AUDITUL ŞI CERTIFICAREA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR CU

FAŢADE CORTINĂ. PROBLEME SPECIFICE

Prof. dr. ing. Irina Bliuc, prof. dr. ing. Irina Baran, ş.l. dr. ing. Laura Dumitrescu,
conf. dr. ing. Radu Pescaru - Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

1. INTRODUCERE
Clădirile cu faţade de tip cortină ocupă un loc din ce în ce mai important în peisajul
urbanistic actual, îmbrăcând de la cele mai simple la cele mai sofisticate forme. Pentru aceste
clădiri, în marea lor majoritate cu destinaţie de birouri sau spaţii comerciale, este necesar să se
elaboreze Certificatul de Performanţă Energetică, iar în unele cazuri auditul energetic.
Complexitatea sistemului şi marea diversitate de rezolvări constructive fac dificilă
aplicarea procedeelor de evaluare a performanţei energetice recomandate de reglementările în
domeniu, care se referă în exclusivitate la structurile tradiţionale (zidărie, cadre cu pereţi de
umplutură, panouri mari). O dificultate în plus apare şi din faptul că, în general, proiectarea
faţadelor cortină în ceea ce priveşte tipul de geam, secţiunile componentelor, modul de rezolvare
a îmbinărilor etc., cade în sarcina fabricantului, ceea ce face aproape imposibil accesul
auditorului la documentaţie.
Prezenta lucrare işi propune să prezinte metodologia de calcul a performanţei energetice
(PE) pentru pereţii cortină, în conformitate cu reglementările europene în vigoare, respectiv ISO
FDIS 12631/2012, pe baza căreia pot fi identificaţi principalii parametri care influenţează
valoarea transmitanţei termice.

2. ELEMENTE GENERALE; STRUCTURI CONSTRUCTIVE

Din punct de vedere arhitectural, sistemul de faţadă/perete cortină, poate fi caracterizat
ca un sistem de faţadă cu o suprafaţă predominant transparentă, chiar zonele opace integrate în
sistem fiind plasate în spatele unui vitraj. Actualmente, faţadele cortină includ şi panouri
fotovoltaice (fig. 1).
 Fig. 1. Faţadă cortină cu panouri fotovoltaice incluse [3]

Din punct de vedere structural, faţada cortină se caracterizează prin aceea că acţiunile din
greutate proprie şi din vânt sunt transmise structurii prin intermediul unei reţele proprii/schelet,
compuse din montanţi şi rigle din aluminiu sau oţel, ancorat în structură, în majoritatea cazurilor,
la nivelul planşeelor.
Extinderea pe care o cunoaşte actualmente acest sistem se justifică în primul rând prin
asocierea cu percepţia arhitecturală a clădirilor înalte, la care structura trebuie degrevată pe cât
posibil de încărcări suplimentare din elemente de închidere sau compartimentare, dar şi prin
tehnologia bazată pe modulare, prefabricare, eliminarea proceselor umede.
Preocuparea pentru eficientizarea energetică a apărut în contextul general al necesităţii
imperioase de reducere a consumurilor de energie din surse neregenerabile şi a emisiilor de gaze
cu efect de seră în atmosfera terestră, responsabile pentru modificările climatice şi încălzirea
globală. Ca urmare, perfecţionarea tehnologiilor include implicit optimizarea sistemului sub
aspect energetic în sensul creşterii capacităţii de protecţie termică, dar şi a celei de valorificare a
energiilor din surse regenerabile, respectiv a energiei solare.
Indiferent de sistemul constructiv adoptat: tip ”grătar de lemn - stick construction”, semi-
monobloc (semi unitised system), cadru monobloc (unitised construction), în alcătuirea unui
sistem de faţadă de tip cortină intră următoarele elemente componente:
- sistemul structural propriu constituit din montanți (elemente verticale) si rigle-
distanțier/traverse (elemente orizontale);
- panouri montate pe sistemul structural propriu și care pot fi: panouri transparente din
sticlă (fixe sau mobile), sau panouri opace;
- dispozitive de prindere, fixare, etanșare și finisare (piese speciale, garnituri si chituri);
- geamuri termoizolante, (fig. 2).
 Fig. 2. Sisteme constructive a. - tip ”grătar”, b. - cadru monobloc

Elementele structurale (montanții și riglele – distanțier) ale unui sistem de perete cortină
din aluminiu sunt realizate, de regulă, din profile extrudate din aliaje speciale din aluminiu cu
secţiuni închise (montanți și rigle-distanțier), sau de formă oarecare (rigle-distanțier), fabricate
industrial și sub controlul de calitate al firmei producătoare.
Montanții transferă încărcările aplicate sistemelor de pereți cortină la sistemul structural
al construcției. Riglele – distanțier transferă la montanți o parte din încărcările panourilor de
închidere.
Asamblarea profilelor concurente, în secțiune dreaptă, se face prin intermediul unor piese
speciale de legătură, iar prinderea rețelei de sistemul structural al clădirii se face prin piese
speciale, care asigură condiții de rezistență și reglare.
Panourile care se montează pe sistemul structural au rol estetic, de luminare și de
etanșare, sunt termoizolante, fixe și mobile. Acestea pot fi:
- panouri transparente din sticlă (fixe sau mobile), realizate cu geamuri obișnuite (bistrat
sau multistrat), reflectorizante, absorbante, colorate, cu caracteristici termice variabile, securizate
(geamurile situate deasupra trotuarelor, sau a unor zone de trafic pietonal intens) etc.
Utilizarea geamurilor termoizolante, 3 foi de geam (în locul celor cu 2 foi) şi gaz nobil
între ele, influenţează semnificativ performanţa energetică a faţadei.
Din punct de vedere al rezistenţelor mecanice, pe piaţă există o o gamă largă de tipuri de
geamuri: geam cu structura omogenă (monolithic glass), geam armat (wire glass), geam cu
structura omogenă securizat (tempered monolithic glass), geam securizat (tempered glass), geam
călit (heat strengthened glass), geam „float”, geam multistrat (laminated glass).
 - panouri opace - alcătuirea panourilor opace, cu diferite soluții de geamuri mate, sau din
materiale compozite, imitații de piatră, sau din aluminiu simplu sau eloxat etc., trebuie să asigure
niveluri de performanţă cel puțin egale cu cele ale panourilor vitrate (prinderea acestora pe
sistemul structural și elementele de etanșare trebuie să satisfacă aceleași cerințe ca și panourile
vitrate).

3. EVALUAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR

EXISTENTE CU FAŢADE CORTINĂ
Criteriile de evaluare PE pentru clădirile cu pereţi cortină sunt cele generale aplicate la
toate tipurile de clădiri, respectiv necesarul specific anual de energie pentru încălzire/răcire. La
acest tip de clădiri, aria faţadelor intervine cu o pondere însemnată în aria totală a anvelopei, ca
urmare este important de utilizat un indicator specific faţadelor cortină, capabil să exprime
performanţa energetică. Acest indicator este transmitanţa termică (coeficientul de transfer
termic) U - exprimată în [W/m2K] – şi calculată ca inversul rezistenţei termice corectate, R, cu
luarea în considerare a efectului punţilor termice.
Evaluarea performanţei energetice a clădirilor existente cu faţade de tip perete cortină
presupune / implică:
- determinarea transmitanţei termice corectate, Ucw / rezistenţei termice corectate - Rcw,
pentru zonele de faţadă cu pereţi cortină;
- estimarea coeficienţilor lineari (ψi) de transfer termic pentru îmbinări de tip colţ ieșind,
perete–acoperiş, perete-soclu sau perete cortina-fațadă tradiţională, dacă este cazul.
În practica curentă de certificare şi auditare energetică pot fi întâlnite următoarele situaţii:
a- Clădiri existente la care există proiectul clădirii, inclusiv al peretelui cortină şi
informaţii certe privind caracteristicile termice ale acestuia, puse la dispoziţie de către furnizor.
Este situaţia cea mai simplă, în care datele oferite de furnizor sunt introduse în calculul
performanței termice a anvelopei.
Este necesară, în plus, stabilirea coeficienţilor lineari de transfer termic pentru îmbinări în
colţ ieșind, perete–acoperiş, perete-soclu sau perete cortina-fațadă tradiţională, dacă este cazul.
b- Clădiri existente la care există proiectul clădirii inclusiv al faţadei cortină, pe baza
căruia pot fi stabilite următoarele elemente:
- geometria faţadei, respectiv distribuţia montanţilor, traverselor, părţilor opace, vitrate,
mobile sau fixe;
- prezenţa panourilor opace;
- caracteristicile geometrice ale elementelor metalice;
 - detalii de îmbinări;
- caracteristicile termice ale părţii opace/vitrate.
În aceste situații, evaluarea performanţei termice a faţadei cortină se realizează cu
respectarea indicaţiilor din SR EN ISO 12631:2012 / ISO 12631:2016.
c- Clădiri existente la care nu există proiectul clădirii sau există, dar nu conţine
informaţiile referitoare la faţada cortină care să justifice încadrarea în situaţia a sau b.
Aceasta este situaţia cea mai frecvent intâlnită în practică şi pentru care se doreşte
elaborarea unei metode sau a unor recomandări, atât sub aspectul evaluării performanţei
energetice, cât şi a soluţiilor de îmbunătăţire a acesteia, care să ofere un mod de abordare unitar
în ceea ce priveşte auditul energetic al clădirilor din această categorie.

3.1. Evaluarea performanţei energetice a faţadelor cortină conform SR EN ISO

12631:2012 / ISO 12631:2016
Aplicarea prevederilor SR EN ISO 12631:2012 / ISO 12631:2016 implică existenţa
proiectului de faţadă cortină, care să includă toate informaţiile referitoare la:
- Geometria faţadei;
- Secţiunile profilelor pentru montanţi, traverse, parte fixă, parte mobilă;
- Secţiunile îmbinărilor;
- Caracteristici termofizice pentru partea metalică şi partea vitrată;
- Alcătuirea panourilor opace şi caracteristicile termofizice ale materialelor componente.
Este necesară parcurgerea următoarelor etape:
a- Delimitarea domeniului caracteristic, respectiv a ariilor de referinţă
reprezentative.
Domeniul caracteristic, respectiv ariile de referinţă reprezentative, reprezintă porţiuni de
faţadă care includ toate elementele cu caracteristici termice diferite şi se delimitează prin planuri
de secţionare. Planurile de secţionare pot fi:
- un plan de simetrie sau
- un plan după care fluxul termic poate fi considerat unidirecţional, neinfluenţat de
prezenţa discontinuităţilor fizice sau geometrice. Acest plan este perpendicular pe planul faţadei
(fig. 3).

b- Calculul transmitanţei termice U, pentru domeniul caracteristic

Calculul transmitanţei termice, U, pentru domeniul caracteristic poate fi efectuat prin 2
metode, conform SR EN ISO 12631:2012 / ISO 12631:2016:
 - Metoda evaluării globale
- Metoda evaluării componentelor

Fig.3. Element reprezentativ al unei fațade cortină

Metoda evaluării globale poate fi aplicată pentru toate tipurile de faţadă cortină (sisteme
tip cadru monobloc, sisteme tip grătar de lemn, vitraje brevetate, vitraje exterioare lipite,
lambriuri exterioare, vitraje exterioare ataşate). Prin calcule informatice detaliate ale transferului
termic în câmp (prin elementele de umplutură) și modelarea numerică a fluxului termic prin
fiecare îmbinăre dintre două elemente de umplutură se vor obține transmitanțele termice pentru
panourile vitrate - Ug, panourile opace - Up, iar pentru îmbinările dintre două elemente de
umplutură se vor estima fie transmitanțele termice superficiale – UTJ, fie transmitanțele termice
lineare - TJ . Prin ponderarea valorilor U (Ug, Up, UTJ, sauTJ) ale îmbinărilor şi ale elementelor
de umplutură, în funcţie de aria corespunzătoare ocupată în fațadă, se poate calcula valoarea UCW
pentru ansamblul faţadei.
Funcție de felul în care se estimează influența îmbinărilor dintre două elemente de
umplutură, prin considerarea transmitanțele termice superficiale, UTJ, sau a transmitanțele
termice lineare, TJ, există două variante posibile de aplicare a acestei metode.
Metoda evaluării componentelor se bazează pe acelaşi principiu de calcul care se aplică
elementelor de închidere cu punţi termice.
Se aplică relaţia generală de determinare a transmitanţei termice corectate pentru
elementul de faţadă caracteristic:
  Ag U g +  ApU p +  Af U f +  Am U m +  At U t +  l f,g Ψ f,g +  lm,g Ψ m,g +  l t,g Ψ t,g +  lp Ψ p +  lm,f Ψ m,f +  l t,f Ψ t,f
U cw =
Acw

în care:
Ug, Up reprezintă transmitanțele termice ale vitrajului şi panourilor;
Uf, Um, Ut reprezintă transmitanțele termice ale ai ramelor, montanţilor şi traverselor;
ψf,g, ψm,g, ψt,g, ψp reprezintă transmitanțele termice lineare rezultaţite din efectele termice ale
vitrajului sau ale panoului combinate cu ale ramei sau ale montantului sau ale
traversei;
ψm,f, ψt,f reprezintă transmitanțele termice lineare rezultate din efectele termice din ramă-
montant combinate cu cele din ramă-traversă;

Acw = Ag + Ap + Af + Am + At
în care:
Acw reprezintă aria faţadei cortină; Ag reprezintă aria totală a vitrajului;
Ap reprezintă aria totală a panourilor; Af reprezintă aria totală a ramelor;
Am reprezintă aria totală a montanţilor; At reprezintă aria totală a traverselor.
Ariile zonelor caracteristice se determină conform fig. 4.
Legendă
1 - interior Acw - faţadă uşoară / cortină Af - aria ramei
2 - exterior Ap - aria panoului Af,e - aria exterioară a ramei
3 - cercevea (mobilă) Am - montant Ag - aria vitrajului
4 - ramă (fixă) Am,i - aria interioară a montantului
5 - montant/traversă Am,e - aria exterioară a montantului

Fig. 4. Ariile zonelor caracteristice

3.2. Clădiri existente la care nu există proiectul clădirii sau există, dar nu conţine
informaţiile referitoare la faţada cortină care să justifice încadrarea în situaţia 1 sau 2.
Analizând relaţia de calcul a transmitanţei termice pentru faţada cortină prin metoda
evaluării componentelor pot fi identificaţi principalii parametri care intervin şi factorii care îi
influenţează direct (tabelul 1).

Tabelul 1. Parametrii şi factorii care influenţează transmitanţa termică a faţadei cortină

Nr.crt. Parametru Simbol Factori determinanți
1 Aria zonei vitrate Ag Geometria faţadei
2 Transmitanţa termică a zonei Ug Natura sticlei
vitrate Numărul de geamuri
Distanţa dintre foile de geam
Natura distanţierului
3 Aria panoului opac Ap Geometria faţadei
4 Transmitanţa termică a Up Alcătuirea panoului opac
zonei opace (materiale, grosimi)
5 Aria ramei/traversei At, Am Geometria profilelor
 /montantului Modul de îmbinare
6 Transmitanţa termică a Uf , Ut,, Um Natura materialului din
ramei/traversei care sunt alcătuite profilele
/montantului Modul de alcătuire a îmbinării
7 Lungimea îmbinărilor lfg, lmg, ltg Geometria faţadei (distanţa dintre
ramă vitraj, montant vitraj, lmf , ltf, lp montanţi, distanţa între
traversă vitraj, montant ramă, traverse, dimensiunile panoului opac)
traversă ramă, panou
traversă/montant
8 Transmitanțele termice Ψfg, Ψmg, Ψtg Natura materialului din
lineare ramă vitraj, montant Ψmf, Ψff, Ψp care sunt alcătuite profilele
vitraj, Alcătuirea îmbinării cu
traversă vitraj, montant ramă, sau fără rupere termică
traversă ramă, panou
traversă/montant
Pentru a pune în evidenţă influenţa variaţiei valorilor unor parametri s-au calculat
transmitanţele termice pentru mai multe variante de realizare a faţadei cortină, prin metoda
evaluării componentelor. Configuraţia geometrică a zonei de faţadă cortină analizată este cea din
fig. 5.
Au fost analizate mai multe variante care diferă prin:
- Distanţa dintre montanţi, intre 1,20 şi 1,80 m, variind din 20 în 20 cm;
- Prezenţa / absenţa ochiurilor mobile;
- Transmitanţa termică a părţii vitrate şi opace (STAS, ameliorat).
Valorile caracteristicilor termice folosite pentru evaluarea comparativă sunt prezentate în
tabelul 2, rezultatele finale în tabelul 3.
 Fig. 5. Elementul de faţadă cortină pentru care a fost calculată transmitanţa termică

Tabelul 2. Caracteristicile termice ale elementelor componente ale faţadei cortină utilizate pentru
evaluarea comparativă.
Nr. Valori
crt. Parametri Simbol U.M. Standard Ameliorat
Vitraj+panou
1. Transmitanța termică vitraj Uv 1,2 0,7
2. Transmitanța termică panou opac Up 0,46 0,26
2
3. Transmitanța montant Um W/m K 2,2 2,2
termică elem. traversă Up 1,9 1,9
metalice ramă Ur 2,4 2,4
4. Transmitanța Montant -ramă Ψm,r 0,07 0,07
termică Traversă-ramă Ψt,r 0,07 0,07
lineară Vitraj-parte mobilă Ψv,m W/mK 0,11 0,08
Vitraj-parte fixă Ψv,f 0,17 0,08
Vitraj-panou opac Ψp,v 0,18 0,13
Tabelul 3. Valorile transmitanţei termice, Ucw, (W/mK) pentru diferite variante constructive de
alcătuire a faţadei cortină
Nr. Varianta Distanţa între montanţi (m)
crt. constructivă 1,2 1,4 1,6 1,8
1 Standard, cu
ochiuri mobile 1,700 1,653 1,635 1,602
2 Ameliorat, cu
ochiuri mobile 1,207 1,237 1,137 1,232
3 Standard, fără
ochiuri mobile 1,508 1,58 1,545 1,519
4 Ameliorat, fără
ochiuri mobile 0,989 0,972 0,948 0,888

Valorile transmitanţei termice pentru variantele analizate evidenţiază influenţa

semnificativă a factorilor consideraţi. Dintre aceştia, numai cei geometrici pot fi evaluaţi fără a
se cunoaşte proiectul faţadei. Ori, se observă că influenţa transmitanţei termice a părţii vitrate şi
opace, care nu poate fi apreciată decât prin măsurători, este semnificativă. Cu atât mai
semnificativă şi mai greu de apreciat este influenţa transmitanțelor termice lineare
corespunzătoare îmbinărilor. Ca urmare, evaluarea cu un grad de precizie satisfăcător a
transmitanţei termice a faţadelor cortină în absenţa unor informaţii de la proiectant sau
producător nu este practic posibilă. Un studiu parametric care să evidenţieze corelaţia dintre
transmitanţa termică şi diverşi parametri ar putea oferi o posibilitate de evaluare aproximativă a
transmitanţei termice a pereţilor cortină. Pentru faţadele integral vitrate, aceasta s-ar putea baza
pe corelația dintre transmitanţa termică şi procentul de arie a cadrului din întreaga arie a fațadei.
[4], (fig. 6). Dar şi în acest caz nu se poate face abstracţie de transmitanţa termică a zonei vitrate,
care este determinantă. Însă în marea majoritate a cazurilor faţada cortină include şi zone opace,
a căror influenţă este mai dificil de apreciat.
 Fig. 6. Nomograme pentru determinarea transmitanţei termice a faţadelor cortină integral vitrate.

Fracţiune de cadru: A – 5,7%; B – 6,9%; C – 7,9%; D – 9,6%; E – 11,6%; F- 12,8%; G – 13,9%;

H- 15,1% (preluat după Ming Jung Bae ş.a [4])

CONCLUZII
Faţadele cortină sunt sisteme complexe ca alcătuire şi funcţionare, preocupările pentru
creşterea performanţei energetice contribuind la creşterea nivelului de complexitate.
Evaluarea transmitanţei termice a acestor sisteme prezintă un anumit grad de dificultate şi
necesită cunoaşterea datelor de proiectare. În absenţa acestora, nu este posibilă obţinerea unui
nivel de precizie acceptabil. O metodă aproximativă care să asigure un nivel de precizie
acceptabil, ar fi necesară şi utilă. Aceasta necesită un studiu aprofundat în care să se analizeze
cât mai multe situaţii posibile.

Bibliografie
[1]. SR EN ISO 12631:2012: Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul
coeficientului de transfer termic.
[2]. SR EN ISO 12631:2016: Performanţa termică a faţadelor cortină. Calculul
transmitanţei termice.
[3]. Schüco synergy façades and skylights. Efficient building envelopes of the future.
[4]. Min Jung Bae, Ji Hyun Oh, Sun Sook Kim -The effects of the frame ratio and glass
on the thermal performance of a curtain wall system- 6th International Building Physics
Conference, IBPC 2015.