cântăreau în cele mai dese cazuri 3-300 kg, mai rar 500 kg şi foarte rar
ca mari cantități de muniții să fie descoperite, fiind o zonă foarte
1000 kg.
frământată în ultimul război mondial.

În urma atacurilor şi a luptelor aeriene au rămas pe teritoriul
naţional zeci de mii de bombe neexplodate, precum şi alte muniţii,
aparţinând armelor de atac şi de apărare, specialiştii pirotehnicieni
romani neutralizând o parte dintre acestea, astfel: circa 3000 de
bombe încărcate cu substanţe explozive si aproximativ 4000 bombe
incendiare şi auxiliare.
Bombardierele moderne pot duce bombe de 10.000 – 30.000
kg, dar această posibilitate nu ar mări randamentul și efectul de
distrugere, deoarece o singură bombă de 20.000 – 30.000 kg ar
distruge o suprafaţă mult mai mică, în comparaţie cu 20 –30 de
bombe de 1.000 kg, sau prin folosirea a 40 –60 de bombe de 500 kg.
La bombele rachetă, purtate de avion sau la rachetele balistice,
se forţează căderea liberă a lor prin auto propulsie, asigurată de o
încărcătură proprie de azvârlire, căderea pe traiectorie fiind dirijată
foarte precis prin radio, cameră video, laser, termodetecţie, GPS.

TIPURI DE MUNIȚIE Accidente rezultate în urma descoperirii

1. Muniţie de geniu de muniţii neexplodate şi a mânuirii
a. Explozivi imprudente a acestora
b. Mine
LOCUL ŞI DATA
2. Muniţie de infanterie NR.
CRT.
UNDE S-A CAUZA ACCIDENTULUI
PRODUS
3. Muniţie pentru aruncătoare Lina Florica, de 24 de ani a făcut un foc în curte pentru
Loc. Cernica prepararea hranei. Sub lemnele folosite pentru foc s-a
4. Muniţie de artilerie Sat Tânganu aflat şi un proiectil de artilerie perforant de cal. 37 mm
1.
( Jud. ILFOV ) care datorită încălzirii a explodat provocând moartea
5. Muniţie de aviaţie 23.01.2005 femeii.
6. Muniţie navală
7. Explozivi folosiţi în economie
8. Mecanisme explozive improvizate artizanale şi speciale
 LOCUL ŞI DATA
NR.
CRT.
UNDE S-A CAUZA ACCIDENTULUI
PRODUS LOCUL ŞI
Cetăţeanul PURCARU ALEXANDRU de 25 ani, din loc. NR. DATA
FĂRCAŞA, a descoperit pe câmp o grenadă de mână CRT. UNDE S-A CAUZA ACCIDENTULUI
Loc. FĂRCAŞA
defensivă, a dus-o acasă şi din curiozitate a încercat să o PRODUS
2. ( JUD. NEAMŢ )
demonteze, moment în care grenada a explodat
11.03.2005
rănindu-l mortal. Explozia unei capse tip CFR prin lovirea acesteia de
catre minorul Enache Cristi Relu , în zona izlazului
Loc. NĂNEŞTI
Explozia unui proiectil exploziv de 122 mm, la 30 m de comunal din Năneşti .
(Jud. Vrancea)
liziera pădurii Motca de lângă localitatea Motca, 4. Urmări: minorul a fost grav rănit la mâna dreaptă şi
21.04.2005
datorită iniţierii capsei de aprindere a focosului în urma la abdomen.
Loc. MOTCA orele 15.30
unui început de incendiu . explozia nu a produs victime S-a asanat o suprafaţă de 800 mp descoperindu-se
( Jud. IAŞI)
3. şi pagube materiale. încă 37 de capse de tip CFR .
03.04.2005
Urmări: nu au fost victime şi pagube materiale.
orele 21.00
S-a asanat o suprafaţă de 600 mp nedescoperindu-se
alte muniţii .

Bombă de aviaţie descoperită în comuna Popricani, judeţul

Iaşi, 2009 Statistici privind misiunile de asanare 2003 – 2008
 Asanarea terenurilor şi neutralizarea muniţiei rămase
neexplodate din timpul conflictelor armate se execută de către
subunităţi specializate şi specialişti pirotehnicieni din:
• Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă
sau
• serviciile de urgenţă profesioniste, după caz.
Procedurile standard de asanare a terenului de
muniţiile rămase neexplodate, comportă una
sau mai multe din următoarele operaţiuni:
cercetarea terenului de muniţiile rămase neexplodate;
detectarea muniţiilor neexplodate îngropate în pământ,
acoperite sau incluse în diversele elemente de construcţii ;
executarea lucrărilor de dezgropare, degajare şi dezvelire a
muniţiilor pătrunse în pământ, acoperite cu dărâmături sau
blocate de diferite elemente de construcţii planşee de beton şi
beton armat;
Acţiunile de asanare se desfăşoară pentru neutralizarea muniţiilor
rezultate din următoarele acţiuni:
• atacuri aeriene asupra teritoriului României;
• operaţiuni militare terestre duse în timpul războiului;
• explozii sau incendii la depozitele de muniţii sau materiale
(amestecuri) explozive;
• accidente pe timpul transportului de muniţii;
• trageri de instrucţie cu muniţie de război în poligoane special
amenajate şi care ulterior, urmează a fi redate în circuitul economic.
identificarea muniţiilor descoperite neexplodate;
distrugerea pe locul de cădere a muniţiilor periculoase la
transport ;
neutralizarea prin dezamorsare a muniţiilor rămase neexplodate
(rateuri) ;
ridicarea şi transportul la locul de depozitare sau distrugere a
muniţiilor rămase neexplodate ;
dezmembrarea şi delaborarea muniţiilor în vederea recuperării
unor elemente componente sau a metalelor;
distrugerea muniţiilor rezultate din asanări.
 PROCEDURI DE INTERVENŢIE

Metode generale privind dezamorsarea,

neutralizarea şi distrugerea mecanismelor explozive

Activitatea de control a mecanismelor explozive se desfăşoară atunci când:

• este descoperit un element de muniţie neexplodată;
• se presupune prezenţa unor elemente de muniţie neexplodată,
rezultată în urma unor explozii sau altor incidente;
• a fost primit un avertisment despre existenţa unui dispozitiv exploziv
improvizat (IED).
Capsa şi încărcătura de exploziv puse în operă pentru
distrugerea unui proiectil exploziv antitanc

PROCEDURI DE INTERVENŢIE

Metode generale privind dezamorsarea, DEZAMORSAREA este acţiunea de

neutralizarea şi distrugerea mecanismelor explozive îndepărtare a ansamblului de iniţiere
(percutor, capsă, focos) de la un
mecanism exploziv pentru a-l
Principalele metode de lucru sunt: împiedica să explodeze.
• dezamorsarea;
• neutralizarea;
• distrugerea.

Activitatea de dezamorsare a mecanismelor
explozive cuprinde, în principiu, ansamblul
activităţilor destinate pentru:
descoperirea şi localizarea precisă a mecanismelor explozive;
îndepărtarea stratului de protecţie şi/sau mascare;
stabilirea caracteristicilor tactice şi tehnice ale mecanismului exploziv;
întreruperea surselor de alimentare (când e cazul);
îndepărtarea focosului/ansamblului percutor (capsa + percutor) când este
cazul;
dezgroparea/ridicarea mecanismelor explozive;
transportul mecanismelor explozive.
DISTRUGEREA este acţiunea în urma
căreia rezultă nimicirea sau scoaterea
din luptă a mecanismelor explozive
standardizate sau nestandardizate.
NEUTRALIZAREA este acţiunea de a pune în imposibilitate, de a
manifesta, a face inofensiv (a face neutru), de a produce pierderi care
să ducă temporar la întreruperea, la limitarea sau la întârzierea
funcţionării unui mecanism exploziv.
ACTIVITATEA DE NEUTRALIZARE A MECANISMELOR EXPLOZIVE
cuprinde activităţile menţionate mai sus şi în plus scoaterea din
funcţiune a mecanismelor de întârziere (mecanice, electronice,
chimice etc.).
Activitatea de distrugere a mecanismelor
explozive standardizate sau nestandardizate
se execută în următoarele situaţii:
când mecanismul exploziv este asigurat contra deplantării şi nu se poate
neutraliza mecanismul de asigurare;
când nu se poate dezamorsa/neutraliza focosul/ansamblul percutor al
mecanismului exploziv;
atunci când schimbarea poziţiei mecanismului exploziv duce la
declanşarea exploziei;
când timpul de expirare a duratei de întârziere prestabilit este depăşit;
când tipul de mecanism exploziv este nestandardizat şi unele elemente
componente prezintă indicii care le includ în categoria celor
nedeplantabile (neutralizabile)
 Lucrările genistice executate pentru Efectele reale ale distrugerilor la bombe,
distrugerea mecanismelor explozive, în proiectile, mine, încărcături explozive se
funcţie de amplasare, loc, tipul constructiv, manifestă prin:
natura solului, trebuie să se ţină cont de:

greutatea încărcăturii explozive pe care o are

mecanismul exploziv;
caracteristicile materialului din care este construit
obiectivul protejat;
distanţa dintre locul exploziei şi obiectivul protejat;

momentul declanşării exploziei.

Zona distrugerilor totale se caracterizează prin distrugerea totală a

bunurilor materiale şi nimicirea forţei vii.

În această zonă pot să rămână încă elemente de construcţii metalice Zona distrugerilor prin sfărâmare se
sau de altă natură, dar care în urma şocului primit au fost supuse unor
deformări fizice destul de mari. caracterizează prin existenţa unor
Materialele rezultate sunt aruncate la distanţe destul de mari
distrugeri parţiale, nimicirea forţei vii,
construcţiile sunt sfărâmate, fisurate şi
se pot dărâma sub influenţa suflului
exploziei, a greutăţii proprii, dar fără să
fie aruncate în aer.

Zona distrugerilor uşoare se
caracterizează prin existenţa de fisuri în
construcţiile de cărămidă sau alte
materiale cu rezistenţă mică, distrugerea
parţială a construcţiilor uşoare din lemn,
spargerea geamurilor, nimicirea forţei vii
neadăpostite.
Aceasta cuprinde o zonă de aproximativ 2
ori raza zonei distrugerilor prin sfărâmare.
Efectele reale ale exploziei bombelor, proiectilelor,
minelor, încărcăturilor explozive dispuse/găsite la
adâncime, se caracterizează prin:
Zona de compresie - formarea unui gol, în zona
centrală;
Zona de distrugeri - distrugerea coeziunii dintre
particulele mediului într-o anumită zonă;
Zona de zguduire periculoasă - distrugerea sau
deteriorarea lucrărilor sau construcţiilor în anumite
zone.

Lucrări genistice pentru

Pentru reducerea efectelor distructive ale mecanismelor explozive în
funcţie de timp, forţe şi mijloace la dispoziție, materiale, se folosesc:
reducerea efectelor exploziilor
• împrejmuiri cu valuri de pământ (saci) garduri din bârne;
• umpluturi de pământ (nisip);
• executarea de şanţuri;
• micșorarea stratului de pământ de pe mecanismul exploziv etc.

Lucrare genistică pentru reducerea efectului de

dislocare a pământului
şi schijelor la un mecanism exploziv
 Protecţia unei clădiri cu ajutorul unui şanţ, unde ”b” este
distanţa maximă dintre marginea craterului şi tranşeea de
Lucrare genistică pentru reducerea efectelor schijelor protecţie
şi suflului la un mecanism exploziv dispus la suprafaţa
solului

Distanţele minime recomandate pentru amplasarea

zidurilor de protecţie şi a tranşeelor faţă de clădiri pentru Pentru limitarea efectelor distructive ale mecanismelor explozive în
muniţia îngropată rezolvarea incidentelor, în teren, se materializează zona EOD ce
cuprinde:

Raza a - distanţa dintre orificiul • Zona de protecţie (Zpr);

Masa totală a • Zona de siguranţă (Zs);
probabilă a de intrare şi marginea
UXO [kg]
craterului [m] probabilă a craterului [m] • Zona de risc (Zr);
• Zona periculoasă (Zper).
45,30 3,36 6,40

113,25 3,66 8,52

226,50 5,19 12,20

453,00 6,71 14,66

906,00 8,52 18,00

2265,00 11,28 22,88

 ZONA DE RISC

UXO

ZONA PERICULOASĂ

ZONA DE SIGURANȚĂ

ZONA DE PROTECȚIE

Zonele pentru limitarea efectelor distructive ale mecanismelor

explozive