INVESTIGAREA CLĂDIRII

4.1 EVALUAREA NIVELULUI DE PROTECTIE TERMICA A CLADIRII EXISTENTE. METODE DE

INVESTIGARE

In cadrul evaluarii nivelului de protectie termica a cladirilor existente (care este de dorit sa fie
facuta concomitent cu evaluarea nivelului de protectie acustica si cu evaluarea gradului de siguranta a
structurii de rezistenta la actiunea seismica, precum si cu analizarea instalatiilor aferente), se disting
trei faze principale:

Investigarea cladirii;
Determinarea peformantelor cladirii;
Concluzii asupra evaluarii – intocmirea raportului de expertiza.

Investigarea cladirii cuprinde actiunile care furnizeaza date ce stau la baza evaluarii calitative, evaluarii pe baza
de determinari experimentale si evaluarii prin aplicarea unor metode de calcul. Acestea sunt:
Analiza documentatiei care a stat la baza executiei cladirii pentru a se controla corespondenta cu aceasta; in lipsa
acesteia se vor efectua relevee.
Analiza vizuala a starii cladirii, prin inspectie sistematica si completa la fata locului, evidentiind deteriorarile,
degradarile (condens, mucegai, igrasie, infiltratii de apa patarea straturilor de finisaj), zonele cu infiltratii de aer,
fisurile si modificarile intervenite, precum si aprecierea cauzelor care le-au determinat. Daca este cazul se vor intocmi
relevee ale degradarilor si fisurilor importante. Analiza vizuala a starii cladirii se va face cu obtinerea acordului
prealabil al locatarilor si cu echipament corespunzator (lupa, lanterna, aparat foto, camera video, ruleta, echer, bula de
nivel si fir cu plumb, ciocan, cutit etc.). Se va urmari detectarea urmatoarelor aspecte :
observarea zonelor cu modificari fata de proiect sau cu deteriorari, defectiuni;
 identificarea zonelor afectate de condens sau mucegai;
existenta infiltratiilor;
detectarea neetanseitatilor la tamplarie;
starea trotuarului, a soclului, a subsolului.
Analiza elementelor caracteristice privind amplasarea cladirii in mediul construit (zona climatica de iarna si de vara,
orientare in raport cu punctele cardinale, vecinatati si gradul de umbrire sau insorire rezultat, zona eoliana si
altitudinea amplasamentului, directia si viteza vanturilor predominante si gradul de adapostire in functie de densitatea
si inaltimea cladirilor invecinate etc.).
Identificarea solutiilor utilizate pentru alcatuirea elementelor de constructie componente ale anvelopei cladirii.
Efectuarea unor sondaje pentru identificarea unor straturi si a starii acestora, prelevarea de probe din elementele de
constructie; efectuarea de termograme.
Intocmirea, distribuirea si colectarea unor chestionare cu intrebari pentru locatari, privind exploatarea constructiei,
confortul resimtit si costul energiei pentru incalzire stabilit pe baza facturilor platite.

Determinarea performantelor termotehnice ale cladirii, se face prin metode de evaluare care utilizeaza
rezultatele obtinute prin investigarea cladirii si aplica prevederilor normativelor tehnice in vigoare. De
la caz la caz se recomanda utilizarea combinata a acestor metode.
Evaluarea calitativa se face pe baza observatiilor rezultate din investigarea prin:
Examinarea planselor din proiectul de executie sau a releveelor;
Examinarea consemnarilor facute cu ocazia investigarii vizuale a cladirii;
Examinarea raspunsurilor locatarilor la ancheta realizata pe baza de chestionare.
Ea se refera la toate elementele de constructie care alcatuiesc anvelopa cladirii, la detaliile
acestora, la cladirea in ansamblu si la conditiile de confort interior constatate de locatari in timp.
Evaluarea pe baza de determinari experimentale se face prin analizarea rezultatelor obtinute in urma masuratorilor
nedistructive in situ (ex: determinarea umiditatii materialelor cu ajutorul umidometrelor electrice, determinarea unor
parametrii definitorii ai confortului interior, temperaturi exterioare si interioare, viteza vantului in timpul iernii,
aplicarea metodei termografiei in infrarosu, determinarea permeabilitatii la aer prin metoda presurizarii si
depresurizarii sau prin metoda gazului trasor), fie prin masuratori de laborator pe probe prelevate din elementele de
anvelopa (ex: determinarea umiditatii, densitatii si gradului de degradare a materialelor, sau a coeficientilor de
conductivitate termica a unor materiale prelevate).
 Evaluarea prin calcul se face utilizand pe de o parte prevederile din standardele in vigoare la data proiectarii cladirii si
pe de alta parte prevederile din standardele in vigoare la data efectuarii expertizei. Etapele sunt urmatoarele :
Se stabilesc sau/si se calculeaza caracteristicile geometrice precum perimetrul cladirii si al etajelor; aria desfasurata a
cladirii si a etajelor, a apartamentelor; inaltimea cladirii, etajului; raportul intre aria anvelopei si volumul cladirii;
gradul de vitrare.
Se calculeaza performantele higrotermice ale cladirii. Parametrii termotehnici pot fi determinati cu una sau mai multe
metode de calcul, prevazute in normativele termotehnice si vor fi explicati, interpretati si comparati cu datele obtinute
prin celelalte metode. Se intocmeste un breviar de calcul.

Concluziile asupra evaluării sunt consemnate in cadrul unui raport de expertiză cuprinzand pe langă
memoriul tehnic (insotit si de piese desenate) care descrie toate etapele analizate anterior, mai multe tabele de sinteza sau
fise de analiza, cu ajutorul carora se stabileste decalajul, exprimat valoric sau procentual intre parametrii termotehnici ai
cladirii existente si cei normati pentru cladirile noi. Raportul de expertiza va cuprinde si propuneri de interventie in
vederea ameliorarii situatiei existente. Stabilirea solutiilor de imbunatatire a protectiei termice se va face numai dupa ce s-
a stabilit capacitatea portanta a structurii de rezistenta la sarcini orizontale si verticale, incat structura sa poata prelua
sarcinile suplimentare ce apar in urma modernizarii sau schimbarii functiunii spatiilor.

4.2 VERIFICAREA ANVELOPEI

Verificarea anvelopei urmăreşte analiza principalelor tipuri de degradări apărute în exploatarea clădirilor. În
principal, s-au semnalat următoarele tipuri de degradări:
fenomene de condens interior, care în unele cazuri au condus
la apariţia mucegaiului;
diminuarea în timp a rezistenţei termice a elementelor de
închidere;
infiltraţii de aer;
infiltraţii de apă;
degradarea tencuielilor exterioare.
Cauzele care au condus la apariţia acestor degradări sunt:
cauze de concepţie;
 cauze de execuţie;
cauze de exploatare.

Fenomene de condens interior

Fenomenele de condens interior apar pe suprafaţa elementelor de închidere în cazul în care elementele respective
au o rezistenţă specifică la transfer termic necorespunzătoare condiţiilor de microclimat interior (temperatura şi
umiditatea relativă a aerului interior), care conduce la o temperatură pe suprafaţa interioară a elementelor de închidere
mai mică decât temperatura punctului de rouă.
Cauze de concepţie
Rezistenţa specifică la transfer termic a elementelor de închidere prezintă un interval de valori foarte mare, fiind în
funcţie de concepţia de proiectare şi execuţie a elementului de închidere. Fenomenele de condens apar mai întâi pe
suprafeţele de beton: stâlpi, grinzi, centuri, buiandrugi (în cazul clădirilor având structura din zidărie portantă sau din
cadre de beton armat cu zidărie de umplutură), sau pe nervurile din beton armat care asigură legătura între feţele de beton
(în cazul clădirilor închise cu panouri mari sau diafragme turnate în cofraje glisante), după care, în cazul în care nu s-au
îmbunătăţit condiţiile de microclimat interior, fenomenele se pot extinde pe întreaga suprafaţa interioară. În foarte multe
cazuri, pe suprafeţele afectate de condens s-a semnalat apariţia mucegaiului.

Cauze de execuţie
În numeroase cazuri, ca urmare a unei execuţii neîngrijite, s-au semnalat punţi termice de
dimensiuni mai mari decât cele prevăzute în proiect datorate:
dimensiunilor mai mari ale stâlpilor, grinzilor, centurilor sau buiandrugilor, în cazul închiderilor din zidărie;
lăţimilor mai mari decât cele proiectate, în cazul nervurilor din beton armat ale panourilor mari prefabricate;
omiterii montării termoizolaţiei la îmbinarea dintre panourile mari şi elementele interioare de compartimentare.
Ca urmare a acestor deficienţe, procentul de punţi termice creşte, scăzând în mod corespunzător
rezistenţa termică a pereţilor exteriori.

Cauze de exploatare
Principala cauză care a condus la fenomenele de condens o constituie neasigurarea temperaturii aerului interior la
valorile standardizate, pe fondul unor rezistenţe termice reduse.
Dar chiar şi cu aceste rezistenţe termice reduse, nu s-au semnalat fenomene masive de condens până în anii ’70, în
condiţiile în care erau asigurate, în regim permanent, temperaturi interioare de +20o … +22oC şi umidităţi relative ale
aerului interior mai mici de 60%.
După anii ’70, datorită neasigurării agentului termic la parametrii prescrişi şi a încălzirii intermitente, temperatura
aerului interior a scăzut foarte mult, fiind dese cazurile în care s-au măsurat temperaturi ale aerului interior mai mici de
120C.
O altă cauză care a condus la amplificarea fenomenelor de condens din procesul de exploatare a constat în
depăşirea umidităţii interioare faţă de cea luată în calcul la proiectare, care s-a datorat în principal: încălzirii suplimentare
a locuinţelor cu flacăra aragazului, concentrării locatarilor apartamentelor în una - două camere încălzite suplimentar,
reducerii aerisirii încăperilor (în cazul familiilor cu copii mici sau bătrâni), uscării rufelor încăperilor sau creşterii
plantelor de apartamente.

Diminuarea în timp a rezistenţei termice a elementelor de închidere

În decursul timpului, rezistenţa termică a elementelor de închidere se poate diminua. Diminuarea se datorează în
principal următoarelor cauze:
umezirii materialului termoizolant, situaţie în care aerul din porii materialului a fost înlocuit cu apa provenită din
condensarea vaporilor în structura peretelui;
degradării materialului termoizolant datorită îngheţului apei din porii materialului;
creşterii dimensiunilor dintre plăcile termoizolante datorită contracţiilor în timp ale materialului termoizolant;
creerii unor zone neizolate la partea superioară a peretelui ca urmare a tasării materialelor termoizolante de natură
fibroasă.
Cauze de concepţie
Acest tip de degradare a apărut la elementele de închidere care nu au avut prevăzută în structură, pe faţa caldă a
termoizolaţiei, o barieră contra vaporilor eficientă - în cazul pereţilor, respectiv barieră contra vaporilor şi strat de difuzie
a vaporilor de apă - în cazul acoperişurilor-terasă. De asemenea, acest tip de degradare s-a mai semnalat şi la pereţii care
la exterior au fost finisaţi cu un strat impermeabil la vapori (placaje ceramice glazurate) pe întreaga suprafaţă exterioară a
peretelui.
Cauze de execuţie
Diminuarea rezistenţei termice în timp din cauza acumulării de umiditate în interiorul elementului de închidere
sau degradării produse de fenomenele repetate de îngheţ - dezgheţ, se datorează în principal neasigurării, la execuţie, a
continuităţii barierei contra vaporilor sau comunicării directe a stratului de difuzie cu atmosfera exterioară. O altă cauză
care conduce la diminuarea rezistenţie termice a anvelopei o poate constitui execuţia defectuoasă, cu rosturi mai mari
decât cele admisibile între plăcile termoizolante, sau folosirea unor plăci termoizolante de natură fibroasă slab liate sau
liate cu un material degradabil în timp.

Cauze de exploatare
Acest tip de degradare se întîlneşte în încăperile cu umidităţi relative interioare ridicate sau la care elementele de
închidere au prezentat fenomene de condens pe suprafaţa lor interioară.

Infiltraţii de aer
Infiltraţiile de aer se semnalează în zona elementelor de tâmplărie exterioară. Aceste infiltraţii au ca efect scăderea
confortului termic interior, în special în zone din vecinătatea ferestrelor sau uşilor exterioare şi creşterea consumului de
combustibil în exploatare.
Cauze de concepţie
În majoritatea cazurilor, etanşeitatea tâmplăriei se-a realizat prin profilul tocului şi cercevelelor, iar etanşeitatea
geamurilor prin intermediul chitului de geam sau prin baghete de lemn. În unele cazuri, în special la tâmplăria metalică,
etanşeitatea tâmplăriei şi a geamurilor s-a realizat prin garnituri de cauciuc. O altă cauză o constituie neetanşarea cu
material termoizolant a spaţiului de aer creat prin diferenţa de dimensiuni între tocul tâmplăriei şi golul de tâmplărie din
elementul de închidere.
Cauze de execuţie
Acest tip de degradări se datorează în principal abaterilor dimensionale mai mari decât cele admisibile cu care s-au
executat elementele de tâmplărie, neasigurării continuităţii chitului de geam şi a garniturilor de etanşare, executării în
pereţi a unor goluri cu abateri mai mari decât cele admisibile, neexecutării etanşării cu material termoizolant a spaţiului
liber dintre tocul tâmplăriei şi golul din perete.
Cauze de exploatare
 Infiltraţiile de aer se datorează în principal degradării lemnului din care este confecţionată tâmplăria sau
îmbătrânirii cordonului de chit sau a garniturilor de etanşare şi datorită neexecutării corespunzătoare a lucrărilor de
întreţinere.

Infiltraţii de apă
Infiltraţiile de apă apar la elementele de închidere atunci când s-a degradat stratul impermeabil de protecţie de pe faţa
exterioară. Cele mai des întâlnite sunt:
infiltraţiile de apă din acoperiş;
infiltraţiile de apă din subsoluri;
infiltraţiile de apă din rosturile dintre elementele prefabricate de faţadă.

Cauze de concepţie
La acoperiş, infiltraţiile de apă se datorează degradării structurii hidroizolante. Acest defect apare la acoperişurile la
care structura hidrofugă sau strat de protecţie al hidroizolaţiei nu au fost alese corespunzător. De asemenea, în foarte
multe cazuri, degradarea stratului hidroizolant se datorează incompatibilităţii conlucrării dintre stratul hidroizolant şi
stratul termoizolant pe care acest a fost lipit. Acest fenomen apare în special în cazul lipirii stratului hidrizolant direct pe
stratul de polistiren celular.
Infiltraţiile de apă au apărut şi ca urmare a reducerii numărului de straturi hidroizolante, eliminării stratului de
difuzie, a barierei contra vaporilor sau a protecţiei hidroizolaţiei, ca urmare a unor măsuri nejustificate de reducere a
costurilor şi consumurilor materiale.
Infiltraţiile de apă din subsoluri s-au datorat neasigurării continuităţii straturilor hidroizolante orizontale şi
verticale, alegerii unei structuri necorespunzătoare sau ancorării insuficiente a straturilor hidroizolante, în cazul apelor cu
presiune.
Cauze de execuţie
Aceste degradări se datorează în principal neasigurării continuităţii straturilor hidroizolante (petrecerii insuficiente, lipsa
straturilor hidroizolante suplimentare la racordarea elementelor orizontale cu cele verticale), nelipirii uniforme a foliilor
de etanşare, neasigurării continuităţii şi a executării lucrărilor pregătitoare pentru aplicarea cordonului de chit de
etanşare.
Cauze de exploatare
Deteriorarea hidroizolaţiei la acoperişuri se datorează în special circulaţiei sau depozitării unor obiecte care depăşesc
sarcinile admisibile ale structurilor hidroizolante, montării ulterioare de antene sau captatori solari, etc. Infiltraţiile de apă
dintre rosturile panourilor mari s-au datorat îmbătrânirii foliei din Butarom şi a chitului de etanşare (în cazul sistemului
cu rosturi închise) sau deteriorării profilelor din PVC (în cazul sistemului cu rosturi deschise).

Degradarea tencuielilor exterioare

Această degradare se manifestă prin desprinderea sau pătarea faţadelor şi este cauzată de acumularea, în spatele
stratului de finisaj exterior, a apei provenite din condensarea vaporilor de apă care au trecut prin structura peretelui şi
care nu au putut fi evacuaţi în atmosfera exterioară din cauza stratului de finisaj impermeabil la vapori.
Cauze de concepţie
Acest tip de degradări se manifestă la elementele de închidere ale încăperilor cu umidităţi relative interioare
ridicate care nu au fost prevăzute cu bariere contra vaporilor, la elementele de închidere care au fost afectate de condens
sau care au fost finisate la exterior cu pelicule sau straturi impermeabile la vapori (vopsitorii în ulei, placaje ceramice
glazurate, etc.).
Cauze de execuţie
Pregătirea necorespunzătoare a suportului pe care s-a aplicat finisajul exterior şi, eventual, execuţia defectuoasă a
barieri contra vaporilor, de pe faţa interioară a elementului de închidere au condus la degradarea tencuielilor exterioare.
Cauze de exploatare
Deteriorarea sistemului de captare a apei pluviale (jgheaburi şi burlane) duce la deteriorarea în timp a tencuielilor
exterioare.

4.3 VERIFICAREA INSTALAŢIILOR CLĂDIRII

Verificarea instalaţiilor clădirii este o parte componentă a expertizei termice şi energetice şi se efectuează în etapa
investigării preliminare a clădirii. In urma acestei activităţi se întocmeşte o fişă de experiză care va cuprinde principalele
elemente necesare estimării consumurilor energetice ale instalaţiilor clădirii (încălzire, ventilare, apă caldă menajeră,
electrice). Verificarea instalaţiilor presupune următoarele activităţi:
 Analiza documentaţiei care a sta la baza execuţiei instalaţiilor (proiectul, care trebuie să conţină planurile şi schemele
instalaţiilor, specificaţiile tehnice ale utilajelor şi echipamentelor, breviare de calcul, etc.). Pe această bază se pot
determina performanţele energetice ale instalaţiilor “în condiţii de proiect”; totodată, prin inspectarea instalaţiilor
clădirii se pot stabili care sunt modificările apărute în instalaţii, faţă de proiect şi cum afectează acestea consumurile
energetice ale instalaţiilor şi condiţiile de confort
Analiza documentaţiilor pe baza cărora se realizează exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor: instrucţiuni de
funcţionare, programul de întreţinere şi revizii, fişe de urmărire a funcţionării utilajelor etc.
Cunoaşterea datelor privind ocuparea clădirii (număr de ocupanţi pe perioade, durate de neocupare sau de ocupare
redusă etc.)
Analiza facturilor pentru: consumul de energie (energie termică, energie electrică), consumul de combustibil,
consumul de apă
Vizitarea clădirii şi inspectarea instalaţiilor. Prin aceasta se face o trecere în revistă a instalaţiilor, în ansamblul lor cât
şi pe elemente componente, efectuându-se o analiză vizuală a stării instalaţiilor. Cu această ocazie se urmăreşte
stabilirea caracteristicilor funcţionale şi constructive ale echipamentelor, evidenţiindu-se aspectele care au implicaţii
energetice. In această etapă se pot face măsurări instrumentate ale unor parametri ce caracterizează funcţionarea şi
starea instalaţiilor: temperaturi, debite masice, debite de căldură. consumuri de energie, puteri, randamente, mărimi
geometrice caracteristice pentru elementele clădirii şi instalaţiilor etc.
Ancheta sociologică în rândul utilizatorilor, pentru cunoaşterea “comportamentului energetic” al acestora
In cele urmează, se detaliază pentru fiecare categorie de instalaţii, verificările necesare a fi făcute în cadrul inspectării
instalaţiilor clădirii, verificări semnificative pentru evaluarea performanţelor energetice ale clădirii şi implicit, pentru
deteminarea pierderilor şi consumurilor de energie inutile.

4.3.1 Verificarea instalaţiilor de încălzire

Operaţiuni de control la instalaţiile de încălzire centrală:
verificarea conductelor şi armăturilor pentru identificarea eventualelor scurgeri de agent termic
verificarea existenţei izolaţiei termice pe conductele de distribuţie amplasate în spaţii neîncălzite (subsoluri, canale
termice etc.), precum şi la aparatele termice
evaluarea stării izolaţiei termice (umedă, deteriorată, de grosime insuficientă)
depistarea situaţiilor de blocare a circulaţiei apei în conducte datorită montajului necorespunzător (“saci de aer”), şi
obturării conductei (impurităţi, depuneri de piatră, elemente de etanşare sau bavuri la îmbinările executate
necorespunzător)
constatarea existenţei unor obstacole care împiedică cedarea de căldură a corpurilor de încălzire către încăpere
(mascări, ecranări, obturări ale circulaţiei aerului etc.)
depistare a radiatoarelor reci la care circulaţia agentului termic este blocată (înfundare cu depuneri de mâl, obturarea
conductei de racord şi a robinetului de reglaj, prezenţa aerului în corpul de încălzire)
cunoaştere a periodicităţii cu care s-au efectuat operaţiunile de spălare chimică a radiatoarelor şi instalaţiei
verificarea temperaturii corpurilor de încălzire, urmărind uniformitatea temperaturii la corpuri diferite şi pe suprafaţa
aceluiaşi corp
verificarea existenţei la corpurile de încălzire a robinetelor de reglaj şi a funcţionalităţii acestora
verificarea existenţei la corpurile de încălzire a robinetelor de reglaj cu termostat; constatarea funcţionalităţii acestora
şi identificarea temperaturii la care au fost setate
verificarea existenţei aparaturii de măsură şi control pentru cunoaşterea parametrilor instalaţiei (termometre,
manometre, debitmetre)
verificarea existenţei instalaţiei de automatizare (la sursa termică şi/sau la consumator) pentru reglarea furnizării
căldurii în acord cu cerinţele consumatorilor de căldură
verificarea echilibrării hidraulice (şi termice) a ramurilor instalaţiei de încălzire; constatarea existenţei organelor de
reglaj pentru echilibrare (ştuţuri cu prize de presiune, teuri de reglaj, dispozitive de reglaj şi echilibrare, etc.)
verificarea tirajului coşului de fum al centralei termice
verificarea randamentului energetic al cazanelor (randamentul la condiţii nominale şi la sarcina redusă) şi stabilirea
puterii termice a cazanelor; semnale care indică funcţionarea cazanului cu randament scăzut: fum intens la coş,
depuneri de funingine pe canalele de fum, temperatura ridicată la coş, neetanşeitate şi infiltraţii de aer rece prin
mantaua cazanului, nepreîncălzirea aerului de ardere, termoizolarea cazanului necorespunzătoare, zidăria refractară
din focar deteriorată, funcţionare în cicluri scurte a arzătoarelor automatizate (porniri-opriri dese)
constatarea stării de curăţenie a injectoarelor cazanelor (pot fi duze murdare sau înfundate)
constatarea unei circulaţii “parazite” a apei prin cazanele oprite din bateria de cazane
verificarea existenţei unui sistem de tratare a apei de adaus din instalaţia de încălzire (staţie de dedurizare, dispozitive
cu magneţi permanenţi, etc.)
verificarea pompelor de circulaţie: caracteristicile punctului de funcţionare (debit-presiune), randament, nivel de
zgomot, etanşeitate
 verificarea gradului de colmatare a separatoarelor de impurităţi şi a separatoarelor de nămol, prin cunoaşterea
pierderii de presiune în aparat
verificarea existenţei contoarelor de energie termică (la sursă - pe ramuri şi la consumatori)

Operaţiuni de control la instalaţiile de încălzire locală cu sobe:

verificarea stării de curăţenie a sobei (depuneri de funingine, cenuşă, etc.)
verificarea instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid sau gazos a sobei (funcţionalitate şi siguranţă)
verificarea existenţei dispozitivelor de reglaj a arderii
verificarea existenţei la capătul coşului de fum a unui dispozitiv care să favorizeze tirajul şi să împiedice întoarcerea
fumului în coş, tip “cocoş de vânt”
verificarea existenţei elementelor de obturare a tirajului pe perioada de nefuncţionare
verificarea etanşeităţii canalelor de gaze de ardere (pentru evitarea pătrunderii de aer fals)
verificarea înălţimii coşului de fum
evaluarea randamentului de funcţionare al sobei
verificarea existenţei unui program periodic de întreţinere a sobei

4.3.2 Verificarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

Operaţiuni de control la instalaţiile de ventilare:
verificarea prizei de aer proaspăt: să nu aibe rezistenţe aeraulice mari în funcţionare (obturări ale curentului de aer,
jaluzele blocate); existenţa organelor de reglaj; închiderea prizei de aer pe timpul nefuncţionării instalaţiei
depistarea situaţiilor de funcţionare a instalaţiei de ventilare cu exces de aer proaspăt
posibilitatea funcţionării instalaţiei de ventilare în regim mixt: cu introducerea mecanică şi evacuare naturală sau
evacuare mecanică şi introducere naturală, prin depresiune
verificarea filtrului de praf de pe canalul de aer proaspăt: gradul de colmatare, necesitatea înlocuirii filtrului
verificarea camerei de amestec a aerului: funcţionalitatea organelor de reglare (jaluzele) de pe canalul de aer recirculat
şi de pe canalul de aer proaspăt; posiblitatea funcţionării şi numai în regim de recirculare
verificarea existenţei recuperatoarelor de căldură din aerul evacuat
verificarea funcţionării instalaţiei de ventilare în regim normal de suprapresiune, pentru a se împiedica infiltraţiile
exterioare de aer rece, iarna şi de aer cald, vara
verificarea etanşeităţii canalelor de aer; (in) existenţa pierderilor de aer prin neetanşeităţi
controlul termoizolaţiei canalelor de aer
 evidenţierea situaţiilor în care circulaţia de aer pe canale este împiedicată (obstacole în curentul de aer, clapete şi
şubăre care nu sunt în poziţia “complet deschis” etc.)
verificarea gurilor de aer, de refulare şi de aspiraţie: gradul de murdărire, să funcţioneze în poziţia deschis cu pierdere
de sarcină minime; să existe o corelare în funcţionare între gurile de refulare şi cele de aspiraţie
controlul concordanţei debitelor de aer introduse şi evacuate din încăperi cu cele prevăzute în proiect; verificarea
echilibrării aeraulice a instalaţiei de ventilare
verificarea funcţionării ventilatoarelor: sensul corect de rotaţie a rotorului; modul de rotire al rotorului (echilibrare,
funcţionare fără frecări, jocuri, zgomote şi trepidaţii anormale); gradul de încălzire al lagărelor şi rulmenţilor; gradul
de întindere al curelelor de acţionare
determinarea parametrilor de funcţionare ai ventilatoarelor: debit, presiune, turaţie, putere absorbită, randament
verificarea existenţei posibilităţii de funcţionare a ventilatoarelor cu debite variabile (în trepte sau continuu)
constatarea modalităţilor de reglare a debitului ventilatoarelor: şubăr (pe aspiraţie sau refulare), rame cu jaluzele,
variatoare de turaţie etc.
verificarea bateriilor de încălzire a aerului: gradul de murdărire a aripioarelor, existenţa aripioarelor deformate care
determină pierderi de sarcină suplimentare pe partea de aer
verificarea existenţei posibilităţii de ocolire a bateriei de încălzire, by-pass pe partea de aer, pentru perioadele în care
nu este necesară încălzirea
verificarea termoizolaţiei bateriei de încălzire a aerului
determinarea puterii termice a bateriei de încălzire
verificarea existenţei elementelor de monitorizare a parametrilor instalaţiei (AMC) şi a sistemelor de automatizare a
funcţionării instalaţiei de ventilare

Operaţiuni de control la instalaţiile de climatizare

La instalaţiile de climatizare a aerului se adoptă operaţiunile de verificare de la instalaţiile de ventilare şi, în plus faţă
de acestea, se efectuează următoarele operaţiuni de control:
verificare a setării termostatelor din încăperi (temperatura, umiditate) şi stabilirea concordanţei cu condiţiile necesare
în realitate (sezon, regim zi-noapte, perioade de neocupare etc.)
verificarea bateriilor de răcire a aerului: gradul de murdărire al aripioarelor, starea lamelelor (să nu fie turtite,
strâmbe), evacuarea normală a condensatului
verificarea termoizolaţiei baterii de răcire a aerului
determinarea puterii frigorifice a bateriei de răcire
 verificare a camerelor de umidificare: etanşeitatea camerei pe partea aeraulică şi pe partea hidraulică; funcţionalitatea
duzelor de pulverizare; prezenţa separatoaelor de stropi la intrarea şi ieşirea aerului din cameră; modul de asigurare a
nivelului minim şi maxim a apei din bazin; existenţa elementelor de automatizare
determinarea eficienţei camerei de umidificare
verificarea dispozitivelor de umidificare a aerului cu abur: eficienţa umidificării, automatizarea procesului
verificarea funcţionării ventiloconvectoarelor şi a unităţilor interioare tip split: setarea corespunzătoare a
termostatelor; funcţionarea ventilatorului pe trepte de debit; starea de curăţenie a aripioarelor bateriilor de
încălzire/răcire; gradul de colmatare a filtrului de aer; evacuarea normală a condensatului; nivelul de zgomot
verificarea stării termoizolaţiei conductelor de agent frigorific: la aparatele de climatizare tip split, la chiller etc.
verificarea agregatelor de răcire a apei (chiller, turn de răcire): automatizarea funcţionării; consum de energie;
posibilitatea funcţionării la sarcini parţiale; optimizarea temperaturilor de condensare şi de vaporizare; circulaţia
liberă a aerului la suprafeţele de schimb de căldură
verificarea pompelor de circulaţie apă răcită: parametri de funcţionare (debit-presiune), randament, nivel de zgomot

4.3.3 Verificarea instalaţiilor sanitare

Operaţiuni de control la instalaţiile sanitare:
verificarea conductelor şi robintelelor din reţeaua de distribuţie a apei pentru identificarea pierderilor de apă
verificarea armăturilor de serviciu (robinete sau baterii) ale obiectelor sanitare pentru a constata: existenţa curgerii
apei la poziţia închis a armăturii sanitare; modul de reglare a debitului de consum; obţinerea amestecului de apă rece -
apă caldă la bateriile amestecătoare
constatarea existenţei la armăturile sanitare a unor dispozitive pentru reducerea debitului de consum, tip “dispersor”
sau perlator”
verificarea existenţei izolaţiei termice la conductele de apă caldă menajeră, precum şi la boilere, schimbătoare de
căldură şi rezervoare de acumulare a apei calde de consum
evaluarea stării izolaţiei termice la instalaţia de apă caldă (umedă, deteriorată, de grosime insuficientă)
verificarea existenţei aparaturii de măsură şi control pentru cunoaşterea parametrilor instalaţiei (termometre pe apă
rece şi apă caldă, manometre)
verificarea existenţei apometrelor pentru apă rece şi a contoarelor de energie termică pentru apă caldă pe
branşamentul clădirii şi la nivelul consumatorilor individuali
verificarea existenţei sistemului de recirculare a apei calde menajere
constatarea existenţei unor programe restrictive de furnizare a apei reci şi a apei calde menajere
 verificarea sistemului de preparare a apei calde menajere: randamentul sursei termice; (in)existenţa acumulării de apă
caldă; temperatura de preparare a apei calde; controlul automat al temperaturii apei calde
verificarea pompelor şi sistemelor de ridicare a presiunii apei: starea pompelor şi a instalaţiei de hidrofor, parametrii
de funcţionare ai pompelor (debit-presiune), randamentul, etanşeitatea, nivelul de zgomot; automatizarea regimului
de funcţionare; modul de asigurare a debitelor în perioadele cu consum redus

4.3.4 Verificarea instalaţiilor electrice

Operaţiuni de control la instalaţiile electrice:
constatarea tipului surselor de lumină (lămpi) ale instalaţiei de iluminat din încăperi; consecinţe asupra confortului
vizual şi consumului energetic
verificarea nivelului de iluminare realizat în încăperi, comparare cu nivelul de iluminare necesar
constatarea existenţei corpurilor de iluminat cu lămpi arse
constatarea stării de murdărire (cu praf) a corpurilor de iluminat şi a suprafeţelor reflectante (tavan, pereţi)
existenţa unui program de înlocuire a lămpilor (în special la clădirile publice)
verificarea poziţiei în încăpere şi a numărului de întrerupătoare şi comutatoare, în scopul aprecierii posiblităţii de
sectorizare a iluminatului
constatarea (in)existenţei înterupătoarelor cu variator care permit reglarea fluxului luminos
constatarea (in)existenţei sistemelor automate de comandă a iluminatului cu senzori de prezenţă sau cu senzori
acţionaţi de lumina naturală
constatarea (in)existenţei automatelor pentru întreruperea iluminatului în spaţii cu ocupare pasageră (casa scărilor,
coridoare, etc.)
verificarea existenţei sistemelor de iluminat local
verificarea existenţei senzorilor de lumină pentru acţionarea iluminatului exterior
constatarea existenţei unui iluminat decorativ/artistic excesiv şi neoptimizat ca durată de funcţionare
verificarea dimensionării secţiunii conductoarelor electrice, în vederea asigurării unor pierderi minime de tensiune
inventarierea aparatelor electrocasnice şi de birotică existente; cunoaşterea puterii absorbite; constatarea existenţei
termostatelor care limitează duratele de funcţionare
identificarea cazurilor de încălzire cu radiatoare electrice
identificarea cazurilor de utilizare a maşinilor de gătit electrice
verificarea consumurilor energetice ale receptoarelor electrice de forţă (motoare); posibilitatea funcţionării automate;
motoare cu turaţie variabilă
 verificarea existenţei unor dispozitive de acţionare la pornire a motoarelor în concordanţă cu puterea motoarelor
verificarea înregistrărilor contoarelor: contorizarea consumului de energie activă şi de energie reactivă; tarife
diferenţiate noapte-zi etc.
verificarea existenţei unor situaţii de plată a penalităţilor pentru energia reactivă
constatarea existenţei bateriilor de condensatoare, montate în paralel cu consumatorii, pentru îmbunătăţirea
factorului de putere
verificarea existenţei aparaturii de măsură şi control pentru cunoaşterea mărimilor electrice care caracterizează
funcţionarea instalaţiei electrice
controlul existenţei sistemelor de automatizare a funcţionării instalaţiilor de încălzire, ventilare-climatizare şi sanitară,
în vederea evitării consumurilor inutile de energie electrică cauzate de aceste instalaţii

4.4 AUDITAREA ENERGETICĂ A CLĂDIRII

Conform metodologiei în vigoare (MP 017/2002), de definesc:

Auditor energetic pentru clădiri gradul II - Persoana fizică ce dobândeşte această calitate prin atestare de
către organismul abilitat, conform OG 29/2000, în condiţiile legii şi care are calitatea de a elabora documentaţia necesară
eliberării certificatului energetic al unei clădiri existente,
Auditor energetic pentru clădiri gradul I - Persoana fizică ce dobândeşte această calitate prin atestare de
către organismul abilitat, conform OG 29/2000, în condiţiile legii şi care are calitatea de a efectua auditul energetic al unei
clădiri existente,
Expertiză termică şi energetică a unei clădiri
Operaţiune prin care se identifică principalele caracteristici termo-energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor aferente
acesteia, în conformitate cu NP 048-00.
Audit energetic al unei clădiri
Operaţiune prin care se stabilesc, din punct de vedere tehnic şi economic soluţiile de reabilitare şi/sau modernizare termo-
energetică a construcţiei şi a instalaţiilor aferente acesteia, pe baza rezultatelor obţinute din activitatea de expertiză
termică şi energetică a clădirii. Auditul energetic al unei clădiri se efectuează conform NP 047-00.
Expertiza energetică a unei clădiri se realizează în prezent potrivit prevederilor din “Normativul pentru expertizarea
termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora”,
indicativ NP 048-2000.
 Normativul se adresează inginerilor constructori şi de instalaţii, arhitecţilor şi, în general, specialiştilor care îşi
desfăşoară activitatea în domeniul energeticii construcţiilor şi al cărei scop îl reprezintă creşterea eficienţei energetice a
construcţiilor şi instalaţiilor termice aferente acestora.
Expertizarea termică şi energetică a clădirilor de locuit existente constă în determinarea caracteristicilor
termotehnice şi funcţionale reale ale sistemului clădire - instalaţie, în scopul caracterizării din punct de vedere energetic a
clădirilor. Se dispune astfel de posibilitatea simulării comportamentului clădirii în condiţii reale de exploatare,
determinarea eficienţei energetice a clădirii şi instalaţiei aferente acesteia, respectiv cuantificarea gradului de utilizare a
căldurii, expertiza stând la baza activităţii de audit energetic, în scopul alegerii soluţiilor tehnice de modernizare
energetică a fondului construit.
Aceste acţiuni se efectuează la cererea proprietarilor, administratorilor fondurilor locative sau a asociaţiilor de
proprietari / locatari, de către consultanţi energetici recunoscuţi (atestaţi) sau birouri de consultanţă energetică
acreditate, cu pregătire tehnică în domeniul termotehnicii construcţiilor şi instalaţiilor şi echipamentelor energetice în
construcţii şi reprezintă o etapă obligatorie atât în activitatea de elaborare a certificatului energetic al clădirii, cât şi în
cadrul auditului energetic al clădirii în vederea modernizării / reabilitării energetice a acesteia.
Evaluarea performanţelor energetice ale unei clădiri existente vizează în principal:
investigarea preliminară a clădirii şi a instalaţiilor aferente;
determinarea performanţelor energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor termice aferente acesteia, precum şi a
consumului anual normal de căldură al clădirii pentru încălzirea spaţiilor şi prepararea apei calde de consum;
concluziile consultantului energetic asupra evaluării.
Auditul energetic se realizează conform “Normativului pentru realizarea auditului energetic al clădirilor existente şi al instalaţiilor
de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora”, indicativ: NP 047-2000.
Clădirile existente sunt grupate în două mari categorii, în funcţie de destinaţia principală a acestora,
după cum urmează:
clădiri de locuit (din sectorul rezidenţial): individuale sau colective, cămine etc.
clădiri cu altă destinaţie decât locuinţe (din sectorul terţiar): clădiri spitaliceşti, clădiri social-culturale (teatre,
cinematografe, muzee), clădiri de învăţământ (creşe, grădiniţe, şcoli, licee, universităţi), clădiri comerciale şi instituţii
publice (magazine, spaţii comerciale, sedii de firme, birouri, bănci), hoteluri.
Auditul energetic al clădirilor existente reprezintă activitatea de identificare a soluţiilor tehnice de reabilitare /
modernizare energetică a clădirilor şi instalaţiilor aferente acestora, pe baza caracteristicilor reale ale sistemului
construcţie - instalaţie de utilizare a energiei termice, precum şi optimizarea soluţiilor tehnice prin analiza eficienţei
economice a acestora. Auditul energetic se efectuează de către consultanţi energetici recunoscuţi (atestaţi) sau birouri de
consultanţă energetică acreditate, cu pregătire tehnică în domeniul termotehnicii construcţiilor şi instalaţiilor şi
echipamentelor energetice în construcţii şi reprezintă o etapă obligatorie de pregătire a proiectului de modernizare
energetică a clădirii.
Realizarea auditului energetic al unei clădiri existente presupune parcurgerea a trei etape obligatorii:
1. Evaluarea consumului energetic probabil al clădirii în condiţii normale de locuire, pe baza caracteristicilor reale ale
sistemului construcţie - instalaţie de încălzire şi preparare a apei calde de consum.
2. Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora.
3. Întocmirea raportului de audit energetic.

Scopul principal al măsurilor de reabilitare/modernizare energetică a clădirilor existente îl constituie reducerea

consumurilor de căldură pentru încălzirea spaţiilor şi pentru prepararea apei calde de consum în condiţiile asigurării
condiţiilor de microclimat confortabil. În cazul reabilitării clădirilor, aspectul funcţionalităţii este foarte important şi
criteriul deciziei îl constituie întotdeauna eficienţa tehnico-economică, deşi aspectul financiar rămâne esenţial.
La clădirile de locuit existente se disting două mari categorii de repartiţie a criteriilor “energetice” :
locuinţe caracterizate prin confort termic - clădirile prevăzute cu un sistem de încălzire “global”, acesta putând fi:
centralizat la nivel de locuinţa sau clădire (încălzire centrală clasică), divizat (un aparat independent în fiecare
încăpere încălzită) sau mixt.
locuinţe lipsite de confort termic sau prevăzute numai cu mijloace limitate de asigurare a confortului termic (de
exemplu numai sobe).
În fiecare dintre cele două categorii astfel definite problema fundamentală a reabilitării termice se pune după cum
urmează:
menţinerea condiţiilor normate de confort termic prin reducerea consumului de combustibil sau schimbând tipul de
energie (total sau parţial), conform politicii energetice naţionale;
aplicarea unor soluţii de realizare a condiţiilor normate de confort termic prin optimizarea costului global actualizat,
conform politicii energetice naţionale.
În aceste cazuri, pe lângă caracteristici tehnice, geografice şi sociologice, apar noi parametri referitori la stadiul
energetic al clădirilor, la varietatea surselor de energie şi la situaţia economică şi financiară a beneficiarilor soluţiilor
tehnice aplicate ansamblului clădire - instalaţie. Situaţia economică şi financiară depinde în principal de tipul ocupanţilor,
de statutul de ocupare, de sectorul de finanţare (social sau nu, privat sau public), de natura juridică a patrimoniului
(exemplu: coproprietăţi, entităţi juridice sau locatari / proprietari); posibilităţile de ajutor public direct, costurile
implicate de activitatea de reabilitare energetică, existenţa unor avantaje fiscale. Crearea confortului termic se obţine prin
alegerea unui sistem de încălzire adecvat şi a unei surse de energie.
Intervenţiile avute în vedere la reabilitarea sau modernizarea energetică a unei clădiri se împart în două
categorii principale şi anume:
Intervenţii asupra clădirii, care vizează reducerea necesarului propriu de căldură al clădirii, independent de
comportamentul instalaţiilor şi al consumatorilor.
Intervenţii asupra instalaţiilor aferente clădirii, care vizează reducerea consumului de energie pentru satisfacerea
necesarului determinat (încălzire, apă caldă de consum).
Proiectele de modernizare energetică a clădirilor existente trebuie să îndeplinească o serie de obiective incluzând
modernizarea anvelopei construcţiei (sau a unor părţi din aceasta) şi a instalaţiei de încălzire interioară şi de preparare a
apei calde de consum, îmbunătăţirea performanţei acestora, sprijinirea respectării problemelor legate de protecţia
mediului, de economia de energie şi de fondurile financiare implicate de acestea.
Proiectele au în comun investiţia financiară iniţială. Tipul investiţiei poate fi o alocare internă a fondurilor (auto-
finanţare) sau se poate baza pe un contract complex cu o companie de servicii energetice şi/sau o a treia parte (un terţ
finanţator).
Întocmirea raportului de audit energetic este un element esenţial al procedurii de realizare a auditului energetic şi
reprezintă o prezentare a modului în care a fost efectuat auditul, a principalelor caracteristici termoenergetice ale clădirii,
a măsurilor de modernizare energetică a clădirii şi instalaţiilor interioare aferente acesteia, precum şi a principalelor
concluzii referitoare la măsurile eficiente din punct de vedere economic.
Prezentarea trebuie adaptată de fiecare dată funcţie de beneficiarul potenţial al raportului, ţinând seama de faptul că
în final acesta va fi cel care va decide în privinţa modernizării energetice a clădirii. Forma în care este întocmit raportul de
audit energetic, prezentarea acestuia, modul de redactare, claritatea şi uşurinţa de interpretare a conţinutului acestuia
sunt esenţiale pentru beneficiarul raportului.