NORMATIV PENTRU PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE

EPURARE A APELOR UZATE ORĂŞENEŞTI. TREPTELE DE EPURARE

MECANICĂ ŞI BIOLOGICĂ ŞI LINIA DE PRELUCRARE ŞI VALORIFICARE A
NĂMOLURILOR

Indicativ P28-84
Înlocuieşte P 28-64

Cuprins
* GENERALITĂŢI
* CANTITĂŢI ŞI DEBITE CARACTERISTICE DE DIMENSIONARE A STAŢIEI DE EPURARE
* SCHEME TEHNOLOGICE DE EPURARE
* AMPLASAMENTUL STAŢIEI DE EPURARE
* OBIECTE COMPONENTE
* Anexa 1: STANDARDE CARE REGLEMENTEAZĂ PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A STAŢIILOR DE
EPURARE

1. GENERALITĂŢI
1.1. Normativul de faţă conţine prescripţiile şi datele necesare proiectării tehnologice a construcţiilor şi
instalaţiilor în care se desfăşoară procese de epurare a apelor uzate orăşeneşti precum şi a construcţiilor şi
instalaţiilor cu ajutorul cărora se prelucrează şi valorifică nămolurilor şi alte materii reţinute în asemenea
staţii.

1.2. Prin ape uzate orăşeneşti se înţelege totalitatea apelor colectate de reţeaua de canalizare a unei
localităţi şi care reprezintă un amestec de ape uzate fecaloid menajere, ape uzate publice, ape meteorice (în
cazul reţelelor de canalizare în sistem unitar), ape de infiltraţie drenate de reţeaua de canalizare precum şi
ape uzate industrial (preepurate sau nu) dar care îndeplinesc condiţiile “Normativului pentru condiţiile de
descărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare a centrelor populate”, indicativ C 90-83.

1.3. Instalaţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti sunt acele instalaţii care asigură separarea şi
îndepărtarea elementelor impurificatoare conţinute în apele uzate influente, până la limitele admise pentru
descărcarea acestora în receptor.

1.4. Prezentul normativ nu cuprinde prescripţiile şi datele necesare proiectării tehnologice ale instalaţiilor de
epurare mecano-chimice, epurării biologice naturale, epurării terţiare şi dezinfectării apelor uzate epurate.

1.5. Instalaţiile de prelucrare şi valorificare a nămolurilor şi a altor materii reţinute (separate) în instalaţiile de
epurare a apelor uzate orăşeneşti trebuie să asigure obţinerea de produse finite, igienice, valorificabile, uşor
de reintegrat în mediul natural.

1.6. Impurităţile conţinute în apele uzate orăşeneşti sunt constituite din materii minerale şi materii organice în
suspensie sau dizolvate. Gradul de impurificare a apelor uzate este apreciat în funcţie de valorile principalilor
indicatori fizico-chimici.

1.7. De regulă indicatorii fizico-chimice ai apelor uzate precum şi cei ai nămolurilor, prevăzuţi în STAS 1481-
76 “Canalizări. Studii şi criterii de proiectare” se vor determina pe bază de analize de laborator de către un
institut de specialitate.

În cazul în care nu se pot stabili pe bază de analize (în lipsa reţelei de canalizare), aceştia se vor aprecia
după datele obţinute la restituţii similare.

Pentru apele uzate menajere se pot lua în considerare următorii indicatori:

- materii solide în suspensie   65-90 g/loc şi zi

- CBO5                                 54...65 g/loc şi zi

1.8. Gradul de epurare necesar (eficienţa de epurare necesară a ansamblului instalaţiilor staţiei de epurare)
se stabileşte pe baza condiţiilor de descărcare în receptori, rezultate din planul de gospodărire a calităţilor
apelor şi comunicate de către organele centrale sau teritoriale de gospodărire a apelor.

1.9. Emiterea acordului de gospodărire a apelor este reglementat prin ordinul CNA nr. 114/1983.

1.10. Valorile limită admisibile ale principalelor subsatnţe poluante din apele uzuale înainte de evacuarea în
emisari (receptori), funcţie de gradul de diluţie care se realizează, sunt cuprinse în decretul nr. 414/1980.

1.11. La proiectarea staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, se vor avea în vedere prevederile STAS
1481-76 “Canalizări. Studii şi criterii de proiectare”.

[top]

2. CANTITĂŢI ŞI DEBITE CARACTERISTICE DE DIMENSIONARE A STAŢIEI

DE EPURARE
2.1. Cantităţile de apă care se evacuează prin reţeaua de canalizare a unei localităţi se stabilesc conform
prevederilor STAS 1846-83 “Determinarea cantităţilor de apă de evacuare”.

2.2. Debitele caracteristice de ape uzate care intervin în dimensionarea unei staţii de epurare sunt: debitul
zilnic maxim (Q zi max), debitul orar maxim (Q orar max) şi debitul orar minim (Q orar minim). Aceste debite
se obţin prin reducerea cu coeficientul 0,8 a debitelor cerinţelor de apă corespunzătoare, definite conform
STAS 1343/0-77 “Alimentări cu apă. Determinarea cantităţilor de apă de alimentare. Prescripţii generale”.

2.3. Pentru calcule preliminare debitul orar minim rezultă din înmulţirea debitului zilnic maxim cu 0,25 pentru
localităţile sub 10.000 locuitori, cu 0,60 pentru cele cu 50.000...100.000 locuitori şi cu 0,75 pentru cele cu
peste 100.000 locuitori.

2.4. Cantităţile şi calităţile apelor uzate provenite din procesele de producţie ale unităţilor de industrie
republicană, racordate la reţeaua de canalizare a localităţii respective, se determină pe baza datelor
furnizate de beneficiarul sau proiectantul fiecărui obiectiv industrial (datele fiind luate din studii şi cercetări de
specialitate).

2.5. La determinarea debitelor de apă uzată evacuate de unităţile industriale de va lua în considerare
reutilizarea maximă a apei în procesele tehnologice.

2.6. Determinarea cantităţilor totale ale apelor ce ajung la staţia de epurare trebuie efectuată ţinând seama
de sistemul de canalizare adoptat pentru reţeaua de colectare (sistemul separativ, unitar sau mixt).

2.7. În sistemul separativ de canalizare, de la caz la caz, în funcţie de acordul (avizul) CNA se poate folosi
acumularea în bazine de retenţie a apelor pluviale foarte încărcate (cele colectate în primele minute ale ploii)
şi introducerea lor eşalonată în staţia de epurare după încetarea ploii.

2.8. Debitele de calcul hidraului şi de verificare ale obiectelor componente ale unei staţii de epurare sunt
date în tabelul 1.

Tabelul 1

DEBITE DE CALCUL HIDRAULICE ALE OBIECTIVELOR

DINTR-O STAŢIE DE EPURARE

Sistemul de canalizare

Nr. Obiectul sau elementul de legătură Separativ Unitar sau mixt

crt. între obiecte
Debit de Debit de Debit de Debit de
dimensionare verificare dimensionare verificare

0 1 2 3 4 5
1 Deversorul camerei de deversare - - Qc - nQ orar Qc
dinaintea staţiei de epurare max.

2 Canalul deversor de la camera de - - Qc - nQ orar Qc

deversare la bazinul de retenţie şi de max.
la acesta la emisar

3 Canalul dintre camera de deversare şi - - nQ orar max. Q orar min.

camera grătarelor

4 Canalul de acces la camera grătarelor Q orar max. Q orar min. - -

5 Grătarele, deznisipatorul, debitmetrul, Q orar max. Q orar min. nQ orar max. Q orar min.
camera de repartiţie la decantoarele
primare inclusiv canalele de legătură
între ele

6 Separator de grăsimi, decantor primar Q zi max. Q orar max. Q zi max. nQ orar max.

7 Canalul dintre decantorul primar şi - - nQ orar max. Q orar min.

camera de deversare dinaintea
instalaţiilor de epurare biologică

8 Camera de deversare dinaintea - - (n-1)Q orar nQ orar max.

instalaţiilor de epurare biologică max.

9 Canalul deversor dintre camera de - - (n-1)Q orar Q orar max.

deversare dinaintea instalaţiilor de max.
epurare biologică şi canalul de
descărcare în receptor

10 Camera de repartiţie la instalaţiile de Q orar max.+ Q orar min. Q orar max.+ Q orar min.
epurare biologică QE QE

11 Canalul dintre decantorul primar - Q orar max.+ Q orar min. - -

camera de repartiţie la instalaţiile de QE
epurare biologică şi de la aceasta la
instalaţiile de epurare biologică

12 Canalul dintre camera de deversare - - Q orar max. Q orar min.

dinaintea instalaţiilor de epurare +QE
biologică - camera de repartiţie la
instalaţiile de epurare biologică şi de
la aceasta la instalaţiile de epurare
biologică

13 Construcţii şi instalaţii de epurare Q zi max. + Q orar max.+ Q zi max. + Q orar max.

biologică (filtre biologice, bazine cu QR max. QR max. QR max. + QR max.
nămol activat)

14 Camera de repartiţie la decantoarele Q orar max. + Q orar min. + Q orar max. + Q orar min. +
secundare şi canalul dintre instalaţiile QR max. QR min QR max. QR min
de epurare biologică - camera de
repartiţie la decantoarele secundare şi
de la aceasta la decantoarele
secundare

15 Decantorul secundar – tip logitudinal Q zi max. + Q zi max. + Q zi max. + Q zi max. +

0,6 QR max. QR 0,6 QR max. QR
Q zi max. + Q zi max. +
- tip radial 0,3 QR max. 0,3 QR max.

16 Canalul de evacuare a apei din Q zi max. Q orar max. - -

decantorul secundat până la receptor

17 Canalul de evacuare a apei din - - Q zi max. Q orar max.

 decantorul secundar până la
intersecţia cu canalul de ocolire a
staţiei de epurare sau a treptei
mecanice

18 Bazinul de retenţie a apelor meteorice - - Qc - nQ orar Qc

max.

Notă:

- Qc este debitul de calcul al reţelei dimensionate în sistem unitar, în amonte de deversorul din faţa staţiei de
epurare;

- QE este debitul de nămol în exces trimis spre camera de repartiţie la decantoarele primare, pentru
reţinerea în acestea, împreună cu nămolul primar, când schemele tehnologice prevăd aceasta;

- QR max., QR min. reprezintă debitul de recirculare maxim, respectiv minim;

- n – raportul de diluţie a apelor uzate, admis la dimensionarea camerelor deversoare.

2.9. Deversorul camerei de deversare dinaintea staţiei de epurare (în cazul sistemului unitar) se verifică la
Qc când canalul deversor serveşte şi de canal de ocolire a staţiei de epurare.

2.10. La separatorul de grăsimi verificarea la Q orar max. are drept scop să stabilească dacă la acest debit
nu se depăşeşte cota de deversare a jgheaburilor de colectare a grăsimilor.

2.11. La decantoare, înălţimea de siguranţă se va lua corespunzător nivelului maxim al apei pentru debitul
de verificare. Jgheabul de colectare a apei sa va dimensiona astfel încât să poată transporta debitul de
verificare menţinând neînecată curgerea apei peste creasta deversoare a jgheabului.

2.12. Staţiile de pompare pentru apă uzată ce intervin în diferite puncte ale schemei tehnologice de epurare
se dimensionează în funcţie de debitele maxime (de verificare) sosite din obiectele ce preced staţiile
respective.

[top]

3. SCHEME TEHNOLOGICE DE EPURARE

3.1. În instalaţiile de epurare a apelor uzate intervin procese de natură fizică, chimică şi biologică care se pot
combina în cadrul unei anumite tehnologii de epurare.

Funcţie de condiţiile de descărcare în receptorii naturali şi de caracteristicile influentului, schema tehnologică

a unei staţii de epurare orăşeneşti poate cuprinde în general unul din următoarele două procedee:

- epurare mecanică, ce constă în reţinerea din apele uzate a corpurilor plititoare mari, a nisipului, grăsimilor
şi a substanţelor solide în stare de suspensii separabile gravitaţional, precum şi în prelucrarea materiilor
reţinute;

- epurare mecano-biologică, ce constă în reţinerea din apele uzate a corpurilor plutitoare mari, a nisipului, a
grăsimilor şi a substanţelor solide în stare de suspensii separabile gravitaţional, prin procedeul de epurare
mecanică şi reţinerea substanţelor solide în stare de suspensii coloidale şi dizolvate prin procese biochimice,
precum şi în prelucrarea materiilor reţinute.

3.2. Eficienţa (randamentul) diferitelor instalaţii exprimată în posibilitatea acestora de a reduce concentraţia
substanţelor în suspensie, a substanţelor organice coloidale şi dizolvate (exprimată prin reducerea CBO5) şi
a bacteriilor este prezentată în tabelul 2.

Tabelul 2
 EFICIENŢA CE SE POATE REALIZA PRIN DEVIRSE PROCEDEE DE EPURARE

Eficienţa de reducere a concentraţiilor în raport cu

cele ale apei uzate brute în %
Procedeul de epurare
Sus- Bac-
CBO5 CCO Azot Fosfor
pensii terii

Epurare mecanică –
grosieră (trecere prin
grătare) 5...20 5...10 1...5 - - 10..20

Epurare mecanică
(trecerea prin grătare,
deznisipator,
separator de grăsimi,
decantor) 40..70 25..40 20..35 - 15..20 25..75

Procedeu de epurare
mecano-biologică.
Epurare mecanică şi
epurare biologică
artificială aerobă în
filtre biologice de
mare încărcare
urmate de decantoare
secundare 65..92 65..90 50..80 20..30 20..30 70..90

Epurare mecanică şi
epurare biologică
artificială aerobă în
filtre biologice de mică
încărcare urmate de
decantoare secundare 70..92 80..95 65..90 50..60 20..30 90..95

Epurare mecanică şi
epurare biologică
artificială aerobă în
bazine de nămol
activat de mare
încărcare urmate de
decantoare secundare 75..85 50..75 40..70 8...10 20..30 70..90

Epurare mecanică şi
epurare biologică
artificială aerobă în
bazine de nămol
activat de mică
încărcare urmate de
decantoare secundare 85..95 75..95 60..85 85..90 25..30 90..98

3.3. La stabilirea schemei tehnologice a astaţiilor de epurare se ţine seama de:

- debitele şi caracteristicile fizico-chimice ale apei uzate;

- sistemul de canalizare;

- caracteristicile hidraulice şi de calitate ale receptorului;

- condiţiile de amplasare.
[top]

4. AMPLASAMENTUL STAŢIEI DE EPURARE

Amplasarea staţiilor de epurare se va face în conformitate cu prevederile STAS 1481-76 şi Ordinul nr.
623/1973 al Ministerului Sănătăţii.

[top]

5. OBIECTE COMPONENTE
Obiectele componente ale schemelor tehnologice ale staţiilor de epurare sunt:

a. Circuitul apei

Treapta de epurare mecanică

- camera deversoare

- grătar

- deznisipator

- canal de măsură debite

- separator grăsimi

- staţie de pompare ape uzate

- decantor primar

- bazin de retenţie

Treapta de epurare biologică artificială

- bazine de aerare

- filtre biologice

- decantoare secundare

- staţie de suflante

- staţie de pompare nămol activ (recirculat şi în exces)

- colector de evacuare

b. Circuitul nămolului

- staţie de pompare

- îngroşătoare

- instalaţii de stabilizare

- bazine de fermentare
- bazine de stabilizare aerobă

- gazometre

- instalaţii de elutriere

- instalaţii de condiţionare fizică

- instalaţii de condiţionare chimică

- instalaţii de deshidratare

- platforme de uscare

- instalaţii de deshidratare mecanică

c. Elemente tehnologice de legătură între obiectele staţiei

d. Construcţiile şi instalaţiile auxiliare (nu fac obiectul prezentului normativ; se proiectează după

prescripţiile specifice)

- centrală termică

- drumuri şi alei interioare

- drum de acces

- spaţii verzi

- împrejmuire şi porţi

- pavilion de exploatare

- instalaţii de telefonie

- instalaţii de alimentare cu energie electrică

5.1. Camera deversoare

Criterii de amplasare

5.1.1. Camera deversoare se prevede în sistemele de canalizare unitar şi mixt, pe colectoarele principale,
înaintea treptei de epurare mecanică şi după treapta de epurare mecanică

Rolul camerei deversoare

5.1.2. Camera deversoare de la intrarea în staţia de epurare asigură admiterea în staţie a unui debit egal cu
de “n” ori debitul orar maxim al apelor uzate pe timp uscat, stabilit conform prevederilor STAS 1846-83.

Diferenţa de debit, între debitul total şi debitul admis în staţia de epurare, se va înmagazina în bazine de
retenţie sau se va descărca în emisar cu respectarea prevederilor Decretului nr. 414/1980.

5.1.3. Camera deversoare dinaintea instalaţiilor de epurare biologică asigură admiterea spre aceasta a unui
debit egal cu debitul orar maxim al apelor pe timp uscat, stabilit conform prevederilor STAS 1846-83 sau
avizului CNA.

Debitul deversat prin această cameră deversoare se va descărca în emisar numai epurat mecanic.

Prescripţii de dimensionare
5.1.4. Lungimea pragului deversor în ipoteza unei lame deversante triunghiulare se determină cu relaţia (1)
funcţie de înălţimea medie a lamei deversante, considerând scurgerea în canalul de evacuare a debitului
deversat, neînecată (liberă):

(m) (1)

în care:

Qd - debitul deversat în m3/s;

- 0,63 coeficient de debit;

hm - înălţimea medie a lamei deversante, în metri;

g - 9,81 m/s2.

5.1.5. În cazul în care deversorul are mai multe deschideri, separate prin pile intermediare, la determinarea
lungimii totale se vor lua în considerare contracţiile laterale ale lamei deversante în dreptul pilelor.

Pentru calculul lungimii deversorului se va utiliza diagrama din fig. 1.

5.2. Grătare

În staţiile de epurare se prevăd două tipuri de grătare:

- grătare rare, cu interspaţii între bare 60...100 mm;

- grătare dese, cu interspaţii între bare 16...20 mm;

Criterii de amplasare

5.2.1. Grătarele sunt amplasate la intrarea apelor uzate în staţia de epurare, înaintea deznisipatorului şi a
eventualei instalaţii de pompare a apei uzate.

În cazul staţiilor de pompare cu transportoare hidraulice, grătarele se pot amplasa şi în aval de acesta.

Rolul grătarelor

5.2.2. Grătarele au rolul de a reţine corpurile plutitoare mari.

Criterii de alegere

5.2.3. Grătarul de tip plan se prevede de regulă, cu curăţire manuală la staţii având debitul mai mic sau egal
cu 25 dm3/s şi cu curăţire mecanică la staţiile de epurare cu debitul mai mare de 25 dm3/s.

5.2.4. La staţiile de epurare cu debitul mai mare de 25 dm3/s, la numărul de grătare rezultate din calcul, la
sistemul divizor, se va lua o unitate de rezervă.

5.2.5. La staţiile de epurare cu debitul mai mare de 250 dm3/s, se recomandă a se prevedea automatizarea
dispozitivelor de curăţire prin intermediul unui releu de nivel.

Prescripţii de dimensionare

5.2.6. Viteza apei între barele grătarelor, la debitul de calcul, va fi de maximum 1,0 m/s.

5.2.7. Viteza minimă în canalul de acces la grătare va fi de 0,4 m/s (la debitul de verificare conform tabelului
1).

5.2.8. Viteza minimă în amonte şi în aval de grătare va fi de 0,7 m/s la debitul de calcul.
5.2.9. Pentru a ţine seama de pierderile de sarcină suplimentare datorite înfundării grătarului, pierderile de
sarcină totale calculate se vor mări de 3 ori, luându-se în orice caz cel puţin 10...15 cm.

5.2.10. Radierul canalului în aval de grătar trebuie să fie mai coborât cu 7,5...15 cm faţă de cel din amonte.

5.2.11. Grătarele de montează înclinat, cu un unghi de 60o faţă de orizontală.

5.2.12. Lăţimile curente ale grătarelor dese sunt: 0,60 m; 0,70 m; 0,80 m; 1,00 m; 1,25 m.

5.2.13. Cantitatea de materii reţinută pe grătar variază cu mărimea interspaţiilor şi modul de curăţire conform
tabelului 3.

Tabelul 3

Cantitatea de reţinere la curăţire

Lăţimea interspaţiilor
între lame (mm)
manuală dm3/om şi an mecanică dm3/om şi an

16 5,0 6,0

20 4,0 5,0

Greutatea specifică a reţinerilor este de cca 750 kg/m3.

5.2.14. Materiile reţinute pe grătare vor fi evacuate din staţia de epurare spre platformele de depozitare a
gunoaielor orăşeneşti şi prelucrate împreună cu acestea.

5.2.15. La partea superioară a grătarelor se amenajează o platformă de minimum 1,5 m lăţime prevăzută cu
balustradă, de pe care se face curăţirea sau controlul funcţionării acestora; platforma se va amplasa cu cel
puţin 0,5 m peste nivelul maxim al apei.

5.2.16. Înainte şi după grătare se vor monta dispozitive de închidere în dreptul cărora se va prevedea o
platformă, prevăzută cu balustradă. pentru manevrarea acestora, având o lăţime minimă de 1,20 m.

5.3. Deznisipatoare

Criterii de amplasare

5.3.1. Deznisipatoarele se amplasează după grătare şi înaintea separatorului de grăsimi, a decantorului

primar sau a staţiei de pompare ape uzate.

Amplasarea deznisipatoarelor după staţia de pompare se va face numai în cazul staţiilor de pompare cu
transportoare hidraulice.

Rolul deznisipatoarelor

5.3.2. Deznisipatoarele au rolul de a reţine particulele solide minerale (nisip) din apa uzată cu diametrul mai
mare de 0,2...0,25 mm.

Criterii de alegere

5.3.3. Deznisipatoarele se prevăd:

- la canalizările în sistem unitar, la toate staţiile de debite instalate mai mari de 10 dm3/s;

- la canalizările în sistem separativ, pentru debite mai mari de

35 dm3/s.

5.3.4. La numărul de compartimente rezultat din calcule în sistem divizor se va adăuga un compartiment de
rezervă.
5.3.5. Se prevăd deznisipatoare orizontale longitudinale pentru debite mai mari de 100 dm3/s (Q orar max.)
în sistem separativ şi debite mai mari de 50 dm3/s (Q max. orar) în sistem unitar.

5.3.6. Pentru debite mai mari de 100 dm3/s (Q orar max.) în sistem separativ şi de 50 dm3/s (Q max. orar) în
sistem unitar se vor prevedea deznisipatoare orizontale cu mişcarea circulară (tangenţială) a apei.

Prescripţii de dimensionare

5.3.7. La dimensionarea deznisipatorului orizontal se vor lua în considerare:

- viteza orizontală maximă de 0,3 m/s la debitul de calcul din tabelul 1;

- viteza orizontală maximă de 0,15 m/s la debitul de verificare din tabelul 1;

- viteza verticală de depunere de maxim 70 m/s (19 mm/s);

- timpul de trecere prin deznisipator 30...50 secunde.

 (2)

 (3) (pentru deznisipatoarele orizontale logitudinale)

în care: Hmax.apa - înălţimea maximă a apei în deznisipator;

Bu - lăţimea compartimentului deznisipatorului care să nu depăşească 3,0 m

V = 0,3 m/s – viteza orizontală a apei;

U = 15,6...16,4 mm/s – viteza de depunere a particulelor.

5.3.8. Volumul zilnic de nisip reţinut în deznisipator se va lua astfel:

- în sistem separativ 40 dm3/1000 m3- debit zi maxim;

- în sistem separativ 100...120 dm3/1000 m3- debit zi maxim pe timp uscat.

Greutatea volumetrică a reţinerilor este de 1,5 t/m3.

5.3.9. Evacuarea nisipului depus în deznisipatoarele orizontale longitudinale se va face cu curăţitor mobil
prevăzut cu o instalaţie de evacuare pneumatică.

5.3.10. Evacuarea nisipului depus în deznisipatoarele orizontale cu mişcarea circulară (tangenţială) a apei se
face cu elevatoare pneumatice fixe.

Aerul sub presiune se va asigura de la o staţie de suflante.

5.3.11. Nisipul se va evacua pe platforme special amenajate în vecinătatea deznisipatorului sau a

platformelor de uscare a nămolului.

5.3.12. Apa drenată se va reintroduce în circuitul treptei mecanice de epurare a apei uzate.

5.3.13. Menţinerea unei viteze orizontale de curgere constante de 0,3 m/s, la variaţia debitului şi înălţimii
apei în deznisipatoarele orizontale, se asigură printr-o strangulare locală în dreptul dispozitivelor de
închidere din aval (stăvilarelor).

5.3.14. La intrarea şi ieşirea din compartimentele de deznisipare, se vor prevedea dispozitive de închidere în
dreptul cărora se va realiza o platformă pentru manevrarea acestora cu lăţimea minimă de 1,20 m, prevăzută
cu balustradă.
5.4. Canal de măsurare a debitelor

Criterii de amplasare

5.4.1. Instalaţia de măsurare a debitelor se prevede după deznisipator, pe canalul de acces la separatorul de
grăsimi.

Rolul canalul de măsurare a debitelor

5.4.2. Asigură măsurarea debitelor apelor uzate afluente la staţia de epurare şi menţinerea vitezei constante
în deznisipator.

Prescripţii de dimensionare

5.4.3. Instalaţia de măsurare a debitelor trebuie să asigure o curgere continuă neîncetată (liberă) a apelor
uzate şi să nu favorizeze depunerea suspensiilor din acestea.

5.4.4. Forma strangulării locale şi a denivelării radierului sunt funcţie de debitul de ape uzate şi lăţimea
canalului (fig. 2, tabelul 4)

5.4.5. Viteza în canalul de măsurare va fi de minimum 0,7 m/s.

5.4.6. Cheia limnimetrică, conform îndrumătorului tehnic ID-8-1971 al Consiliului Naţional al Apelor, este
dată de relaţia:

Q = 1,24 AH3/2 m3/s (4)

în care:

A – lăţimea canalului, în metri;

H – înălţimea apei în amonte de strangulare, în metri.

Tabelul 4

A B C D E F Ram Rav Hmax Qmax

m mm mm mm mm m m m m m2/s

0,20 133 67 433 43 0,50 0,62 2,83 0,4 0,06

0,25 167 83 542 54 0,60 0,77 3,54 0,5 0,11

0,30 200 100 650 65 0,70 0,93 4,25 0,60 0,17

0,40 267 133 867 87 1,00 1,23 5,67 0,8 0,35

0,50 333 167 1083 108 1,20 1,54 7,08 1,0 0,62

0,60 400 600 1300 130 1,40 1,85 8,50 1,2 1,00

0,70 467 233 1517 152 1,60 2,15 9,92 1,4 1,40

0,75 500 250 1625 163 1,70 2,31 10,63 1,5 1,70

0,80 533 267 1733 173 1,80 2,47 11,33 1,6 2,00

0,90 600 300 1950 195 2,00 2,78 12,75 1,8 2,70

1,00 667 333 2167 217 2,20 3,08 14,17 2,0 3,50
 1,20 800 400 2600 260 2,20 3,70 17,00 2,0 4,20

1,40 933 467 3033 303 2,20 4,32 1983 2,0 4,90

1,50 1000 500 3250 325 2,20 4,62 21,25 2,0 5,20

1,60 1067 533 3467 347 2,20 4,93 22,67 2,0 5,60

1,80 1200 600 3900 390 2,20 5,55 25,50 2,0 6,30

2,00 1333 667 4333 433 2,20 6,17 28,33 2,0 7,00

 5.5. Separatoare de grăsimi

Criterii de amplasare

5.5.1. Separatoarele de grăsimi se amplasează după deznisipator, înaintea decantoarelor primare.

Rolul separatoarelor de grăsimi

5.5.2. Separatoarele de grăsimi au rolul de a reţine uleiurile, reziduurile petroliere şi alte grăsimi din apa
uzată.

Criterii de alegere

5.5.3. Se prevăd în schema tehnologică a staţiei de epurare pentru debite mai mici de 50 m3/s numai când
apele uzate conţin, într-o concentraţie mai mare de 150 mg/dm3, substanţe extractibile în eter de petrol, care
nu sunt separabile la suprafaţa apei şi care nu pot fi evacuate în mod obişnuit prin dispozitivele de colectare
a spumei ale racloarelor de la decantoarele primare.

5.5.4. Separatoarele de grăsimi se vor prevedea obligatoriu, în schema tehnologică, indiferent de

concentraţie, în cazul în care epurarea mecanică este urmată de o epurare biologică.

5.5.5. Separatoarele de grăsimi trebuie prevăzute cu minimum două compartimente. Pentru debite mai mici
de 50 dm3/s se poate admite un singur compartiment, cu obligativitatea prevederii unui canal de ocolire.

Prescripţii de dimensionare

5.5.6. Debitele de dimensionare şi verificare sunt cele indicate în tabelul 1.

5.5.7. Separatoarele de grăsimi se vor proiecta conform STAS “Separator de grăsimi la staţiile de epurare
ale centrelor orăşeneşti. Prescripţii generale de proiectarea”.

5.6. Staţia de pompare a apelor uzate brute sau epurate

Criterii de amplasare

5.6.1. Staţia de pompare a apelor uzate brute trebuie să fie, în mod obligatoriu, precedată de instalaţii de
grătare, de deznisipatoare şi de separatoare de grăsimi. Acestea se pot amplasa şi după staţia de pompare,
însă numai când aceasta este echipată cu transportoare hidraulice.

5.6.2. În cazul în care cota colectorului principal impune fundarea construcţiilor în apa subterană, se va
analiza obligatoriu şi o variantă cu introducerea unei staţii de pompare.

Rolul staţiilor de pompare

5.6.3. Staţiile de pompare se folosesc în staţiile de epurare pentru ridicarea apelor uzate atunci când din
cauza reliefului incintei staţiei de epurare sau când din cauza variaţiei nivelului apei din emisar nu se dispune
în permanenţă de diferenţa de nivel necesară pentru curgerea gravitaţională a apelor între diferitele obiecte
ale staţiei de epurare sau pentru decsărcarea apelor epurare în emisar.
Prescripţii de dimensionare

5.6.4. Pentru stabilirea înălţimii de pompare se va avea în vedere nivelul maxim al apelor emisarului,
corespunzător gradului de asigurare stabilit conform STAS 4273-83.

5.6.5. Capacitatea bazinului de aspiraţie trebuie calculată pentru a putea înmagazina debitul variabil al
apelor uzate, după cum urmează:

- la staţiile neautomatizate, conform graficului de exploatare sau pentru 0,5...10 ore;

- la staţiile automatizate, debitul maxim orar pe o durată de 3 până la 10 minute.

5.6.6. Viteza apelor în conducta de refulare este de 1,0...1,5 m/s.

5.6.7. Lumina între părţile cele mai proeminente ale unor utilaje vecine va fi minim 0,7 m.

5.6.8. Pentru montarea, demontarea şi deplasarea agregatelor din staţia de pompare trebuie prevăzute:

- pentru agregate cu masa de 0,1...0,3 t, trepieduri mobile de inventar;

- pentru agregate cu masa peste 0,4 t şi până la 2,0 t, monoşină cu cărucior şi palan;

- pentru agregate cu masa peste 2,0 t, monogrindă cu comandă manuală.

5.6.9. Înălţimea sălii pompelor se determină în funcţie de dispozitivele de ridicare şi de dimensiunile

agregatelor astfel încât între partea inferioară a utilajului ce se deplasează şi partea superioară a celor
rămase în funcţiune să rămână circa 0,50 m.

5.6.10. Se vor prevedea instalaţii de ventilaţie cu conductele de ventilaţie separate pentru sala maşinilor şi
pentru bazinul de aspiraţie.

5.6.11. Se va prevedea un agregat de rezervă montat pentru fiecare grup de pompe. Dacă descărcarea
apelor în emisar se poate face numai prin staţia de pompare (staţia de pompare fiind amplasată înainte sau
după staţia de epurare), numărul agregatelor de rezervă se stabileşte după cum urmează:

- un agregat de rezervă până la trei agregate în funcţiune;

- două agregate de rezervă pentru mai mult de trei agregate în funcţiune.

5.6.12. Staţiile de pompare vor fi prevăzute cu comandă manuală sau automată.

În cazul comenzii manuale, este necesar a se prevedea instalaţii pentru blocarea pompelor la nivel minim al
apei în bazinul de aspiraţie.

5.7. Decantoare primare

Criterii de amplasare

5.7.1. Decantoarele primare constituie ultimul obiect din schema tehnologică în cadrul staţiilor de epurare cu
treaptă mecanică.

5.7.2. Distribuţia uniformă a debitului la decantoare se va realiza prin intermediul unei camere de repartiţie
prevăzută cu deversoare neînecate.

Rolul decantoarelor primare

5.7.3. Decantoarele primare au rolul de a reţine din apele uzate materiile solide în suspensie separabile
gravitaţional care nu au fost reţinute în deznisipator.

Prescripţii de dimensionare

5.7.4. Debitele de dimensionare şi verificare sunt cele indicate în tabelul 1..

5.7.5. Decantoarele primare orizontale longitudinale şi radiale, inclusiv jgheburile de sedimenatre a
decantoarelor etajate precum şi cele vertical, se vor proiecta conform STAS 4162/1-80 “Decantoare primare.
Prescripţii de calitate”.

5.7.6. Evacuarea nămolului din decantorul primar se poate face intermitent sau în mod continuu.

5.7.7. Când epurarea biologică se realizează cu filtre biologice timpul de decantare se ia minimum 1,5 h.

5.7.8. În cazul în care debitul de recirculare a filtrelor biologice se prelevă dinaintea decantoarelor secundare
şi se dirijează spre decantorul primar, acesta se va dimensiona la debitul de calcul (tabel 1) la care se
adaugă debitul de recirculare, păstrând parametrii de calcul adoptaţi pentru decantoarele secundare (lh =
1...1,5 m/h, td = 3 h).

5.7.9. Volumul de nămol de evacuat pe zi se determină cu relaţia:

 (m3) (5)

în care:

rs - reducerea concentraţiei materiilor în suspensie în decator, în procente (tabelul 1 din STAS 4162/1-80);

n - greutatea specifică a nămolului (1100...1200 kg/m3 pentru umiditatea de 95%);

p - umiditatea nămolului decantat, în procente (95...96%);

c - concentraţia iniţială a suspensiilor, în kg/m3;

Qzimax - debitul de calcul, în m3/zi.

5.7.10. Pentru debitul de verificare se va verifica capacitatea rigolei de colectare.

Decantoare orizontale longitudinale

5.7.11. Intrarea şi distribuţia apei în compartimentul de decantare se realizează prin intermediul unei
conducte montată la 30...40 cm de peretele compartimentului, prevăzută la partea inferioară cu o serie de
ştuţuri.

5.7.12. Pentru repartizarea uniformă a debitului pe întreaga lăţime a compartimentului se prevede la intrare,
la 60 cm de peretele transversal compartimentului, un perete semiînecat.

5.7.13. Evacuarea apei decantate se face prin deversoare neînecate, pe toată lăţimea compartimentului.

Creasta deversoarelor se prevede cu o lamă reglabilă pentru asigurarea uniformităţii debitului deversat.
Debitul maxim deversat are valori de 20...40 m3/h şi m de deversor.

5.7.14. Amonte de jghebul de colectare a apei decantate se prevede un jgheab basculant, de colectare a
materiilor plutitoare.

Decantoare orizontale radiale

5.7.15. Admisia apei în decantor se realizează printr-o conductă centrală având la partea superioară o lărgire
sub formă de pâlnie.

Pâlnia se montează cu partea superioară la 20...30 cm sub nivelul apei din decantor.

5.7.16. Distribuţia uniformă se realizează printr-un perete plin semiînecat de formă cilindrică.

5.7.17. Evacuarea apei decantate se face prin deversare (neînecată) într-un jgheab colector circular
amplasat pe faţa interioră a peretelui exterior al decantorului. Deversorul se prevede cu o lamă deversantă
reglabilă.
Debitul maxim deversar are valori de 20...40 m3/h şi m.

5.7.18. În faţa deversorului se prevede un perete semiînecat, în vederea evitării antrenării materiilor
plutitoare în jgheabul de colectare.

5.7.19. Materiile plutitoare antrenate de lama podului raclor se evacuează prin sifonare în exterior printr-o
pâlnie.

Decantoare verticale

5.7.20. La partea inferioară, camera de distribuţie se va prevedea în formă de pâlnie. Diametrul pâlniei va fi
cu 50% mai mare decât diametrul secţiunii curente a decantorului.

5.7.21. Pentru asigurarea unei distribuţii mai bune în decantor se va prevedea sub tubul central un deflector
cu diametrul cu 20...100% mai mare decât diametrul pâlniei camerei de distribuţie.

Distanţa dintre gura pâlniei şi deflector se va lua de maximum 0,50 m.

Decantoare etajate.

5.7.22. Decantoarele etajate se folosesc pentru decantarea primară a apelor uzate provenite din localităţi cu
o populaţie până la maximum 20 000 locuitori sau cca. 10 dm3/s.

Nu este recomandabil să se adopte o soluţie cu decantoare etajate în cazurile în care se întrevede creşterea
rapidă până la cifra maximă a populaţiei din localitatea deservită.

5.7.23. Distribuţia uniformă a debitelor de apă în jgheburile decantoarelor se realizează cu ajutorul unor
deversoare reglabile la ieşirea apei din acestea.

5.7.24. Suprafaţa utilă a secţiunii orizontale a jgheaburilor se va determina cu relaţia:

 (m2) (6)

în care:

Q - debitul de calcul (în m3/h);

u - viteza de sedimentare conform tabelei 1 din STAS 4162/1-80 (în m/h)

5.7.25. Evacuarea nămolului se face intermitent, prin sifonare într-un cămin.

5.7.26. În cazul în care decantoarele etajate se utilizează ca decantoare primare într-o staţie de epurare cu
treapta biologică, se impune dimensionarea spaţiului de fermentare astfel încât să se asigure şi fermentarea
nămolului biologic în exces (în cazul când nu există bazine de fermentare separate pentru acesta).

5.7.27. Decantoarele etajate se vor prevedea cu captatoare de gaz. Cantitatea de gaz captată se va lua de
450 dm3/kg substanţă organică la 10oC.

5.8. Bazine de retenţie

Criterii de amplasare

5.8.1. Bazinul de retenţie se amplasează pe canalul deversor, după camera deversoare.

Rolul bazinului de retenţie

5.8.2. Bazinele de retenţie au rolul de a înmagazina amestecul de ape uzate cu ape meteorice, în
canalizările în sistem unitar şi mixt şi se prevăd pentru:

- înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe o anumită perioadă de timp, când nu este posibilă descărcarea
prin scurgere liberă, la nivelul corespunzător debitului maxim al emisarului;
- înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe timp de ploaie ce reprezintă diferenţa între debitul deversat (din
camera deversoare de la intrarea în staţia de epurare) şi debitul admis a se descărca în emisar fără epurare;

- înmagazinarea în vederea epurării ulterioare a cantităţii de apă uzată ce reprezintă diferenţa între debitele
sosite în staţie şi capacitatea de preluare a acesteia pe timp de ploaie;

- înmagazinarea cantităţilor de apă uzată sau meteorice a căror evacuare nu se poate face gravitaţional fiind
necesară pomparea.

Prescripţii de dimensionare

5.8.3. Debitul de calcul al bazinelor de retenţie este dat de relaţia:

Qb = Qdev - Qdr (m3/s) (7)

Qdev = (Qpl + Quz) - Q`uz (m3/s) (8)

în care:

Qpl - debitul de calcul al apelor meteorice pe durata ploii de calcul stabilit conform STAS 1846-83;

Quz - debitul orar al apelor uzate pe timp uscat calculat conform STAS 1846-83;

Q`uz - debitul de calcul (al apelor uzate) ce poate fi admis în staţia de epurare pe timp de ploaie în funcţie de
tehnologia adoptată şi de condiţiile emisarului;

Q`uz = nQuz; n = 2, în cazul în care prin avizele organelor de gospodărire a apelor nu se indică altă valoare;

Qdr - debitul ce poate fi descărcat în emisar fără epurare.

5.8.4. Dacă regimul hidraulic al emisarului impune capacităţi mari pentru înmagazinarea apelor ce nu pot fi
evacuate gravitaţional, soluţia cu bazinul de retenţie se va compara cu soluţia prin pompare.

5.8.5. În cadrul proiectului de retenţie se va preciza modul de curăţire şi evacuare a sedimentelor reţinute în
aceste bazine în funcţie de tipul adoptat.

B. TREAPTA DE EPURARE BIOLOGICĂ

5.9 Bazine de aerare

Criterii de amplasare

5.9.1. Bazinele de aerare constituie primul obiect al treptei de epurare biologică.

Rolul bazinului de aerare

5.9.2. Bazinele de aerare realizează reţinerea substanţelor organice în stare dizolvată precum şi a celor în
stare de suspensii coloidale, ce se găsesc în apele uzate brute sau epurate mecanic.

Reţinerea substanţelor organice în stare dizolvată se realizează prin oxidarea biochimică a acestora cu
ajutorul microorganismelor aerobe (bacterii, ciuperci inferioare, alge, bacteriile având un aport de cca. 90%),
în prezenţa O2 din aer dizolvat în apă.

Substanţele în stare de suspensii coloidale sunt reţinute în bazinul de aerare prin adsorbţia acestora la
suprafaţa flocoanelor de nămol activat.

Criterii de alegere.

5.9.3. Bazinele de aerare pot trata ape uzate epurate brute numai după trecerea acestora printr-un sistem de
grătare rare şi dese.
5.9.4. Bazinele de aerare pot realiza eficienţe de epurare (exprimate în reducerea CBO5) cuprinse între 50
% şi 98%.

5.9.5. Ele pot lucra într-o singură treaptă sau în două trepte, în funcţie de încărcarea apelor uzate în
substanţe organice, de natura substanţelor organice (uşor sau greu biodegradabile) şi de eficienţa impusă
de receptor.

Prescripţii de dimensionare

5.9.6. Debitul de dimensionare a bazinelor de aerare se ia conform tabelului 1.

5.9.7. Proiectarea bazinelor de aerare se va face în conformitate cu prevederile STAS 11566-82 “Canalizări
– Bazine de aerare. Prescripţii de proiectare”.

5.10. Şanţuri de oxidare

Criterii de amplasare

5.10.1. Şanţurile de oxidare se amplasează după treapta de epurare mecanică completă sau numai cu
instalaţii de grătare şi deznisipatoare.

Rolul şanţurilor de oxidare

5.10.2. Şanţurile de oxidare au rolul de a sigura epurarea biologică a apelor uzate şi stabilizarea aerobă a
nămolurilor. Se aplică pentru localităţi cu o populaţie până la 300 locuitori.

Prescripţii de dimensionare

5.10.3. Dimensionarea şanţului de oxidare se face în conformitate cu prevederile STAS 11566-82 “Canalizări
– Bazine de aerare. Prescripţii de proiectare”.

5.10.4. Oxigenul necesar se asigură cu aeratoarele mecanice – aerator cu perii.

5.10.5. Decantarea efluentului se poate realiza fie în decantoare orizontale longitudinale, fie de preferat în
decantoare verticale.

5.11. Filtre biologice

Criterii de amplasare

5.11.1. Filtrele biologice se amplasează după treapta de epurare mecanică.

Rolul filtrelor biologice

5.11.2. Filtrele biologice realizează oxidarea substanţelor organice cu ajutorul bacteriilor aerobe care se
dezvoltă pe pelicula biologică ce se formează pe materialul de umplutură.

Criterii de alegere

5.11.3. Se pot folosi de regulă în cadrul secţiilor de epurare cu debite până la 150 dm3/s.

5.11.4. Funcţie de eficienţa de epurare necesară, ele pot funcţiona în una sau mai multe trepte de epurare
(combinate sau nu cu bazine de aerare)

5.11.5. Funcţie de încărcarea biologică (lh) şi încărcarea organică (lor) adoptată, filtrele biologice se clasifică
în:

- filtre biologice de mică încărcare

  92%; lor = 200g;CBO5/m3 zi; lh < 0,2 m3/m2 h

B

- filtre biologice de medie încărcare

 88%; 200 < lor   450; 0,4 < lh < 0,8
B 

- filtre biologice de încărcare normală

 83%; 450 < lor   750; 0,6 < lh < 1,2

B 

- filtre biologice de mare încărcare

  70%; 750 < lor  1100; 0,7 < lh < 1,2

B 

- filtre biologice de foarte mare încărcare

 72%; 1100 < lor  5000; 1,2 < lh < 3

B 

Prescripţii de dimensionare

5.11.6. Prametrii de dimensionare se vor stabili pe bază de cercetări experimentale iar în lipsa acestora pe
baza parametrilor funcţionali ai instalaţiilor existente similare.

5.11.7. Debitele de calcul şi de verificare sunt indicate în tabelul 1.

5.11.8. Este necesară limitarea concentraţiei în suspensii la

80 mg/dm3 pentru a evita colmatarea acestora. Se impune o decantare primară de cel puţin 1,5, h şi o
reţinere avansată a grăsimilor.

5.11.9. Concentraţiile în CBO5 ale apelor uzate decantate se vor limita la 150 mg CBO5/dm3 în cazul filtrelor
biologice de mică încărcare şi la 300 mg CBO5/dm3 la celelalte filtre. Pentru realizarea acestor concentraţii
se va prevedea recircularea apelor epurate. Coeficientul de recirculare (R) va fi:

 (9)

în care:

QR - debitul de apă uzată recirculată, în m3/h;

Q - debitul de apă uzată (tabelul 1), în m3/h

lam - concentraţia în CBO5 a apelor uzate în cazul recirculării, în mg/dm3.

Relaţia generală de dimensionare a filtrelor biologice

 (10)

în care:

l5B - este concentraţia în CBO5 a apelor uzate influente în treapta de epurare biologică, în mg/dm3;

l5 - concentraţia în CBO5 a apelor uzate epurate (efluente de la staţia de epurare, în mg/dm3;

K1 - coeficient ce ţine de biodegradabilitatea apelor uzate şi de natura materialului filtrant; se poate lua valori
de 0,5...0,67 pentru apele uzate menajere când filtrul biologic constituie prima treaptă de epurare biologică;

  - eficienţa treptei de epurare biologică;

B

H - înălţimea patului filtrant, în metri;

lh - încărcarea hidraulică incluzând şi debitul de recirculare, în m3/m2h;

K - viteza de reducere a CBO5 la T = 200C raportată la înălţimea parcursă în filtru (adâncime), Se determină
experimental.

Coeficienţii K şi K1 se determină pe bază de studii pe instalaţii pilot de institute de specialitate

Pentru exemplificare se prezintă în fig. 3 modul de determinare a înălţimii stratului filtrant pentru cazul K1 =
0,67 şi K = 0,125 ...0,700   m/h,m.

5.11.10. Utilizarea relaţiei (10) este necesară pentru dimensionarea filtrelor biologice în cazul unor ape uzate
cu caracteristici mult diferite de cele ale apelor menajere, pentru condiţii severe impuse eficienţei de epurare.

5.11.11. Pentru apele uzate menajere orăşeneşti obişnuite şi pentru materiale filtrante cunoscute, este
suficient de precisă dimensionarea filtrelor biologice pe baza încărcărilor hidraulice şi organice, prezentate
mai sus, la paragraful 5.11.5. de clasificare a filtrelor.

5.11.12. Se admit următoarele relaţii de legătură între parametrii geometrici şi funcţionali ai filtrelor biologice:

a) în cazul filtrelor biologice fără recirculare

L5B = 1000·A·H·lov (kg CBO5/zi) (11)

Q = 24·A·lh (m3/zi) (12)

L5B = 1000·Q·l5B (kg CBO5/zi) (13)

 (m) (14)

în care:

A - suprafaţa orizontală a filtrelor, în m2;

lov - încărcarea organică a biofiltrului, în g CBO5/m3zi;

L5B - cantitatea de substanţă organică în apa uzată influentă în treapta de epurare biologică, în kg CBO5/zi;

b) în cazul filtrelor biologice cu recirculare

L5B = 1000·A·H·lov (kg CBO5/zi) (15)

 (m3/zi) (16)

L5B = 1000·Q(1+R)·lam (kg CBO5/zi) (17)

 (m) (18)

5.11.13. Cunoscând eficienţa ce urmează să fie realizată în treapta biologică (B), eficienţa ce trebuie
realizată amestecului de ape (lam inclusiv – recircularea) rezultă din relaţia:

 (19)

Parametrii de calcul s-au luat pentru temperatura medie a apelor uzate în filtru biologic de 20oC.
5.11.14. Eficienţa reală a epurării prin filtre biologice variază cu temperatura conform relaţiei:

 real = 1,035(T20)·  (20)

B B

în care:

T – temperatura medie a apelor uzate în filtru, în oC.

5.11.15. Soluţia optimă privind gradul de recirculare, încărcarea hidraulică şi înălţimea filtrului biologic se
aleg în urma unui calcul tehnico-economic.

5.11.16. În cazul utilizării filtrelor biologice în tehnologii de epurare cu 2 trepte, prima treaptă va fi de mai
mare încărcare decât treapta următoare. Pentru dimensionarea filtrelor biologice ce constituie treapta a doua
de epurare se vor determina în prealabil coeficienţii K1 şi K.

5.11.17. Variantele tehnologice a filtrelor biologice sunt prezentate în fig. 4.

a) Variantă tehnologică într-o treaptă de epurare fără recircularea debitelor. Se aplică la filtre biologice de
mică încărcare, nămolul din decantoarele secundare, cu grad ridicat de stabilizare se evacuează direct spre
platformele de uscare. Se aplică la staţii cu debite până la 150 dm3/s şi ape uzate cu concentraţii de CBO5
până la 150 mg/dm3 şi variaţii nesemnificative ale debitului influent;

b) Variantă tehnologică fără recircularea debitelor aplicabilă pentru filtre biologice de încărcare medie şi
normală. Se aplică pentru debite cu concentraţii de CBO5 până la 300 mg/dm3 şi variaţii nesemnificative ale
debitului influent;

c) Variantă tehnologică cu recircularea debitului, debitul recirculat fiind preluat înaintea decantorului
secundar şi trimis împreună cu nămolul biologic în exces înaintea decantorului primar. Se aplică pentru
debite mici şi mari şi încărcări în CBO5 variabile, limitându-se valoarea concentraţiei amestecului influentului
până la 150 mg/dm3 la filtre de mică încărcare şi
300 mg/dm3 la celelalte încărcări;

d) Variantă tehnologică cu recircularea debitului, debitul recirculat fiind preluat de după decantoarele
secundare şi trimis înainte de filtrele biologice. Nămolul biologic din decantoarele secundare se trimite
înaintea decantoarelor primare. Se aplică în aceleaşi condiţii în aceleaşi condiţii ca varianta “c”;

e) Variantă tehnologică în două trepte. Prima treaptă este de medie încărcare, normală sau mare, iar treapta
a doua de mică încărcare. Recircalarea debitului de face numai în prima treaptă. Se aplică la orice debite,
pentru concentraţii mari ale influentului, eficienţe de epurare ridicate şi variaţii limitate ale debitului;

f) Variantă tehnologică în două trepte cu recirculare în ambele trepte cu recirculare în ambele trepte. Se
aplică în aceleaşi condiţii ca şi varianta “e” dar în condiţii de debite variabile;

g) Variantă tehnologică în care treapta a doua este de tipul bazinelor de aerare. Se aplică în cazul apelor
uzate cu încărcări mari, treapta întâia asigurând limitarea încărcărilor iar treapta a doua o eficienţă de
epurare ridicată.

5.11.18. Înălţimea filtrelor biologice de mică încărcare se recomandă de 2,5...3,5 m, iar a celor de mare
încărcare de 1,0...2,5 m.

5.11.19. Materialul de umplutură trebuie să fie negeliv, rugos, dur, impermeabil şi poate fi constituit din
materiale granulare sau elemente spaţiale din ţevi sau plăci din PVC. Pe materialul de umplutură se
formează pelicula biologică.

 În cazul folosirii materialelor de umplutură de natură granulară, la bază se va prevedea un strat de 20 cm
grosime cu dimensiunile granulelor de 5...7 cm, un strat util cu dimensiunile granulelor de 3...5 cm şi
grosimea variabilă şi un strat de repartiţie la suprafaţă cu dimensiunile granulelor de 20...30 mm şi grosimea
de 0,20 m.

5.11.20. La partea inferioară a filtrului se află sistemul suport al materialului de umplutură, radierul continuu
pentru colectarea şi evacuarea apei epurate şi sistemul de ventilaţie naturală.

Sistemul suport este constituit din elemente prefabricate din beton armat. Ferestrele pentru asigurarea
ventilaţiei naturale trebuie să aibă o suprafaţă minimă de 1...3% din suprafaţa în plan a filtrului biologic.
Distanţa între cele două radiere (continuu şi cel cu goluri) este de 0,5...0,7 m pentru a permite curăţirea
radierului continuu.

5.11.21. Distribuţia apelor uzate se face la suprafaţa filtrului biologic cu distribuitoare fixe (sprinklere cu vas
de înmagazinare cu sifonare automată) sau distribuitoare mobile rotative la filtrele de formă circulară în plan
sau cu deplasare longitudinală la cele de formă în plan rectangulară.

Distribuirea apei se va face astfel încât să fie stropită întreaga suprafaţă a filtrului.

Instalaţiile de distribuţie a apei se vor dimensiona astfel încât să se poată asigura un debit de cel puţin 0,8
m3/m2.h.

5.12. Decantoare secundare

Criterii de amplasare

5.12.1. Decantoarele secundare constituie ultimul obiect de pe circuitul de apă uzată din schema tehnologică
în cazul unei staţii de epurare mecano-biologică.

Rolul decantoarelor secundare

5.12.2. Decantoarele secundare au drept scop să reţină nămolul biologic (membrana biologică sau
flocoanele de nămol activ, evacuate odată cu apa uzată din filtrele biologice respectiv din bazinele de
aerare) şi să evacueze apa uzată epurată.

5.12.3. Distribuţia uniformă a debitului la decantoarele secundare se realizează prin intermediul unei camere
de repartiţie prevăzută cu deversoare neînecate.

Prescripţii de dimensionare

5.12.4. Dimensionarea tehnologică a decantoarelor secundare se face diferenţiat în funcţie de procedeul de

epurare biologică adoptat – bazine de aerare sau filtre biologice.

5.12.5. Debitele de calcul şi de verificare ale decantoarele secundare se iau din tabelul 1.

5.12.6. Proiectarea decantoarele secundare se va face în conformitate cu prevederile STAS 4162/2-82

“Canalizări-decantoare secundare”.

5.12.7. Alegerea tipului de decantor, a numărului şi mărimii bazinelor de decantare, se face pe baza debitului
de calcul, pe considerente tehnico-economice.

5.12.8. Nămolul din decantoarele secundare precedate de filtre biologice, excepţie făcând cele de mică
încărcare, se pompează continuu spre decantoarele primare sau direct spre instalaţiile de fermentare (după
îngroşare).

5.12.9. În cazul filtrelor biologice de mică încărcare evacuarea nămolului se poate face o dată pe zi (sau o
dată la 3 ore, pe timp călduros) direct la instalaţiile de deshidratare.

5.12.10. Nămolul din decantoarele secundare precedate de bazine de aerare (cu excepţia aerării prelungite)
se trimite o parte în bazinele de aerare cu nămol activ, iar o parte ca nămol în exces fie la decantoarele
primare fie direct la instalaţiile de tratare a nămolului.

5.12.11. În cazul bazinelor de aerare cu aerare prelungită, nămolul se trimite direct la instalaţiile de
deshidratare.

5.12.12. La decantoarele precedate de treapta biologică cu bazine de aerare prelungită sau cu filtre biologice
de mică încărcare, timpul de decantare poate fi de 1,5 h.

5.12.13. La decantoarele secundare de tip longitudinal, pentru a respecta norma de încărcare pe ml de

deversor, jgheaburile de colectare a apelor epurate se prevăd şi pe pereţii longitudinali, pe o parte din
lungimea acestora, dar nu pe mai mult de 1 din lungime.
5.12.14. La decantoarele secundare de tip radial. pentru respectarea la evacuare a încărcării specifice pe
deversor, jgheabul colector se poate prevedea şi cu două muchii deversante.

5.13. Staţie de suflante (ventilatoare)

Rolul staţiei de suflante

5.13.1. Staţia de suflante are rolul de a asigura aerul sub presiune necesar în staţia de epurare (la
deznisipatoare aerate, separatoare de grăsimi, bazine de aerare cu aerare pneumatică).

În cazul bazinelor de aerare pneumatică de joasă presiune aerul este furnizat de ventilatoare.

Prescripţii de dimensionare

5.13.2. Dimensionarea tehnologică (alegerea tipului şi numărului de agregate active) se face în funcţie de
debitul de aer şi presiunea necesară.

5.13.3. Viteza admisibilă pe conductele de aer este de 8...12 m/s.

5.13.4. La stabilirea presiunii necesare a utilajului se vor avea în vedere şi pierderile de sarcină prin sistemul
de transport şi distribuţie.

5.13.5. Se va prevedea o rezervă de capacitate de 20...30%, iar la staţii foarte mici aceasta poate ajunge la
100%.

5.13.6. Suflantele şi ventilatoarele se vor amplasa în aer liber.

5.13.7. Pe conducta de aspiraţie a fiecărei suflante se vor prevedea amortizoare de zgomot şi filtre de aer.

5.13.8. Pe conducta generală se refulare se va prevedea o supapă de siguranţă.

5.13.9. Întreruperea alimentării cu energie electrică a suflantelor sau ventilatoarelor nu trebuie să

depăşească 4 ore.

5.14. Staţie de pompare nămol activ de recirculare şi în exces

Rolul staţiei de pompare nămol activ

5.14.1. Staţia de pompare nămol activ are rolul de a pompa nămolul biologic în cazurile în care decantoarele
secundare nu sunt prevăzute cu racloare mecanice echipate cu instalaţii de pompare.

Prescripţii de dimensionare

5.14.2. Proiectarea staţiilor de pompare nămol activ se va face în conformitate cu prevederile de la punctul
5.6.

5.14.3. Debitul de dimensionare este Q zi max apă uzată, ceea ce corespunde unei recirculări de 100%.

5.15. Colector de evacuare ape epurate

5.15.1. De la staţia de epurare, apele uzate epurate vor fi preluate cu un colector de evacuare şi conduse la
emisar.

5.15.2. Forma secţiunii şi dimensiunile colectorului de evacuare se vor stabili în funcţie de debitul apelor
uzate, de adâncimea de pozare şi pantă disponibile, pentru fiecare caz în parte.

5.15.3. Pe colector se vor prevedea cămine de vizitare la distanţele prevăzute în STAS 3051-81.

5.15.4. În cazul în care în zona descărcării emisarului este îndiguit, proiectarea traversării digurilor cu
colectorul de evacuare se va face în conformitate cu “Îndrumătorul privind măsurile pentru realizarea
traversărilor de diguri de către conducte de transport, linii aeriene şi cabluri electrice sau de telecomunicaţii”
aprobat cu ordinul CNA nr. 1/1997.
5.16. Staţii de pompare nămol

Criterii de amplasare

5.16.1. Numărul şi amplasamentul staţiilor de pompare a nămolului în cadrul unei staţii de epurare se vor
stabili printr-un calcul tehnico-economic comparativ, ţinând seama şi de numărul, amplasarea şi modul de
exploatare a obiectivelor deservite.

La staţiile mari de epurare unde, în general, soluţia avantajoasă este dată de mai multe staţii de pompare a
nămolului, se recomandă gruparea acestora pe obiecte, la decantoare, la bazinele de fermentare etc. La
staţiile de epurare mici se va studia gruparea pompelor pentru nămol în aceeaşi clădire (încăpere) cu
pompele pentru ape uzate brute sau epurate.

Pe lângă prevederile de mai sus, la proiectarea staţiilor de pompare nămol se vor respecta şi indicaţiile de la
pct. 5.6 cu referire în principal la: instalaţii de ridicat, distanţe de amplasare a agregatelor, lucrări de
automatizări etc.

Rolul staţiilor de pompare nămol

5.16.2. Staţiile de pompare pentru nămol se folosesc în staţiile de epurare pentru vehicularea nămolului
atunci când nu se dispune de diferenţa de nivel necesară evacuării gravitaţionale a acestuia.

Prescripţii de dimensionare

5.16.3. Caracteristicile pompelor de nămol şi volumul bazinelor de aspiraţie se vor stabili în funcţie de
cantitatea de nămol colectată şi modul de evacuare a acestuia (continuu sau intermitent).

Panta radierului bazinului către başa de aspiraţie a pompelor trebuie să fie de cel puţin 10%.

5.17. Îngroşătoare de nămol (concentratoare)

Rolul îngroşătoarelor de nămol

5.17.1. Îngroşătoarele de nămol au rolul de a reduce umiditatea şi implicit volumul nămolului.

Se pot utiliza pentru îngroşarea nămolului proaspăt (nămolul din decantoarele primare incluzând uneori şi
nămolul biologic în exces), a nămolului biologic în exces sau a nămolului fermentat.

Prescripţii de dimensionare

5.17.2. Dimensionarea tehnologică a îngroşătoarelor de nămol se va face în funcţie de provenienţa

nămolului conform diagramei din figura 5.

5.17.3. Îngroşătorul de nămol este prevăzut cu un raclor cu grătar şi lamă cu o viteză de rotaţie pe oră, care
asigură atât antrenarea nămolului depus pe fundul bazinului spre başa centrală cât şi îndesirea acestuia prin
eliminarea pungilor de gaze şi a unei părţi a apei conţinute.

5.17.4. Îngroşătoarele de nămol pot fi utilizate cu funcţionare continuă sau discontinuă.

5.17.5. Nămolul se introduce pe la partea superioară printr-o conductă ce debuşează în zona centrală în
spatele unui prete semiînecat de distribuţie.

5.17.6. Nămolul îngroşat se evacuează gravitaţional sau prin pompare. Diametrul minim al conductelor de
nămol este de 150 mm.
Tabelul nr.1

DATE PRIVIND ÎNGROŞAREA NĂMOLURILOR DIN APE UZATE ORĂŞENEŞTI (NUMAI PENTRU
DIMENSIONAREA PRELIMINARĂ)

Concentraţia Încărcarea
Concentraţia Încărcarea
în subst. masivă
ce se poate hidraulică
solide din limită în
Tipuri de nămol obţine prin limită
nămolul îngroşător
îngroşare pi Ih
influent Im
(%) (m3/m2oră)
pd (%) (kg/m2oră)

Nămol separat provenit din:

Decantoare
2-7 5-10 4-5 1,3-1,7
primare

Filtre biologice 1-4 3-6 1,5-2 0,2-0,4

Inst. de nămol
activ cu 0,5-1,5 2-3 0,5-1,5 0,2-0,4
introducere de aer

Inst. de nămol
activ în procedeul 0,2-1 2-3 1-15 0,2-0,4
cu aerare extinsă

Metantancuri care 8 12 5 2
prelucrează
nămolul din
decantoare
 primare

Nămoluri
amestecate:
       

Primar+activ 2,5-4 4-5 1-3 0,75

Primar+nămol de
2-6 5-9 2,5-4 0,75
la filtre biologice

Fermentat
anaerob în
4 8 3 2
amestec
primar+activ

5.17.7. Apa de nămol se colectează la partea superioară într-un jgheab prevăzut pe conturul îngroşătorului şi
se introduce în circuitul treptei mecanice de epurare a apei uzate.

Stabilizarea nămolurilor

Stabilizarea nămolurilor provenite dintr-o staţie de epurare mecanică sau mecano-biologică se poate realiza
prin:

- fermentarea metanică criofilă (temperatura de 5...16oC) în decantoare cu etaj;

- fermentarea metanică mezofilă (temperatura de 33...37oC) în bazine de fermentare;

- stabilizarea aerobă – fie împreună cu apa, în bazine cu nămol activ cu aerare prelungită, fie separat în
bazine de mineralizare.

Stabilizarea nămolurilor după una din metodele de mai sus este precedată sau nu de îngroşarea prealabilă a
acestora.

Alegerea metodei de prelucrare a nămolului se va face pe baza unui calcul tehnico-economic ţinându-se
seama de cantitatea de nămol, compoziţia fizico-chimică a acestuia, consumul de energie, cantitatea de
biogaz ce s-ar obţine, de suprafaţa de teren de care se dispune etc.

5.18. Decantoare etajate

Rolul decantoarelor etajate

5.18.1. Decantoarele etajate asigură fermentarea metanică criofilă în instalaţii comune cu apa în
compartimentul inferior al acestora.

Prescripţii de dimensionare

5.18..2. Decantoarele etajate se vor proiecta în conformitate cu prevederile de la pct. 5.7.

5.19. Bazine de fermentare (metantancuri)

Rolul bazinelor de fermentare

5.19.1. Bazinele de fermentare au rolul de a asigura fermentarea metanică mezofilă (temperatura 33...37oC)
a nămolurilor şi de producere şi captare a gazului de fermentare.

Criterii de alegere

5.19.2. În mod obişnuit, bazinele de fermentare se folosesc la staţiile de epurare din localităţile cu peste
5000 locuitori; pentru localităţile sub 5000 locuitori se va compara tehnico-economic cu soluţia cu decantoare
cu etaj.
Prescripţii de dimensionare

5.19.3. Dimensionarea tehnologică a bazinelor de fermentare se face pe baza conţinutului în substanţe

volatile uscate a nămolului şi a umidităţii acestuia, în conformitate cu prevederile STAS nr. 12278/84 “Bazine
de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.19.4. Prin îngroşarea prealabilă a nămolului proaspăt se realizează o reducere a volumului de fermentare
necesar.

5.19.5. Cantitatea de gaz de fermentare rezultată se va stabili conform prevederilor STAS nr. 12278/84
“Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.19.6. Încălzirea nămolului se va face prin schimbătoare de căldură exterioară, folosind pentru încălzirea
agentului termic (apă caldă la cca. 70...75oC), gazul de fermentare sau alţi combustibili în focarul cazanelor,
energia solară sau alte călduri reziduale.

5.19.7. Schimbătoarele de căldură, pompele de recirculare a nămolului în vederea menţinerii temperaturii

constante şi instalaţia tehnologică aferentă se montează într-o cameră de manevră amplasată în vecinătatea
bazinelor de fermentare (una sau mai multe cuve).

5.19.8. Alimentarea bazinelor de fermentare se face prin pompare prin conducte având diametrul minim de
150 mm.

5.19.9. Evacuarea nămolului fermentat se face gravitaţional, pe conducte având diametrul minim de 200
mm.

5.19.10. Golirea cuvelor se face parţial gravitaţional şi parţial prin pompare (cu pompele de recirculare).

5.19.11. Bazinele de fermentare sunt prevăzute cu instalaţii de captare a gazului de fermentare, de purificare
şi de odorizare (cu mercaptan) a acestuia.

5.19.12. Se prevăd instalaţii pentru amestecarea nămolului din cuve şi pentru spargerea crustei.

5.19.13. Pentru îmbunătăţirea procesului de fermentare şi creşterii producţiei de gaz, nămolul proaspăt
introdus în bazinele de fermentare se va însămânţa cu nămol fermentat de vârstă normală (15 zile) în
proporţie de cca 100%. Bacteriile anaerobe din nămolul de însămânţare trebuie aduse în contact intim cu
substanţele organice din nămolul proaspăt.

5.19.14. Volumul de fermentare este cel mai bine utilizat în cazul în care bazinele de fermentare
funcţionează în două trepte, prima treaptă de fermentare având 2/3 din volumul total necesar. În prima
treaptă – bazinul de fermentare primar – nămolul se încălzeşte, iar în treapta a doua – bazinul de fermentare
secundar – nămolul parţial fermentat în prima treaptă îşi continuă fermentarea fără a mai fi încălzit şi
amestecat. În această a doua treaptă se produce şi separarea apei de nămol.

Apa de nămol se introduce în treapta mecanică de epurarea a apelor uzate.

5.19.15. Bazinele de fermentare vor fi prevăzute cu instalaţii corespunzătoare pentru urmărirea temperaturii,
pH-ului, presiunii gazelor etc.

5.19.16. În vederea reducerii la minimum a pierderilor de căldură, cuvele de fermentare se izolează termic în
urma unui calcul de optimizare.

5.19.17. În scopul disponobilizării unei cantităţi cât mai mari de biogaz se recomandă ca bazinele de
fermentare să se prevadă cu instalaţii de recuperare a căldurii din nămolul fermentat ce se evacuează spre
instalaţiile de deshidratare.

Stabilizarea aerobă a nămolurilor

Stabilizarea aerobă a nămolurilor se realizează în:

- instalaţii comune cu apa uzată (bazine cu aerare prelungită şi şanţuri de oxidare, descrise la pct. 5.9. şi
respectiv 5.10.;
- instalaţii separate (bazine de stabilizare aerobă).

5.20. Bazine de stabilizare aerobă

Criterii de alegere

5.20.1. Se aplică la localităţi până la 5000 locuitori.

Prescripţii de dimensionare

5.20.2. Dimensionarea bazinelor de stabilizare aerobă se face luând în considerare următoarele valori ale
principalilor parametrii caracteristici:

t - timpul de reţinere în instalaţie a nămolului 6...12 zile;

ONs - consum specific de oxigen; 1,3...1,5 kg O2/kg CBO5;

td - timpul de decantare pentru reţinerea nămolului 1...1,5 ore.

5.20.3. Tehnologic, bazinele de stabilizare aerobă sunt asemănătoare cu bazinele de aerare (capitolul 5.9).

5.20.4. Aerarea se realizează fie pneumatic cu aer sub presiune, fie cu aeratoare mecanice (turbine sau
perii).

5.20.5. Reducerea substanţelor volatile uscate din nămolul proaspăt prin stabilizare aerobă este de cca 40%.

5.21. Gazometre

Rolul gazometrelor

5.21.1. Gazometrele au rolul de a înmagazina gazele de fermentare rezultate în urma fermentării metanice a
nămolului şi au rolul de a asigura o presiune minimă a gazelor de 250...300 mm H2O în sistemul bazine de
fermentare-gazometre-centrală termică.

Prescripţii de dimensionare

5.21.2. Capacitatea gazometrelor va fi de 25...40% din cantitatea zilnică de gaz rezultată în urma fermentării
nămolurilor, care în cazul fermentării mezofile se determină conform STAS 12278/84 “Bazine de fermentare
a nămolurilor la staţiile de epurare ale centrelor populate”.

5.21.3. Gazometrele se pot cupla, din punct de vedere constructiv, cu bazinele de fermentare treapta a
doua.

5.21.4. Gazometrul este prevăzut cu următoarele conducte tehnologice:

- conductă de intrare-ieşire gaze;

- conductă de umplere cu apă pe la partea superioară a cuvei de beton (fără contact direct cu apa din cuvă),
de la reţeaua de apă de alimentare a staţiei;

- conductă pentru golirea apei din cuvă la reţeaua de canalizare;

- conductă de preaplin pentru menţinerea nivelului constant al apei în cuvă;

- conductă pentru evacuarea în atmosferă a gazului, în cazul unor avarii (conductă de intervenţie);

- supapă de siguranţă, ce constă într-o conductă montată pe clopotul gazometrului.

Construcţii în instalaţii pentru deshidratarea nămolului stabilizat

Pentru reducerea umidităţii (deshidratarea nămolului stabilizat până la umiditatea de 60...85% se folosesc
următoarele metode:
- deshidratarea pe platforme de uscare a nămolului, în condiţii asemănătoare cu cele naturale;

- deshidratarea artificială, prin procedee mecanice (filtrarea sub vid, filtrarea sub presiune, centrifugarea);

- depozitarea controlată pe terenuri degradate, în depresiuni naturale improprii altor folosinţe, în vederea
fertilizării acestora, în gropile de gunoi orăşeneşti, în batalurile de steril de la preparaţiile miniere, metalurgice
sau centrale termice, în haldele de deşeuri ale unor întreprinderi industriale, dacă nu se degradează
materialele valorificabile din halde.

Alegerea uneia dintre metodele de mai sus se va face pe baza unui calcul tehnico-economic, luându-se în
considerare condiţiile locale ale amplasamentului, posibilitatea de etapizare a lucrărilor şi modul de evacuare
a nămolului uscat. Pentru staţiile de epurare mici şi mijlocii, în cazul în care condiţiile locale permit
amenajarea unei suprafeţe corespunzătoare, în principiu se recomandă folosirea platformelor de uscare a
nămolului

5.22. Platforme de uscare

Rolul platformelor de uscare

5.22.1. Platformele de uscare au rolul de a asigura deshidratarea naturală a nămolurilor până la o umiditate
de cca. 85%.

Criterii de alegere

5.22.2. Platformele de uscare se pot prevedea:

- cu straturi drenante artificiale;

- cu straturi drenante artificiale şi benzi din beton simplu pentru circulaţia autovehiculelor;

- cu îmbrăcăminte betonată.

5.22.3. Alegerea tipului de platforme depinde de natura terenului de fundare, de mărimea suprafeţei utile
necesare, de posibilităţile de evacuare a nămolului deshidratat.

Prescripţii de dimensionare

5.22.4. Proiectarea platformelor de uscare se va face în conformitate cu prevederile STAS 11565-82

“Canalizări. Platforme de uscare. Prescripţii de proiectare”.

5.22.5. Apele rezultate din drenajul platformelor se vor evacua în circuitul apei uzate, înainte sau după
decantoarele primare (în cazul existenţei treptei biologice).

5.22.6. Evacuarea nămolului de pe platforme se face manual (platforme cu straturi drenante artificiale) sau
mecanizat (platforme cu îmbrăcăminte betonată).

5.23. Instalaţii de deshidratare mecanică

Criterii de amplasare

5.23.1. Instalaţiile de deshidratare mecanică vor fi precedate de instalaţiile de elutriere şi de condiţionare a

nămolului.

Rolul instalaţiei de deshidratare mecanică

5.23.2. Deshidratarea mecanică are rolul de a reduce umiditatea nămolului până la 60...80%.

5.23.3. Instalaţiile pentru deshidratarea mecanică a nămolului se pot prevedea în staţii de epurare cu debite
mai mari de 250 dm3/s.

Se pot prevedea instalaţii de deshidratare mecanică a nămolului şi în staţii de epurare cu debite mai mici de
250 dm3/s, atunci când nu există suprafeţe disponibile pentru platforme de uscare, precum şi în alte cazuri
bine justificate.
5.23.4. Deshidratarea mecanică a nămolurilor se realizează prin: filtre cu vid, filtre-presă cu bandă sau plăci
şi centrifuge.

Criterii de alegere

5.23.5. Alegerea tipului de utilaj ce se va adopta, se face pe baza unui calcul tehnico-economic care să ţină
seama de consumul de energie electrică, de siguranţa în exploatare şi de valoarea de investiţie necesară.

Prescripţii de dimensionare

5.23.6. Determinarea numărului de utilaje se face cu relaţia:

 (buc) (21)

în care:

n - numărul de utilaje de deshidratare active;

Gnf - cantitatea de substanţă uscată din nămolul fermentat, în kg/zi, ce se determină conform STAS
12278/84 “Bazine de fermentare a nămolurilor la staţiile de epurare ale centralelor populate”;

Gr - cantitatea de reactivi de condiţionare a nămolului, în kg/zi;

Pr - productivitatea utilajului de deshidratare, în kg substanţă uscată/oră, indicată în fişa acestuia;

e - numărul de ore de funcţionare a utilajului (e=10...16 ore/zi).

5.23.7. Se prevede cel puţin un agregat de rezervă.

5.23.8. Apa de nămol se reintroduce în circuitul apei uzate, înaintea decantoarelor primare.

a) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre presă cu bandă cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat;

- filtrele presă cu bandă;

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat;

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

b) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre presă cu plăci cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat (de alimentare a filtrului) cu pompe de mare presiune (10...14
daN/cm2). Pompele se aleg astfel încât să se asigure umplerea filtrului în 6...10 minute;

- filtrele presă cu plăci;

- instalaţia de strângere a plăcilor cu prese hidraulice;

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat;

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

c) Instalaţia de deshidratare mecanică cu filtre cu vid cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului condiţionat (de alimentare), ce se va prevedea numai în cazurile când nu
poate fi evitată şi când se vor utiliza numai transportoare hidraulice;
- instalaţia de producere a vidului (electropompe de vid, recipienţi separare faze; elementele pentru
dimensionarea acestor instalaţii sunt indicate în fişa utilajului filtrului cu vid);

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

- instalaţia de suprapresiune pentru desprinderea turtei de nămol (electrocompresor);

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat (benzi rulante, remorci).

d) Instalaţia de deshidratare mecanică cu decantoare centrifuge orizontale cuprinde:

- instalaţia de pompare a nămolului brut;

- decantoarele centrifugale;

- instalaţia de evacuare a nămolului deshidratat;

- instalaţia de pompare (evacuare) a apei de nămol.

Instalaţiile pentru deshidratarea mecanică a nămolului se amplasează în hale închise, bine ventilate.

Pentru montarea, demontarea şi deplasarea utilajelor se vor prevedea poduri rulante (cu una sau două
grinzi), cu comandă manuală.

5.24. Instalaţii de elutriere

Criterii de amplasare

5.24.1. Instalaţiile de elutriere preced în schema tehnologică instalaţiile de condiţionare chimică şi instalaţiile
de deshidratare mecanică a nămolului.

Rolul instalaţiei de elutriere

5.24.2. Instalaţiile de elutriere a nămolului au rolul de a înlătura particulele coloidale şi materiile solide în
suspensii fine precum şi de a reduce alcalinitatea nămolului.

Criterii de alegere

5.24.3. Instalaţiile de elutriere se vor prevedea cu precădere în cazul utilizării pentru condiţionarea nămolului
a reactivilor chimici minerali.

5.24.4. Funcţionarea instalaţiilor de elutriere este continuă sau intermitentă, în mod corelat cu funcţionarea
instalaţiilor de deshidratare.

Prescripţii de dimensionare

5.24.5. Instalaţiile de elutriere cuprind:

- bazinul de amestec a nămolului cu apă de spălare;

- bazinul de spălare-sedimentare.

5.24.6. După procesul tehnologic elutrierea se clasifică în:

- elutrierea într-o singură treaptă;

- elutrierea în mai multe trepte;

- elutrierea în contracurent.

Elutrierea în două sau mai multe trepte repetă de două sau mai multe ori elutrierea într-o singură treaptă.
Pentru spălare se foloseşte în fiecare treaptă apă curată (apă uzată epurată).
Elutrierea în contracurent are loc în două trepte (în două bazine) Efluentul celei de a doua trepte este folosit
pentru prima treaptă. Pentru treapta a doua se foloseşte apă curată (apă uzată epurată).

5.24.7. Raportul dintre apa de spălare şi nămol se ia de regulă 2:1 sau 3:1.

5.24.8. Raportul dintre apa de spălare şi nămolul de elutriat (Re) se poate determina cu relaţiile:

; pentru elutrierea într-o singură etapă (22)

; pentru elutrierea în “n” trepte (23)

; pentru elutriere în contracurent (24)

în care:

E - alcalinitatea nămolului elutriat, în mg CaCO3/dm3;

D - alcalinitatea nămolului înainte de elutriere, în mg CaCO3/dm3;

W - alcalinitatea apei de spălare, în mg CaCO3/dm3.

5.24.9. Amestecarea apei de spălare cu nămolul se realizează fie în conducta de alimentare a bazinului sau
într-un bazin de amestec, fie direct în bazinul de sedimentare-îngroşare.

5.24.10. Timpul de amestec se consideră de 30...90 secunde.

5.24.11. La dimensionarea bazinului de spălare-sedimentare se iau în considerare următorii parametrii:

- încărcarea hidraulică (inclusiv apa de spălare) 8,5...17 m3/m2, zi;

- încărcarea masică 40,0...75 kg SU/m2, zi;

- timpul de staţionare 8...12 h.

Debitul de calcul este:

QE = Qnamol + Qapa spalare (25)

5.24.12. Bazinele de spălare-sedimentare sunt construcţii similare cu îngroşătoarele de nămol (pct. 5.17).

5.24.13. Apa de spălare se reintroduce în circuitul de apă uzată, în amonte de decantoarele primare.

5.25. Condiţionarea fizică

Rolul condiţionării fizice

5.25.1. Condiţionarea fizică a nămolului, în vederea modificării caracteristicilor acestuia se poate realiza prin
adaos de material inert ca cenuşă, zgură, nisip, rumeguş, fibre etc.

Prescripţii de dimensionare

5.25.2. Tipul şi dozele de agenţi fizici precum şi tehnologia ce se va adopta, se va determina pe baza unor
studii experimentale.

5.25.3. Cantitatea de material inert ce trebuie adăugată este mare, conducând la dublarea şi chiar triplarea
conţinutului de material solid din nămol.
5.26. Condiţionarea chimică

Rolul condiţionării chimice

5.26.1. Condiţionarea chimică a nămolului are rolul de a modifica structura acestuia în vederea micşorării
rezistenţei specifice la filtrare.

Pentru condiţionarea chimică se folosesc:

- reactivi de condiţionare minerali (sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu, clorură ferică, sulfat feros),
asociaţi sau nu cu var;

- reactivi de condiţionare organici de sinteză – polimeri sintetici (anionici, cationici, neionici);

- reactivi de condiţionare micşti, polimeri anionici sau neionici şi săruri minerale sau amestec de reactivi
minerali. Condiţionarea se efectuează mai întâi cu reactivi organici şi apoi cu cei minerali.

Prescripţii de dimensionare

5.26.2. Determinarea dozei necesare de reactivi chimici se face pe bază de încercări experimentale şi
variază în funcţie de provenienţa nămolului şi de compoziţia chimică a acestuia precum şi de procedeul de
deshidratare ce urmează a se aplica.

5.26.3. Pentru FeCl3 şi CaO se pot lua dozele exprimate în procente din substanţa uscată din nămol, din
tabelul 5.

5.26.4. În cazul în care se foloseşte sulfatul feros, doza se stabileşte majorând cu 60 % doza de clorură
ferică din tabelul 5.

Nămol proaspăt Nămol fermentat

Tipul nămolului
neelutriat elutriat neelutriat elutriat
  FeCl3 CaO FeCl3 CaO FeCl3 CaO FeCl3 CaO

Nămol proaspăt primar 4 8 4 6 4 10 3,5 6

Nămol primar şi 5 10 5 8 5,5 12 5 8
activizat în exces

Pentru o eficienţă sporită se utilizează sulfatul feros clorurat cu o doză de clor ce reprezintă 1/10 din doza de
sulfat feros.

5.26.5. Condiţionarea chimică a nămolului cuprinde următoarele instalaţii:

- instalaţii de stocare, preparare şi dozare a reactivilor;

- bazine de amestec şi reacţie a nămolului cu reactivi.

5.26.6. Dimensionarea instalaţiilor de stocare, preparare şi dozare se face însă în funcţie de dozele de
reactivi indicate în studiile de specialitate şi de cantitatea de substanţă uscată din nămolul de deshidratat.

5.26.7. Pentru instalaţiile de stocare, preparare şi dozare var, clor, sulfat feros şi clorură ferică, se vor avea
în vedere indicaţiile din “Îndrumătorul departamental PD-163-75 al Comitetului pentru Problemele Consiliilor
Populare privind – Proiectarea gospodăriilor de reactivi din cadrul staţiilor de tratare a apei potabile”, cu
privire la construcţiile, utilajele, conductele, armăturile folosite curent şi concentraţiile uzuale ale soluţiilor.

5.26.8. Amestecarea şi reacţia nămolului cu reactivi se realizează în bazine (recipienţi) în care se asigură o
agitare continuă a amestecului.

5.26.9. Timpul de amestec şi reacţie este de 10...15 minute.

5.26.10. Se aleg cel puţin doi recipienţi (bazine) ce lucrează în serie, în primul se produce amestecul
nămolului cu reactivul ales, în al doilea se adaugă varul.

5.26.11. Nămolul floculat se va transporta pe distanţe cât mai scurte. Transportul se va face gravitaţional sau
prin pompare. Turaţia pompelor nu va depăşi 750 rot/min.

5.26.12. Viteza maximă în conducte se va limita la 1 m/s.

5.27. Elemente tehnologice de legătură între obiectele staţiei de epurare

5.27.1. Elementele tehnologice de legătură între obiectele staţiei de epurare constau în:

- jgheaburi (canale) şi conducte de apă, nămol, aer, gaze de fermentare;

- camera de distribuţie sau de colectare a apelor uzate;

- cămine de vane pe conductele de apă şi nămol;

- cămine de vizitare pe canalele de apă şi nămol;

- dispozitive de măsurare a debitelor de nămol.

5.27.2. Jgheaburile sau canalele deschise se construiesc din beton armat, monolit sau prefabricat, având
secţiunea dreptunghiulară. La staţiile de epurare cu debite mici canalele pot avea radierul de formă circulară
fie din construcţie, fie prin prelucrarea ulterioră cu beton de pantă. La proiectarea canalelor deschise sau a
jgheaburilor de ape uzate brute sau de nămol, în funcţie de dimensiunile acestora, se vor alege astfel
pantele încât să se asigure o viteză minimă de autocurăţire de 0,7 m/s.

5.27.3. Pe jgheaburi sau canale deschise, în punctele de ramificaţie sau în zonele de acces în obiecte, se
vor prevedea stavile de închidere, dimensionate corespunzător, care vor asigura scurgerea apelor şi a
nămolurilor conform nevoilor proceselor tehnologice, precum şi posibilitatea de curăţire şi revizuire a
diferitelor obiecte ale staţiei de epurare.

5.27.4. La schimbările de direcţie ale jgheaburilor sau canalelor deschise, se vor prevedea curbe executate
monolit, care vor avea o rază de curbură de minimum 5 ori lăţimea acestora.

5.27.5. Conductele de legătură, pentru apă şi nămol, se pot executa din tuburi de azbociment, beton armat,
mase plastice şi numai în cazuri speciale din oţel sau fontă.

5.27.6. La ramificaţii sau la tronsoane mai lungi de 200 m se prevăd piese de curăţire amplasate într-un
cămin de vizitare.

5.27.7. Camerele de distribuţie sau de colectare sunt construcţii ce se amplasează pe canalele şi conductele
de legătură din incinta staţiilor de epurare în scopul repartizării sau colectării apei sau nămolului spre sau de
la diferitele obiecte ale staţiei de epurare.

5.27.8. Camerele de distribuţie sau de colectare se prevăd cu dispozitive de închidere care pot fi de tipul
stavilelor plane (în cazul canalelor deschise) sau de tipul vanelor (în cazul conductelor). În funcţie de poziţia
lor în cadrul staţiei de epurare, aceste camere pot fi descoperite, prevăzute cu balustrade, sau acoperite
când planşeul poate fi carosabil sau necarosabil.

5.27.9. Staţiile de epurare vor fi prevăzute cu dispozitive de măsurare a debitelor nu numai pentru ape uzate
ci şi a celor de nămol proaspăt şi stabilizat.

[top]

 
ANEXA 1

STANDARDE CARE REGLEMENTEAZĂ PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A

STAŢIILOR DE EPURARE
  

Nr. STAS Titlul STAS-ului Observaţii

1 2 3

1343/0-79 Determinarea cantităţilor de apă de  

alimentare. Prescripţii generale.

1343/1-77 Alimentări cu apă. Determinarea  

cantităţilor de apă necesare pentru
centre populate.

1846-83 Determinarea cantităţilor de apă de  

evacuare.

1481-76 Canalizări. Studii şi criterii de  

proiectare.

4068-82 Determinarea debitelor maxime de  

apă

4273-83 Construcţii hidrotehnice.  

Clasificare.

9470-73 Hidrotehnică. Ploi maxime,  

intensităţi, durate, frecvenţe.

2308-81 Alimentări cu apă şi canalizări.  

Capace şi rame din fontă şi beton
pentru cămine de vizitare.

3051-81 Reţele exterioare de canalizare.  

Prescripţiile fundamentale de
proiectare.

4706-74 Apă de suprafaţă. Categorii şi  

condiţii tehnice de calitate.

4162/1-80 Decantoare primare. Prescripţii de  

proiectare

10898-77 Alimentări cu apă şi canalizări.  

Terminologie.

11566-82 Canalizări. Bazine de aerare.  

Prescripţii de proiectare.

11565-82 Platforme de uscare. Prescripţii de  

proiectare.

4162/2-82 Canalizări. Decantoare secundare.  

Prescripţii de proiectare.

10686-76 Bazine pentru uniformizarea  

debitelor şi calităţii apelor uzate
industriale.

12278-84 Bazine de fermentare a nămolurilor  

la staţiile de epurare ale centrelor
populate. Prescripţii de proiectare.

Canalizări. Staţii de epurare a În curs de aprobare

apelor uzate provenite de la
centrele populate. Studii pentru
 proiectare.

Separator de grăsimi la staţiile de În curs de aprobare

epurare ale centrelor orăşeneşti.
Prescripţii generale de proiectare.

8491/1-80 Reţele subterane în centre  

populate şi zone industriale

[top]