Liviu Neamţ

SURSE REGENERABILE DE ENERGIE

 Bibliografie:

1. Neamţ L. Surse regenerabile de energie, format electronic: http://cee.cunbm.utcluj.ro,

2. Neamţ L, Neamţ Alina, Dumitru Adina, Eficienta energetică - energii regenerabile: ghid pentru profesori,
Editura Matrix Rom Bucureşti, 2014
3. Badea A, Necula H, s.a., Surse regenerabile de energie, Ed.Agir, Bucuresti, 2013
4. Vatra F; Postolache P; Vatra Cristiana; Poida Ana, Integrarea si functionarea centralelor eoliene si a
instalatiilor fotovoltaice in sistemul electroenergetic, Ed. S.I.E.R, Bucuresti, 2012
5. Victor L, Resurse regenerabile si conversia lor. Editura MatrixRom, Bucureşti, 2011
6. Victor L, Surse alternative de energie: ghid practic de proiectare, montaj, exploatare si intretinere a
sistemelor de conversie care folosesc resurse regenerabile. Editura MatrixRom, Bucureşti, 2011
7. Bizon N, Sisteme optimizate pentru conversia energiei curate, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2008,
8. Bogoevici N, Energia electromagnetică, Editura Politehnica, Timişoara, 1999,
9. Sobor I, Caraghiaur D, Nosadz Ş, ş.a, Surse regenerabile de energie: Curs de prelegeri, Min. Educaţiei şi
Tineretului, Univ. Tehnică a Moldovei, Chişinău: UTM, 2006,
10. https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page
 Bibliografie:

1. ***, Legea nr. 220 /2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse
regenerabile de energie, Republicată în M.O. 577/13.08.2010 modificată prin O.G. 29 /2010, O.G. 57/2013,
OG 24/2017.
2. ***, Condiţii tehnice de racordare la reţelele electrice de interes public pentru centralele electrice eoliene,
Aprobat prin Ordinul ANRE nr. 51/03.04.2009, modificată prin Ordinul ANRE nr. 29/2013,
3. ***, Normă tehnică de racordare la retelele electrice de interes public pentru centralele electrice
fotovoltaice, Aprobat prin Ordinul ANRE nr. 51/30.05.2013
4. ***, Legea 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, publicată în M.O. nr. 485/16.07.2012, cu
modificările şi completările ulterioare,
5. ***, Codului tehnic al reţelei electrice de transport, Aprobat prin Ordinul ANRE nr. 20/27.08.2004,
completat şi modificat prin Ordinul ANRE nr. 35/06.12.2004,
6. ***, Codului tehnic al reţelelor electrice de distribuţie, Aprobat prin Ordinul ANRE nr. 20/27.08.2004,
completat şi modificat prin Ordinul ANRE nr. 128/11.12.2008.
7. ANRE, Rapoarte privind rezultatele monitorizării pieţei de energie electrică în lunile ian.-dec. 2017,
8. European Comission, Directorate – General of Energy and Transport, EU Energy and Transport in Figures,
Statistical Pocketbook 2017, Office for the Official Publications of the European communities, Luxembourg,
2017.
 Energia sistemelor fizice. Forme de energie

Noţiunea de energie provine de la ergon din limba greacă ce înseamnă activitate.

Lucrul mecanic nu caracterizează starea sistemelor fizice ci interacţiunea dintre acestea.

Căldura este o formă a schimbului de energie dintre sisteme fizice sau părţi ale aceluiaşi sistem
când parametrii de poziţie nu se schimbă, adică nu se efectuează lucru mecanic.

Energia se defineşte astfel: capacitatea (proprietatea) unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic
în trecerea dintr-o stare în altă stare. Astfel energia este lucrul mecanic efectuat împotriva forţei de
rezistenţă.

Atât energia cât şi lucrul au în sistemul SI una şi aceeaşi unitate de măsură – joule (J) egal cu
produsul dintre newton (N) şi metru (m).
Alte unităţi de măsură ale energiei, frecvent utilizate:
O altă mărime fizică, strâns legată de energie şi adesea confundată cu ultima, este puterea definită
astfel: lucrul mecanic efectuat într-o unitate de timp sau energia primită (cedată) într-o unitate
de timp şi se determină cu raportul dintre energie şi timp. Altfel spus, puterea este viteza cu care se
efectuează lucrul.

Unitatea de măsură în sistemul SI a puterii este wattul (W) egal cu raportul dintre joule şi secundă.

Alte unităţi de măsură ale puterii, frecvent utilizate:

Principalele tipuri de energie:

Cinetică, care caracterizează starea de mişcare a corpului.

Potenţială sau, altfel spus, determinată de forţele de acţiune asupra corpului din partea
altor corpuri, atât la nivel macro cât şi la nivel micro.

Energia proprie a sistemului, determinată de masa corpului prin faimoasa formulă a lui A.
Einstein:
E = m·c2,

unde c –este viteza luminii în vid egală aproximativ cu 300 000 km/s.

Energia poate să se manifeste în diferite forme, dar în esenţă toate formele de energie, la
nivel micro şi macro, se reduc la primele două tipuri – cinetică sau potenţială.
 Cel de al treilea tip – energia proprie - exprimă unitatea masei şi energiei. Ea poate fi
eliberată prin fisiune sau fuziune nucleară, procese în care diferenţa de masă se transformă în
energie.

Realizabilă, centrale nucleare; Irealizabilă încă;

Substanţe radioactive. Substanţe neeprericuloase.
 Cele mai răspândite şi uzuale forme de energie sunt: mecanică, chimică, termică, electrică,
electromagnetică şi nucleară.

Energia chimică este înmagazinată în legăturile atomice care formează moleculele. Când
diferite elemente chimice reacţionează între ele aceste legături se rup sau se modifică, adesea
generând energie în formă de căldură. La nivel micro, energia surselor fosile de energie (cărbune,
petrol, gaze naturale, lemne, etc.) poate fi considerată ca energie potenţială a legăturilor atomice, care
la arderea combustibilului se rup, se modifică şi se degajă energie. Atunci când lemnul arde, are loc
reacţia dintre carbonul conţinut în masa lemnoasă şi oxigenul din aer, se formează un nou produs
chimic (se modifică legăturile atomice) – dioxidul de carbon CO2 şi concomitent se degajă energie în
formă de căldură şi lumină (radiaţie).

În celula unui acumulator electric sau în celula de combustie

diferite elemente chimice reacţionează între ele producând energie
electrică şi alte produse chimice.
 Energia termică nu este altceva decât suma energiei cinetice şi potenţiale ale tuturor atomilor şi
moleculelor în mişcare şi care formează un corp solid, lichid sau gazos. Energia termică este energie
cinetică deoarece atomii şi moleculele se mişcă şi potenţială deoarece în rezultatul mişcării atomilor
(mişcare oscilatorie) se modifică legăturile şi ca rezultat se modifică energia potenţială.

Cu cât viteza de mişcare a atomilor şi moleculelor este mai mare cu atât temperatura corpului va fi
mai mare şi invers.

Într-un cazan cu abur, energia chimică a combustibilului fosil este transmisă sub formă de energie
termică aburului, care la rândul său transmite energia termică turbinei, care rotindu-se posedă energie
cinetică.
 Energia nucleară este energia obţinută în urma reacţiei de fisiune a nucleului atomic, de obicei
uraniu-235 sau plutoniu-239. Fisiunea nucleară, cunoscută și sub denumirea de fisiune atomică, este
un proces în care nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși
de fisiune și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Particulele individuale pot fi
neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta
și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate să elibereze cantități
substanțiale de energie sub formă de radiații gamma și energie cinetică a fragmentelor (încălzind
volumul de material în care fisiunea are loc).
Diferenţa de masă a nucleului iniţial şi a sumei maselor
fragmentelor se transformă în energie cinetică a acestora,
care, la rândul ei, în reactorul nuclear, se transformă în
energie termică. La fisiunea unui singur nucleu se degajă
circa 200 MeV = 0,32·10-10 J. Într-un kg de uraniu-235 se
afă aproximativ 2,5·1024 de atomi, astfel energia degajată va
fi de circa 0,8·1014 J egală cu energia care poate fi obţinută
la arderea a 1910 de t.e.p. Este de menţionat că în procesul
de fisiune nucleară se degajă doar 0,1 % din energia proprie
(E=mc2) a atomului, celelalte 99,9 % rămân înmagazinate în
masa fragmentelor - protonilor şi neutronilor nou create.
Dar acest randament este de milioane de ori mai mare decât
a reacţiei de oxidare (de ardere) a unui combustibil fosil (de
exemplu cărbune) în rezultatul căreia energia chimică sau
energia legăturilor atomice şi moleculare se transformă în
energie termică.
 Energia electrică este un flux de particule încărcate cu sarcină electrică (electroni şi ioni).
Mişcarea particulelor este produsă de forţa câmpului electric cauzată de diferenţa de potenţial.
Electronii în metale se mişcă de la atom la atom, iar în gaze şi lichide purtătorii principali de
sarcină sunt ionii pozitivi şi negativi. Odată ce purtătorii de sarcină electrică se mişcă, înseamnă, că
ei posedă energie cinetică. Astfel, la nivel micro, energia electrică este o formă a energiei cinetice.

Energia electromagnetică este o formă de manifestare a energiei electrice. Ea este transmisă

prin intermediul undelor cu diferite lungimi începând cu undele radio şi terminând cu razele X. Un
exemplu semnificativ de energie electromagnetică este energia solară, care prezintă un spectru de
unde electromagnetice de diferite lungimi de undă, cu ajutorul cărora energia soarelui, prin spaţiu,
ajunge la suprafaţa pământului. Dar unda electromagnetică, în acelaşi timp, are proprietăţi de
particulă, care se mişcă cu viteza luminii, deci energia electromagnetică, în esenţă, este energie
cinetică.
 Conservarea energiei
Una din legile fundamentale ale fizicii este legea conservării energiei: în procesele fizice
energia nu poate fi distrusă sau diminuată, ea poate fi doar convertită (transformată) dintr-o formă
de energie în alta.

Posibilităţi de conversie a energiei dintr-o formă în alta:

 Energia primară, livrată şi utilă. Randamentul conversiei energiei

Energia primară constituie toată energia conţinută în sursa originală. În prezent, principalele
surse originale sunt combustibilii fosili (cărbunele, petrolul şi gazele naturale), biocombustibili –
lemne de foc, deşeuri lemnoase, deşeuri agricole, bălegar, etc. Aici putem adăuga energia hidraulică
şi geotermală şi alte surse regenerabile de energie cum este cea solară şi eoliană precum şi energia
nucleară.

Energia livrată este rezultatul conversiei

energiei primare adică energia termică, electrică,
mecanică, etc, din care se scad toate pierderile
generate de transportul şi distribuţia acesteia
până la consumator.

Energia utilă este finalitatea consumului de

energie şi este cota din energia livrată care
asigură efectul util.
Energia primară, livrată şi utilă: cazul energiei din surse fosile
 Energia primară, livrată şi utilă: cazul energiei regenerabile

Convenţia de tratare a noţiunii de energie primară, accentuează faptul, că la producerea unei unităţi de
energie electrică dintr-o sursă regenrabilă se va cheltui aceiaşi unitate de energie primară, care circulă în
mediul ambiant şi care nu schimbă echilibrul natural.
 Energia în lume
Energia a fost și este motorul dezvoltării umanității. Societatea umană nu poate supraviețui
fără energie.
Energia este produsă din două mari categorii de resurse: fosile și regenerabile. Cele fosile,
dintre care amintim: produsele pe bază de țiței, gazele naturale și cărbunii sunt epuizabile,
neregenerabile și provoacă efecte nefaste asupra planetei (încălzire globală, poluare).
Sursele regenerabile de energie nu poluează, nu afectează echilibrul termic al Terrei și nu se
epuizează.

În acest moment structura producerii energiei în lume este precum cea de mai jos:
În Comunitatea Europeană, distribuția pe surse energetice a producției de energie este următoarea:

Se observă că doar 13% la nivel mondial, respectiv 22% în CE este energie produsă din
surse regenerabile.

Utilizarea intensivă ai combustibililor fosili, la care în jumătatea a doua a secolului XX s-a

adăugat şi cel nuclear, a condus la apariţia a mai multor consecinţe negative: poluarea atmosferei,
hidrosferei, ploi acide, degradarea solului, secarea resurselor naturale şi la pericolul poluării
radioactive, precum şi schimbarea climei cauzate de gazele cu efect de seră rezultate din combustia
combustibilului fosil.
Evoluţia structurii energiei electrice consumate în România, pe sursele de energie primară în
perioada 2012 – 2015:
 Combustibilii fosili şi schimbarea climei?
Utilizarea intensivă ai combustibililor fosili, la care în jumătatea a doua a secolului XX s-a
adăugat şi cel nuclear, a condus la apariţia a mai multor consecinţe negative: poluarea atmosferei,
hidrosferei, ploi acide, degradarea solului, secarea resurselor naturale şi la pericolul poluării
radioactive, precum şi schimbarea climei cauzate de gazele cu efect de seră rezultate din
combustia combustibilului fosil.

Efectul de seră constă în reţinerea de către învelişul atmosferic a căldurii primite de către
pământ de la soare. Radiaţia solară cu lungimea de undă scurtă (UV şi partea vizibilă a spectrului)
pătrunde relativ uşor prin atmosfera terestră şi încălzeşte suprafaţa pământului şi atmosfera.
Concomitent are loc şi procesul invers: pământul radiază în spaţiul cosmic o parte a căldurii primite
de la soare, dar deja în spectrul undelor lungi infraroşii pentru care atmosfera este parţial opacă. Dacă
pământul nu ar avea atmosferă, temperatura medie la suprafaţa acestuia ar fi de circa –18 0C.
Datorită vaporilor de apă, bioxidului de carbon (CO2) şi altor gaze, numite gaze cu efect de seră
(GES), s-a stabilit un echilibru termic natural în urma căruia temperatura medie la suprafaţa solului
este de + 15 0C.

Echilibrul “efectului de seră natural” a fost zdruncinat de activitatea omului şi în primul rând de
arderea excesivă a combustibililor fosili.

Principalele componente ale combustibililor fosili sunt carbonul şi hidrogenul, care la ardere
produc dioxid de carbon şi vapori de apă. Un studiu efectuat în anul 2001 de IPCC
(Intergovernamental Panel on Climate Change ) s-a stabilit o corelaţie certă între concentraţia
particulelor de GES în atmosferă şi temperatura medie la suprafaţa solului.
 Dacă acest proces nu va fi stopat, către sfârşitul secolului XXI concentraţia CO2 va atinge circa 700
ppm, iar temperatura va creşte cu 1,4-5,8 0C.
Încălzirea atmosferei terestre va provoca probabil intensificarea fenomenelor climaterice
extreme, inclusiv, ploi intensive, cicloane tropicale mai frecvente şi cu urmări mai grave, perioade lungi
de secetă, avansarea deşerturilor. Cu certitudine va creşte nivelul oceanului planetar cu circa 0,5 m,
suficient pentru a inunda arii întinse de suprafaţe terestre pe toate continentele.

Există şi alte teorii cu privire la cauzele încălzirii globale, activitatea solară (cicluri, explozii,
etc.) fiind ceea care determină preponderent temperatura planetei. Astfel, din anul 1645 până în
1715, nu s-a observat nici o pată pe Soare, iar această perioadă a coincis cu anii cei mai friguroși
ai "micii ere glaciare", o perioadă în timpul căreia temperaturile au fost anormal de scăzute în
toată Europa. Prin contrast, începând de prin anul 1900, Soarele este mai activ și temperatura
medie a Pământului a crescut ușor. Au fost descoperite multe legături asemănătoare între activitatea
solară și perioadele de frig sau de caniculă de pe Pământ, dar nu se cunoaște încă exact modul în care
aceste variații ale activității solare acționează asupra climatului.
Calculator amprentă CO2: http://www.amemm.ro/
Prognoza disponibilității combustibililor fosili
 Surse regenerabile de energie
În contrast cu combustibilii fosili şi cei nucleari, epuizabili şi care în esenţă sunt surse stocate de
energie, formate pe parcursul a multor milioane de ani, sursele regenerabile de energie (SRE) sunt
definite ca “energii obţinute din fluxurile existente în mediul ambiant şi care au un caracter continuu
şi repetitiv”. Spre deosebire de cea regenerabilă, energia combustibililor fosili este încorporată
(legată) şi ea poate fi eliberată numai în urma unei activităţi a omului.
Fluxul de energie regenerabilă are un caracter închis, iar cel de energie fosilă, deschis. În cazul
folosirii SRE fluxul de energie, provenit din mediul ambiant, se transformă cu ajutorul instalaţiei de
conversie într-o altă formă de energie, necesară consumatorului, şi apoi se reîntoarce (conform legii
conservării cantitatea de energiei rămâne neschimbată) în acelaşi mediu, echilibrul termic al acestuia
nefiind afectat.

La utilizarea unei surse fosile de energie (SFE), energia înmagazinată în combustibil este
eliberată în instalaţia energetică, utilizată de consumator şi apoi emisă în mediul ambiant,
provocând o poluare termică a acestuia. Totodată, se elimină şi dioxidul de carbon, ca produs al
arderii carbonului, înmagazinat de milioane de ani în combustibilii fosili.
SRE se clasifică, în funcţie de provenienţă în
două grupe:

energia solară şi derivatele acesteia:

eoliană, hidraulică, energia biomasei,
valurilor maritime şi termică a oceanului
planetar.

SRE care nu sunt de origine solară

(non-solare): geotermală şi energia
mareelor.
 Conform normativelor în vigoare, SRE reprezintă sursele de energie nefosile, respectiv: eoliană,
solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală şi energia oceanelor, energie hidraulică, biomasă, gaz
de fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit, şi gaz de fermentare a nămolurilor din
instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz.

Totodată sistemul de promovare a energiei electrice produse din SRE, în România, se aplică
pentru energia electrică livrată în reţeaua eleclrică şi/sau la consumatori, produsă din:

a) energie hidraulică utilizată în centrale cu o putere instalată de cel mult 10 MW;

b) energie eoliană;
c) energie solară;
d) energie geotermală;
e) biomasâ;
f) biolichlde;
g) biogaz;
h) gaz rezultat din procesarea deşeurilor;
i) gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate.
 - Tehnologia de conversie, în care radiaţia solară este
transformată direct în energie termică adesea este numită conversie
solară termică.

- Radiaţia solară poate fi transformată direct în energie electrică

cu ajutorul modulelor fotovoltaice prin conversia fotovoltaică.
 - În zonele tropicale radiaţia solară cade perpendicular pe suprafaţa
pământului şi deci o cantitate mai mare de energie se transformă în căldură,
invers în zonele latitudinilor mari, razele solare cad oblic şi temperatura
atmosferei, apei şi solului va fi mai mică. Diferenţa de temperaturi ale
maselor de aer conduce la o diferenţă de presiune şi ca rezultat apar curenţi
enormi de aer îndreptaţi spre zonele polare sau altfel spus apare vântul, care
poate fi transformat în energie mecanică cu ajutorul turbinelor eoliene.

- Energia geotermală este generată de rocile calde ale pământului.

Temperatura înaltă în adâncurile pământului a fost iniţial cauzată de forţele
gravitaţionale care au şi format planeta. Până în prezent, temperatura înaltă
a nucleului pământului este susţinută de reacţiile de dezintegrare ale
materialelor radioactive.
 - Forţele de frecare dintre curenţii de aer şi suprafaţa apei mărilor
şi oceanelor generează valuri care posedă energie cinetică, energia
valurilor.

- O altă formă de energie solară indirectă este cea hidraulică care

apare ca rezultat a evaporării, sub acţiunea razelor solare, a apei
oceanului planetar (energia termică solară se transformă în energie
potenţială). Condensându-se, apa cade sub formă de ploaie, fiind
acumulată în rezervoare mari poate fi transformată în energie electrică
cu ajutorul hidrogeneratoarelor.

- Energia biomasei este de asemenea de origine solară. În

rezultatul procesului de fotosinteză din bioxidul de carbon din
atmosferă şi apă, sub acţiunea razelor solare, se generează biomasa
bogată în hidrocarburi. Fiind o sursă tradiţională de energie, biomasa
ocupă primul loc în topul SRE la scară mondială, iar pentru multe ţări
din lume este principala sursă de energie. Biomasa se utilizează sub
formă de lemne de foc, biocombustibil lichid pentru motoare, biogaz,
brichete, etc. Deşi la arderea biomasei se degajă bioxid de carbon,
cantitatea acestuia nu depăşeşte cantitatea absorbită din atmosferă în
procesul de fotosinteză. În acest sens biomasa se consideră neutră în
ceea ce priveşte poluarea atmosferei cu bioxid de carbon.
 - Energia mareelor, adesea confundată cu energia valurilor, are la
originea sa fluxul şi refluxul cauzate de forţa gravitaţională dintre
Pământ şi Lună. Folosind baraje, putem capta (stoca) energia apei
mânate de fluxul gravitaţional în formă de energie potenţială. Apoi, apa
se revarsă înapoi în mare prin turbina hidraulică, generând electricitate.

- Hidrogenul nu este o SRE, el poate fi produs din surse fosile sau

din apă folosind o energie regenerabilă, de exemplu, energia eoliană
sau fotovoltaică. Celula de combustie transformă direct energia
hidrogenului (fără a fi transformată în energie mecanică) în energie
electrică şi termică fără a emite în atmosferă produse nocive (se
produce doar apă).
 SRE în România

Nivelul ţintelor naţionale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de
energie în consumul final brut de energie electrică în perspectiva anilor 2010, 2015 şi 2020 este de
33%, 35% şi, respectiv, 38%.

Certificatele verzi:
- Sursă de câştig suplimentar pentru producătorii care livrează “energie curată” în reţele.
- 1 MWh de energie electrică din sursă regenerabilă = 0,5 – 3 Certificate Verzi, funcţie de
SRE (1 CV = 27-35 € câştig suplimentar pentru producător).
- Există o piaţă a certificatelor verzi, paralelă celei a energiei electrice, dar: toţi furnizorii
sunt obligaţi să cumpere o cotă fixă de energie provenită din surse regenerabile, 0, 346
CV/MWh din consumul fnal de energie electrică este cota obligatorie de CV pentru anul
2018.
 Distribuţia teritorială a SRE
I - Delta Dunării (energie solară);
II - Dobrogea (energie solară, energie eoliană);
III - Moldova (câmpie şi platou: micro-hidro, energie eoliană, biomasă);
IV - Carpaţii (IV1 - Carpaţii de Est; IV2 - Carpaţii de Sud; IV3 - Carpaţii de Vest, potenţial ridicat in
biomasă, micro-hidro si eoliana);
V - Platoul Transilvaniei (potenţial ridicat pentru micro-hidro si biomasa);
VI - Câmpia de Vest (potenţial ridicat pentru energie geotermică si eoliana);
VII – Subcarpaţii (VII1 - Subcarpaţii getici; VII2 - Subcarpaţii de curbură; VII3 - Subcarpaţii Moldovei:
potenţial ridicat pentru biomasă, micro-hidro);
VIII - Câmpia de Sud (biomasă, energie geotermică, energie solară).

• 17% energie eoliană

• 13% energie solară
• 4% microhidrocentrale
• 65% biomasă
• 1% geotermal
 Eficiență energetică

Energia cea mai ieftină este energia economisită, indiferent că este vorba de energie electrică,
căldură, combustibili folosiți în transporturi sau orice altă formă a acesteia.

Economisind, se reduce cantitatea totală de resurse fosile convertite în energie utilă, deci va fi emis
mai puțin dioxid de carbon. Astfel se încetinește fenomenul îngrijorător al încălzirii globale.

La nivelul populației și a activităților non-industriale, în general, energia este folosită în trei moduri:

• Pentru echipamente utilizând energia electrică, de exemplu iluminatul, spălatul, prepararea și

păstrarea hranei, funcționarea aparaturii electrocasnice și electronice (TV, PC, sisteme audio,
etc.), scule electrice;
• Pentru încălzirea spaţiului şi a apei, în care scop pot fi folosite o diversitate de surse, printre care
gaze naturale, biomasa, electricitatea, energia solară, geotermală, etc;
• Pentru transport, sub forma combustibililor derivați din țiței.
 Măsuri de reducere a consumului de
energie

Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European și a

Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare
și informații standard despre produs, a consumului de
energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic

Echipamente electrocasnice: majoritatea echipamentelor

sunt de generaţie nouă înlocuirea acestora este nejustificată,
rămânând ca în momentul înlocuirii acestora să fie alese
echipamente de clasă energetică superioară după un calcul
sumar tehnico-economic.
În Comunitatea Europeana, consumul anual de energie electrică aferent iluminatului
casnic nondirectional a fost estimat la 112 TWh în 2007, adică 45 Mt de emisii de CO2.

Dacă nu se iau măsuri specifice, consumul va crește, conform estimărilor, ajungând la

135 TWh în 2020:
• Regulamentul (CE) nr. 244/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a
Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește
cerințele de proiectare ecologică pentru lămpi de uz casnic nondirecționale.
Consumul estimat de putere în condiții de standby în rețea al echipamentelor electrice și
electronice de uz casnic și de birou vândute în Uniunea Europeana a fost de 54 TWh în
2010, ceea ce înseamnă o cantitate de 23 Mt de emisii de CO2 .

Dacă nu se iau măsuri specifice, se estimează că acest consum va ajunge la 90 TWh în

2020:

• One Watt Initiative a International Energy Agency,

• Regulamentul (UE) nr. 801/2013 al Comisiei din 22 august 2013 de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 1275/2008 în ceea ce privește cerințele în materie de
proiectare ecologică pentru puterea consumată în modul standby și oprit de
echipamentele electrice și electronice de uz casnic și de birou și de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 642/2009 în ceea ce privește cerințele de proiectare
ecologică pentru aparatele TV.
Diminuarea pierderilor de căldură din clădiri
 Schimbarea comportamentului individual și colectiv:

 Stingerea iluminatului în încăperile unde nu se stă, chiar și pentru intervale scurte de timp,
 Reducerea temperaturii mediului ambiant în interioare, pe perioada când nu sunt folosite,
 Oprirea echipamentelor electronice când nu sunt utilizate,
 Favorizarea iluminatului natural, în detrimentul celui artificial,
 Reglarea treptelor de consum ale aparatelor electrocasnice corect, pentru echilibrarea
raportului efect util/consum energetic,
 Oprirea apei calde și reci în timpii morți ai activităților de spălare (săpunire, gloire de
resturi a veselei, aranjare în uscător, etc.),
 Evitarea dependenței de ”atmosfera electromagnetică ambientală”, adică funcționarea
televizorului în surdină, calculatorul pornit, muzică, etc. atunci când în realitate nu li se
acordă atenție,
Ce este auditul energetic?

 Auditul energetic examinează modalităţile în care energia este utilizată în

acel moment în locul de consum auditat şi identifică alternative pentru
reducerea costurilor cu energia.

 Auditul energetic este aplicabil tuturor formelor de energie, tuturor

consumatorilor și poate fi realizat pe contururi energetice restrânse sau
din contră extinse.
Legislaţie în domeniul eficienţei energetice în România (selecţie)

• Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică.

• HG nr. 1069/2007 pentru aprobarea Strategiei Energetice a României 2007
– 2020, actualizată pentru perioada 2011- 2020.
• Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată
cu modificările şi completările ulterioare.
• Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor MC001/1-5
în vigoare.
• Legea nr. 123/2012 energiei electrice şi a gazelor naturale.
• Ghidul de elaborare a auditurilor energetice aprobat prin Decizia
presedintelui ANRE nr. 2123/2014.
AUDIT ENERGETIC din perspectiva legislaţiei româneşti:

 Audit energetic în industrie ce vizeazează identificarea soluţiilor

de îmbunătăţire a eficienţei energetice din sectoarele economiei
naţionale, reglementat de Autoritatea Naţională de
Reglementare în domeniul Energiei.

 Auditul energetic al unei clădiri care urmăreşte identificarea principalelor

caracteristici termice şi energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor
aferente acesteia şi stabilirea, din punct de vedere tehnic şi economic, a
soluţiilor de reabilitare şi/sau modernizare termică şi energetică a
construcţiei şi a instalaţiilor aferente acesteia, pe baza rezultatelor obţinute
din activitatea de analiză termică şi energetică a clădirii, reglementat de
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Auditul energetic al clădirii

 auditori energetici grad profesional I, specialităţile construcţii şi instalaţii

– simbol AE Ici, au următoarele competenţe:
 elaborează certificatul de performanţă energetică pentru toate
categoriile de clădiri prevăzute care se construiesc, se reabilitează
termic, sunt vândute sau închiriate;
 realizează auditul energetic pentru toate categoriile de clădiri
existente, care se reabilitează termic.

• auditori energetici grad profesional II, specialităţile construcţii şi instalaţii

– simbol AE IIci, elaborează certificatul de performanţă energetică pentru
clădirile tip locuinţă unifamilială şi blocurile de locuinţe care se
construiesc, precum şi pentru clădirile tip locuinţă unifamilială şi
apartamentele din blocurile de locuinţe care se vând sau se închiriază.
Auditul energetic al clădirii

cuprinde:

 analiza termică şi energetică a clădirii, pe baza căreia se elaborează

certificatul de performanţă energetică al clădirii;

 stabilirea măsurilor în vederea creşterii performanţei energetice a clădirii,

cu estimarea costurilor, a economiei de energie, precum şi a duratei de
recuperare a investiţiei. Auditul energetic al clădirii se finalizează cu
raportul de audit energetic.
Analiza energetică presupune ca pe baza informațiilor privind:
 zona climatică în care este amplasată clădirea, inclusiv vecinătățile,
 tipul clădirii,
 caracteristicile termo-tehnice ale elementelor de construcție care
alcătuiesc anvelopa clădirii, starea şi configurația acestora,
 tipurile instalațiilor interioare existente şi starea acestora, caracteristicile
tehnice şi regimul lor de funcționare, precum şi starea acestora,
să se calculeze estimativ şi în condiții normale de funcționare, toate
consumurile energetice anuale globale (MWh/an) şi specifice (kWh/m2,an) ale
sistemelor de instalații cu care clădirea este echipată. Toate informațiile
necesare calculelor de consumuri energetice vor fi culese atât direct pe teren
cât şi din documentația tehnică existentă (Cartea Tehnică a Construcției).
Formulele aplicabile fiecărui caz în parte sunt prezentate detaliat în
Metodologia Mc001
Ce este certificatul de performanță
energetică al unei clădiri?

Certificatul de performanţă
energetică al unei clădiri urmăreşte
declararea şi afişarea performanţei
energetice a clădirii, prezentată într-
o formă sintetică unitară, cu
detalierea principalelor
caracteristici ale construcţiei şi
instalaţiilor aferente acesteia,
rezultate din analiza termică şi
energetică.
Certificatul de performanță energetică

Certificarea energetică
presupune ca pe baza datelor
obținute prin aplicarea
formulelor de calcul să se
încadreze clădirea într-una din
clasele de performanță
energetică (A...G), să se acorde
o notă energetică clădirii
(20...100) şi să se compare
clădirea reală cu o clădire
virtuală, denumită “clădire de
referință”. Se estimează de
asemenea consumurile de
energie primară şi emisiile de
CO2.
 Certificatul de performanță energetică

 Domeniul de notare energetică este definit prin intervalul dintre nota

maximă şi minimă, precum şi de scala de notare energetică a clădirilor:
 Nota maximă acordată clădirii: N(M) = 100 puncte,
 Nota minimă acordată clădirii: N(m) = 20 puncte.

 Scala energetică sau grila de clasificare energetică a clădirilor se defineşte

prin corespondenţa valorilor de consum specific de căldură, q [kWh/m²an],
cu nota energetică, în intervalul [N(m), N(M) ], după cum urmează (selecţie
pt. România):

consum consum
energetic energetic
specific minim specific maxim
Soluţii tehnice de modernizare energetică a clădirilor existente

 Scopul principal al măsurilor de reabilitare / modernizare energetică a

clădirilor existente îl constituie reducerea consumurilor de căldură pentru
încălzirea spaţiilor şi pentru prepararea apei calde de consum în condiţiile
asigurării condiţiilor de microclimat confortabil.

 Intervenţii asupra clădirii:

 Ameliorarea izolaţiei termice a elementelor de constrcţie
 Ameliorarea etanşeităţii la aer a rosturilor elementelor mobile
(uşi, ferestre)
 Intervenţii asupra instalaţiilor aferente clădirii:
 la nivelul producerii căldurii.
 la nivelul distribuţiei căldurii.
 la nivelul utilizatorului.
 Valori ale conductivităţii termice, pentru câteva materiale de
construcţie uzuale, respectiv materiale izolatoare uzuale

Material Conductivitate Material Conductivitate

termică λ (W/mK) termică
Beton 1,45 λ (W/mK)
Cărămidă 0,9 Poliuretan 0,018
BCA 0,4 Polistiren 0,035
Lemn placat 0,10 extrudat
Lemn de 0,37 Polistiren 0,040
stejar expandat
Lemn de pin 0,28 Vată minerală 0,041
Piatră 2,90 Plută 0,045
BCA 0,4
Valori ale coeficientului global de transfer termic, pentru câteva tipuri de ferestre

Tip de fereastră Coeficient global de transfer termic

(W/mpK)
Fereastră tip termopan cu 3 sticle şi 0,5
Argon sau Kripton
Fereastră tip termopan cu 3 sticle 0,8
Fereastră tip termopan Low E 1,1
Fereastră tip termopan Float-Float 1,4
Fereastră cu geam dublu 2,0
Fereastră cu geam simplu 2,5