Cod:F-05

SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN Ediţia:1/2012

Revizia:1/2013
MUNCĂ
SC DRV LOGISTICS SRL Pagini:32
APROB
ADMINISTRATOR
RASCU DUMITRU

PLAN DE DESFASURARE
PENTRU INSTRUIREA INTRODUCTIV GENERALĂ DE SANATATE ŞI
SECURITATE ÎN MUNCĂ A LUCRĂTORILOR
Nr. TEMA Timp de
crt. INSTRUCŢIUNEA, ARTICOLUL prezentare
I PREZENTAREA SOCIETATII 10 min
CAP.I RISCURILE DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE
PROFESIONALA SPECIFICE UNITATII
I A. RISCURILE DE ACCIDENTARE SPECIFICE UNITATII
II B. RISCURILE DE IMBOLNAVIRE PROFESIONALA 10 min
SPECIFICE UNITATII
CAP.II LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA
IN VIGOARE
I LEGEA 53/05.02.2003-NOUL COD AL MUNCII

1.1 Art . 38-39: Drepturile salariatilor-contractul de muncă

1.2 Art. 111-119: Durata timpului de munca 15min
1.3 Art. 129-138: Norma de muncă şi repausuri
1.4 Art. (175-182)-(186-191): Sanatatea si securitatea in munca
II LEGEA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA nr.
319/14.07.2006
2.1 Art 1-2: Dispozitii generale
2.2 Art. 3 - 5 Domeniul de aplicare 25min
2.3 Art. 10-11: Primul ajutor , stingerea incendiilor , evacuarea
lucratorilor , pericol grav si iminent
2.4 Art. 16-19: Informarea lucratorilor; Consultarea lucratorilor
2.5 Art. 20-21: Instruirea lucratorilor
2.6 Art. 22-23; Obligatiile lucratorilor
2.7 Art. 24-35:Supravegherea sănătăţii,accidentele de munca, bolile
profesionale
III Contraventii la legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 5 min
Art.37-38
IV NORME METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII
319/2006-H.G.1425/2006(*modificate prin HG 955/2010)
4.3 Art. 74-100: Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si
sanatatii in munca
4.4 Art. 101-107: Pericol grav si iminent de accidentare;
4.5 Art. 108-114;149-150; 173-174: Cercetarea si comunicarea
accidentelor de munca şi bolilor profesionale;
4.6 Art. 135-142: Inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a 45min
incidentelor periculoase;
V LEGEA 346 / 2002 PRIVIND ASIGURAREA PENTRU 20 min
ACCIDENTELE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE
PAUZA I 20min
VI LEGEA 464 / 2001 PRIVIND REGIMUL MATERIILOR 10 min
EXPLOZIVE
VII INSTRUCŢIUNI PRIVIND REGIMUL PRODUSELOR SI 15min
SUBSTANTELOR TOXICE ŞI PERICULOASE
VIII O.U.G. 96 / 2003 PRIVIND PROTECTIA MATERNITATII 5min
 LA LOCURILE DE MUNCA
CONSECINTE POSIBILE ALE NECUNOASTERII SI
CAP.III NERESPECTARII LEGISLATIEI DE PROTECTIE A 40min
MUNCII
PAUZA II 30 min
MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE DE PREVENIRE,
CAP.IV ALARMARE, INTERVENTIE EVACUARE SI PRIM 80min
AJUTOR ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ
PAUZA III 10 min
CAP. V TEST DE VERIFICARE A CUNOSTINTELOR 20 min
CAP.VI BILANTUL INSTRUIRII INTRODUCTIV GENERALE 15 min

BAZA LEGALA: NORMELE METODOLOGICE H.G. 1425/2006(*modificate prin HG 955/2010)

Instruirea introductiv-generală se face:
   a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
   b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
   c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
   d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
 Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective,
riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Instruirea introductiv-generală se face de către:
   a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
   b) lucrătorul desemnat; sau
   c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
   d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţii şi de riscurile specifice pentru securitate şi sănătate în
munca, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general."
Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
Sunt exceptate de la prevederile de mai sus persoanele prevăzute la art. 82,din HG 955/2010 cărora li se vor prezenta succint
activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.
 În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
 a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
 b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
 c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor.
Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.
 Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste. Rezultatul verificării va fi
consemnat în fişa de instruire.
  Lucrătorii instruiţi vor fi testaţi şi nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea
introductiv-generală.
CAP.I RISCURILE DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA SPECIFICE UNITATII
Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul normelor specifice, vizând global desfăşurarea uneia sau mai
multor activităţi în condiţii de securitate, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecărui
element al sistemului - executant - sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă, propriu proceselor de muncă
din cadrul activităţii care face obiect de reglementare.
Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii muncii constituie, alături de celelalte
reglementări juridice referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, baza pentru:
- activitatea de concepţie a echipamentelor de muncă şi a tehnologiilor;
- autorizarea funcţionării unităţilor;
- instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii muncii;
- cercetarea accidentelor de muncă, stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor.
Riscurile de accidente si imbolnaviri profesionale sunt generate de activitatea desfăşurată si depind de componentele
sistemului de muncă :Executant; Sarcina de munca; Mijloace de productie; Mediu de munca
Lucrătorii societăţii îşi desfăşoară activitatea în baza unui program de lucru zilnic, fiind instruiti şi testati periodic în ceea ce
priveşte însuşirea modului corect de deservire a mijloacelor de muncă, manipularea materialelor şi utilizarea corectă a
echipamentelor de protecţie .
Sarcina de munca
Conţinutul sarcinii de muncă este dat de totalitatea activităţilor efectuate pentru:
 utilizarea în condiţii de securitate a echipamentelor de muncă;
 verificarea si deservirea instalatiilor pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;
Se desfăşoară în baza legislaţiei, normativelor interne, instrucţiunilor proprii şi procedurilor legale/ interne existente la locul
de muncă.
Organizarea timpului de muncă şi de odihnă, munca de noapte şi prestarea orelor suplimentare
  Pentru lucrătorii administrativi angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si
de 40 de ore pe saptamana aceasta fiind stabilită în contractul de muncă şi regulamentul intern.
 Lucrătorii din activitatea societăţii care prin natura muncii lor lucreaza şi noaptea precum şi sambata, duminica si
in sarbatorile legale prin rotatie, vor fi compensaţi cu timp liber, ulterior sau in cazul imposibilitatii compensarii
prin ore libere platite prin acordarea unui spor corespunzator duratei respective de 100% din salariul de baza.
 In functie de specificul activităţii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de
munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
 Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
 Lucrătorii de noapte şi lucrătorii în schimburi beneficiază de asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă
corespunzător naturii activităţii desfăşurate
Efortul fizic
 Locul de muncă pentru lucrătorii administrativi trebuie conceput astfel încât să se elimine operaţiile manuale de
manipulare
 Dacă nu este posibilă eliminarea operaţiilor manuale de manipulare, trebuie să existe la locul de muncă mijloace
tehnice pentru a le limita
 Dacă luicrătorii trebuie să ridice sau să depună sarcini, greutatea fiecărei sarcini, înălţimea la care sarcina trebuie
apucată şi la care trebuie depusă, numărul de sarcini pe oră care trebuie deplasate (în perioade normale şi de vârf),
trebuie să fie cunoscute de lucrători.
 In timpul manipularii manuale a maselor, lucrătorii trebuie sa aiba vizibilitate.Se interzice transportul prin purtare a
maselor care impiedica vizibilitatea.
 Manipularea in acelasi timp a doua sau mai multe obiecte se va face numai daca sunt fixate intre ele
corespunzator.Se interzice transportul maselor care sunt instabile intre ele.
 Traseul pe care il parcurge lucrătorul in timpul transportului prin purtare nu trebuie sa fie cu obstacole ,instabil sau
alunecos.
 Manipularea si transportul prin purtare a maselor care au margini sau suprafete taietoare sau care datoria naurii lor
pot produce leziuni ale mainilor se va face numai cu palmare.
 In cazul in care se realizeaza transporturi pe planuri inclinate acestea terbuie sa aiba stabilitate si trebuie sa fie
prevazuti cu parapeti de protectie.
 Obiectele ambalate in cutii, lazi etc, trebuie fixate in interiorul ambalajelor.Se interzice transportul prin purtare a
maselor nefixate corespunzator in cutii,lazi etc.
 Se interzice transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere corespunzatoare.
 Se interzice manipularea de catre un singur lucrător a maselor cu centre de greutate excentrice ,care pot genera
dezechilibrari.
 Suprafetele cailor de circulatie pentru persoane trebuie sa fie netede si nealunecoase,iar cele destinate circulatiei
vehiculelor trebuie sa nu prezinte denivelari, sa fie rezistente la compresiune,socuri,uzura.
 Caile de circulatie pentru lucrători si trecerile amplasate la inaltime vor fi protejate cu balustrade inalte de cel putin
1m ,prevazute cu legaturi de separatie orizontale intermediare,iar la partea inferioara cu o bordura inalta de cel putin
10cm.
Efortul mental
 La conceperea sarcinii de muncă pentru lucrătorii din activitatea medicală s-a ţinut cont şi de conţinutul şi
intensitatea efortului mental pe care aceştia îl depun pentru efectuarea sarcinii de muncă sau de altă natură pe care o
fac asupra activităţilor ce le desfăşoară în cadrul societăţii
Munca femeilor
 Conducerea societăţii a evaluat, gradul şi durata de expunere a angajatelor (femei gravide, lăuze şi care alăptează) la
agenţi, procese sau condiţii de muncă ce pot constitui riscuri pentru securitatea şi sănătatea acestora
 S-au luat măsuri de prevenire a acestor riscuri în cadrul societăţii.
Munca tinerilor
 S-au evaluat riscurile specifice existente pentru tineri, legate de activitatea pe care aceştia o desfăşoară
 Se asigură evaluarea şi supravegherea medicală periodică a tinerilor.
 Tinerii sunt informaţi asupra riscurilor şi măsurilor de prevenire stabilite.
 La încadrarea tinerilor s-a ţinut cont de riscurile specifice pentru securitatea şi sănătatea acestora
 Programul de lucru al tinerilor este stabilit corespunzător.
Operatiunile efectuate de lucrători administrativi sau de execuţie din cadrul societăţii care presupun LUCRU LA
INALTIME, conducerea societăţii a luat măsuri ca aceste activităţi să fie conditionate de:
 examen medical specific;
 virsta: 18-55ani;
 echipament special de protectie
 individual:casca, centuri de siguranta, centuri port scule;
 colectiv: schela de lucru, ingradirea perimetrului de lucru;
Mijloace de muncă
Mijloacele de muncă sunt: totalitatea mijloacelor pe care un lucrător le foloseşte pentru desfăşurarea cu succes a sarcinii
sale de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte etc.)
La alegerea echipamentelor tehnice s-au luat în considerare şi aspectele privind securitatea şi sănătatea în muncă:
 Echipamente tehnice certificate
 Echipamente tehnice care sa asigure siguranţa lucrătorilor care le folosesc cât şi a pacienţilor.
Conducătorii direcţi a locurilor de muncă urmăresc permanent dacă:
  Verificările şi întreţinerea echipamentelor tehnice sunt efectuate şi înregistrate corespunzător- art.15 (19) Norme
Metodologice 1425/2006(*modificate);
 Utilizarea echipamentelor tehnice este permisă numai lucrătorilor desemnaţi şi instruiţi adecvat;
 Reglarea, repararea, modificarea sau întreţinerea echipamentelor tehnice este permisă numai lucrătorilor desemnaţi
şi instruiţi adecvat;
 Lucrătorii dispun de informaţii adecvate şi de instrucţiuni scrise privind utilizarea echipamentelor tehnice;
 Echipamentul tehnic este amplasat, instalat şi utilizat corespunzător- art.15 (19) Norme Metodologice 1425/2006
 Există pentru fiecare echipament tehnic o carte tehnică sau alt document similar;
 Există pentru fiecare echipament tehnic un document în care să fie specificate măsurile de securitatea muncii;
 Echipamentul tehnic este prevăzut cu mijoace de protecţie adecvate;
 Probele experimentale ale echipamentelor tehnice sunt executate sub conducerea unui lucrător desemnate şi cu
aplicarea unor măsuri speciale de securitatea muncii;
 Echipamentele tehnice sunt prevăzute cu avertizări şi marcaje corespunzătoare;
 Echipamentele tehnice respectă principiile ergonomice de proiectare şi utilizare;
 Sistemele de comandă asigură exploatarea echipamentului tehnic în condiţii de securitate;
 Echipamente tehnice mobile, cu sau fără autopropulsie sunt corespunzătoare pentru a fi deplasate;
 Echipamentele tehnice mobile sunt construite astfel încât să se asigure exploatarea în condiţii de securitate;
 Lucrătorii care exploatează echipamentele tehnice mobile sunt instruiţi corespunzător;
 S-au stabilit măsuri tehnice şi organizatorice adecvate pentru prevenirea accidentării lucrătorilor care se deplasează
pe jos;--Instalaţii sub presiune, de ridicat şi transportat sunt în bună stare de funcţionare;
 Instalaţiile sub presiune, de ridicat şi transportat sunt avizate tehnic şi verificate de ISCIR;
 Intervenţiile la aceste instalaţii se realizează numai de către lucratori calificat, instruit şi autorizat în acest scop;
 Echipamentele tehnice sunt marcate în mod corespunzător;
 Toate echipamentele tehnice sunt certificate si corspund scopului pentru care au fost achizitionate.
Mediu de munca
Mediul de muncă: ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care unul sau mai mulţi executanţi îşi
realizează sarcina de muncă.
In cadrul societăţii au fost verificate şi stablite la toate locurile de muncă condiţiile în care se realizează sarcina de muncă şi
s-au luat următoarele măsuri
 S-a analizat posibilitatea suprimării sau reducerii surselor de degajare a noxelor acolo unde acestea există;
 S-au efectuat măsurători ale nivelului de noxelor în locurile unde acestea nu pot fi suprimate sau reduse şi s-a acordat
lucrătorilor echipamente de protecţie corespunzătoare sau de închiderea a mijloacelor de muncă în carcase în care se
creează depresiune;-utilizarea instalaţiilor de ventilare locală;-utilizarea instalaţiilor de ventilare generală.
 Instalaţia de ventilare asigură eliminarea sau reducerea până la limitele admise a noxelor:
-fumuri, gaze şi vapori toxici sau nocivi; -substanţe sau amestecuri explozive;-substanţe iritante sau mirositoare;
pulberi de orice natură;-căldură; -umiditate; -curenţi de aer.
 Echipamentele tehnice susceptibile să producă poluarea aerului la locul de muncă sunt prevăzute din concepţie cu sisteme
eficiente de captare a noxelor ;
 Instalaţiile de ventilare destinate combaterii noxelor foarte periculoase sau cu pericol ridicat de incendiu/explozie sunt
întreţinute corespunzător :
 verificare periodică prin măsurători şi determinări specifice;
 -remedierea operativă a deficienţelor constatate.
 Există instalaţii de ventilare de avarie corespunzătoare ;
 Instalaţiile de ventilare pentru introducerea aerului proaspăt şi cele prevăzute cu camere de amestec pentru recirculaţia
aerului corespund cerinţelor normelor în vigoare ;
 Instalaţia de ventilare are prevăzute măsuri pentru combaterea electricităţii statice;
 S-a verificat prin măsurători eficacitatea legăturii la pământ;
 În cazul ambianţelor calde sau reci, lucrătorilor li se acordă echipamentele individuale de protecţie adecvate;
 Aceste echipamente asigură protecţia împotriva riscurilor existente;
 Aceste echipamente permit realizarea sarcinilor de muncă în condiţii corespunzătoare;
 Lucrătorii au la dispoziţie băuturi răcoritoare sau calde;
 Condiţiile de iluminat au constituit obiectul unor analize la nivelul secţiei sau atelierului;
 Nivelul de iluminare de la locul de muncă corespunde valorilor minime prescrise de legislaţia de securitatea muncii;
 Sursele luminoase sau reflecţiile lor sunt vizibile în centrul câmpului vizual al locului de muncă;
 S-au luat măsuri pentru evitarea zonelor de umbră;
 Sistemul de iluminat corespunde caracteristicilor locului de muncă:
 -iluminatul general uniform se foloseşte acolo unde se execută activităţi similare pe toată suprafaţa încăperii sau
când poziţia locurilor de muncă sau a lucrătorilor se modifică frecvent în timpul lucrului;
 -iluminatul general localizat se foloseşte la locurile de muncă unde sunt necesare niveluri de iluminare diferite şi
nu este posibilă utilizarea iluminatului local;
 -iluminatul combinat se foloseşte la locurile de muncă unde sunt necesare niveluri diferite de iluminare, iar
iluminatul general nu poate asigura cerinţele de calitate corespunzătoare.
 Lucrătorii pot să modifice individual iluminatul locului lor de muncă în funcţie de sarcina pe care o realizează;
 Lucrările care solicită eforturi pentru aparatul vizual sunt executate totdeauna de aceiaşi lucrători;
 Sunt respectate pauzele prevăzute în cursul schimbului de lucru;
 Sistemul de iluminat artificial este în permanenţă în stare de funcţionare;
 Se asigură curăţarea regulată a geamurilor (asigurarea iluminatului natural);
 Există sistem de iluminat de siguranţă;
 După efectuarea unor modificări ale instalaţiei de iluminat s-a făcut verificarea nivelului de iluminare;
 Se realizează măsurări ale nivelului de zgomot, periodic şi după modificări ale locului de muncă ;
 Nivelul de zgomot măsurat depăşeşte limitele maxime admise de  ;
 Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora participă la determinările şi măsurările de zgomot efectuate ;
 Angajatorul asigură păstrarea rapoartelor de măsurare a zgomotului şi fişelor privind starea auzului lucrătorilor;
 Medicul, Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora au acces la aceste date ;
 La locurile de muncă unde expunerea lucratoriă zilnică a unui angajat depăşeşte 80 dB(A) sau când valoarea maximă a
presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa, s-au luat măsuri ca Lucrătorii şi/sau reprezentanţii
acestora să fie informaţi şi instruiţi corespunzător
 Locurile de muncă unde expunerea lucratoriă zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB(A) sau unde valoarea maximă a
presiunii acustice instantanee neponderate depăşeşte 200 Pa sunt marcate cu panouri de semnalizare a obligativităţii
purtării EIP, iar accesul este limitat;--Pentru aceste locuri de muncă s-au întreprins următoarele acţiuni:
 identificarea cauzelor nivelului de zgomot ridicat;
 -stabilirea unui program de măsuri tehnico-organizatorice de reducere a expunerii lucrătorilor la zgomot;
 Lucrătorii au la dispoziţie EP împotriva zgomotului ;
 Lucrătorii utilizează în mod corect şi curent EP din dotare;
 Calitatea EP este corespunzătoare:
 EP trebuie să fie certificate, iar achiziţionarea se face numai împreună cu certificatul de conformitate;
 EP trebuie să asigure un nivel de zgomot la urechea persoanei sub 80 dB(A).
 Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sunt consultaţi la alegerea modelului de EP ;
 La locurile de muncă unde expunerea lucratoriă zilnică la zgomot a lucrătorilor nu poate fi redusă sub 85 dB(A) este
asigurată examinarea stării auzului lucratoriului, atât la angajare, cât şi periodic;
 Dacă s-au pus în evidenţă depăşiri ale limitelor maxime admise de zgomot s-au luat măsuri tehnice pentru reducerea
acţiunii nocive a zgomotului;
 măsuri de combatere a zgomotului la sursă;
 -măsuri de izolare a surselor de zgomot (ecrane sau carcase fonoizolante);
 -măsuri de combatere a zgomotului la receptor (cabine fonoizolante).
 Lucrătorii sunt instruiţi privind riscul expunerii la acţiunea zgomotului şi modul de utilizare a EP ;
 Programul de lucru pe posturi de muncă a fost stabilit în funcţie de durata expunerii la zgomot ;
 S-au luat măsuri de prevenire a propagării zgomotului la locurile de muncă învecinate ;
 Dispozitivele de insonorizare cu care sunt eventual dotate unele maşini sau instalaţii împiedică operatorii de a avea
informaţiile necesare bunei lor funcţionări;
 S-au efectuat la locul de muncă măsurări ale nivelului de vibraţii de către persoane autorizate ;
 S-au luat măsuri ca nivelurile de vibraţii să nu depăşească limitele admise  ;
 Problema vibraţiilor a fost cuprinsă în raportul de medicina muncii al medicului unităţii;
 Pentru vibraţiile cu acţiune locală transmise sistemului mână-braţ au fost luate măsuri preventive medicale, tehnice şi
organizatorice;
La nivelul societăţii , riscurile de accidentare sunt generate de următoarele împrejurări :
- căderea la acelaşi nivel şi de la înălţime ; -căderea şi prăbuşirea de materiale sau obiecte ; -prinderea, lovirea sau strivirea
de dispozitivele si accesoriile acţionate manual sau electric în funcţiune; -contact cu curent electric; -contact cu substante
fierbinti- arsuri ; -manipularea necorespunzătoare a materialelor;-neutilizarea corectă a EP. din dotare,prinderea, lovirea sau
strivirea de mijloace de transport;- stres ; altercatii intre lucrători ; -intepaturi si taieturi datorate neutilizarii corecte a
echipamentelor de muncă ;-accidente de circulatie cu autovehiculele societăţii;
MĂSURI DE PREVENIRE A RISCURILOR DE ACCIDENTE ŞI A ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE
La nivelul societăţii trebuie avute în vedere următoarele măsuri :
1. MĂSURI TEHNICE
Ansamblu de măsuri ce se referă la mijloacele de producţie şi mediul de muncă.
 Tehnologii de lucru adoptate cu risc minim ;
 Amplasarea postului de lucru conform principiilor ergonomice de organizare a locului de muncă - făcând eficientă
munca fiecăruia;
 Se vor monta afişe, panouri de avertizare a depăşirii parametrilor de securitate in perimetrele unde exista pericole de
cadere in gol de la inaltime sau de electocutare la panourile care nu au fost scoase de sub tensiune;
 La locul de muncă, pe echipamente vor fi afişate instrucţiuni tehnologice şi instrucţiuni de lucru;
 Locul de muncă va fi semnalizat corespunzător din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii.
2. MĂSURI ORGANIZATORICE
Sunt ansamblu măsurilor referitoare la executant şi sarcina de muncă
 Instruirea lucratoriului în domeniul securităţii muncii conform H.G.1425/2006 (*modificat prin HG 955/2010);
 Luând în considerare factorii de risc generaţi de procesul de producţie Lucrătorii trebuie dotaţi cu diferite
sortimente de echipament de protecţie;
  În vederea prevenirii bolilor profesionale şi totodată depistarea unor boli care împiedică buna desfăşurare a muncii
şi afectarea capacităţii de muncă, trebuie asigurată supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor, prin contractarea
in acest sens a serviciilor specializate de medicina muncii.
3. MĂSURI IGIENICO-SANITARE
o Pentru grupurile sanitare care sunt în cadrul societăţii se asigură în permanenţă săpun şi prosoape de hârtie de
unică folosinţă.
o În cadrul societăţii s-a amenajat vestare cu locuri de păstrare a hainelor si de servire a mesei de către lucrători.
CAP.II LEGISLATIA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA IN VIGOARE
I.- Legea nr.53/2003 - Codul Muncii(*republicat şi actualizat-2010)
1.1-Drepturile salariatului
Art. 38 Lucrătorii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte
renunţarea sau limitarea drepturilor recunoscute de lege lucrătorilor este lovită de nulitate.
Art. 39 (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a)     dreptul la salarizare pentru munca depusă; -dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;-dreptul la concediu de odihnă anual; -
dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;-dreptul la demnitate în muncă; -dreptul la securitate şi sănătate în muncă; -
dreptul la acces la formarea profesională; -dreptul la informare şi consultare;- dreptul de a lua parte la determinarea şi
ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă; -dreptul la protecţie în caz de concediere; - dreptul la negociere
colectivă; - dreptul de a participa la acţiuni colective; -dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
(2) Lucrătorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
-obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului; -obligaţia de
respectare a prevederilor cuprinse în regulamentul intern, contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul
individual de muncă; -obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu; -obligaţia de respectare a
disciplinei muncii; -obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate; -obligaţia de respectare a
secretului de serviciu.
1.2-Durata timpului de muncă
 Art. 111.  -Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia
angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă,
contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
 Art. 112. - (1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40
de ore pe săptămână.
 (2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe
săptămână.
 Art. 113. - (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5
zile, cu două zile de repaus.
 (2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de
muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
 Art. 114. - — (1) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele
suplimentare.
(2) Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe
săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu
depășească 48 de ore pe săptămână.
(3) Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin
contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni.
(4) Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, din motive
obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata
perioadei de referință stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referință care în niciun caz să nu depășească 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referință prevăzute la alin. (2)—(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual
și situațiile de suspendare a contractului individual de muncă.
(6) Prevederile alin. (1)—(4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
 Art. 115. - (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau
individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
 (2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
 Art. 116. - (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi
în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în
absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
 (2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
 Art. 117. - Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate
la sediul angajatorului.
 Art. 118. — (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în
cauză.
(2) Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.
(3) Durata zilnică a timpului de muncă este împărțită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la
locul de muncă și o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul își alege orele de sosire și de plecare, cu respectarea
timpului de muncă zilnic.
(4) Programul individualizat de muncă poate funcționa numai cu respectarea dispozițiilor art. 112 și 114.
Art. 119. — Angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune
controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat
Norma de muncă
1.3- Art. 129. — Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operațiunilor sau lucrărilor de către o persoană
cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condițiile unor procese tehnologice și de muncă determinate. Norma
de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfășurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în
cadrul programului de muncă.
Art. 130. — Norma de muncă se exprimă, în funcție de caracteristicile procesului de producție sau de alte activități ce se
normează, sub formă de norme de timp, norme de producție, norme de personal, sferă de atribuții sau sub alte forme
corespunzătoare specificului fiecărei activități.
Art. 131. — Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariați.
Art. 132. — Normele de muncă se elaborează de către angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care
nu există normative, normele de muncă se elaborează de către angajator după consultarea sindicatului reprezentativ ori, după caz, a
reprezentanților salariaților.
Repausuri periodice
Art. 133. — Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă.
Pauza de masă și repausul zilnic
Art. 134. — (1) În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauză de
masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puțin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a
timpului de muncă este mai mare de 4 ore și jumătate.
(3) Pauzele, cu excepția dispozițiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil și din regulamentul intern, nu se vor
include în durata zilnică normală a timpului de muncă.
Art. 135. — (1) Salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
(2) Prin excepție, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Art. 136. — (1) Muncă în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariații se
succed unul pe altul la același post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, și care poate fi de tip
continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activități în intervale orare diferite în raport cu
o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual de muncă.
(2)Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în cadrul programului de muncă în schimburi.
Repausul săptămânal
Art. 137. — (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a
activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin
regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau,
după caz, prin contractul individual de muncă.
(4) În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu
poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul
sindicatului sau,după caz, al reprezentanților salariaților.
(5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit
art. 123 alin. (2).
Art. 138. — (1) În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor
măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea
efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalațiilor sau clădirilor unității, repausul
săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări.
(2) Salariații al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condițiile alin. (1) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite
potrivit art. 123 alin. (2).
1.4-Sănătatea şi securitatea în muncă
Art. 175. — (1) Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă.
(2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.
(3) Obligațiile salariaților în domeniul securității și sănătății în muncă nu pot aduce atingere responsabilității angajatorului.
(4) Măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligații financiare pentru salariați.
Art. 176. — (1) Dispozițiile prezentului titlu se completează cu dispozițiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă
aplicabile, precum și cu normele și normativele de protecție a muncii.
(2) Normele și normativele de protecție a muncii pot stabili:
a) măsuri generale de protecție a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, aplicabile tuturor
angajatorilor;
b) măsuri de protecție a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activități;
c) măsuri de protecție specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispoziții referitoare la organizarea și funcționarea unor organisme speciale de asigurare a securității și sănătății în muncă.
Art. 177. — (1) În cadrul propriilor responsabilități angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securității și
sănătății salariaților, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare și pregătire, precum și
pentru punerea în aplicare a organizării protecției muncii și mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ține seama de următoarele principii generale de
prevenire:
a) evitarea riscurilor; -b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; -c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea locurilor de muncă și alegerea chipamentelor și
metodelor de muncă și de producție, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone și a muncii repetitive, precum și
a reducerii efectelor acestora asupra sănătății;
e) luarea în considerare a evoluției tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecție colectivă cu prioritate față de măsurile de protecție individuală;
i) aducerea la cunoștința salariaților a instrucțiunilor corespunzătoare.
Art. 178. — (1) Angajatorul răspunde de organizarea activității de asigurare a sănătății și securității în muncă.
(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea și sănătatea în muncă.
(3) În elaborarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau, după caz, cu
reprezentanții salariaților, precum și cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 179. — Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în
condiţiile legii.
Art. 180. — (1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator împreună cu
comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă
sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se
efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.
Art. 181. — (1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul
muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru
crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de
pericol iminent.
Art. 182. — (1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune limitarea sau
interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru
salariaţi.
(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului să solicite
organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi
periculoase, pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.
Protectia salariatilor prin servicii medicale
Art. 186. — Angajatorii au obligația să asigure accesul salariaților la serviciul medical de medicină a muncii.
Art. 187. — (1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu
asigurat de o asociație patronală.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcție de numărul de salariați ai
angajatorului,potrivit legii.
Art. 188. — (1) Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de
muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociație patronală.
(2) Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
Art. 189. — (1) Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în:
a) prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectivă a condițiilor de igienă și sănătate în muncă;
c) asigurarea controlului medical al salariaților atât la angajarea în muncă, cât și pe durata executării contractului individual
de muncă.
(2) În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului
de muncă sau a felului muncii unor salariați, determinată de starea de sănătate a acestora.
(3) Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de securitate și sănătate în muncă.
Art. 190. — (1) Medicul de medicină a muncii stabilește în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătățirea mediului
de muncă din punct de vedere al sănătății în muncă pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator și sunt supuse avizării comitetului de securitate și sănătate
în muncă.
Art. 191. — Prin lege specială vor fi reglementate atribuțiile specifice, modul de organizare a activității, organismele de
control, precum și statutul profesional specific al medicilor de medicină a muncii.
-II- Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
2.1- Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în munca
a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea
lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii,
instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.
ART. 2 Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în
vederea efectuării de lucrări cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în
munca.
2.2- Domeniu de aplicare
ART. 3
(1) Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
ART. 4
 (1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice
din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundatii şi pentru realizarea
măsurilor de protecţie civilă, vin în contradictie cu prezenta lege.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se seama de
principiile stabilite prin prezenta lege.
ART. 5
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului
de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi
casnice; - b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv
şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în
perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul
comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională
şi persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoana aleasă,
selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, sa îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte
problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în munca;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitării
sau diminuării riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de munca ori
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în
condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională
sau legată de profesiune;
g) accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul
procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel
puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi
fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului, în procesul de munca;
i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja
impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi
orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice
alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar prilejul declansator pentru
a produce un accident în orice moment;
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se pregătesc elevii,
studenţii, ucenicii, precum şi somerii în perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în munca - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune
condiţii în desfăşurarea procesului de munca, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor
persoane participante la procesul de munca;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de
noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca sau/şi din comportamentul neadecvat al
factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil
sa producă pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unităţii, abilitate sa presteze servicii de protecţie şi
prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, conform legii;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor îngrijiri
medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
r) boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanţi sunt de natura
profesională.
2.3-Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor,pericol grav şi iminent
Art. 10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii
activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de
urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de
stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate
mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.
Art. 11. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile
implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat
locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor
excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie să fie
prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane,
atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în
conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în care aceştia
acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.
2.4-Informarea lucrătorilor- Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 16. - (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel
încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare
privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate
exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele
la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.
Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu
prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile
de control şi autorităţile competente în domeniu.
Art. 18. - (1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la discutarea tuturor
problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică: - consultarea lucrătorilor; - dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă
propuneri; -participarea echilibrată.
(3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultaţi în
prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la: - orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în
muncă; -desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi cu privire la
activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1); -informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 şi 17;
d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4); -e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art.
20 şi 21.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite
angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru
lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol.
(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi
prejudiciaţi din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea
exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.
(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au
dreptul să apeleze la autorităţile competente, în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către
angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde
posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.
Art. 19. - În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se înfiinţează, se
organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în muncă.
2.5-Instruirea lucrătorilor
Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de
muncă şi postului său: - la angajare; -la schimbarea locului de muncă sau la transfer; -la introducerea unui nou echipament
de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; - la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
- la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie: -adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri; -periodică şi ori
de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în
întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în
muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire
corespunzătoare.
Art. 21. - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a
reprezentanţilor acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara
întreprinderii şi/sau unităţii.
2.6-Obligaţiile lucrătorilor
Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu
instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire
profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul
procesului de muncă.
Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de
producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul
destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate
să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea
oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii
lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se
asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de
activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a
acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe
care aceştia le desfăşoară.
2.7-Supravegherea sănătăţii
Art. 24. - Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind
securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale.
Art. 25. - (1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea
sănătăţii la intervale regulate.
(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.
Accidente de muncă
Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi
culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi
omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la
adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă,
şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă
organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau
de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată
victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea
sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă,
utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea lucratoriă, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament
pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din
întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în
timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de lucratoriul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte,
convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din
cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în
timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de
teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului
acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul
normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau
de circulaţie în vigoare.
Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi
la asigurător, potrivit legii.
Bolile profesionale
Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt,
de asemenea, boli profesionale.
Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate
publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri
pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu
inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială şi a municipiului
Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de
Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de
muncă.
Grupuri sensibile la riscuri
Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii,
precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri
specifice.
III-Contraventii la legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006
Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea
îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de
îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta
prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
Art. 38. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea
în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.
(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor
deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar
fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
III. NORME METODOLOGICE- H.G.1425/2006(*modificat prin HG 955/08.09.2010) de aplicare a prevederilor Legii
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
4.3-  Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
   Art. 74. - Prezentul capitol stabileşte procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,
în conformitate cu art. 20 din lege.
   Art. 75. - Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
   Art. 76. - (1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii se
efectuează în timpul programului de lucru.
   (2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
   Art. 77. - Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
   a) instruirea introductiv-generală;
   b) instruirea la locul de muncă;
   c) instruirea periodică.
   Art. 78. - La instruirea lucratoriului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici
de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de
calculator.
   Art. 79. - Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
   Art. 80. - Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.
   Art. 81. - (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod
obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a
duratei şi datei instruirii.
   (2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.
   (3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele
care au efectuat şi au verificat instruirea.
   (4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a fişei de
aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.
"(5) Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de
muncă."
   Art. 82. - (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia altor
participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileşte, prin regulamentul
intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în
întreprindere şi/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de
servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile specifice
întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
   (3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în
anexa nr. 12.
   (4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către
angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de
către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
(5) Reprezentanţii autorităţilor competente cu atribuţii de control vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către
angajator, fără a se întocmi fişa de instruire."
  Instruirea introductiv-generală
Art. 83. - Instruirea introductiv-generală se face: - la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
-lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; - lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la
alta; - lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
   Art. 84. - Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii
respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la
nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
   Art. 85. - Instruirea introductiv-generală se face de către: -angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă; sau - lucrătorul desemnat; sau - un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau serviciul
extern de prevenire şi protecţie.
   Art. 86. - Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
   Art. 87. - (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi sănătate
în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
   (2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.
   (3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li se vor prezenta succint activităţile,
riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.
   Art. 88. - (1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
   a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
   b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
   c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
   d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor.
   (2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator.
   Art. 89. - (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.
   (2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
   (3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în
instruirea introductiv-generală.
  Instruirea la locul de muncă
 Art. 90. - (1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor
pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie lanivelul fiecărui loc de
muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de muncă în
cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
   Art. 91. - (1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20
de persoane.
   (2) Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
   Art. 92. - (1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
   (2) Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către
conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: - angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă; sau - lucrătorul desemnat; sau un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; -sau serviciul
extern de prevenire şi protecţie.
   Art. 93. - (1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat
atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire şi
protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav şi iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau
postului de lucru;
e) demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea
echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor, aspecte care sunt
obligatorii."
   Art. 94. - Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea
cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.
  Instruirea periodică
Art. 95. - Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are drept scop reîmprospătarea şi actualizarea
cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
   Art. 96. - (1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
   (2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin
instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru.
(21) Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni."
   (3) Pentru lucratoriul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
   (4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către
angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor
semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.
   (5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
   Art. 97. - Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de
prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
   Art. 98. - Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
   a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
   b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice
ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei
de noi riscuri în unitate;
   c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
   d) la executarea unor lucrări speciale;
   e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
   f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
   g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
   Art. 99. - Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de
către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
   a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
   b) lucrătorul desemnat; sau
   c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
   d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
   Art. 100. - Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a
asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care
efectuează instruirea.
 4.4- Pericol grav şi iminent de accidentare; Zone cu risc ridicat şi specific
Art. 101. - Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din lege, poate fi
constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care
întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă.
   Art. 102. - La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de
securitate: - oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii; - evacuarea lucratoriului din zona periculoasă; - anunţarea
serviciilor specializate; -anunţarea conducătorilor ierarhici; -eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol
grav şi iminent.
   Art. 103. - (1) În vederea realizării măsurilor prevăzute la art. 102 lit. a), în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care
trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.
   (2) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie:
  a) să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;
   b) să afişeze planul de evacuare la loc vizibil;
   c) să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să verifice modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.
   (3) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:
   a) să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest sens;
   b) să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
   (4) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie să stabilească modul operativ
de anunţare la nivel ierarhic superior.
   (5) În vederea realizării măsurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie:
   a) să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi
dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei;
   b) să stabilească serviciile specializate care pot interveni.
   Art. 104. - Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la art. 102, ţinând seama de natura
activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afara celor implicate
direct în procesul muncii.
   Art. 105. - Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege trebuie să conţină nominalizarea şi
localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste
zone.
   Art. 106. (1) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat şi specific.
(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea
în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor."
   Art. 107. - Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu risc ridicat şi specific
constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi prevenire.
4.5-Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor
periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor profesionale
  Comunicarea evenimentelor
 Art. 108. - (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 şi art. 27 alin. (1) din lege.
   (2) Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor
acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.
   (3) Evenimentul produs în condiţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) şi e) din lege, dacă a avut loc în afara întreprinderii
şi/sau unităţii şi nu a avut nici o legătură cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia s-a
produs, de către orice persoană care are cunoştinţă despre producerea evenimentului.
   Art. 109. - Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii, conform modelului prevăzut în anexa
nr. 13: -denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul, denumirea/numele angajatorului la
care este/a fost angajat accidentatul; - sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului; - locul unde s-a produs
evenimentul; - data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat accidentatul; -numele şi prenumele
victimei; -datele lucratorie ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte persoane în întreţinere, ocupaţia,
vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă; - împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive; -consecinţele accidentului;
- numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul; - data comunicării; - unitatea sanitară cu paturi la care a fost
internat accidentatul.
   Art. 110. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, în care printre
victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul
la inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs.
   Art. 111. - (1) Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea
evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care
menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa
lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.
   (2) În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, se vor face, după
posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau
poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor constitui probe în
cercetarea evenimentului.
   (3) Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul său legal
va consemna pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului.
   Art. 112. - (1) Inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc evenimentul va comunica Inspecţiei Muncii:
- incidentul periculos; - evenimentul care a avut ca urmare un deces; -evenimentul care a avut ca urmare un accident
colectiv; -evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidentă; -evenimentul care a avut ca urmare
un accident urmat de invaliditate, " evenimentul care a avut ca urmare dispariţia unei/unor persoane."
"(2) Evenimentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se vor comunica Inspecţiei Muncii după primirea deciziei de încadrare
într-un grad de invaliditate."
   (3) Comunicarea către Inspecţia Muncii va cuprinde informaţiile prevăzute la art. 109.    Art. 113. - (1) La solicitarea
organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea sanitară care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va
pronunţa în scris cu privire la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
   (2) Unitatea sanitară prevăzută la alin. (1) va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator, în vederea
determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte
similare acestora, precum şi pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de muncă, urmând să
comunice rezultatul determinărilor specifice în termen de 5 zile lucrătoare de la obţinerea acestora.
   (3) În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de muncă va solicita în scris unităţii medico-legale
competente un raport preliminar din care să reiasă faptul că decesul a fost sau nu urmarea unei vătămări violente, în
conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de
medicină legală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, şi legislaţiei subsecvente.
   (4) Unitatea medico-legală va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu
prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, şi ale legislaţiei
subsecvente.
   (5) Unitatea medico-legală va transmite raportul de constatare medico-legală în termenul prevăzut la art. 29 alin. (3) din
lege.
   (6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, care a
emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 3 zile lucrătoare de la
data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.
   Art. 113. - (1) La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea sanitara care acorda asistenta
medicala de urgenta se va pronunta in scris cu privire la diagnosticul provizoriu, in termen de maximum 3 zile lucratoare de
la primirea solicitarii.
   (2) Unitatea sanitara prevazuta la alin. (1) va lua masuri pentru recoltarea imediata a probelor de laborator, in vederea
determinarii alcoolemiei sau a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte
similare acestora, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de munca, urmand sa
comunice rezultatul determinarilor specifice in termen de 5 zile lucratoare de la obtinerea acestora.
   (3) In caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita in scris unitatii medico-legale
competente un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost sau nu urmarea unei vatamari violente, in
conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
medicina legala, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si legislatiei subsecvente.
   (4) Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de munca in conformitate cu
prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si ale legislatiei
subsecvente.
   (5) Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala in termenul prevazut la art. 29 alin. (3) din
lege.
„(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de munca, care a
emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 5 zile lucrătoare de la
data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia s-a produs accidentul"
Semnalarea bolilor profesionale
„Art.149 - Orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicaţia acută profesională, se va semnala obligatoriu de către
toţi medicii, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale
profilactice, consultaţii medicale de specialitate.".
   Art. 150. - (1) Medicul care suspecteaza o boala profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr.
19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau
cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala.
   (2) Medicul specialist de medicina muncii examineaza bolnavul, stabileste diagnosticul de profesionalitate si completeaza
fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului
Bucuresti, in termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.
Bolile legate de profesie
Art. 173. - Lista bolilor legate de profesiune este prezentată în anexa nr. 23.
   Art. 174. - Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub
forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice
de normalizare a condiţiilor de muncă.
4.6- Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase
Art. 135. - Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza procesului-verbal de cercetare.
Art. 136. - (1) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de contract, comandă sau alte forme
legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la care este încadrată victima, se înregistrează
potrivit clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate.
(2) În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru
toate situaţiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează
de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea
accidentului.
(3) Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă, la domiciliul clientului, se înregistrează
de către angajatorul la care este/a fost angajată victima.
 (4) Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea
altui angajator se înregistrează de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului.
 (5) Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de
reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.
 (6) Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor activităţi, se înregistrează de către instituţia sau angajatorul care a organizat acţiunea respectivă.
 (7) Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de
vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat din
întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la care s-a produs accidentul.
 (8) În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de
vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat, produs
în afara întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are nici o legătură cu acesta, înregistrarea se face conform legii.
 (9) Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de
angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului,
conform concluziilor cercetării.
 (10) Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de
angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului,
conform concluziilor cercetării.
 (11) Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării unor măsuri de securitate de către un alt
angajator, se înregistrează de către angajatorul din vina căruia s-a produs accidentul.
 Art. 137. - Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la înregistrarea accidentelor de muncă,
inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză.
Art. 138. - (1) Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea
decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti,
conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
   (2) Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. (1), este data înscrisă în hotărârea judecătorească ca
fiind data decesului.
   (3) Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica, imediat, numărul şi data hotărârii judecătoreşti la
inspectoratul teritorial de muncă.
 Art. 139. - Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de cercetare întocmit de
inspectoratul teritorial de muncă.
 Art. 140. - (1) În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul la care se
înregistrează accidentul va completa FIAM.
 (2) FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare care se înaintează spre avizare după cum
urmează:
 a) inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, în termen de 3 zile
lucrătoare de la primirea avizului;
 b) inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea procesului-
verbal de cercetare.
 (3) Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea
formularului.
 (4) Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de cercetare şi distribuie
celelalte exemplare la persoana accidentată, inspectoratul teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia îşi are sediul
social, domiciliul sau reşedinţa.
 (5) În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare odată cu emiterea deciziei de încadrare
într-o grupă de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat
unităţii de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
 Art. 141. - (1) Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:
   a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15;
   b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16;
   c) Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17;
   d) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile
de lucru, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18.
(2) În registrul prevăzut la alin. (1) lit. d) se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru care perioada de incapacitate
temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru, fără a lua în calcul ziua producerii accidentului.
(3) Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.
Art. 142. - (1) În baza FIAM şi a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de muncă
va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul,
domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul judeţului respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa în:
   a) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă;
   b) Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase;
   c) Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru.
V.- LEGEA Nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
ART. 1 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantata
de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protecţia sociala împotriva următoarelor categorii de riscuri
profesionale: pierderea, diminuarea capacităţii de muncă şi decesul ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.
ART. 2 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în
beneficiul persoanelor asigurate, în vederea:
a) promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.
ART. 3 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe următoarele principii:
a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţa de muncă angajata cu contract individual de muncă;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;
c) fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din contribuţii diferenţiate în funcţie
de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care încheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;
d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de muncă şi al bolilor
profesionale;
 e) solidaritatea sociala, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale îşi
asuma reciproc Obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de
lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;
g) asigurarea transparentei în utilizarea fondurilor;
h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale prin prezenta lege.
ART. 4(1) Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale răspunderea civila a persoanei fizice sau juridice
pentru prestaţiile prevăzute în prezenta lege şi pentru care s-a plătit contribuţia de asigurare este preluata de asigurator.
(2) În situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar şi
complementar, intra în funcţiune răspunderea civila, potrivit dreptului comun.
CAP. 2 Raporturile de asigurare şi riscurile asigurate
ART. 5 Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, inclusiv
funcţionarii publici;
ART. 8(1) Are calitatea de asigurator, potrivit prezentei legi, Fondul Naţional de Asigurare pentru Accidente de Muncă şi
Boli Profesionale, denumit în continuare Fondul Naţional.
(2) Fondul Naţional îşi exercita atribuţiile prin fondurile teritoriale de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale sau prin asociaţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, denumite în continuare fonduri
teritoriale si, respectiv, asociaţii profesionale de asigurare.
ART. 9(1) Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul prezentei legi şi din contractele de asigurare, se stabilesc între:
a) angajatori şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 şi 7;
b) asiguraţi şi asigurator, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 6.
(2) Calitatea de asigurat se dobândeşte, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data încheierii contractului individual de
muncă, a convenţiei civile, a începerii practicii profesionale sau a contractului de asigurare individual, după caz.
ART. 10(1) În vederea realizării asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi stabilirii cuantumului
contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asiguratorului, printr-o declaraţie pe propria răspundere,
numărul de angajaţi, domeniul de activitate conform activităţilor din Economia Naţionala, fondul de salarii, precum şi orice
alte informaţii solicitate în acest scop.
(2) Declaraţia scrisa va fi depusa la sediul asiguratorului cu minimum 15 zile înainte de încheierea contractului de asigurare,
pentru stabilirea contribuţiei în condiţiile legii.
ART. 11(1) În cazul punerii în funcţiune a unei noi unităţi angajatorul are obligaţia să depună Declaraţia în termen de 15
zile de la începerea activităţii.
(2) În cazul oricărei modificări privind nivelul fondului de salarii sau al activităţilor desfăşura te, angajatorul are obligaţia
să anunţe asiguratorul în termen de 15 zile.
(3) Contractul de asigurare încheiat între angajator şi asigurator se reînnoieşte la fiecare modificare notificata.
ART. 12 Persoanele asigurate potrivit art. 6 au obligaţia de a depune Declaraţia de venituri în termenul prevăzut la art. 10
alin. (2) şi de a comunica asiguratorului orice modificare intervenita cu privire la venitul asigurat, în termen de 15 zile de la
data acesteia.
ART. 13 Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se naşte de la data
stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează o data cu aceste raporturi.
ART. 14 În cazul în care din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de prezenta lege se suporta de angajator.
ART. 15(1) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în timpul activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi
serviciile de asigurare se menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de asigurare.
(2) În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de
asigurare, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se acorda dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale
eliberate conform legii, ca boala a fost cauzata de factori profesionali specifici locului de muncă.
ART. 16 Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncă şi bolile profesionale cercetate,
declarate, înregistrate şi evidenţiate potrivit prevederilor Legii securităţii muncii nr. 90/1996, republicata.
CAP. 4 Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
ART. 19 Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii
şi servicii: - reabilitare medicala şi recuperarea capacităţii de muncă; -reabilitare şi reconversie profesionala; -îndemnizaţie
pentru incapacitate temporara de muncă; -îndemnizaţie pentru trecerea temporara în alt loc de muncă; -compensaţii pentru
atingerea integrităţii; -despăgubiri în caz de deces; -rambursări de cheltuieli.
ART. 20(1) Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale este media
veniturilor salariale brute ale asiguratului din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale în lunile respective.
(2) În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente
de muncă şi boli profesionale o constituie venitul salarial brut din ultima luna de activitate şi care a fost luat în calcul la
stabilirea contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(3) Pentru calculul indemnizaţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se utilizează numărul de zile
lucrătoare din luna în care se acorda concediul medical sau, după caz, se solicita alte drepturi de asigurări sociale.
(4) La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acorda dreptul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli
profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează .
Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicala şi recuperarea capacităţii de muncă
ART. 21 Asiguraţii au dreptul la tratament medical, precum şi la prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicala şi recuperarea
capacităţii de muncă.
ART. 22(1) Asiguratorul are obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate până când se realizează:
a) restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficientelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat;
b) prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanenta.
(2) Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului celor care se afla în incapacitate
temporara de muncă, ca urmare în exclusivitate a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, se suporta integral din
bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
ART. 23 Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător leziunilor şi afecţiunilor cauzate prin accidente de muncă
sau boli profesionale, după cum urmează:
a) asistenta medicala de urgenta la locul accidentului, în mijloace de transport specializate şi în unităţi sanitare;
b) tratament medical ambulatoriu, prescris de medic;
c) analize medicale şi medicamente;
d) servicii medicale, cu prioritate în spitale sau clinici specializate pentru boli profesionale;
e) tratament de recuperare funcţională în unităţi speciale;
f) servicii de chirurgie plastica şi reparatorie;
g) servicii de fizioterapie;
h) cure balneoclimaterice prescrise de medicul asiguratorului.
ART. 24 În vederea diminuării sau compensării urmărilor deficientelor de sănătate suferite prin accidente de muncă şi boli
profesionale, Asiguraţii au dreptul la:
a) materiale sanitare pentru corectarea auzului şi văzului;
b) proteze, orteze şi aparate ortopedice;
c) mijloace auxiliare: scaun, cărucior cu rotile, precum şi alte asemenea mijloace;
d) orice alte materiale, produse sau mijloace destinate unui asemenea scop, a căror lista se stabileşte de asigurator, la
propunerea medicului asiguratorului.
ART. 25(1) Pentru recuperarea capacităţii de muncă Asiguraţii beneficiază de programe individuale de recuperare, stabilite
de medicul specialist al asiguratorului, în funcţie de natura şi de pronosticul bolii.
(2) Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcţie de tipul bolii.
(3) Durata tratamentului balnear este de 15 - 21 de zile şi se stabileşte de medicul asiguratorului, în funcţie de tipul afecţiunii
şi de natura tratamentului.
(4) Criteriile pe baza cărora se acorda biletele pentru tratament balnear se aproba anual de Fondul Naţional.
ART. 26(1) Asiguraţii au obligaţia să urmeze şi să respecte programele individuale de recuperare stabilite de medicul
specialist al asiguratorului.
(2) Dreptul la prestaţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se suspenda în cazul în care Asiguraţii nu
urmează sau nu respecta programul individual de recuperare.
ART. 27 Tratamentul medical în perioada programului individual de recuperare, precum şi cazarea şi masa în unităţi le
medicale se suporta de către asigurator.
ART. 28(1) Lucratoriul medical şi unităţi le prestatoare de servicii medicale se stabilesc de asigurator în colaborare cu casele
de asigurări de sănătate sau, după caz, direct cu unităţi specializate, precum şi cu unităţi medicale proprii.
(2) Tarifele serviciilor medicale se stabilesc între părţile contractante pe baza prevederilor contractului-cadru ce se va stabili
prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Prestaţii şi servicii pentru reabilitare şi reconversie profesionala
ART. 29 Prestaţiile şi serviciile pentru reabilitare şi reconversie profesionala se acorda de către asigurator la solicitarea
asiguraţilor care, deşi nu si-au pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai pot desfăşura activitatea pentru care s-au
calificat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.
ART. 30 Asiguratorul preia în sarcina să cheltuielile pentru următoarele prestaţii şi servicii de reabilitare şi reconversie
profesionala:
a) cheltuielile privind serviciile medicale şi psihologice pentru aprecierea stării fizice, mentale şi aptitudinale în
vederea reconversiei profesionale;
b) costul cursurilor de calificare sau de reconversie;
c) plata unei indemnizaţii pe durata cursurilor de calificare şi de reconversie.
ART. 31(1) Îndemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acorda lunar şi reprezintă 70% din salariul
de baza brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de muncă sau a bolii profesionale.
(2) Îndemnizaţia se acorda numai dacă persoana asigurata nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de
reconversie, de îndemnizaţie pentru incapacitate temporara de muncă sau de pensie de invaliditate gradul III, acordata
potrivit legii.
ART. 32 Îndemnizaţia pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acorda numai dacă persoana asigurata respecta
dispoziţiile asiguratorului cu privire la:
a) instituţia la care urmează să se desfăşoare cursul;
b) programul de instruire;
c) modalitatea de absolvire.
Îndemnizaţia pentru incapacitate temporara de muncă
ART. 33(1) Asiguraţii beneficiază de o îndemnizaţie pe perioada în care se afla în incapacitate temporara de muncă datorita
unui accident de muncă sau unei boli profesionale.
(2) În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija
angajatorului, de către direcţiile de sănătate publica judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de inspectoratul teritorial
de muncă în a cărui raza se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
ART. 34(1) Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de muncă reprezintă 100% din media veniturilor
salariale brute realizate în ultimele 6 luni.
(2) În cazul asiguraţilor prevazuti la art. 6 cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de muncă reprezintă 100%
din venitul lunar asigurat.
ART. 35 Îndemnizaţia pentru incapacitate temporara de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale se
suporta pentru primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-a zi de incapacitate, din fondul de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale.
ART. 36 Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporara de muncă este de 180 de zile în intervalul de un
an, socotita din prima zi de concediu medical.
ART. 37(1) În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a asiguratului medicul curant
poate propune prelungirea concediului medical peste 180 de zile.
(2) Medicul asiguratorului poate decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului
recuperator, reluarea activităţii în acelaşi loc de muncă sau în alt loc de muncă ori poate propune pensionarea de invaliditate.
(3) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, conform procedurilor stabilite de
Fondul Naţional, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare.
ART. 38 Îndemnizaţia pentru incapacitate temporara de muncă datorata accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se
acorda pe baza certificatului medical eliberat conform dispoziţiilor legale.
ART. 39 În situaţia în care mediul expert al asigurărilor sociale din sistemul public de pensii decide încadrarea într-un grad
de invaliditate, Îndemnizaţia se va acorda până la sfârşitul lunii următoare celei în care s-a dat avizul de pensionare, fără a
se depăşi durata maxima de acordare a concediului medical, prevăzută la art. 37.
Îndemnizaţia pentru trecerea temporara în alt loc de muncă
ART. 40(1) Asiguraţii care, datorita unei boli profesionale sau unui accident de muncă, nu îşi mai pot desfăşura activitatea
la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat pot trece temporar în alt loc de muncă.
(2) Îndemnizaţia pentru trecerea temporara în alt loc de muncă se acorda în condiţiile în care venitul salarial brut lunar
realizat de asigurat la noul loc de muncă este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la
momentul depistării afecţiunii.
ART. 41 Îndemnizaţia pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normala, ca urmare a unor afecţiuni
cauzate de accidente de muncă sau boli profesionale, se acorda asiguraţilor care, în aceste condiţii, nu mai pot realiza durata
normala de muncă.
ART. 42(1) Indemnizaţiile prevăzute la art. 40 alin. (2) şi la art. 41 se acorda la propunerea medicului curant, cu avizul
medicului asiguratorului, pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.
(2) Cuantumul lunar al indemnizaţiilor prevăzute la alin. (1) este egal cu diferenţa dintre media veniturilor salariale din
ultimele 6 luni şi venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau prin reducerea timpului normal de muncă,
fără a se depăşi 25% din baza de calcul.
Compensaţii pentru atingerea integrităţii
ART. 43 Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii. Asiguraţii care, în urma accidentelor de muncă sau a
bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente, dacă acestea:
a) reduc capacitatea de muncă sub nivelul de 50%; sau
b) nu reduc capacitatea de muncă, dar constituie o mutilare.
ART. 44Compensatia se acorda la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe baza deciziei medicului asiguratorului, cu
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 43.
ART. 45(1) Compensaţia reprezintă o suma fixa în bani şi se acorda integral, o singura data, fără a afecta celelalte drepturi
sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul.
(2) Cuantumul compensaţiei se stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii
brute pe economia Naţionala.
(3) Criteriile şi grilele pe baza cărora se acorda compensaţia se stabilesc de Fondul Naţional, prin norme metodologice, cu
acordul Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Despăgubiri în caz de deces
ART. 46(1) În cazul decesului asiguratului ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, beneficiază de
ajutor de deces o singura persoana, care poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul,
moştenitorul, în condiţiile dreptului comun, sau, în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte ca a suportat cheltuielile
ocazionate de deces.
(2) Cuantumul ajutorului de deces acordat este de 4 salarii medii brute pe economia Naţionala.
ART. 47 Cererea pentru obţinerea ajutorului de deces se depune la sediul asigurătorului, însoţită de actele din care rezulta
dreptul solicitantului, potrivit legii.
ART. 48(1) Admiterea sau respingerea cererii se face prin decizie emisa de asigurător în termen de 20 de zile de la data
depunerii cererii.
(2) Decizia se comunica în scris solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii ei.
ART. 49 Plata ajutorului de deces se face în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
Rambursări de cheltuieli
ART. 50(1) Asigurătorul acorda rambursări de cheltuieli în următoarele situaţii:
a) transportul de urgenta, în cazuri temeinic justificate, când salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decât cele
uzuale;
b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare şi dentare, în situaţia în care acestea au fost
deteriorate datorita unui accident de muncă soldat cu vătămări corporale.
(2) Costurile suportate de asigurător sunt destinate să asigure recuperarea funcţionalităţii organismului celui asigurat, iar
cuantumul acestora se va stabili anual de Fondul Naţional, prin Regulamentul privind acordarea rambursării de cheltuieli,
elaborat de Fondul Naţional şi care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 VI.- LEGEA nr. 464 din 18 iulie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul
materiilor explozive
Art. 3. - Materiile explozive fabricate în ţară şi cele importate pot fi experimentate sau folosite numai cu aprobarea
Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, în baza unui aviz de specialitate emis de un organ autorizat stabilit prin hotărâre
a Guvernului.
Amestecurile explozive simple pot fi preparate numai de persoane autorizate, conform normelor specifice de protecţie a
muncii pentru depozitarea, transportul şi folosirea materiilor explozive.
Dacă organele prevăzute la alin. 1 completează sau modifică normele privind producerea de materii explozive din import,
beneficiarii au obligaţia respectării şi a acestor norme.
Materiile explozive cu destinaţie militară, fabricate în ţară, precum şi cele importate pot fi experimentate sau folosite cu
aprobarea Ministerului Apărării Naţionale, în baza unui aviz de specialitate emis de un organ autorizat stabilit prin hotărâre a
Guvernului."
Art. 8. - Pentru a putea produce şi prepara materii explozive, persoanele fizice şi juridice care, potrivit legii, au ca obiect
astfel de operaţiuni sunt obligate să obţină, în prealabil, autorizaţia inspectoratului de stat teritorial pentru protecţia muncii şi
a inspectoratului de poliţie al judeţului şi să se înregistreze la aceste autorităţi.
Obligaţia de a obţine, în prealabil, autorizaţia şi de a se înregistra la autorităţile prevăzute la alin. 1 revine şi persoanelor
care deţin, transportă, folosesc sau comercializează materii explozive, cu excepţia unităţilor şi formaţiunilor Ministerului
Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază şi Comandă
mentului Protecţiei Civile.
Aceleaşi obligaţii le au şi persoanele care produc, deţin, transportă sau comercializează obiecte artizanale de distracţie pe
bază de amestecuri pirotehnice, precum şi persoanele care folosesc, în scopuri tehnice, asemenea obiecte pe bază de
amestecuri pirotehnice."
Art. 13. - Transportul şi mânuirea explozivilor propriu-zişi şi ale mijloacelor de iniţiere şi aprindere, cu excepţia obiectelor
artizanale de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice şi a celor pentru scopuri tehnice pe bază de amestecuri pirotehnice,
se efectuează sub directa supraveghere a artificierilor autorizaţi şi numai cu personal special instruit pentru asemenea
operaţiuni. Transportul şi mânuirea obiectelor artizanale de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice şi ale celor pentru
scopuri tehnice pe bază de amestecuri pirotehnice, se efectuează de către personal special instruit."
Art. 18. - Paza transporturilor de materii explozive de la producător la depozitele de bază, de consum sau complexe,
indiferent de mijlocul de transport, se asigură de către unităţile competente ale Ministerului de Interne, pe cheltuiala
beneficiarului.
Pentru transportul de materii explozive de la depozitele de bază la depozitele de consum, precum şi de la depozitele de
consum la locurile de utilizare situate în a fără incintei unităţii, paza se asigură de către agenţii economici prin personal dotat
cu arme de foc. Pentru transportul de materii explozive de la depozitele de bază la cele de consum agentul economic este
obligat să anunţe în scris, în prealabil, unitatea competentă a Ministerului de Interne pe teritoriul căreia se efectuează
transportul.
Paza materiilor explozive în tranzit pe teritoriul României se asigură de către unităţile competente ale Ministerului de Interne,
contra cost, după verificarea prealabilă a integrităţii sigiliilor aplicate de expeditori, la solicitarea organelor care au atribuţii
privind transporturile şi expediţiile internaţionale.
Paza transporturilor de materii explozive cu destinaţie militară pe teritoriul României se asigură de către unităţile
Ministerului Apărării Naţionale."
VII.- INSTRUCTIUNI METODOLOGICE privind autorizarea detinerii si utilizarii produselor si substantelor toxice
şi periculoase de catre agentii economici
Prin Ordinul comun al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr.101/10.09.1991 se extinde aplicarea prevederilor
Decretului 466/28.12 1979 privind regimul produselor si substantelor toxice si la agentii economici privati.
2. In conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr. 45/1990 si a H.G.R. Nr. 201/1990 privind organizarea si desfasurarea
unor activitati economice pe baza liberei initiative, fabricarea si comercializarea de produse toxice, droguri, narcotice si
otravuri este interzisa micilor intreprinderi, asociatiilor familiale si persoanelor fizice independente.
3. Detinerea si utilizarea produselor si substantelor toxice de catre agentii economici privati face obiectul unei autorizatii
speciale emisa de Centrele de medicina preventiva judetene si Inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii.
Autorizatia pentru detinerea si utilizarea produselor si substantelor toxice este conditionata de autorizarea functionarii
obiectivului din punct de vedere sanitar de catre Centrele de medicina preventiva si din punct de vedere al protectiei muncii
de catre Inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii, prin care se atesta asigurarea conditiilor generale de igiena
si protectie a muncii necesare desfasurarii oricarei activitati.
Autorizarea functionarii unitatii este necesara si pentru activitatile care se desfasoara la domiciliul clientului, in puncte
mobile, cu produse si substante toxice.
4. Autorizarea detinerii si utilizarii produselor si substantelor toxice are drept scop prevenirea intoxicatiilor sau altor afectari
ale vietii, sanatatii si capacitatii de munca a persoanelor private, a familiilor si angajatilor acestora, a populatiei, precum si
prevenirea poluarii mediului ambiant.
5. Sunt supuse autorizarii activitatile cu produse si substante toxice desfasurate de micile intreprinderi, asociatiile cu scop
lucrativ, asociatiile familiale, persoanele fizice independente.
6. Autorizatia se solicita de catre agentul economic interesat, prin depunerea cererii, insotita de documentatia tip, atat la
Centrul de medicina preventiva judeteana cat si la Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii, cu 30 zile inainte de
inceperea activitatii.
7. Documentatia pentru obtinerea autorizatiei speciale de utilizare si detinere de produse si substante toxice este formata din:
a. copie de pe autorizatia de functionare a unitatii, cu specificarea obiectului activitatii;
b. lista cu substantele toxice folosite in activitatea agentului economic privat (denumirea comerciala completa si denumirea
substantelor chimice pe care le contine);
c. procesul tehnologic, din care sa rezulte materiile prime, intermediare si finite dorite (utile) si nedorite (nefolositoare);
natura (denumirea) si cantitatile de reziduuri gazoase, lichide si solide rezultate din procesele tehnologice, precum si
modalitatea de colectare si depozitare si unitatea la care se vor preda pentru neutralizare;
d. lista mijloacelor si dotarilor pentru prevenirea accidentelor prin intoxicatii, precum si a dotarilor pentru interventie in caz
de accident, asigurate la locurile de munca sau in trusele mobile;
e. lista persoanelor care manipuleaza produse si substante toxice (numele, prenumele, varsta, calificarea, functia) si fitele de
examinare medicala pentru angajare in care sa fie mentionate rezultatele examenelor psihiatrice si psihologice;
f. normele tehnice specifice pentru produsele si substantele toxice respective emise de unitatea producatoare, normele
speciale de prevenire a accidentelor si instructiunile specifice de interventie in caz de avarie, accident, intoxicatie, poluare a
mediului;
g. chitanta de plata a taxei de autorizare.
8. Centrul de medicina preventiva si Inspectoratul de stat teritorial pentru protectia muncii studiaza documentatia si
expertizeaza la fata locului impreuna sau separat activitatea cu produse si substante toxice.
Expertiza are drept scop verificarea daca sunt asigurate toate conditiile materiale si functionale pentru aplicarea si respectarea
prevederilor Decretului nr. 466/1979, a normelor de protectia muncii specifice detinerii si utilizarii produselor si substantelor
toxice si a normelor de igiena a mediului si a muncii.
9. Se va avea in vedere in special:
- activitatea cu produse si substante toxice sa nu se desfasoare in incaperi destinate locuintei (bucatarii, dormitoare, etc.);
- reziduurile din activitatea cu produse si substante toxice care au potential toxic sau prin descompunere, reactii chimice etc.,
pot deveni toxice, sa nu fie indepartate prin retele publice de canalizare sau prin mijloacele publice de colectare si indepartare
a gunoiului;
- sistemele de ventilatie, spalare, curatare sa nu pericliteze sau sa deranjeze spatiile locuite sau alte unitati vecine;
- dotarea personalului cu echipament de protectie adecvat;
- dotarea cu mijloace de prim-ajutor specifice.
10. In cadrul expertizarii se vor testa in scris cunostintele personalului din lista prezentata in documentatie asupra
cunostintelor de protectie a muncii specifice activitatii, de catre delegatul I.S.T.P.M. si a cunostintelor privind actiunea
asupra organismului uman, antidoturi, prim-ajutor etc., de catre delegatul C.M.P. Testarea se poate face si la nivelul celor
doua unitati care expertizeaza.
11. Expertiza se finalizeaza prin referat comun sau separat, dar in 2 exemplare, care merg unul la directorul C.M.P. si celalalt
la inspectorul sef al I.S.T.P.M., in baza carora se emite autorizatia.
12. In cazul neasigurarii tuturor conditiilor necesare autorizarii, se incheie pe loc un proces verbal cu motivele neacordarii
autorizatiei si masurile necesare. Se va mentiona ca pana la realizarea tuturor conditiilor si obtinerea autorizatiei se interzice
activitatea cu produse si substante toxice.
In autorizatie se va include conditia privind obligativitatea agentului economic de a colecta si depozita in conditii de
siguranta reziduurile rezultate din procesul tehnologic, precum si predarea periodica a acestora la unitati specializate de
neutralizare.
 VIII. ORDONANŢA DE URGENŢĂ A GUVERNULUI NR. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii
la locurile de muncă
Art.1.-Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează măsuri de protecţie socială pentru:
a) salariate gravide şi mame, lăuze sau care alăptează, de cetăţenie română ori a unui stat membru al Uniunii Europene şi din
Spaţiul Economic European, care au raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu un angajator;
b) cetăţeni ai altor state şi apatrizi, care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, dacă fac parte din categoriile
de salariate prevăzute la lit. a).
Art. 2. - În sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos sunt definite după cum
urmează:
a) protecţia maternităţii este protecţia sănătăţii şi/sau securităţii salariatelor gravide şi/sau mame la locurile lor de muncă;
b) locul de muncă este zona delimitată în spaţiu, în funcţie de specificul muncii, înzestrată cu mijloacele şi cu materialele
necesare muncii, în vederea realizării unei operaţii, lucrări sau pentru îndeplinirea unei activităţi de către unul ori mai mulţi
executanţi, cu pregătirea şi îndemânarea lor, în condiţii tehnice, organizatorice şi de securitatea muncii corespunzătoare, din
care se obţine un venit în baza unui raport de muncă ori de serviciu cu un angajator;
c) salariata gravidă este femeia care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un
document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare;
d) salariata care a născut recent este femeia care si-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie şi solicită
angajatorului în scris măsurile de protecţie prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie,
dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut;
e) salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activităţii după efectuarea concediului de lăuzie, îşi alăptează copilul şi
anunţă angajatorul în scris cu privire la începutul şi sfârşitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale
eliberate de medicul de familie în acest sens;
f) dispensă pentru consultaţii prenatale reprezintă un număr de ore libere plătite salariatei de către angajator, pe durata
programului normal de lucru, pentru efectuarea consultaţiilor şi examenelor prenatale pe baza recomandării medicului de
familie sau a medicului specialist;
g) concediul postnatal obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mama are obligaţia să îl efectueze după
naştere, în cadrul concediului pentru sarcina şi lăuzie cu durata totala de 126 de zile, de care beneficiază salariatele în
condiţiile legii;
h) concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele prevăzute la lit. c)-e) pentru protecţia sănătăţii şi
securităţii lor şi/sau a fătului ori a copilului lor.
Art. 3. - (1) Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au obligaţia de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui
document medical care să le ateste starea.
(2) În cazul în care salariatele nu îndeplinesc obligaţia prevăzuta la alin. (1) şi nu informează în scris angajatorul despre
starea lor, acesta este exonerat de obligaţiile sale prevăzute în prezenta ordonanţa de urgenţă, cu excepţia celor prevăzute la
art. 5, 6, 18, 23 şi 25.
Art. 4. - Angajatorii au obligaţia să adopte măsurile necesare, astfel încât:
a) să prevină expunerea salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e) la riscuri ce le pot afecta sănătatea şi securitatea;
b) salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) să nu fie constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor de
graviditate ori copilului nou-născut, după caz.
Art. 5. - (1) Pentru toate activităţile susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procedee şi condiţii de
muncă, a căror listă este prevăzută în anexa nr. 1, angajatorul este obligat să evalueze anual, precum şi la orice modificare a
condiţiilor de muncă natura, gradul şi durata expunerii salariatelor prevăzute la art. 2 lit. c)-e), în scopul determinării oricărui
risc pentru securitatea sau sănătatea lor şi oricărei repercusiuni asupra sarcinii ori alăptării.
(2) Evaluările prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina
muncii, iar rezultatele lor se consemnează în rapoarte scrise.
Art. 6. - (1) Angajatorii sunt obligaţi ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii raportului, să înmâneze o copie a
acestuia sindicatului sau reprezentanţilor lucratorilor.
(2) Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi supuse la locurile
lor de muncă, precum şi asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanţa de urgenţă.
Art. 7. - (1) În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunţat în scris de către o salariată că se află
în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e), acesta are obligaţia să înştiinţeze medicul de medicina muncii, precum şi
inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.
(2) De la data primirii înştiinţării medicul de medicina muncii şi inspectoratul teritorial de muncă vor verifica condiţiile de
muncă ale salariatei la termenele şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 8. - Angajatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei şi nu va anunţa alţi
angajaţi decât cu acordul scris al acesteia şi doar în interesul bunei desfăşurări a procesului de muncă, când starea de
graviditate nu este vizibilă.
Art. 9. - În cazul în care o salariata se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c)-e) şi desfăşoară la locul de muncă o
activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea să ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, în sensul celor
prevăzute la art. 5 alin. (1), angajatorul este obligat să îi modifice în mod corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori,
dacă nu este posibil, să o repartizeze la alt loc de muncă fără riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa, conform recomandării
medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menţinerea veniturilor salariale.
Art. 10. - (1) În cazul în care angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să îndeplinească obligaţia
prevăzuta la art. 9, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c)-e) au dreptul la concediu de risc maternal, după cum urmează:
a) înainte de data solicitării concediului de maternitate, stabilit potrivit reglementarilor legale privind sistemul public de
pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, salariatele prevăzute la art. 2 lit. c);
b) după data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele prevăzute la art. 2 lit. d) şi e), în cazul în care nu solicita
concediul şi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu
handicap, pana la 3 ani.
(2) Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de
către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat
simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
(3) Eliberarea certificatului medical se va face în condiţiile în care salariata s-a prezentat la consultaţiile prenatale şi
postnatale, conform normelor Ministerului Sănătăţii.
Art. 11. - (1) Pe durata concediului de risc maternal salariata are dreptul la indemnizaţie de risc maternal, care se suporta din
bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Cuantumul indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) este egal cu 75% din media veniturilor lunare realizate în cele 10 luni
anterioare solicitării, pe baza cărora s-a achitat contribuţia de asigurări sociale de stat.
(3) Pentru indemnizaţia de risc maternal nu se datorează contribuţia de asigurări sociale de stat. Durata concediului de risc
maternal reprezintă perioada asimilata stagiului de cotizare.
(4) Calculul şi plata indemnizaţiei de risc maternal se fac lunar de către angajator, cel mai târziu o data cu lichidarea
drepturilor salariale pe luna în care se acorda concediul de risc maternal.
Art. 12. - (1) Pentru salariatele care se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 lit. c) şi d) şi îşi desfăşoară activitatea
numai în poziţia ortostatica sau în poziţia aşezat, angajatorii au obligaţia de a le modifica locul de muncă respectiv, astfel
încât să li se asigure, la intervale regulate de timp, pauze şi amenajări pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru
mişcare.
(2) Medicul de medicina muncii stabileşte intervalele de timp la care este necesara schimbarea poziţiei de lucru, perioadele
de activitate, precum şi durata perioadelor pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare.
(3) Dacă amenajarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este din punct de vedere tehnic şi/sau obiectiv
posibila sau nu poate fi ceruta din motive bine întemeiate, angajatorul va lua masurile necesare pentru a schimba locul de
muncă al salariatei respective.
Art. 13. - În baza recomandării medicului de familie, salariata gravida care nu poate îndeplini durata normala de muncă din
motive de sănătate, a să sau a fătului sau, are dreptul la reducerea cu o pătrime a duratei normale de muncă, cu menţinerea
veniturilor salariale, suportate integral din fondul de salarii al angajatorului, potrivit reglementarilor legale privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Art. 14. - Salariatele prevăzute la art. 2 lit. c) şi e) nu pot fi obligate de către angajator să realizeze activităţi pentru care
evaluarea a evidenţiat riscul de expunere la agenţi sau condiţii de muncă prevăzute la lit. A şi B din anexa nr. 2.
Art. 15. - Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale, în condiţiile
prevăzute la art. 2 lit. f), în cazul în care investigaţiile se pot efectua numai în timpul programului de lucru, fără diminuarea
drepturilor salariale.
Art. 16. - Pentru protecţia sănătăţii lor şi a copilului lor, după naştere, salariatele au obligaţia de a efectua minimum 42 de
zile de concediu postnatal, în condiţiile prevăzute la art. 2 lit. g) şi în cadrul concediului pentru lăuzie stabilit prin Legea nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 17. - (1) Angajatorii sunt obligaţi să acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, doua pauze
pentru alăptare de cate o ora fiecare. În aceste pauze se include şi timpul necesar deplasării dus-întors de la locul în care se
găseşte copilul.
(2) La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului sau de muncă cu doua
ore zilnic.
(3) Pauzele şi reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se includ în timpul de muncă şi nu
diminuează veniturile salariale şi sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
(4) În cazul în care angajatorul asigura în cadrul unităţii încăperi speciale pentru alăptat, acestea vor îndeplini condiţiile de
igiena corespunzătoare normelor sanitare în vigoare.
CAP.III CONSECINTE POSIBILE ALE NECUNOASTERII SI NERESPECTARII LEGISLATIEI DE SĂNĂTATE
ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ.
A. SANCTIUNI ÎN CAZUL NERESPECTĂRII LEGII 319/2006 PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN
MUNCĂ (extrase din HG 1425/2006 - Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006)
ART. 37 Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca de către persoana care avea îndatorirea
de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.
(1) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau
amenda.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta
prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 38 Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în
munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.
(1) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau
amenda.
(2) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor
deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.
(3) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda,
iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 39 Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege.
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. b)sa
întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de alta natura, bazat pe
evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii; c) sa obţină autorizaţia de
funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei activităţi, conform
prevederilor legale;, p)sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de
cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor şi a altor persoane şi r) sa
asigure echipamente individuale de protecţie;
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. n) sa
asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a)
sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca, inclusiv pentru acele
grupuri sensibile la riscuri specifice şi b) sa decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
art. 13 lit. a), d) sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul
securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate; e) sa elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul
prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama
de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor; f) sa asigure şi sa controleze
cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie
stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria
competenta sau prin servicii externe; h) sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor
la care aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare ; i) sa ia
măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifica; j) sa angajeze numai
persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe
care urmează sa o execute şi sa asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior
angajării; k) sa ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e); l) sa asigure funcţionarea
permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de
captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; m) sa prezinte
documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuării cercetării
evenimentelor; şi o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea controlului
sau la cercetarea evenimentelor;,art. 20- 1) Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o
instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de informaţii şi
instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer; art. 29 alin. (1) lit. a)
(1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca;
şi ale art. 32 alin. 2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de
munca, precum şi la asigurator, potrivit legii.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4)-(6)
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau
unitate, angajatorul are obligaţia:
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a
substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de munca;
e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care
au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate.
(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului
competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de către
angajator asupra factorilor cunoscuţi ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) sa informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav şi iminent despre riscurile
implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor;
b) sa ia măsuri şi sa furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul şi/sau sa părăsească imediat
locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent;
alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor;
r) sa asigure echipamente individuale de protecţie;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.
şi s) şi ale art. 27 alin. (1) Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate eveni-mentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f);
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, cu
modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau deces, la
confirmarea acestora;
(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1)
Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii
activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical
de urgenta, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucrătorii care aplica măsurile de prim ajutor,
de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d),
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
c) sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a
accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum sunt
definite la art. 5 lit. g);
d) sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de
munca suferite de lucrătorii săi.
(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de
securitate şi sănătate în munca privind:
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a
echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricitatii statice şi ale descarcarilor atmosferice;
j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase; k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
munca; l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor
mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub presiune şi a altor asemenea
echipamente de munca;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de munca;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie; o) asigurarea iluminatului de
siguranta;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie;
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de munca şi a rapoartelor de serviciu
pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi
funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare.
B. SANCTIUNI ÎN CAZUL NERESPECTĂRII LEGII 307/2006 PRIVIND SITUADIILE DE URGENTĂ
(Extrase din HG nr. 537/6 iunie 2007 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi
stingere a incendiilor şi a altor situaţii de urgenţă)
ART. 1
Constituie contravenţii la normele de prevenire şi stingere a incendiilor următoarele fapte şi se sancţionează după cum
urmează:
 1. cu amendă de la 100 lei la 500 lei:
 neasigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor în timpul în care activitatea normală este
întreruptă;
2. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei:
 lipsa planificării unor controale interne sau neexecutarea de controale interne periodice în scopul depistării şi
cunoaşterii oricăror stări de pericol care pot favoriza producerea ori dezvoltarea incendiilor;
 neparticiparea salariaţilor la exerciţii sau la aplicaţii tactice de apărare împotriva incendiilor, organizate potrivit
dispoziţiilor legale;
 neexecutarea verificării, reparării şi curăţării periodice, cel puţin o dată pe an, a coşurilor pentru evacuarea fumului,
precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora;
 fumatul în locurile cu pericol de incendiu, stabilite prin regulamente interne;
3. cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei:
 neelaborarea ori netransmiterea, la cererea inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului
Bucureşti, de către administratorul operatorului economic, de către conducătorul instituţiei a fişei obiectivului , potrivit
normelor generale de apărare împotriva incendiilor;
 neelaborarea, neaprobarea sau nedifuzarea deciziilor prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva
incendiilor, precum şi a documentelor specifice, potrivit normelor generale de apărare împotriva incendiilor;
 neefectuarea, potrivit normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, a analizei capacităţii de apărare împotriva
incendiilor;
 nerealizarea de către administratorul operatorului economic ori de către conducătorul instituţiei, potrivit normelor
generale de apărare împotriva incendiilor, a unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului sau de alertare în
cazul producerii unui astfel de eveniment;
 lăsarea în funcţiune a sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelor tehnice, aparatelor, maşinilor şi utilajelor
fără supraveghere, atunci când instrucţiunile de utilizare o interzic;
 păstrarea sau depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de autoaprindere fără luarea măsurilor de control şi de
împiedicare a fenomenului de autoîncălzire ori de aprindere spontană;
 depozitarea, amplasarea, păstrarea produselor, materialelor şi substanţelor combustibile sau inflamabile în apropierea
surselor de căldură, fără a se asigura măsurile de protecţie necesare evitării aprinderii acestora;
 nedelimitarea, nemarcarea şi nedotarea locurilor special amenajate pentru fumat, în condiţiile legii;
 blocarea sau neîntreţinerea în bune condiţii a drumurilor, a platformelor şi a căilor speciale de acces pentru autospeciale,
utilaje şi alte mijloace, precum şi pentru personalul de intervenţie în caz de incendiu;
 blocarea accesului la instalaţiile, echipamentele, mijloacele şi accesoriile de stingere a incendiilor;
 neîntreţinerea de către cei în drept în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau de etanşare la fum şi
gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi
instalaţiilor;
 neefectuarea lucrărilor de întreţinere şi de reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor, conform
normelor tehnice specifice; q) neafişarea şi neactualizarea, după caz, conform reglementărilor tehnice specifice, a planurilor
de intervenţie, a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor, a planurilor de depozitare, precum şi a planurilor de
evacuare în caz de incendiu;
 arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile, fără obţinerea permisului de lucru cu
foc şi fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi;
 reducerea dimensiunilor căilor de evacuare, încuierea ori blocarea uşilor sau a altor căi destinate evacuării ori
nefuncţionarea iluminatului de siguranţă; u) nemontarea, deteriorarea sau neasigurarea vizibilităţii indicatoarelor de
securitate la incendiu;
4. cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei:
 exploatarea sau utilizarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor şi echipamentelor tehnice, aparatelor, maşinilor şi
utilajelor de orice categorie în condiţii care creează risc de incendiu, din cauza nerespectării instrucţiunilor de funcţionare
sau de apărare împotriva incendiilor;
 folosirea mijloacelor prevăzute la lit. a) cu defecţiuni sau improvizaţii ori în condiţii care nu asigură protecţia la foc faţă
de materialele şi substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate;
 neorganizarea de către administratorul operatorului economic sau de către conducătorul instituţiei ori persoana
responsabilă a intervenţiei în caz de incendiu;
 neadoptarea de către cei în drept a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă;
 nereglementarea de către persoanele abilitate a modului de execuţie a lucrărilor cu foc deschis;
 neasigurarea punerii în aplicare a planurilor de intervenţie şi de evacuare a persoanelor în caz de incendiu, precum şi
neparticiparea la exerciţiile tactice de intervenţie, organizate potrivit dispoziţiilor legale;
 efectuarea reparaţiilor la mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, la instalaţiile de protecţie la incendii ori la
autospeciale şi utilaje de intervenţie, fără luarea măsurilor alternative de apărare împotriva incendiilor;
 neorganizarea şi nedesfăş urarea de activităţi de instruire în domeniul apărării împotriva incendiilor cu personalul angajat
permanent ori temporar, precum şi cu persoanele din afara operatorului economic sau instituţiei care au acces în locuri cu
risc de incendiu;
 neîntocmirea registrului de control al sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a
incendiilor sau neprezentarea acestuia la solicitarea organului de control;
 5. cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei:
 scoaterea din funcţiune sau dezafectarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor în alte situaţii decât cele
admise de reglementările tehnice specifice ori neasigurarea funcţionării acestora la parametrii proiectaţi;
 depăşirea nivelurilor riscului de incendiu sau a densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări ori în documentaţiile
tehnice de proiectare şi execuţie în construcţiile publice civile, de producţie sau de depozitare;
 împiedicarea în orice mod a personalului serviciilor profesioniste, voluntare sau private pentru situaţii de urgenţă să îşi
exercite drepturile şi obligaţiile legale în domeniul apărării împotriva incendiilor.
CAP.IV MASURI TEHNICO-ORGANIZATORICE DE PREVENIRE, ALARMARE, INTERVENTIE EVACUARE
SI PRIM AJUTOR ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ
A-Acordarea primului ajutor în caz de accidente
Primul ajutor reprezintă un complex de măsuri de urgenţă şi se aplică în cazul accidentelor înainte de intervenţia
cadrelor medicale.
Pentru obţinerea rezultatelor dorite în acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:
♦ să cunoască toate regulile de acordare a primului ajutor;
♦ să-şi păstreze calmul, să fie eficace şi rapid în luarea deciziilor şi măsurilor de acordare a primului ajutor.
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
Respiraţia şi circulaţia sângelui prin vase reprezintă cele două funcţii vitale ale organismului. Stopul cardio-
respirator reprezintă încetarea acestor funcţii.
Repunerea în activitate sau susţinerea respiraţiei şi a circulaţiei accidentatului se realizează prin manevrele de
resuscitare cardio-respiratorie. Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid, eficient şi să fie continuă, inclusiv pe timpul
transportului, până la reluarea funcţiilor vitale.
Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităţii pulmonare.
Semne de recunoaştere:
• diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii;
• învineţirea tegumentelor, în special a feţei;
• puls rapid;
• pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:
• metoda respiraţiei artificiale gură la gură;
• metoda respiraţiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei.
Primul ajutor în stopul respirator:
- scoaterea victimei din vehicul şi deplasare într-un loc care să permită acordarea primului ajutor;
- poziţionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaţi, folosind un material moale rulat sub omoplaţi;
- poziţionarea salvatorului este în genunchi, lateral dreapta de capul victimei;
- hiperextensia capului;
- eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini cu ajutorul indexului mâinii drepte, înfăşurat într-o bucată de tifon;
- împingerea mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic;
-aplicarea unui material de protecţie (tifon) pe faţa victimei;
- presarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea aerului;
- efectuarea insuflaţiei - salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste cea a victimei, astfel încât să o cuprindă în totalitate şi
insuflă aerul în plămânii acestuia, apoi se retrage şi eliberează gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să iasă din plămânii
victimei;
- controlul eficacităţii manevrei se face prin observarea mişcărilor cutiei toracice repetarea insuflaţiilor (14-16 pe minut la
adult, 20 pe minut la copil);
- transportul victimei la spital;
- pe timpul transportului se vor urmări mişcările respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generală.
Când nu se poate efectua metoda gură la gură, se recurge la metoda respiraţiei artificiale gură la nas. În acest caz, insuflaţiile
se vor face prin nările victimei, gura acesteia rămânând închisă.
Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităţii inimii.
Semne de recunoaştere:
• puls slab sau absent la artera carotidă;
• relaxarea completă a musculaturii;
• pierderea reflexelor;
• mărirea pupilelor;
• transpiraţii reci;
• greutate în respiraţie;
• pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.
Verificarea activităţii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gâtului sau prin ascultarea bătăilor inimii,
punând urechea pe pieptul bolnavului.
Primul ajutor în stopul cardio-respirator:
- scoaterea victimei din vehicul;
- poziţionarea victimei pe spate, pe o suprafaţă dreaptă şi dură;
- poziţionarea salvatorului lateral stânga, în genunchi;
- efectuarea masajului cardiac se acţionează pe treimea inferioară a sternului, cu podul palmei stângi peste care se aplica
podul palmei drepte;
 Se execută scurt şi energic o presiune astfel încât sternul să coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrală. Se lasă
toracele să revină spontan la normal, fără ca mâinile să se ridice de pe sternul accidentatului. Manevra se repetă cu o
frecvenţă de 60/minut.
- masajul cardiac extern se continuă pană la reluarea bătăilor cardiace sau atâta timp cât rezistă salvatorul;
- transportarea la spital a victimei;
- pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiraţia, transpiraţie culoarea tegumentelor, mărimea pupilelor, starea
generală.
HEMORAGIA
Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular.
În funcţie de tipul vasului din care curge sângel hemoragiile pot fi:
• arteriale - sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;
• venoase - sângele este roşu închis şi curge în valuri;
• capilare - sângele musteşte în plagă.
După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în:
- interne - sângele se scurge într-o cavitate închisă;
- externe - sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct;
- exteriorizate - sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul.
Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut.
Semnele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt:
• ameţeli;
• transpiraţii reci;
• tensiune arterială scăzută;
• respiraţie accelerată;
• puls rapid;
• frisoane;
• agitaţie;
• convulsii;
• lipotimie;
• dilatarea pupilelor.
Primul ajutor în hemoragii:
• scoaterea victimei din vehicul;
• poziţionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi cu picioarele ridicate cu 20-30 cm, pentru a
uşura irigarea cu sânge a creierului;
• stabilirea tipului de hemoragie;
• efectuarea hemostazei:
 prin compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă - este corect efectuată atunci când face să dispară pulsul
arterial de pe artera pe care o comprimă;
 prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase direct pe plaga sângerândă,
aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri
circulaţia arterială;
 aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viaţa victimei şi când sângerarea
nu poate fi oprită prin alte mijloace. Garoul trebuie să fie suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de
două ori. El se aşează întotdeauna deasupra rănii (între rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se strânge, eventual
cu ajutorul unui băţ, până când sângerarea se opreşte. Odată aplicat, garoul nu se mai lărgeşte şi nu se mai mişcă. Se
ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul în care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte
pansamente.
În vederea transportării victimei la spital, aceasta va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul corpului, lateral dreapta sau
stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va fi
învelită, pentru evitarea frisoanelor şi, dacă este conştientă, va fi hidratată.
RANA (PLAGA)
Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poartă
de intrare a microbilor în organism.
În funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi:
• excoriaţii (zgârieturi);
• superficiale (interesează straturile pielii);
• profunde (sunt interesaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase).
Primul ajutor pentru răni:
• salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun;
• curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii;
• se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de la marginea ei către exterior, folosindu-se apă şi
săpun;
• se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă oxigenată)
În cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care ar putea pătrunde în interior şi leza
organele interne;
• nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în alte ţesuturi, deoarece se poate declanşa
o hemoragie gravă;
• peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri;
• deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu feşi de tifon sau leucoplast;
• zona rănită se aşează în poziţie de repaus;
• se transportă victima la spital.
ENTORSA, LUXAŢIA ŞI FRACTURA
Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor
din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor.
Semne de recunoaştere:
• dureri la mobilizarea articulaţiei;--• umflarea articulaţiei;--• sensibilitatea zonei la atingere;
• modificări de culoare de la albastru până la negru.
Primul ajutor în entorse:
• peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă;--• se aplică bandaje cu scopul de a susţine articulaţia;
• victima nu trebuie lăsată să folosească articulaţia respectivă;
• nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare traumatismului;
• transport la spital.
Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulaţii. Articulaţiile cele mai
afectate sunt: umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână şi genunchiul
Simptome de recunoaştere:
• deformarea articulaţiei;--• dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi;
• modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;--• sensibilitate la atingerea zonei.
Primul ajutor:
• nu se va încerca aşezarea osului la loc;
• zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eşarfă, în poziţia în care a fost găsit membrul;
• transportarea victimei la spital.
Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os.
Fracturile pot fi:
- închise (pielea rămâne intactă);--- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).
Semne de recunoaştere:
- durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de mobilizare a regiunii lezate;
- deformarea regiunii;--- echimoze;--- lipsa transmiterii mişcărilor;--- crepitaţii osoase;
- impotenţă funcţională;--- întreruperea traiectului osului.
Primul ajutor în fracturi:
• dezangajarea victimei;---• poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată;
• în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se
împingă bucăţile de os ieşite în afară;
• imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi pentru a fixa atât articulaţia de
deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt;
• nu se încearcă în mei un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia ior normală;
• atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între atelă şi pielea zonei rănite;
• atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.
O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest
caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie
etc).
Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecinţă paralizia totală sau moartea!
In cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:
• leziune la nivelul capului;--• dureri de cap;--• gât ţeapăn;--• imposibilitatea de mişcare;
• imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului;--• senzaţii de furnicături în mâini sau picioare.
Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital:
- imobilizaţi gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura
să nu stânjenească respiraţia;
- victima va fi aşezată pe o targa tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de lată, în aşa fel încât corpul să nu se îndoaie sau
să se mişte lateral;
- dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor
aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mişcare laterală a capului
sau gâtului.
Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:
- victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi dură (vehicul cu platformă);
- corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul în poziţia în care a fost găsită victima;
- în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mişcare;
- dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.
ARSURILE
Afecţiunile cauzate de arsură întregului organism sunt determinate direct de mărimea suprafeţei arse, profunzimea arsurii şi
modul de evoluţie a leziunii locale.
Clasificarea arsurilor
În funcţie de întinderea arsurii:
- arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului;--- arsuri între 15-30% din suprafaţa corpului pot genera şoc;
- arsuri critice între 30-40% din suprafaţa corpului;--- arsuri letale peste 40-50% din suprafaţa corpului.
După profunzimea arsurii:
- gradul I - congestia pielii, durere, edem;--- gradul II - flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere;
- gradul III - flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere;
- gradul IV - escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în întregime.
Primul ajutor în arsuri:
- scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal;--- stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură;
- nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse;--- resuscitare cardio-respiraiorie, dacă e cazul;
- zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon);--- arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul
arsurilor chimice;--- nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri;
- pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se menţine o temperatură confortabilă.
TRANSPORTUL ACCIDENTAŢILOR
Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi corect executată. Această acţiune se
va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie menţinute, pe cât posibil,
în acelaşi plan. Numai în acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora.
Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:
• dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în acelaşi plan;
• manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului;
• victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale;
• poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat primul ajutor la locul accidentului;
• capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare;--• poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală;
• şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor bruşte.
Poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente:
• poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise);
• pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade
(hemoragii mari);--• pe spate (stop cardio-respirator);--• şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar);
• semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă);
• lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală);
• orizontal, pe o parte (fractură craniană);--• pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală);
• pe spate (fractură de coloană vertebrală).
B-Instructiuni de aparare impotriva incendiilor
I.Obligatiile generale ale lucrătorilor privind prevenirea si stingerea incendiilor
Toti lucrătorii, raspund de respectarea masurilor de prevenire a incendiilor si de indeplinirea obligatiilor ce le revin in caz de
incendiu, in acest scop.
In cazul prevenirii si apararii impotriva incendiilor lucrătorii au urmatoarele obligatii generale:
 Cunoasterea si respectarea normelor de prevenire si stingere a incendiilor ( generale, pentru societate si specifice,
pentru locul de munca) si a regulilor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute in atributiile de serviciu si in
instructiunile de functionare si utilizare a instalatiilor, aparatelor, dispozitivelor si a altor mijloace de protectie
impotriva incendiilor din dotarea locurilor de munca, precum si in indeplinirea masurilor si sarcinilor ce le-au fost
incredintate;-Participarea la instructajele si actiunile instructiv-educative organizate in vederea prevenirii incendiilor
si la exercitiile si aplicatiile de stingere a incendiilor, precum si de evacuare a persoanelor si a bunurilor;
 Anuntarea imediata a sefilor ierarhici despre existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii;
 Respectarea, a regulilor stabilite privind fumatul si introducerea de tigari, chibrituri, brichete, etc., in locurile in
care sunt interzise, precum si a regulilor referitoare la executareaunor operatiuni sau unor lucrari sau la folosirea
unor mijloace care pot provoca incendii (sudura, foc deschis, modificari neautorizate sau improvizatii la instalatiile
si aparatele electrice si de incalzire, scule necorespunzatoare, etc.);-Indeplinirea sarcinilor stabilite, atat in ceea ce
priveste supravegherea permanenta a locului de munca unde functioneaza instalatii care pot produce incendii,
explozii, avarii, ori alte accidente tehnice, cat si controlul periodic al functionarii acestora;-Verificarea obligatorie a
locurilor de munca la inceperea si la terminarea programului de lucru, in vederea depistarii si inlaturarii unor
eventiuale pericole si cauze de incendiu, mentinerea permanenta a curateniei si ordinii pe locurile de munca;-
Mentinerea, in buna stare de utilizare, a mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor de la locul de munca si
neutilizarea acestora in alte scopuri;-Respectarea regulilor de ordine intrioara si de disciplina a muncii;-Anuntarea
imediata a sefilor ierarhici si a pompierilor asupra incendiilor izbucnite; pariciparea - potrivit organizarii activitatii
de prevenire si stingere a incendiilor la locul de munca – la stingerea incendiilor si la evacuarea persoanelor si
bunurilor, precum si la inlaturarea incendiilor, calamitatilor naturale si a catastrofelor;-Cooperarea cu lucrătorii
desemnati cu atributii pe linie de p.s.i., atat cat ii permit cunostimtele si sarcinile sale, in vederea realizarii masurilor
de aparare impotriva incendiilor;
 Acordarea ajutorului, atat cat este posibil, oricarui salariat, aflat intr-o situatie de pericol fara a-si risca propria viata.
II. Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice incaperilor cu destinatie administrativa
In spatiile administrative ale societatii, lichidele combustibile (pentru curatenie) vor fi pastrate in bidoane metalice, ermetic
inchise si etichetate, (in locuri ferite de posibilitatea izbucnirii unui eventual incendiu), numai in cantitate de maxim 25 litri.
Curatirea pardoselii (parchet, dusumea, etc.) de regula, se va face cu solutii pe baza de detergenti; in cazuri speciale, se poate
face si cu parchetin, numai la lumina zilei, cu respectarea urmatoarelor reguli:
 scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice;-stingerea tuturor corpurilor de iluminare electrica;
 asigurarea ventilatiei incaperilor respective, prin deschiderea ferestrelor;-interzicerea folosirii ustensilelor
(galeata, lighean, perie, etc.) din material plastic sau a carpelor din fibre sintetice;-interzicerea folosirii
parchetinului in amestec cu benzina, neofalina, etc.;-interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului,
precum si utilizarea unor obiecte care pot provoca scantei (brichete, chibrituri, etc.).
Se interzice pastrarea in birouri a materialelor inflamabile si a carpelor de sters, imbibate cu ulei, ceara, etc.
Insecticidele inflamabile se vor pulveriza la lumina zilei, numai dupa intreruperea curentului de la tabloul de alimentare, a
retelei electrice existente in incaperile societatii, precum si verificarea inexistentei altor surse de foc sau scantei.
In incaperile pentru birouri, se vor lua masuri de reducere, la minim a pericolului de incendiu, prin limitarea, la strictul
necesar, a materialelor combustibile si respectarea celorlate reguli stbilite prin dispozitii ale, cum ar fi fumatul, folosirea
focului deschis, etc.
La terminarea programului de lucru, toate aparatele electrice se vor decupla de la reteaua electrica a incaperii, interzicandu-se
depozitarea lor, in stare calda langa materialele combustibile. De asemenea, tot la terminarea programului, se vor evacua
cosurile de gunoi din fiecare incapere.
Pentru stingerea incendiilor in incaperile administrative ale societatii, se va actiona, dupa caz, cu zapada carbonica, pulbere si
apa pulverizata.
III-Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice spatiilor pentru depozitare şi arhive
Este interzisa depozitarea materialelor in spatiile libere, de siguranta si pe caile de acces si evacuare.
Depozitarea materialelor, se va face pe stive, separate si distantate.
Materialele ambalate in ambalaje cu forme geometrice regulate vor fi depozitate in stive, ordonat asezate (pentru a nu se
prabusi), a caror inaltime nu va fi mai mare de 1,5 ori latura mica a bazei.
In depozite, vor fi respectate distantele de siguranta fata de elementele de incalzire si corpurile de iluminat, care vor fi de 0,9
m. De asemenea, vor fi lasate libere caile de acces la tablouri electrice si la stingatoare.
Pentru delimitarea cailor de acces si evacuare, spatiile de depozitare vor fi marcate cu o banda de vopsea alba.
Stivele de materiale vor fi astfel amplasate, incat sa se asigure o trecere principala, cu latimea de 2 m, dispusa in directia
usilor principale, iar transversal, distante de minim 0,8 m, pentru a se inlesni transportul si interventiile, in caz de incendiu.
Aceste cai vor fi marcate cu benzi vopsite, de culoare alba.
Intre stivele de materiale si peretii depozitului, se va lasa un spatiu minim de 0,6 m.
In depozite nu se vor utiliza lampi electrice portative, precum si orice tip de aparat electric portativ.
Este interzis a se lasa deschis depozitul, in lipsa personalului de deservire a acestuia.
In spatiile de depozitare este interzis accesul persoanelor care nu lucreaza in gestiunea respectiva.
Este interzis a se pastra in depozit motociclete, biciclete, geamantane, tuburi de oxigen, carbid, sau alte obiecte straine de
interiorul depozitului.
Aprinderea si utilizarea focurilor de orice natura, precum si fumatul, sunt strict interzise in spatiile de depozitare.
Lucrătorii straine de locul de munca au acces in depozit numai in interes de serviciu, cu obligatia de a respecta prezentele
instructiuni referitoare la foc deschis, fumat, etc.
Pentru localizarea si stingerea incendiilor, izbucnite in spatiile pentru depozitare, care apartin societatii, se va proceda astfel:
 se va actiona asupra intregii suprafete incendiate cu pulbere;
 se va organiza, concomitent cu stingerea, evacuarea bunurilor din incinta spatiului.
IV.Instructiuni de aparare impotriva incendiilor specifice instalatiilor electrice de forta si iluminat
Buna functionare a instalatiei electrice de forta si iluminat va fi permanent asigurata, prin efectuarea reviziilor obligatorii a
aparatelor.
In timpul exploatarii retelei electrice, rezistenta izolatiei cablurilor, precum si masurarea rezistentei de dispersie pentru
instalatia de legare la pamant va fi verificata odata pe an.
Sigurantele de la tablourile electrice vor fi, in mod obligatoriu, dimensionate, conform normelor in vigoare, iar inlocuirea
celorlalte nu se va efectua cu lita, staniol, etc.
Clemele sigurantelor lamelare nu se fixeaza pe lemn, carton sau pe alte materiale combustibile.
Pentru a evita supraincarcarea circuitelor, se interzice racordarea mai multor consumatori, decat cei prevazuti pentru
instalatia respectiva.
In activitatea de exploatare a instalatiilor se interzic:
 folosirea instalatiilor electrice si a consumatorilor de energie electrica de orice fel, in stare de uzura, defectiune sau
improvizatie;-suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductorii de alimentare;
 agatarea, introducerea si adapostirea obiectelor si materialelor de orice fel, in interiorul panourilor, niselor,
tablourilor electrice, etc.;-folosirea instalatiilor electrice cu grad de protectie necorespunzatoare categoriei incaperii, locului
sau spatiului in care sunt folosite;-executarea lucrarilor de intretinere sau reparatii de catre personal necalificat si neautorizat;
 alimentarea limpilor mobile portative, prin cordoane improvizate sau uzate (dezizolate);folosirea filtrelor de lumina
(abajururi) improvizate din carton, hartie sau alte materiale combustibile;
 intrebuintarea radiatoarelor si a resrrilor electrice (numai in locuri special stabilite, care nu prezinta pericol de
incendiu);-introducerea conductorilor electrici fara fise, direct in priza;-utilizarea consumatorilor de energie electrica
(radiator, reseu, etc.), fara luarea masurilor necesare de izolare, fata de elemenetele combustibile din incaperi;
 neizolarea capetelor conductoarelor electrice, in cazul demontarii partiale a unei instalatii electrice;
Accesul la tablourile electrice generale de distributie – permanent inchise cu cheia, va fi permis numai electricianului si
organelor de control si verificare.----Tablourile elctrice de distributie se vor exploata respectandu-se o serie de reguli, si
anume:--sa se efectueze regulamentar legaturile (in cazul tuturor tipurilor de tablouri;
 sa se interzica legarea directa a diversilor consumatori (lampi de iluminat, motoare electrice, etc.) la bornele
tabloului;-sa se fixeze bine garniturile;-sa se interzica pastrarea materialelor si substantelor combustibile in apropierea
tablourilor;-sa se evite blocarea tabloului cu diverse materiale;
 sa se curete perfect elementele tabloului si incaperea in care se afla acesta;
Toate echipamentele, utilajele, aparatele si instrumentele electrice vor fi prevazute cu placi, pe care sunt inscrise
caracteristicile si schema de conexiuni.
Aparatele electrice portabile, utilizabile numai cu stechere si conductoare izolate cu cauciuc in stare perfecta , vor fi
supravegheate toata perioada de timp cat se afla sub tensiune.
La terminarea lucrului, intregul echipament electric se va scoate de sub tensiune.
Pentru stingerea inceputurilor de incendiu la instalatiile electrice de distributie se vor scoate, in primul rand de sub tensiune,
atat instalatia cuprinsa de incendiu, cat si instalatiile vecine periclitate, dupa care personalul de interventie, asigurat cu
echipament de protectie – condus si supravegheat de specialisti – va actiona cu stingatoare portative cu pulbere, zapada
carbonica sau alte substante dielectrice.
Se interzice cu desavarsire folosirea apei si a spumei chimice.
V.Instructiuni de aparare impotriva incendiilor la colectarea si depozitarea deseurilor si resturilor menajere
Resturile menajere si ambalajele se vor depozita in locurile special amenajate , cu asigurarea distantei de siguranta fata de
cladiri;
Se interzice distrugerea ambalajelor si a resturilor menajere prin incinerare in incinta spatiului;
La locul de depozitare temporara a resturilor menajere se interzice colectarea substantelor si materialelor inflamabile
(bidoane de ulei, slam de carbid, etc.);
Se interzice, cu desavarsire, fumatul si focul deschis la locul de depozitare a resturilor menajere;
La sfarsitul fiecarei zile, resturile menajere si ambalajele vor fi evacuate din incinta societatii.
VI. Instructiuni de stingere in caz de incendiu si de evacuare a lucrătorilor
Scopul este de a stabili procedura si planul care trebuie pus in aplicare in cazul unui eventual incendiu. Procedurile de
evacuare, in caz de incendiu, sunt elaborate pentru asigurarea sigurantei utilizatorilor din spatiile societatii, pe timpul
izbucnirii unui incendiu, prin coordonarea si controlul evacuarii persoanelor din cladire, pana la sosirea pompierilor si a
celorlalte forte de ajutor extrem calificat (Protectie Civila, Politie, Jandarmi, Salavare, etc.).
Documente de referinta:
 Planul de evacuare al imobilului; -Planul de interventie al spatiului.
Lucrătorii responsabili pentru implementarea si administrarea procedurii de evacuare sunt conducătorii direcţi a locurilor de
muncă, care detin autoritate de control asupra spatiilor societatii.
Conducătorii direcţi a locurilor de muncă sunt responsabili pentru:
 Informarea celor din subordine asupra procedurilor ce trebuie adoptate in cazul unei evacuari a cladirii, inclusiv
prezentarea cailor de evacuare, a itinerariilor de iesire si a locului final de adunare;-Instruirea celor din subordine de a evacua
imediat cladirea in cazul activarii unei alarme in timpul orelor de lucru;-Anuntarea echipei de interventie despre orice
persoana care lipseste in cazul unei alarme (pompierilor si celorlalte forte, in caz real de incendiu).
 Repartizarea membrilor echipei de prima interventie + inlocuitor pentru fiecare zona din cladire, in care sunt
responsabili cu evacuarea;-Asigurarea resurselor necesare tuturor membrilor echipei de interventie, pentru a-si putea
indeplini atributiile;-Asigurarea implementarii masurilor si recomandarilor facute de pompierii militari, cu ocazia
controalelor de specialitate, pe timpul aplicatiilor si exercitiilor;--Asigurarea implementarii eficiente si a gestionarii modului
de evacuare.
Membrii echipei de prima interventie sunt reponsabili pentru:
 Indeplinirea atributiilor, in cazul unui incendiu, asa cum reiese din procedura de fata;
 Participarea la o analiza, dupa efectuarea unui exercitiu simulativ de evacuare;
 Raportarea, catre Dispeceratul Brigazii pentru Situatii de Urgenta, a oricarui inceput de incendiu, incendiu sau
alt accident tehnic, generator de incendii sau explozii, care impune necesitatea evacuarii persoanelor sau a altor situatii de
risc deosebit, care presupune interventie organizata, cu mijloace adecvate;-Organizarea si efectuarea de controale si verificari
periodice pe linie de p.s.i., dar nu mai putin de 1/luna si de exercitii practice de stingere si evacuare a persoanelor, in caz de
incendiu;- Cadrul tehnic cu atributii pe linie p.s.i., va efectua un curs de specializare, potrivit legii, in urma caruia va fi atesta
cu competente, corespunzatoare standardului ocupational.
 Cunoasterea locurilor in care sunt amplasate stingatoarele de incendiu, iesirile de urgenta si punctele de
declansare manuala a alarmei de incendiu din zona de care raspund;
 Asigurarea zonei de care raspund, impotriva izbucnirii unui eventual incendiu, precum si controlul
practicabilitatii si neobstructionarii cailor de evacuare;-Anuntarea telefonica a pompierilor, la numarul unic de urgenta, tel.
112, sau instruirea altei persoane in acest sens, care sa apeleze in caz de urgenta. Pompierii apelati vor pune intrebari cu
privire la eveniment. Nu incheiati convorbirea pana nu raspundeti la aceste intrebari. Nu pararasiti locul de unde a-ti apelat
telefonic pompierii, deoarece acestia vor suna imediat, pentru confirmarea apelului de urgenta efectuat.
La descoperirea unui incendiu, orice persoana are urmatoarele obligatii:
 Anuntarea IMEDIATA a incendiului;-Incercarea de stingere a focului, daca nu este prea riscant (nu se va utiliza mai
mult de un stingator; daca focul nu s-a stins evacuati imediat zona);
 Anuntarea telefonica a pompierilor la numarul de urgenta 112, din cea mai apropiata zona neafectata;
 Comunicarea, catre conducerea societatii, a detaliilor referitoare la locatia exacta si amploarea incendiului.
La declansarea alarmei de incendiu, lucrătorii sunt obligati sa actioneze astfel:
 Inceteaza orice activitate;-Personalul salariat va opri instalatia sau aparatul la care lucreaza, prin actionarea
butonului de oprire;-Abandoneaza obiectele personale;--Lasa usile deschise;-Parasesc imediat cladirea prin
iesirile de urgenta, sau prin locurile indicate de membrii echipei de interventie;-Merg catre locul de adunare
stabilit;-Mentin libere caile de acces catre cladire;--Urmeaza toate indicatiile primite de la membrii echipei de
interventie;-Asista, daca este posibil, evacuarea in siguranta a persoanelor din afara societatii;-Raman in afara
cladirii pana la incheierea definitiva a evenimentului.
La declansarea alarmei de incendiu, membrii echipei de prima interventie sunt obligati:
 Sa intre in toate incaperile accesibile din zona de responsabilitate alocata si sa dirijeze utilizatorii pentru
evacuarea cladirii;-Sa indrume utilizatorii catre cea mai apropiata cale/iesire de urgenta;
 Sa mentina calmul utilizatorilor pe timpul evacuarii;Sa mearga la punctul de adunare dupa evacuarea zonei;
 Sa preia controlul asupra locului de adunare si sa se asigure ca nici o persoana nu intra inapoi in cladire pana la
primirea dispozitiei, in acest sens, a conduceriisocietatii;-Sa participe la o analiza, dupa terminarea
evenimentului si sa raporteze orice dificultati intalnite in procesul de evacuare.
Accesul echipajelor specializate ale Pompierilor se va face pe poarta de acces principala: seful echipei de prima interventie
va comunica pompierilor detaliile incendiului (locatie, amploare, etc.), ii va informa cu privire la eventualele persoane lipsa
la apel (impreuna cu locatia presupusa a acestora) si va ramane la dispozitia acestora pe durata operatiunii de stingere a
incendiului.
Instruirea lucrătorilor
VASILICĂ GRIGORE