1

CALCULUL LA ACTIUNEA FOCULUI A ELEMENTELOR DIN OTEL

C
.
T
e
l
e
m
a
n
_
M
A
S
T
E
R

I
.
S
.
_
C
u
r
s

1
0

CALCULUL ELEMENTELOR STRUCTURILOR DIN OTEL DUPA SR EN 1993-2
Structurile din otel se calculeaza la solicitari provocate de actiunea focului in
baza urmatoarelor principii:
mentinerea rezistentei de proiectare pe o perioada de timp limitata;
impiedicarea extinderii focului in interiorul constructiilor;
limitarea propagarii la alte constructii invecinate;
asigurarea evacuarii populatiei si a bunurilor materiale;
asigurarea unui acces adecvat personalului si tehnicii de operare a echipelor de
interventie pompieristice.
In spatiul european aceste cerinte sunt realizate prin doua metode recunoscute:
prin scenarii conventionale la actiunea focului (foc nominal) sau prin scenarii
naturale la actiunea focului (foc parametric)
In acelasi timp, metode de protectie pasive sunt recomandate pentru a fi adoptate in
proiectarea structurilor din otel, precum:
- echiparea spatiilor inchise cu sprinklere;
- crearea unor compartimente de izolare la foc in interiorul cladirilor;
- prevenirea incendiului si limitarea extinderii prin utilizarea materialelor de
constructie autorizate din acest punct de vedere.
Factorii partiali de siguranta precum si valorile caracteristice ale rezistentelor se
determina prin metode probabilistice. 2
3
CURBA DE TEMPERATURA FOC NOMINAL
4
MODIFICAREA FACTORILOR DE REDUCERE PE SECTIUNE LA
FLAMBAJ _ PRIN EXPUNERE LA TEMPERATURA INALTA
5
MODIFICAREA FACTORILOR DE REDUCERE PE SECTIUNE LA
FLAMBAJ _ PRIN EXPUNERE LA TEMPERATURA INALTA
6
METODELE DE CALCUL
7
Elemente pentru simplificarea procedeelor de calcul: tabele de valori asociate solutiilor
de proiectare standardizate.
Conditii impuse
1.Expunerea la foc nominal: elementele structurale trebuie sa satisfaca exigenta R de
rezistenta ( curba hodrcarburilor se defineste prin HC).
2. Expunerea la foc parametric: integritatea structurala este asigurata pe intreaga perioada
de incendiu inclusiv pe perioada de racire (aducere la temperatura normala).
Actiuni de proiectare:
- actiuni termice si mecanice;
- emisia la suprafata elementelor din otel obisnuit (otel carbon) sa fie de 0,7 iar la suprafata
elementelor din otel inoxidabil sa fie de 0,5(anexa C)
Valorile de calcul ale caracteristicilor de material:
i i
f , M k 0 f , d
/ X k X =
X
k
- rezistenta sau deformatia (valori caracteristice);

M,fi
- coeficient partial de siguranta; se considera 1,0
Modelul structural recomandat de SR EN 1993-1-2 trebuie sa fie in concordanta cu
comportarea estimata la foc pe perioada de timp specifica, t.
Verificarea se face cu relatia generala:
t , fi , d fi , d
R E s
Analiza structurala la starile limita se dezvolta dupa metodele din SR EN 1990
Metodele de combinare a actiunii focului:
- in cadrul analizei elementelor structurale t = 0, la temperatura normala, factorii de
combinare a actiunii sunt
1,1
si
2,1
;
- in cadrul gruparii fundamentale de actiuni:
d fi fi , d
E E =q
q
fi
factor de reducere:

Valori recomandate pentru q
fi
este 0,65 cu exceptia incarcarilor utile in categoria E de spatii,
pentru care valoarea este 0,7
8
9
Variatia factorului q
fi
in raport de Q
k,1
/G
k

In graficul urmator raportul Qk,1/Gk este prezentat pentru diferite valori ale coeficientului de combinatie
fi=1,1 (G=1.35 iar Q=1.5).
De mentionat: coeficientii partiali de siguranta sunt prezentati in anexele nationale la EN 1990; valorile
determinate cu ajutorul ecuatiilor prezentate anterior in forma explicita rezulta cu valori superioare
(nesemnificativ).
Analiza pe parti a structurii
Ca metoda alternativa, in cazul unui incendiu la timpul t = 0, reactiunile si fortele interne
la baza structurii se pot determina pentru temperatura normala; partea de structura afectata
de foc va fi analizata din punct de vedere al deformatiiilor termice si alungirilor datorate
interactiunii cu restul structurii. Legaturile de la capetele barelor din reazeme trebuie sa
asigure o comportare independenta a partii de structura analizate.
In cadrul analizei pe parti de structura se va tine cont de variatia rezistentei si rigiditatii
materialelor precum si de efectele termice (alungiri, rotiri, incovoieri).
Conditiile de reazem si solicitarile de la baza partii de structura analizate trebuie sa
ramana identice pe tot timpul expunerii la foc.
Analiza globala a structurii
Tensiuni si deformatii specifice la otel carbon din temperaturi ridicate
- in cazul cresterii temperaturii cu viteze de 250
0
K/min aceste proprietati se determina
grafic (intindere, compresiune, forfecare);
- valorile din tabel ale factorilor de reducere a caracteristicilor mecanice sunt determinate
pentru 20
0
C si sunt definite precum urmeaza:
- pentru limta de curgere efectiva: k
y,u
=f
y,u
/f
y;
-

pentru limita de proportionalitate (E = ct) : k
p,u
=f
p,u
/f
y;
-

pentru modulul de elasticitate: k
E,u
= E
a,u
/E
a

Diagrama o-c se poate extinde pentru temperaturi de pana la 400
0
C prin considerarea
ecruisarii (anexa A) cu conditia ca cedarea sa nu aiba loc prin fenomene de instabilitate
generala sau locala
10
11
CURBA TENSIUNI-DEFORMATII A OTELULUI CARBON
SUB ACTIUNEA TEMPERATURILOR INALTE
12
Factori de reducere pe curba de tensiuni-deformatii specifice
la otelul carbon expus la temperaturi ridicate
13
14
Alungirea termica relativa:
- 20
0
C su
a
s 750
0
C:
- 750
0
C su
a
s 860
0
C:
-860
0
C su
a
s 1200
0
C:
Alungirea relativa a otelului carbon la temperaturi ridicate
Alungirea relativa Al/l [x10
-3
]
Temperatura [
0
C]
15
PROPRIETATILE TERMICE ALE OTELULUI
l-lungimea elementului de otel la 20
0
C
Caldura specifica c
a
:




u
a
- temperatura otelului [
0
C]
Conductivitatea termica
a


16
CALCULUL LA ACTIUNE FOCULUI A ELEMENTELOR
LA STRUCTURI DIN OTEL CONFORM SR EN 1993-1-2
Calculul la actiunea focului are in vedere trei tipuri de elemente din otel:
- elemente neprotejate la foc;
- elemente protejate cu diferite materiale;
- elemente protejate cu ecrane de protectie termica.
Nota: metode alternative de evaluare la actiunea focului constau in solutii particulare de protectie,
precum: umplerea cu apa a sectiunilor circulare, inglobarea in totalitate a elementelor din otel in
alte materiale de constructie, e ex. La nivelul planseului sau a peretilor.

Determinarea rezistentei la actiunea focului se poate dezvolta pe baza a trei metode:
- metode simplificate de calcul;
- metode avansate de calcul;
- testare experimentala.
A. Metode de calcul simplificat
t d fi d fi
R E
, , ,
s
E
fi,d
- forte interne si momente, N
Ed
, M
Ed
, V
ed
R
fi,d,t
rezistente corespunzatoare N
t,Rd
, M
t,Rd
, V
t,Rd
Observatii:
Verificarea la foc a sectiunilor nu are in vedere slabirile intrucat se considera ca prezenta conectorilor
mecanici diminueaza temperatura locala.
Rezistenta la foc a imbinarilor nu se verifica daca rezistenta termica (d
f
/
f
) > rezistenta termica
minima a unei parti din imbinare.
In relatie:
d
f
grosimea materialului de izolatie;

f
conductivitatea termica a izolatiei.
17
CLASIFICAREA SECTIUNILOR DIN OTEL
Se face la fel ca la temperaturile obisnuite (conform SR N 1993-1-1) cu exceptia calculului
coeficientului c:
y
f / 235 85 , 0 = c
REZISTENTA SECTIUNILOR DIN OTEL

1. REZISTENTA LA INTINDERE
Rezistenta la intindere N
fi,u,Rd
a unei bare la timpul t, expusa la o temperatura uniforma
u
a
dezvoltata pe intreaga sectiune se determina cu relatia:
unde N
Rd
=N
pl,Rd
In cazul unei expuneri neuniforme pe sectiune:
unde:
A
i
suprafata elementara a unei sectiuni transversale cu temperatura distincta u
i
;
k
y,u,t
factorul de reducere al rezistentei otelului datorita temperaturii u
I
;
u
i
temperatura suprafetei elementare luata in calcul.
Rezistenta unui element intins la momentul t in sectiunea caruia temperatura este
neuniform distribuita poate fi considerata egala cu rezistenta N
fi, t, Rd
a unui element expus
la temperatura constanta u
a
egala cu temperatura maxima la care se ajunge in otel la
timpul t.
18
2. REZISTENTA LA FLAMBAJ A BARELOR COMPRIMATE DIN CLASELE 1, 2 SI 3
unde
_
fi
factorul de reducere la flambaj in cadrul calculului la actiunea focului; se va considera
valoarea minima dintre _
y, fi
si _
z ,fi
si se determina cu relatia:
Zveltetea redusa
u

la temperatura u
a
se determina cu relatia:

Lungimea de flambaj l
fi
a unui stalp expus la foc se determina identic cu situatiile
normale cu exceptia situatiilor in care punctele de fixare sunt in planul
compartimentarilor antifoc.
In cazul unui cadru cu noduri rigide la care fiecare nivel este luat in calcul ca fiind
rezistent la foc , l
fi
=0,5L, cu exceptia ultimului nivel unde l
fi
=0,7L.
Daca se considera efectele unui foc nominal rezistenta la compresiune axiala cu
flambaj N
b,fi,t,Rd
, a unui element expus neuniform la foc se poate egala cu rezistenta unui
element expus uniform N
b,fi,u,Rd
, considerand ca la suprafata otelului se ajunge la
tmperatura maxima u
max
19
20
3. REZISTENTA GRINZILOR CU SECTIUNI DIN CLASELE 1 SAU 2
Rezistenta la incovoiere a unei grinzi expuse la o temperatura constanta u
a
se determina
cu relatia:
unde:
-M
Rd
este momentul capabil plastic al grinzii la temperatura normala (SR EN 1993-1-1;
-k
y,u
este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura u
a.
Momentul capabil la timpul t a unei grinzi cu sectiune in clasa 1 sau 2 expusa la o
distributie de temperatura neuniforma u
a
se determina cu relatia:

z
i
- distanta de la axa neutra la o suprafata elementara A
i
considerand distributia
plastica de tensiuni pe intreaga sectiune;

f
y,i
- limita de curgere in zona elementara; este considerata cu semn pozitiv in zona
comprimata si negativa in zona intinsa fata de axa neutra a sectiunii lucrand in
domeniul plastic

Ca alternativa, momentul capabil M
fi,,Rd
a unei sectiuni in clasa 1 sau 2 a unui element
supus la o temperatura cu distributie neuniforma se poate determina cu relatia:

-M
fi,u,Rd
/k
1
k
2
este momentul capabil a unei sectiuni supuse la o temperatura uniforma u
a
,
egal cu momentul capabil la timpul t a unui element neafectat termic in reazeme;
k
1
- factor de adaptare a unei sectiuni la temperatura neuniforma;
k
2
- factor de adaptare a temperaturii neuniforme in otel pe lungimea grinzii


21
Momentul capabil la flambaj lateral prin incovoiere rasucire a sectiunii grinzii de
clasa 1 sau 2 M
b,fi,t,Rd
se determina cu relatia:
_
LT, fi
- factor de reducere datorita flambajului lateral a elementului incovoiat expus la foc;
k
y, u, com
- factor de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura maxima u
a,com,
la care se ajunge la timpul t in talpa comprimata; u
a,com
poate fi considerata ca fiind in
mod acoperitor uniform distribuita pe intreaga sectiune.
_
LT, fi
- se determina cu relatia:
unde:
k,
E,u,com
factor de reducere pentru partea de pe sectiunea transversala cu comportare linear
elastica la atingerea temperaturii maxime u
a,com
in talpa comprimata la timpul t.
22
4. STABILITATEA LATERALA A GRINZILOR CU SECTIUNI DIN CLASELE 1 SAU 2
Aceasta se determina cu relatia:
V
Rd
rezistenta la forfecare a sectiunii la temperatura normala, conform SR EN 1993-1-1;
u
web
temperatura mediata pe sectiune;
k
y,u,web
factor de reducere a limitei de curgere a otelului la temperatura u
web

Valoarea coeficientului k
1
de adaptare la temperatura neuniforma din sectiunea
transversala a elementului de otel se considera astfel:
- pentru o grinda expusa de jur imprejurul sectiunii transversale la foc: k
1
= 1,0;
- pentru o grinda nprotejata si expusa la foc pe trei fete laterale a patra fiind in contact
cu planseul (de beton): k
1
= 0,7;
- pentru o grinda protejata si expusa la foc pe trei fete laterale a patra fiind in contat cu
planseul: k
1
=0,85;
In cazul unei distrbutii nuniforme de temperatura de-a lungul grinzii se ia in
consideratie factorul k
2
precum urmeaza:
- reazemele grinzilor static nedeterminate: k
2
=0,85;
- celelalte cazuri: k
2
=1,0
23
REZISTENTA LA FORFECARE V
fi, t, Rd
A

SECTIUNILOR DIN CLASA 1 SAU 2
24
VERIFICARI DE REZISTENTA SI STABILITATE LA GRINZI CU SECTIUNI DIN CLASA 3
Momentul capabil in cazul temperaturii uniform distribuite pe sectiune se determina
cu:
M
Rd
momentul capabil plastic, M
pl,Rd
la temperaturi normale conform SR EN 1993-1-1;
k
y,u
- reduction factor of the yield limit for the temperature u
a
In cazul distributiei neuniforme a temperaturii momentul capabil M
fi,t,Rd
, se determina cu
relatia:
M
Rd
- momentul capabil plastic SR EN 1993-1-1;
k
y,u,max
factorul de reducere a limitei de curgere;
k
1
factor de adaptare a sectiunii transversale la temperatura neuniforma;
k
2
factor of adaptare a elementului din otel la temperatura pe directia longitudinala.
Momentul capabil la flambaj lateral, M
b,fi,t,Rd
la grinzile din clasa 3 se determina cu
relatia:
Rezistenta la forfecare V
fi,t,Rd
a grinzilor din clasa 3 se determina cu relatia:
V
Rd
- rezistenta la forfecare a sectiunilor din clasa 3 (SR EN 1993-1-1)
ELEMENTE IN CLASELE DE REZISTENTA 1, 2 SI 3
SOLICITATE LA COMPRESIUNE CU INCOVOIERE
25
Relatiile de verificare a stabilitatii rezulta astfel:
Factorii de corectie ai momentului de incoviere
26
27
TEMPERATURA CRITICA
VERIFICARILE ELEMENTELOR DIN OTEL LA ACTIUNEA FOCULUI IN DOMENIUL TEMPERATURII
Temperatura critica u
a,cr
a otelului carbon obisnuit la timpul t in conditiile unei
distributii uniforme a temperaturii pe element poate fi determinata pentru orice
grad de utilizare
0
la timpul t=0 cu relatia:

unde
0
> 0.013 iar u
a,cr
se situeaza in intervalul (0.220.80), vezi tabel.
Gradul de utilizare
0
la timpul t=0 se determina pentru elementele din clasele
1,2 si 3 si pentru elementele intinse din toate clasele cu relatia:
R
fi,d,0
este valoarea lui R
fi,d,t
pentru t=0;
E
fi,d
si R
fi,d,t
sunt definite anterior.
Pentru elemente intinse si grinzi asigurate la flambaj prin incovoiere-rasucire,
0
se determina acoperitor cu:
28
I- Structura din otel expusa la foc este amplasata in interiorul cladirii
Cresterea temperaturii pe sectiunea transversala Au
a,1
in conditiile unei distributii
uniforme de temperatura se determina cu relatia:
k
sh
factor de corectie datorita umbririi (favorizarea unei dirijari a flacarii in cadrul
perimetrului creat de forma profilului)
A
m
/V factorul sectiunii la elemente neprotejate [1/m];
A
m
aria suprafetei expuse la foc a unui element pe lungimea sa unitara [m
2
/m];
C
a
caldura specifica a otelului [J/kgK]
- valoarea de calcul a fluxului termic net pe suprafata unitara [W/m
2
];
At intervalul de timp de expunere la foc [s];

a
densitatea otelului [kg/m
3
]
Factorul de corectie pentru efectele adapostirii la o sectiune I expusa la foc nominal
se determina cu relatia:
[A
m
/V]
b
- valoarea factorului de contur pe sectiunea convexa
In cazurile generale, valoarea factorului k
sh
se determina cu relatia:
Neglijarea efectului de adapostire poate conduce la obtinerea unor rezultate similare
Valoarea se determina considerand c
t
=1 si c
m
conform SR EN 1991-1-2
d net
h
,

At se considera maxim de 5 sec.;

A
m
/V trebuie sa fie de cel putin 10 m
-1

29
EVOLUTIA TEMPERATURII IN SECTIUNILE DIN OTEL
Factorul de sectiune A
m
/V la elemente ne-protejate
30
ELEMENT STRUCTURAL PROTEJAT LA FOC
ELEMENT STRUCTURAL ECRANAT TERMIC
ANALIZA ELEMENTELOR STRUCTURALE EXTERIOARE INCINTEI DE INCENDIU
CALCULUL LA FOC CU MODELE AVANSATE
RASPUNSUL TERMIC
RASPUNSUL STATIC
RASPUNSUL STATIC
TRANSFEUL TERMIC CATRE ELEMENTELE DE OTEL STRUCTURALE
SITUATE IN EXTERIORUL INCINTEI DE FOC