Staţii electrice

II. SCEMELE ELECTRICE ALE CIRCUITELOR PRIMARE ALE

STAŢIILOR ELECTRICE
După cum s-a văzut anterior, alegerea schemei circuitelor primare ale unui IC depinde de
mulţi factori, fiind în final o decizie luată pe criterii tehnico-economice.
La alegerea acesteia contribuie foarte mult aparatajul folosit. În continuare se evidenţiază
câteva aspecte legate de acesta:

II.1. Aparate de comutaţie

În categoria aparatelor de comutatie intră în principal întreruptorul automat, siguranţa

fuzibilă, separatorul de sarcina şi separatorul obişnuit. Un circuit electric sub tensiune şi curent nu
poate fi întrerupt decât de unul din primele trei aparate.
Întreruptorul este aparatul specializat pentru stabilirea sau întreruperea circuitului sub
sarcină în regim normal sau în regim de scurtcircuit, este aparatul care oferă elasticitatea maximă în
manevrarea unui circuit. Este echipat cu camere de stingere a arcului electric.
Siguranţa fuzibilă poate realiza deconectarea automata a circuitului extrem de rapid, ceea ce
poate conduce la supratensiuni periculoase, dar este de asemenea limitată ca putere de rupere. Din
acest motiv folosirea siguranţei de înalta tensiune este limitată la maximum 35 kV. Reluarea
funcţionării necesită înlocuirea fuzibilului de către personalul de exploatare deci este mai puţin
elastică în comparatie cu întreruptorul în manevrarea unui circuit electric.
Deoarece întreruptoarele sunt aparate relativ costisitoare s-a încercat înlocuirea lor în
anumite situaţii, cum ar fi cazul staţiilor de distribuţie de 6 - 20 kV, cu separatoare de sarcina.
Acestea pot deconecta curenţii nominali ai circuitelor respective şi se pot chiar închide pe
scurtcircuit. Nu pot însa deconecta curenţii de scurtcircuit. Uneori se combină un separator de
sarcina cu o siguranţă fuzibilă spre a forma o unitate constructivă.
În fine, separatorul obişnuit se poate manevra, în general, numai sub tensiune nu şi sub
sarcină.
De obicei un circuit conţine înseriate un întreruptor şi unul sau mai multe separatoare.
Rezultă ca la deconectare primul care se manevrează este întreruptorul, iar la conectare
acesta va fi ultimul care se manevrează.
Prevederea aparatajului de comutaţie pe circuitele electrice de înaltă tensiune ale staţiei
trebuie judicios argumentată pentru fiecare aparat în parte. Aceasta deoarece cu un număr
insuficient de aparate exploatarea normală nu este posibilă şi invers, un număr exagerat de aparate
pe lânga faptul că sporeşte investiţia suplimentară, este de natură să diminueze siguranţa schemei
deoarece fiecare aparat în plus reprezintă o sursă probabilă de defect.

II.2. Tipuri de scheme

Există două mari tipuri de scheme electrice ale circuitelor primare ale IC din staţiile
electrice:
- Scheme fără bare colectoare, care pot fi:
- scheme poligonale;
- scheme în H.
- Scheme cu bare colectoare, care pot fi:
- cu două sisteme de bare colectoare la care revin între >1 ÷ 2 întreruptoare pe circuit;
- cu unul sau mai multe sisteme de bare colectoare şi un întreruptor pe circuit (cele mai
utilizate).

CS.2/1
 Liviu Neamţ

II.2.1. Scheme poligonale

Cunoscute şi sub numele de scheme în inel, realizează, fără bare colectoare propriu zise, o
bună parte din avantajele schemei cu două întreruptoare pe circuit, deşi sunt realizate fizic doar cu
un întreruptor pe circuit. Sunt denumite şi scheme în patrat, hexagon, decagon, etc. după cum
numărul întreruptoarelor este 4, 6, 10 etc. De fapt barele colectoare sunt dispuse în inel şi secţionate
cu ajutorul întreruptoarelor (numărul întreruptoarelor este egal cu numărul de circuite); plecările din
inel nu se echipează cu întreruptoare ci doar cu separatoare.
Fiecare întreruptor deserveste două circuite, de exemplu întreruptorul 1 deserveşte circuitele
T1 şi L1, fiecare circuit fiind deservit de două întreruptoare, de exemplu circuitul T1 de
întreruptoarele 1 şi 6, fig. 1.

Fig.1. Schema hexagonală

În funcţionare normală inelul este închis.

Ca şi schemele cu bare duble şi două întreruptoare pe circuit, şi schemele în inel permit
revizia întreruptoarelor fără întreruperea alimentarii, însă protecţia prin relee a unui circuit
deconectează ambele întreruptoare adiacente cu ocazia apariţiei unui defect.
Fie un scurtcircuit pe linia L1, izolat prin declanşarea întreruptoarelor 1 şi 2: se deschide
imediat separatorul de linie după care prin închiderea întreruptoarelor se reface poligonul. (Se
impun mai multe manevre şi este nevoie de un personal bine instruit). Daca între timp întreruptorul
6 al transformatorului T1 era în revizie, cu ocazia unui scurtcircuit pe linia L1 transformatorul T1
suferă o scurtă întrerupere în alimentare.
Este importantă dispunerea circuitelor de alimentare pe diagonală.
Avantajele schemei poligonale constau în:
a) economisirea unui întreruptor faţă de schema echivalentă cu bare duble (este vorba de
circuitul de cuplă). Se vede ca odată cu exagerarea numărului de laturi acest avantaj se
diminuează;
b) fiecare circuit este deservit de două întreruptoare a căror revizie, pe rând, se realizează fără
întreruperea circuitului respectiv;
c) lipsa barelor colectoare înseamnă de fapt lipsa punctelor slabe, un defect pe inel duce la
scoaterea din funcţiune a celulei respective.
Dezavantajele schemei se referă la faptul:
a) cu ocazia unui defect pe unul din circuite deconectează două întreruptoare. Sincronizarea
manevrării celor două întreruptoare adiacente cu ocazia unui ciclu RAR este o problemă
destul de complicată atât pentru manevra RAR în sine cât şi pentru întreruptoarele paralele.
Când sunt folosite scheme cu 1,5 întreruptoare pe circuit sau scheme poligonale (inelare) se
poate întâmpla ca două întreruptoare conectate în paralel să primeasca un impuls de

CS.2/2
 Staţii electrice

declanşare aproximativ în acelasi timp. Dacă este o diferenţă distinctă în timp între
impulsuri, primul întreruptor care deconectează va comuta curentul celuilalt întreruptor, al
doilea întreruptor va fi solicitat deci la deconectarea întregului curent de scurtcircuit.
b) în general, protecţia prin relee şi schema de comutaţie prin natura sa este mai complicată, de
unde pot rezulta erori de manevra ale personalului, aspect care poate anula avantajul scontat
de sporire a sigurantei.
c) un defect într-un întreruptor scoate din funcţiune nu un singur circuit, ci ambele circuite
adiacente. La ruperea inelului circulaţia de curenţi se poate modifica substanţial;
d) sursele de alimentare trebuie dispuse pe cât posibil alternat altminteri există riscul izolării
lor ca rezultat al dublei secţionari cu ocazia unui defect.
e) schema necesită un personal de exploatare cu o calificare mai bună, specializat în manevre
delicate.

Schema este mai usor de extins decât o schemă cu bare colectoare. Din acest motiv schema
se foloseşte la tensiuni înalte şi foarte înalte unde aparatajul este foarte scump (nu se foloseşte la
tensiuni medii).

II.2.2. Scheme în H
Se folosesc unde există o configuraţie cunoscută a staţiei pentru care se prevad, în general
extinderi viitoare. Schema a căpătat o largă extindere în cazul staţiilor electrice de înaltă şi foarte
înaltă tensiune în cazul particular a două blocuri transformator-linie (4 circuite), fig. 2.

a) b)
Fig.2. Scheme în H

Schemele în punte realizează o investiţie sensibil mai redusă faţă de schema obişnuită cu un
întreruptor pe circuit.
Ele deriva din schemele bloc faţă de care au prevazut în plus legatura transversală (puntea).
Introducerea punţii aduce imediat cel putin două avantaje. Creşte elasticitatea schemei, se
îmbunătăţeşte nivelul tensiunilor (legături electrice în paralel), creşte gradul de continuitate în
alimentare. Pe de altă parte, scoaterea în revizie-reparaţie a întreruptorului unei ramuri nu duce la
întreruperea funcţionarii elementelor dacă schema se completeaza cu puntea suplimentară realizată
cu separatoare înseriate (desenat punctat). Se procedează astfel: se închide şi a doua legatură
transversală (realizată numai cu separatoare), după care se deconecteaza şi se izolează întreruptorul
în cauză, schema continuându-şi funcţionarea neîntreruptă (laturile patratului format sunt calibrate
corespunzator).
La producerea unui defect pe una din linii, deconectează întreruptorul ramurii respective
(fig. 2 .b.) sau acesta şi cel al puntii (fig. 2 .a.). Din acest motiv este indicată folosirea schemelor cu

CS.2/3
 Liviu Neamţ

punte spre transformator în cazul staţiilor cu linii lungi cu probabilitatea sporită de defectare, sau a
liniilor electrice mai scurte de medie tensiune realizate cu o siguranţă mecanică mai mică.
Schemele cu punte spre linie sunt indicate staţiilor de transformare unde există manevre
dese pe partea transformatoarelor, sau acolo unde probabilitatea defectelor pe linie este redusă.
Schemele H superior se mai recomanda în cazul în care se face un tranzit de energie important între
cele doua linii. Se doreşte ca acest tranzit de energie sa aibă loc printr-un singur întreruptor (b) nu
prin trei (a).
În concluzie schemele se remarcă prin aceea că: elimină BC şi realizeaza o economie de
întreruptoare faţă de schema obisnuită cu BC.
Din pacate, schemele în punte (scheme H) nu sunt potrivite decât pentru configuratii
particulare de staţii. În plus, nu permit extinderi facile, fapt pentru care schemele H sunt indicate
atunci când nu sunt perspective de extindere ulterioara a staţiei electrice de conexiuni (cazul CHE
cu profilul final cunoscut etc.).

II.2.3. Scheme cu două sisteme de bare colectoare la care revin între 1 şi 2 întreruptoare pe
circuit
Un număr sporit de întreruptoare pe circuit s-a introdus cu scopul de a creşte siguranţa în
funcţionare a schemei. Pe de altă parte însă, există o corelaţie între aspectele de simplitate şi
siguranţă.
Schemele mai simple sunt mai puţin supuse erorilor de manevră; comportă mai puţine surse
probabile de defect.
Sunt folosite, în general, pentru a realiza o siguranţă maximă în funcţionare. Cu cele două
întreruptoare ale sale, fiecare circuit continuă funcţionarea neîntreruptă cu ocazia reviziei unui
întreruptor. Daca totuşi apare un defect chiar într-unul din întreruptoare, după izolarea acestuia prin
separatoarele aferente, circuitul respectiv îşi reia funcţionarea prin celalalt întreruptor, fig. 3.

Fig.3. Schema cu bare duble cu doua întreruptoare pe circuit

În funcţiunea normală, ambele sisteme de bare sunt sub tensiune şi toate întreruptoarele sunt
închise.
Se observă că, în caz de scurtcircuit pe una din bare, funcţionarea nu este întreruptă,
declanseaza toate întreruptoarele racordate la bara respectivă, toate circuitele ramânând în
continuare în funcţiune.

CS.2/4
 Staţii electrice

În cazul unui defect pe un circuit declanşează ambele întreruptoare aferente. Toate

manevrele de comutare se execută numai cu întreruptoare, separatoarele servind numai pentru
scoateri în revizie, fapt ce contribuie la creşterea siguranţei în funcţionare.
Deoarece schema dublează practic echipamentul şi prin natura sa mai complicată este supusă
erorilor deă, prezintă şi un important efect contrar celui scontat (de creştere a siguranţei).
S-au încercat variante intermediare între schemele cu 1 şi 2 întreruptoare pe circuit cu scopul
de a reduce investiţia masivă din cazul schemei cu întreruptor dublu, după cum se vede în cele ce
urmeaza:
- schema cu 3/2 întreruptoare pe circuit cumulează practic principalele avantaje ale schemei cu
două întreruptoare pe circuit: la un defect pe una din bare, funcţionarea continuă a staţiei nu este
perturbata; scoaterea în revizie a oricarui întreruptor se poate face fără întreruperea alimentarii
circuitului respectiv. Aceste avantaje sunt obtinute cu mai puţin de două întreruptoare pe circuit.
Totuşi, spre deosebire de schema precedentă dacă se face revizia întreruptorului 3 de exemplu, la un
scurt circuit pe circuitul de pe aceeaşi ramură al liniei L2 , declanşeaza ambele întreruptoare 1 şi 2,
iar transformatorul T1, este întrerupt (pentru scurt timp însă), fig. 4.

Fig. 4. Schema cu bare duble 3/2 întreruptoare pe circuit

Datorită investiţiei mai reduse (este mai scumpă însă decât schema cu 1 întreruptor/circuit)
şi al avantajelor remarcabile, schema a căpătat o larga acceptare. Este privită ca o schemă aparent
tot atât de sigură ca şi cea cu două întreruptoare pe circuit dar realizabilă la un preţ mai redus.
Schema comportă o siguranţă mai mare în funcţionare comparativ cu cazul unui singur
întreruptor pe circuit.
Pe de altă parte însă operaţiile de comutaţie şi protecţia prin relee sunt mai complicate ceea
ce sporeşte probabilitatea apariţiei unor erori de manevră, necesitând un personal mai bine instruit.
De asemenea, la fel ca în schema precedentă, cu ocazia unui defect pe un circuit, deconectează două
întreruptoare pentru a-l izola (uzură sporită). Cu alte cuvinte schema cu 3/2 întreruptoare pe circuit,
reproduce la scara unei investiţii mai reduse principalele avantaje şi dezavantaje ale schemei cu 2
întreruptoare pe circuit.
- aceleaşi considerente se aplică şi în cazul schemei cu 4/3 întreruptoare pe circuit din fig. 5.

CS.2/5
 Liviu Neamţ

Fig. 5. Schema cu bare duble 4/3 întreruptoare pe circuit

Trebuie adăugat faptul că schema realizează o investiţie mai apropiată de cazul schemei cu
un întreruptor pe circuit pe de-o parte, dar pe de altă parte prezintă un risc şi mai mare al erorilor de
manevră. De asemenea necesită o dispoziţie constructivă mai dificil de realizat. Aceasta explică de
ce schema cu 4/3 întreruptoare, s-a folosit mai rar decât schema cu 2/3 întreruptoare pe circuit.

II.2.4. Scheme cu cu unul sau mai multe sisteme de bare colectoare şi un întreruptor pe circuit
Sunt cele mai utilizate scheme.
Sistemul de bare colectoare, BC este un nod extins în spaţiu pentru realizarea condiţiilor
de racordare a mai multor circuite.
Dacă un sistem de bare colectoare se secţionează longitudinal rezultă două secţii de bare
colectoare dar care aparţin aceluiaşi sistem de bare colectoare.
Racordarea circuitelor la BC se realizează prin celule. O celulă este o parte componentă a
unei IC cu BC ce conţine: echipamentele aparţinând unui circuit (celulă de circuit), echipamentele
unei legături comutabile între sistemele de BC sau între secţiile unei BC (celulă tipică schemei sau
celulă de cuplă) sau echipamentele de măsură şi/sau protecţie (celulă auxiliară) şi care constituie
din punct de vedere constructiv şi spaţial o unitate distinctă.
Celulele de circuit sunt celule serie şi pot fi:
- celule de generator,
- celule de lini;
- celule de (auto)transformator.
Celulele de cuplă sunt tot celule serie şi pot fi:
- celule de cuplă longitudinală;
- celule de cuplă transversală;
- celule de cuplă de transfer;
- celule combinate (asigură mai multe funcţii).
Celulele auxiliare sunt celule derivaţie, conectate, în general, între faze şi pământ şi pot fi:
- celule de măsură;
- celule de descărcător;
- celule combinate, măsură şi descărcător.

CS.2/6
 Staţii electrice

II.2.4.1. Echiparea celulelor:

În scopul evitării deconectării întregii IC la un defect sau intervenţie asupra echipamentelor
unei celule, toate se prevăd cu separator de bare, Sb. Numărul Sb este egal cu numărul BC.
Acestea asigură rol de comutaţie şi de protecţia muncii (separare vizibilă).

Celulele de linie: Se prevăd, pe lângă Sb, cu întreruptor automat, transformatoare de curent şi

separator de linie, Sl (acesta lipseşte dacă nu există pericolul apariţiei tensiunii inverse), fig. 6.

Fig. 6. Echiparea celulelor de linie

Pentru asigurarea legărilor la pământ de protecţie şi a descărcărilor de sarcini capacitive se

prevăd cuţite de legare la pământ, CLP, după Sl.
La tensiuni mari CLP se prevăd şi între Sb şi I, respectiv în amonte de Sl, fig. 6.c. CLP pot
lipsi la tensiuni sub 110 KV unde este posibilă montarea de garnituri mobile de scurtcircuitare şi
legare la pământ.
Separatoarele şi CLP pot fi realizate constructiv ca o entitate, dar cu acţionare sepratată şi
asigurată prin interblocaje sau ca unităţi constructive distincte dar cu asigurarea interblocajelor.

Celulele de (auto)transformator: Se prevăd, pe lângă Sb, cu întreruptor automat şi transformatoare

de curent. Obişnuit separatorul de transformator, St lipseşte la transformatoarele cu două înfăşurări,
separarea vizibilă realizându-se cu Sb de la cele două nivele de tensiuni, fig. 7.a. Dacă
transformatorul are trei înfăşurări se prevăd cu St înfăşurările secundare pentru a permite izolarea
primarului şi oricărui secundar faţă de calălalt (în celula aferentă primarului nu este necesar St,
tranformatorul neputând funcţiona între cele două secundare), fig. 7.b.

a) b)
Fig. 7. Echiparea celulelor de transformator

CS.2/7
 Liviu Neamţ

Celulele auxiliare: Au numai Sb, la înaltă tensiune, iar la medie tensiune, pentru celulele de
măsură se prevăd şi siguranţe fuzibile (eventual asociate cu rezistenţe limitatoare dacă puterea de
rupere este depăşită).
Numărul celulelor de măsură şi/sau descărcător este egal cu numărul secţiilor de BC ce pot
funcţiona independent.

Fig. 7. Echiparea celulelor de măsură şi descărcător

Astfel la înaltă tensiune, defectul apărut într-o celulă de măsură se traduce ca un defect al
BC, care se izolează după deschiderea Sb a celulei, repunându-se BC în funcţie. Datorită acestui
aspect la înaltă tensiune se mai utilizează scheme cu transformatoarele de măsură de tensiune şi
descărcătoarele conectate direct la LEA sau transformatoare, înainte de intrarea în celulele acestora.
Aceaste conexiuni dau naştere aşa numitor grupuri de măsură şi/sau descăcător, fig. 8. Grupurile de
măsură se prevăd pe circuitele ce alimentează BC.

a) b)
Fig. 8. Echiparea celulelor de circuit cu grup de măsură şi descărcător

In general schemele IC sunt prevăzute fie cu celule de măsură şi descărcător fie cu grupuri
de măsură şi descărcător, dar există şi scheme care conţin atât celule cât şi grupuri de măsură (la
foarte înaltă tensiune, în staţii importante şi cu interconexiunea sistemelor energetice din ţări
vecine).

CS.2/8
 Staţii electrice

II.2.4.2. Scheme cu un sistem de bare colectoare nesecţionat

Schemele cu un BC nesecţionat sunt cele mai simple şi utilizate la toate nivele de tensiuni,
pentru staţii mai puţin importante. În fig. 9 sunt prezentate schemele de principiu pentru două staţii
de înaltă tensiune, cu celule de măsură şi descărcător, a, respectiv cu grupuri de măsură şi
descărcător, b.

a) b)
Fig. 9. Staţii cu BC nesecţionat

Succesiunea manevrelor de aducere în stare separat vizibil a unui circuit este: I, Sl, Sb,
ordine ce se inversează la manevra de revenire: Sb, Sl, I. Ordinea de manevrare S1, Sb nu este
întâmplatoare. În eventualitatea puţin probabilă, dar posibilă, ca întreruptorul să nu fi acţionat
efectiv deşi se indică efectuarea manevrei de către dispozitivele de semnalizare, se preferă
distrugerea separatorului S1, şi nu a lui Sb.
Aceste scheme sunt practic scheme de bază pentru distribuţia de joasă tensiune, în care
consumatorii mai putin importanţi sunt racordaţi direct prin siguranţe. Consumatorii mai importanţi
care necesită un grad sporit de elasticitate în manevrare sunt racordati prin întreruptoare automate
IA, arareori justificându-se şi un separator de bara Sb, fig. 10.

Fig. 10. Distribuţie la joasă tensiune

Avantajele schemei:
- volum minim de investiţii şi de spaţiu ocupat în raport cu alte scheme la un număr
echivalent de circuite,
- numărul redus de aparate de comutaţie (mai puţine surse probabile de defect) la care se
adaugă claritatea deosebită a schemei şi faptul că separatoarele se manevrează întotdeauna
fără sarcină a făcut ca numărul greşelilor de manevră în exploatarea acestei scheme să fie
minime,
- schema protecţiei prin relee este substanţial simplificată.

CS.2/9
 Liviu Neamţ

Dezavantajele schemei:
- cu ocazia reviziei sau avariei unicei bare colectoare sau a oricăruia dintre separatoarele de
bare, întreaga staţie este scoasă din funcţiune. Reluarea funcţionarii are loc numai după
terminarea reviziei sau defectului sus mentionat.
- pe timpul reviziei oricărui întreruptor, circuitul respectiv nu mai poate participa la tranzitul
de energie.

II.2.4.3. Scheme cu un sistem de bare colectoare secţionat

Se folosesc pentru a compensa primul dezavantaj al schemei menţionate mai sus.
Secţionarea longitudinală a BC în două secţii de bare colectoare A şi B se face cu unul, cu
două separatoare sau cu întreruptor automta încadrat de două separatoare, în funcţie de gradul de
elasticitate dorit, fig. 11.a,b,c.

Fig. 11. Staţii cu BC secţionat

Revizia secţiilor de bare se face pe rând prin deconectarea prealabilă a circuitelor aferente
secţiei respective şi a separatorului SCL1; doar revizia separatorului SCL1 implică scoaterea din
funcţiune a întregii bare colectoare, fig. 11.a. Acest ultim dezavantaj se poate remedia prin
înserierea a două separatoare de cuplă longitudinală ca în fig. 11.b, când revizia unei secţii de bare
se extinde şi la separatorul de cuplă alăturat, celalalt separator de cupla fiind deschis.
Secţionarea longitudinala cu separatoare realizează totuşi un grad de elasticitate modest,
caracterizat prin aceea ca orice defect pe una din secţiile de bare conduce la declanşarea întregii
staţii, funcţionarea secţiei neavariate fiind reluată după izolarea secţiei defecte prin deschiderea
cuplei.
Prezenţa întreruptorului de cupla longitudinală oferă elasticitate sporită. În regimul de
funcţionare cu cupla închisă, varianta (1) în fig. 11.c, este evident avantajul că în cazul unui defect
pe una din secţii cealaltă secţie de bare îşi continuă neîntreruptă funcţionarea prin declanşarea
întreruptorului cuplei.
În regimul de funcţionare cu cupla normal deschisă pentru limitarea curenţilor de
scurtcircuit, varianta (2), staţia este în general alimentată de la două surse diferite, fie acestea
transformatoarele T1, şi T2, iar acţionarea întreruptorului cuplei este supravegheată de
automatizarea AAR, astfel: cu ocazia defectării unui transformator, întreruptorul său deconectează

CS.2/10
 Staţii electrice

şi după o scurtă pauză de timp în care secţia de bare aferentă ramâne nealimentată, anclansează
întreruptorul cuplei longitudinale, secţia întreruptă reluându-si funcţionarea de la transformatorul
rămas care preia toata sarcina staţiei. Anterior, cupla era în rezervă caldă având separatoarele
închise.
Uneori din motive de limitare a plafonului curenţilor de scurtcircuit pe bară, cupla include şi
un reactor (varianta 3, fig. 11.c).
În fine, în cazuri rare când se doreste o elasticitate şi o siguranta sporită a circuitului de
cuplă, se înseriaza două întreruptoare, (varianta 4, fig. 11..c).
Aceasta schema electrica de conexiuni a capatat o larga raspândire mai ales la 6 - 20 kV.

II.2.4.4. Scheme cu două sisteme de bare colectoare nesecţionate

La sectionarea longitudinala cele doua sectii de bare erau realizate una in prelungirea
alteia, astfel ca fiecare circuit era racordat la o sectie de bare, iar in cazul pierderii alimentarii unei
sectii de bare, intreg circuitul ramanea nealimentat. Din aceasta cauza sectionarea longitudinala se
numeste sectionare rigida.
Dispunerea a două sisteme de bare alăturat şi prevederea unui separator de bare
suplimentar în fiecare celulă, duce la creşterea elasticităţii şi siguranţei în funcţionare, secţionare
elastică. Inchiderea celor două separatoare de bare în acelaşi timp poate conduce la o avarie
deosebit de grava, de aceea separatoarele de bare sunt interblocate intre ele. Legătura între cele
două BC se realizează prin celula de cuplă transversală (obligatoriu prevăzută cu întreruptor), fig.
12, cu celule, respectiv grup de măsură.

Fig. 12. Staţii cu 2 BC nesecţionate

Rolurile cuplei transversale sunt:

a. Permite trecerea circuitelor de pe un sistem de bare colectoare pe altul fara întreruperea
circuitului respectiv.
b. Serveste pentru controlul integritatii sistemelor de bare colectoare dupa revizia acestora.
c. Se poate substitui oricarui întreruptor din instalatie care este defect sau urmeaza a fi scos în
revizie.
Circuitul cuplei transversale trebuie calibrat corespunzator celei mai mari puteri care ar putea fi
transferata de pe un sistem de bare colectoare pe celalalt tinând cont de regimurile de functionare
posibile cu cupla deschisa. De asemenea, întreruptorul cuplei trebuie sa aiba capacitatea de rupere la
nivelul celui mai solicitat circuit. Si aici ca si în cazul sectionarii rigide, un defect la întreruptorul de
cupla scoate din functiune ambele sisteme de bare colectoare, functionarea reluând-se dupa
intervalul de timp necesar pentru efectuarea manevrelor respective cu separatoarele de bare.
Echiparea celulei, fig. 13, prevede CLP la ambele capete ale separatoarelor de cuplă (la
înaltă tensiune).

CS.2/11
 Liviu Neamţ

Fig. 13. Celula de cuplă transversală

Regimurile de funcţionare posibile ale acestei scheme sunt:

1. Regim normal: toate circuitele se racordeaza la un singur sistem de bare (sistem de bare de lucru,
BCL) al doilea sistem fiind în rezerva calda (sistem de bare de rezervă, BCR (separatoarele cuplei
transversale închise)). Functionarea în acest regim prezinta avantajul ca în cazul aparitiei unui
scurtcircuit pe bara de lucru se întrerupe alimentarea tuturor circuitelor ca si la schema cu un sistem
de bare, dar spre deosebire de acesta, aici prin trecerea circuitelor pe sistemul de rezerva, aceasta
întrerupere este de scurta durata. De asemenea daca se iveste necesitatea unei revizii-reparatii la
bara de lucru, se trec toate circuitele pe bara de rezerva, se scoate de sub tensiune bara de lucru,
fig.12.
2. Regim de lucru pe ambele BC: instalatia functioneaza, de regula, cu consumatorii si sursele
repartizate pe cele doua sisteme de bare colectoare cu cupla transversala închisa sau deschisa, în
scopul reducerii curenţilor de scurtcircuit (cupla deconectată) sau stabilirea anumitor regimuri
impuse de starea SEN. De asemenea se utilizează la diferite încercări şi măsurători efectuate în
exploatare, fig. 14.

Fig. 14. Regim de lucru pe ambele BC

Avantajele schemelor cu două BC sunt:

- Revizia BC se face pe rând, circuitele barei în revizie fiind transferate barei în functiune.
Manevra de schimbare a barei colectoare cu mentinerea functionarii implica trei etape
si anume:
1. închiderea cuplei si deci punerea în paralel a celor doua sisteme de bare cu
controlul prealabil al sincronismului;
2. comutarea separatoarelor de bara,
3. revenirea la functionarea cu cupla deschisa.
Manevrarea unui separator de bare dintr-o celula trebuie sa tina seama de starea cuplei
si de pozitia celuilalt separator de bara din celula. Se prevad interblocaje pentru
evitarea manevrelor gresite.
- Revizia unui seprator de bare se face fără afectarea celorlalte circuite ci numai a celui cu
separatorul în cauză:
Manevre:
1. aducerea în stare separat vizibil a circuitului imlicat;

CS.2/12
 Staţii electrice

2. trecerea celorlalte circuite pe bara la care nu este racordat separatorul de

revizuit (conform 1),
3. legări la pământ necesare (BC + celula).
- Cu ocazia avarierii unui sistem de bare, circuitele se trec pe sistemul ramas sub tensiune,
functionarea continua fiind întrerupta pentru un scurt timp necesar manevrelor de transfer.
- Înlocuirea unui întreruptor defect sau care urmeaza a fi scos în revizie poate fi facuta cu
ajutorul circuitului de cupla transversala prin doua întreruperi în functionare relativ de scurta
durata, în care caz celula în cauza se racordeaza doar ea singura la un sistem de bare, fig.15.
Manevre ( întreruptorul I al liniei L1 defect):
1. se trec toate circuitele pe BC S2, cu exceptia circuitului în cauza.
2. cupla transversala ramânând, functiile întreruptorului defect au fost preluate
de întreruptorul de cupla. Se poate deschide circuitul sau se poate functiona asa
pâna ce dispecerul aproba scoaterea în reparatie a întreruptorului defect.
3. pentru scoaterea în reparatie, se deschide cupla si se separa întreruptorul
defect prin desfacerea legaturilor.
În acest timp staţia funcţionează cu o singură bară de lucru.

Fig. 15. Înlocuirea unui întreruptor defect

Dezavantajele schemei cu bare duble se refera în primul rând la faptul ca este mai scumpa cu circa
20-40 % fata de schema echivalenta cu bara colectoare simpla datorita circuitului de cupla, a
numarului suplimentar de separatoare de bara, a celei de a doua bare colectoare, a spatiilor mai mari
ocupate în plus. Numarul sporit de aparate de comutatie pe lânga faptul ca reprezinta o investitie
suplimentara implică manevre ceva mai complicate. În timpul reviziei (reparatiei) se functioneaza
ca si cum s-ar dispune de o schema cu o singura bara colectoare, orice defect pe aceasta bara de
lucru în acest interval de timp duce la întreruperea totala a statiei.

II.2.4.5. Scheme cu trei sisteme de bare colectoare nesecţionate

Aceasta schema este folosita in statiile care necesita manevre intre mai multe noduri de
racord. Cupla transversala se poate realiza pe rand intre cele trei sisteme de bare, fig. 16.a sau
numai între BC 3 şi 1, respectiv 2 şi 1, fig. 16.b .

Fig. 16. Cuple transversale în saţii cu 3 BC

CS.2/13
 Liviu Neamţ

II.2.4.6. Scheme cu două sisteme de bare colectoare din care unul secţionat
Creşterea gradului de siguranţă în funcţionare (evitarea deconectării întregului sistem de BC
la un defect pe acesta) se realizează prin secţionarea BC de lucru, BCR fiind astfel rezervă pentru
toate secţiile BCL. Este astfel necesară prevederea cuplelor transversale între toate secţiile BCL şi
BR, fig. 17.

Fig. 17. Staţii cu 2 BC, una secţionată

Se pot realiza în cazuri justificate secţionări rigide şi la ambele BC, fig. 18.

Fig. 18. Staţii cu 2 BC, ambele secţionate

II.2.5. Ocolirea întreruptoarelor în schemele cu cu unul sau mai multe sisteme de bare
colectoare şi un întreruptor pe circuit

Întreruptorul automat este echipamentul cel mai important dar și cel mai solicitat din punct
de vedere al comutației, atât în regim normal cât și în cele de defect. Pe perioada lucrărilor de
mentenanță necesare menținerii în funcție a acestora se indisponibilizază circuitul deservit de
întruptorul în cauză. Evitarea acestui aspect se realizează cu ajutorul sistemului de transfer sau al
separatoarelor de șuntare. Prima soluție este aplicabilă oreicărei scheme cu BC și un întreruptor pe
circuit, cea de a a doua doar în configurațiile cu două sistme de BC și un întreruptor pe circuit.

CS.2/14
 Staţii electrice

II.2.5.1. Sistemul de transfer

Sistemul de transfer este justificat tehnico-economic la tensiuni înalte și stații importante.
Avantajul acestuia este că poate fi implementat și ulterior în stații existente. Acesta este motivul
răspândirii acestei soluții la nivelul SEN al României.
Structura sistemului de transfer este ilustrată în fig. 19, fiind compusă din:
 sistemul de bare de transfer sau de ocolire (denumite și simplu bara de transfer sau bară
de ocolire) – BCTr sau Boc,
 Cupla de transfer, care are în echipare un întreruptor automat, Ico, având capabilități de a
suplini oricare din întreruptoarele stației (capacitate de comutație și echipare cu protecții),
separator de bare către Boc, SBoc și separatoare de bare către toate secțiile și/sau
sistemele de bare ce există a nivelul stației, SB.
 Separatoare de transfer, Soc, în toate celulele la care se prevede ocolirea întreruptorului.

Fig. 19. Structura sistemului de transfer

Manevrele de ocolire a unui întreruptor sunt:

 Închiderea separatoarelor din celula de transfer,
 Conectarea întreruptorului de transfer, doar pentru a certifica starea corespunzătoare a
barei de ocolire,
 Deconectarea întreruptorului de transfer,
 Închiderea separatorului de transfer din celula al cărei întrerutr trebuie ocolit,
 Conectarea întreruptorului de transfer,
 Aducerea în stare separat vizibil a întreruptorului de circuit.
Mai jos sunt prezentate succesiv scheme ale unor instalații de conexiuni cu sistem de
transfer.

Fig. 20. Un sistem de BC, un întreruptor pe circuit şi sistem de transfer

CS.2/15
 Liviu Neamţ

Fig. 21. Un sistem de BC, secționat longitudinal, un întreruptor pe circuit şi sistem de transfer

Fig. 22. Două sisteme de BC, un întreruptor pe circuit şi sistem de transfer

II.2.5.2. Separatoare de șuntare

Este o soluție de ocolire a întreruptoarelor cu aplicabilitate în scheme cu cel puțin două bare
colectoare. Fiecare celulă, al cărui întreruptor trebuie să poată fi ocolit, se echipează cu un separator
suplimentar, SS, fig. 23, permițând astfel utilizarea unui singur sistem de bare pentru realizarea
transferului sau cu două separatoare, SS și Ssupl, fig. 24, făcând posibilă alegerea sistemuui de bare
prin care să se facă ocolirea. Rolul cuplei de transfer este preluat de către cupla transversală și
roului barei de transfer de către sistemul de rezervă sau lucru al stației. De aici rezultă dezavantajul
major al acestor soulții și anume rigidizarea schemei – se pierd avantajele dublului sistem de BC în
timpul ocolirii unui întreruptor.

Fig. 23. Două sisteme de BC, un întreruptor pe circuit şi separator de şuntare

CS.2/16
 Staţii electrice

Fig. 24. Două sisteme de BC, un întreruptor pe circuit şi două separatoare de şuntare

II.2.6. Cuple combinate

Datorită costurilor implicate de celulele de cuplă, generate, preponderent, de prețul

întreruptorului automat se utilizează, în anumite situații, celule de cuplă combinate. De ex: într-o
stație cu dublu sistem de bare colectoare din care unul secționat sunt necesare trei celule de cuplă,
două transversale și una longitudinală, deci trei întreruptoare.Acesastă schemă poate utiliză o
cuplă combinată longo-transversală cu un singur întreruptor, fig. 25.
Dezavantajul major al unei cuple combinate constă în blocarea pe o poziție la un moment
dat, rigidizând schema. Nu lipsită de dificultăți este și implementarea în teren a acestora datorită
numărului mare de separatoare și implicit a încrucișărilor de conductoare.
În cele ce urmează sunt exemlificate diferite soluții de cuple combinate, menționând faptul
că orice funcție este dependentă de o cale de curent ce se închide prin întreruptorul cuplei.

Fig. 25. Cuple combinate longo-transversale

CS.2/17
 Liviu Neamţ

Fig. 26. Cuple combinate longitudinală-transfer

Fig. 26. Cuple combinate transversală-transfer

II.2.7. Scheme ale Staţiilor de evacuare, transfer şi distribuţie (exemple, analiză)

A. Staţii de evacuare

CS.2/18
 Staţii electrice

B. Staţii de transfer

CS.2/19
 Liviu Neamţ

C. Staţii de distribuţie
Staţiile de distribuţie, SD, alimentează direct consumatorii şi sunt cele mai numeroase, de
aceea se încearcă reducerea costurilor investiţionale prin rigidizarea acestora la nivelul tensiunii
înalte şi elasticizarea pe parte de medie tensiune, unde echipamentele sunt mai ieftine dar şi mai
puţin fiabile.
Uzual SD se prevăd cu 2 transformatoare de putere, mai rar un singur transformator, pentru
alimentarea unor consumatori mai puţin importanţi cărora li se prevăd alimentări de rezervă pentru
puterea minimă de avarie din reţeaua de joasă tensiune. Echiparea cu 3 transformatoare este aplicată
în situaţia unor consumatori cu şocuri, pentru izolarea acestora pe al treilea transformator, sau dacă
SD are prevăzută o dezvoltare prognozată.
SD se clasifică în: zonale, de tip reţea (rurale), urbane, de primire (pentru mari
consumatori) şi posturi de transformare, PT.
SD zonale: asigură distribuţia către consumatori importanţi, de mare putere amplasaţi la
distanţe mari. Racordul la SEN se realizează la 220 iar distribuţia la 110 KV, fig. 32. Schemele
uzuale sunt cu 2 BC nesecţionate, pe partea de tensiune înaltă şi 2 BC, unul din sisteme putând fi
secţionat şi sistem de transfer la 110 KV.

Fig. 32. SD zonală

CS.2/20
 Staţii electrice

SD de rețea

CS.2/21
 Liviu Neamţ

SD urbane

SD de primire (pentru mari consumatori)

Tendinţa generală este de a simplifica cât mai mult schemele de conexiuni ale staţiilor de
primire:
• Realizarea acestora cu numai două nivele de tensiuni,
• Limitarea profilului la doar două transformatoare,
• Gruparea mai multor feedere de MT pe aceeaşi BR sau întreruptor,
• Adoptarea Staţiilor de Racord Adânc (SRA), care sunt staţii având schema de conexiuni
simplificate pe partea de înaltă tensiune ce alimentează consumatorii în centrele lor de
greutate.
• Cea mai simplă schemă de conexiuni pentru staţiile de racord adînc este schema bloc
transformator-linie, caracterizată prin inexistenţa barelor colectoare între linie şi
transformator. În cazul existenţei unui singur transformator în staţie, schemele cele mai
simple ale staţiilor de racord adînc pot apare sub forma variantelor din figura 36.
• Astfel de scheme pot fi folosite, pentru staţiile de primire ale unor întreprinderi
industriale ce necesită puteri între 1-5 MW.

Fig. 36. SD de tip racord adânc cu un singur bloc trafo-linie

CS.2/22
 Staţii electrice

SRA este alimentată prin linia de racord L de la o staţie de 110 kV a sistemului, aflată
la o distanţă de 5—10 km de întreprindere. În toate cazurile posibile se evită montarea
întreruptorului I2 de pe partea de înaltă tensiune a transformatorului. În cazul în care nu se montează
întreruptorul I2 între linia L şi transfoimatorul T, la bornele de înaltă tensiune ale transformatorului
T se montează separatorul de scurtcircuitare şi de legare la pămînt SSC, cu închidere automată. În
cazul unui defect în interiorul transformatorului, protecţia acestuia comandă închiderea automată a
SSC, în felul acesta producându-se un scurtcircuit net la bornele transformatorului, care provoacă
declanşarea automată a întreruptorului I1 de la celălalt capăt al liniei L de alimentare. După aceasta
transformatorul T se poate separa de linia L prin deschiderea separatorului S.
În cazul în care curentul de scurtcircuit ce apare la închiderea automată a SSC depăşeşte
valorile pe care le pot suporta separatoarele de scurtcircuitare de construcţie curentă, sau cînd
întreruptorul I1 de la capătul liniei L nu rezistă la defectul kilometric, pentru izolarea
transformatorului T faţă de linia L în caz de defect în transformatorul T, în locul separatorului de
scurtcircuitare SSC se poate folosi soluţia cu cablu fir pilot între protecţia transformatorului T şi
întreruptorul I1 de la celălalt capăt al liniei L. Dacă se foloseşte această soluţie, atunci la defect în
transformatorul T, protecţia acestuia va acţiona prin cablul fir pilot asupra întreruptorului I1 de la
capatul liniei. La lungimi relativ mari ale liniei costul cablului fir pilot devine comparabil cu al unui
întreruptor.
Se prevede întreruptorul I2 între transformatorul T şi linia L numai în măsura în care nu se
pot utiliza separatoare de scurtcircuitare sau protecţia prin cablu fir pilot.
SRA, în care este montat un singur transformator, se racordează la o linie principală L
cu simplu circuit a sistemului electroenergetic, prin linia de derivaţie Ld. Această soluţie este
acceptată dacă linia L trece la o distanţă pînă la 10 km de întreprindere şi dacă ea poate prelua
puterea necesară întreprinderii. Dacă lungimea liniei de derivaţie Ld este sub 10% din lungimea
liniei L, atunci racordul se realizează numai cu separatorul de derivaţie Sd. Dacă lungimea liniei de
derivaţie Ld este mai mare decît 10% din lungimea liniei L, atunci linia de derivaţie Ld se prevede în
punctul de derivaţie cu întreruptorul I1. Montarea întreruptorului I2 se poate evita în caz că se
montează întreruptorul I1 dacă se prevede cablul fir pilot între protecţia transformatorului T şi
întreruptorul I1. Dacă însă lungimea racordului Ld conduce la un cost mai mare pentru cablul fir-
pilot decît pentru o celulă cu întreruptor, atunci se montează întreruptorul I2 .
Alimentarea întreprinderii făcîndu-se printr-o linie cu simplu circuit şi cu un singur
transformator, este necesar să se prevadă o alimentare de rezervă R din reţeaua locală de medie
tensiune, care să asigure o putere minimă, strict necesară consumatorilor celor mai importanţi ai
întreprinderii.
Dacă puterea absorbită de întreprinderea industrială este cuprinsă între, 5—40 MW, caz în
care în mod obişnuit întreprinderea conţine consumatori de toate categoriile, sînt necesare două căi
de alimentare cu rezervă de 100% şi trecerea automată a consumului de pe o alimentare pe cealaltă,
iar pentru staţia de injecţie a întreprinderii se poate folosi una din schemele din figurile 37:
În cazul acestor întreprinderi se recomandă ca tensiune nominală a liniilor de racord să fie
110 kV. SRA conţin cîte două:blocuri transformator-linie. Particularităţile acestor scheme sînt
aceleaşi ca şi cele ale schemelor cu un transformator.
În cazul întreprinderilor cu consumatori de toate categoriile, necesitînd puteri între 40—70
MW, sînt necesare pentru alimentare normală două circuite de 110 kV, iar pentru asigurarea unei
rezerve de 100% încă unul sau două circuite. În mod obişnuit liniile de racord de 110 kV se
conectează la două noduri diferite ale sistemului energetic, iar în staţia de injecţie se montează două
transformatoare. Staţia de injecţie va conţine atît la nivelul de 110 kV, cît şi la nivelul de medie
tensiune, două sisteme de bare colectoare, dintre care unul secţionat. La medie tensiune fiecare
transformator este racordat pe una din secţiile sistemului secţionat, cupla longitudinală fiind normal
deschisă şi prevăzută cu AAR.

CS.2/23
 Liviu Neamţ

Fig. 37. SD de tip racord adânc cu două blocuri trafo-linie

În cazul întreprinderilor care necesită puteri peste 70 MW devine oportună utilizarea pentru
racord a tensiunii de 220 kV. În acest caz staţiile de injecţie vor fi staţii de transformare de 220
kV/110 kV. În staţie se prevăd două autotransformatoare de 100 MVA sau 200 MVA fiecare, avînd
pe partea de 220 kV fie cîte un întreruptor în cazul staţiei de tip racord adînc, fie o instalaţie de
conexiuni în pătrat a întreruptoarelor, conform figurii:

Fig. 38. SD în schemă patrulater

Pe partea de 110 kV a acestor staţii se prevăd în general două sisteme de bare colectoare,
dintre care unul poate fi secţionat, de la care pleacă linii de 110 kV la staţiile coborîtoare din incinta
întreprinderii.
Scheme similare pentru staţiile de injecţie se pot prevedea, şi în cazul staţiilor de 400
kV/110 kV, atunci cînd întreprinderea industrială necesită puteri de peste 200 MVA.

CS.2/24
 Staţii electrice

Posturile de transformare (PT)

Sunt staţii de distribuţie alimentate la medie tensiune (6 kV, 10 kV, 20 kV) şi avînd la partea
secundară tensiune joasă (0,4 kV). Ele sînt ultimele verigi în lanţul de transmitere a energiei spre
consumator. Ca și o clasificare se poate vorbi de: PT de rețea, ce aparțin furnizorului de energie
electrică, PT de abonat ce au rol de stații de primire pentru consumatori industriali sau similari și PT
din rețeaua de distribuție a marilor consumatori.
Schemele de conexiuni ale circuitelor primare din posturile de transformare sînt simple,
deoarece tendinţa actuală este de a ieftini costul posturilor. Ieftinirea posturilor de transformare este
de o importanţă deosebită, deoarece puterea instalată în posturi este de cîteva ori mai mare decît
puterea instalată în centralele sistemului electroenergetic.
În PT se montează în general unul sau două transformatoare. Configuraţia circuitelor de la
medie tensiune a unui post de transformare depinde de modul de echipare a postului cu aparataj de
medie tensiune, fig. 39.

Fig. 39. Echiparea PT

În fig. a, în circuitul de medie tensiune (6 kV, 10 kV, 20 kV) al transformatorului T din post
este prevăzut separatorul S şi întreruptorul I, echipat cu protecţie prin relee.
Din considerente economice se tinde să se înlocuiască întreruptorul prin separator de
sarcină (SS) şi siguranţă fuzibilă (SF) cu mare putere de rupere (fig. 39, b). Poziţia relativă a
separatorului de sarcină şi a siguranţei fuzibile este discutabilă. În general se recomandă amplasarea
din fig. 39, b, cu separatorul de sarcină spre bara de medie tensiune şi cu siguranţa fuzibilă spre
transformatorul T. În acest caz înlocuirea siguranţelor poate fi făcută fără pericol, deoarece înainte
de înlocuire se deschide separatorul de sarcină.
La utilizarea în posturile de transformare a separatoarelor de sarcină împreună cu siguranţe
fuzibile de medie tensiune cu mare putere de rupere, trebuie să se ţină seama de următoarele
dezavantaje:
• La un scurtcircuit bifazat la bornele de medie tensiune ale transformatorului sau în
transformator, se poate întîmpla să se ardă numai fuzibilul siguranţei de pe o singură fază,
ceea ce are ca efect funcţionarea ulterioară a transformatorului în două faze. Pentru evitarea
unui asemenea regim asimetric este necesar ca topirea siguranţei de pe o singură fază să
comande deconectarea separatorului de sarcină.
• Deconectarea separatorului de sarcină, comandată prin arderea siguranţei fuzibile de pe o
singură fază, poate duce în anumite situaţii la periclitarea separatorului de sarcină. Astfel,
de exemplu, în cazul unui scurtcircuit trifazat la bornele de joasă tensiune ale
transformatorului şi care deci nu provoacă declanşarea întreruptorului de joasă tensiune,
din cauza unor curenţi de defect insuficienţi de mari este posibil ca la medie tensiune să se
ardă mai întîi siguranţa fuzibilă de pe o singură fază. Dacă în această situaţie topirea
siguranţei arse comandă declanşarea separatorului de sarcină şi dacă timpul propriu de
deconectare al acestuia este mai mic decît timpul necesar pentru topirea celorlalte două
siguranţe fuzibile, atunci separatorul de sarcină va rupe un curent de scurtcircuit bifazat,
care poate depăşi capacitatea lui de rupere.

CS.2/25
 Liviu Neamţ

Din motivele arătate se renunţă la deconectarea separatorului de sarcină la arderea siguranţei de

pe o singură fază şi se aplică transmiterea unei comenzi de declanşare de către siguranţa topită
dispozitivului de declanşare D al întreruptorului automat de pe partea de joasă tensiune a
transformatorului. În cazul folosirii acestei soluţii, dacă siguranţa s-a topit ca urmare a unui
scurtcircuit bifazat pe partea de medie tensiune, prin deconectarea întreruptorului de joasă tensiune
se evită funcţionarea transformatorului în sarcină nesimetrică în două faze. Dacă siguranţa s-a topit
ca urmare a unui scurtcircuit trifazat la bornele de joasă tensiune a transformatorului, după un
anumit timp se va arde şi siguranţa încă unei faze şi ulterior se va putea deconecta separatorul de
sarcină, fig. 40.

Fig. 40. Comanda întreruptorului automat de JT al uni PT de către siguranța fuzibilă topită

Dacă dezavantajul nealimentării pe perioada înlocuirii siguranţelor nu poate fi acceptat de

către consumator, trebuie să se renunţe la combinaţia separator de sarcină — siguranţă fuzibilă de
medie tensiune la partea de medie tensiune a postului şi să se aplice întreruptor de medie tensiune
(fig. 39, a), ceea ce evident este o soluţie scumpă.
În cazul posturilor de transformare de abonat, o tendinţă generală manifestată atît în practica
mondială cît şi în ţara noastră este aceea de a se pune la dispoziţia abonatului comanda aparatului
de comutare din circuitul de medie tensiune al postului. Astfel consumatorul industrial are
posibilitatea de a, deconecta unele transformatoare din post, atunci cînd sarcina este redusă sau de a
încerca reanclanşarea lor, atunci cînd ele au fost deconectate dintr-un motiv oarecare. În cazul
existenţei a mai multor transformatoare în post, abonatul are posibilitatea de a stabili un regim
optim de funcţionare, din punctul de vedere al pierderilor, conectînd sau deconectînd unele
transformatoare. Avînd în vedere argumentele de mai sus şi pentru a evita rămînerea în două faze a
transformatorului din post prin arderea siguranţei fuzibile de pe o singură fază, care poate avea
urmări grave, în posturile de abonat se aplică la partea de medie tensiune a transformatorului
întreruptor.
Pînă la o anumită limită a puterii nominale a transformatorului, separatorul de sarcină poate
face faţă întreruperii circuitului la un scurtcircuit la bornele de joasă tensiune ale transformatorului.
în acest caz postul se echipează pe partea de medie tensiune numai cu separatoare de sarcină,
conform fig. 39, c protecţia faţă de scurtcircuitele din transformator sau la bornele lui de medie
tensiune trebuind să fie asigurată în amonte, pe partea de alimentare a postului. De asemenea
trebuie să existe o protecţie corespunzătoare faţă de scurtcircuitele din circuitele de joasă tensiune
alimentate din secundarul transformatorului.
În posturile de transformare echipate cu transformatoare cu puteri nominale pînă la 400 kVA
se poate renunţa la separatorul de sarcină. Circuitul de medie tensiune al transformatorului se
echipează cu separator obişnuit şi siguranţe fuzibile de medie tensiune cu mare putere de rupere
(fig. 39, d), deoarece asemenea transformatoare pot fi conectate şi deconectate în gol prin
separatoare obişnuite. Evident că în lipsa separatoarelor de sarcină la medie tensiune, deconectarea
transformatorului din post are loc numai după întreruperea sarcinii la partea de joasă tensiune a
postului şi deschizînd apoi separatorul de pe partea de medie tensiune.

CS.2/26
 Staţii electrice

La partea de joasă tensiune a posturilor de transformare, în principiu se pot utiliza

siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate de joasă tensiune.
Utilizarea în exclusivitate a siguranţelor pe circuitele de la partea de joasă tensiune este
economică şi aplicabilă acolo unde nu pot apare suprasarcini, siguranţele lucrînd satisfăcător numai
la scurtcircuite. La suprasarcini mici, care depăşesc cu puţin curentul limită de topire, siguranţele
prezintă o împrăştiere mare a timpului de topire, împrăştierea puţind fi puternic influenţată de
temperatura mediului ambiant. Acest considerent restrînge mult folosirea siguranţelor fuzibile ca
protecţii împotriva suprasarcinilor mici.
La consumatorii industriali, la care suprasarcinile sînt frecvente, este necesară montarea pe
circuitele de joasă tensiune ce pleacă din post a întreruptoarelor de joasă tensiune.
În figura de mai jos se indică un exemplu de post de transformare de abonat tipizat în ţara
noastră, cu două transformatoare, în varianta de alimentare intrare-ieşire în cablu de 10 kV.

Fig. 41. PT de abonat alimentări în cablu

Postul de transformare este alimentat la partea de 10 kV prin două linii în cablu (una de bază
echipată cu separator de sarcină şi una de rezervă echipată cu separator simplu). Tot la partea de
medie tensiune mai este prevăzută o plecare pentru un alt post al abonatului respectiv. Alegerea
aparatajului a fost făcută în ipoteza că cele două transformatoare nu funcţionează în paralel.
Celulele de transformator sînt echipate la 10 kV cu întreruptor (IUP-10M) şi separator. Măsura,
realizată cu contoare de energie activă şi reactivă, este comună pentru ambele transformatoare şi se
face pe partea de medie tensiune, unde sînt montate transformatoarele de curent.
Pe circuitele de joasă tensiune ale transformatoarelor din post este montat cîte un separator
de joasă tensiune (STI-lkV-1000A), care se foloseşte numai în caz de avarie a transformatorului
respectiv, cu condiţia ca transformatorul defect să fie scos de sub tensiune, iar separatorul de pe
partea de medie tensiune a transformatorului şi cele de pe plecările de joasă tensiune spre abonat să
fie blocate în poziţia deschis.

CS.2/27
 Liviu Neamţ

In figura 42 este indicat un exemplu de schemă monofilară a unui post de abonat cu un

singur transformator avînd puterea nominală pînă la 250 kVA şi alimentarea aeriană la 20 kV.

Fig. 42. PT de abonat alimentăre aeriană

La medie tensiune postul este echipat cu separator obişnuit (STE-20 kV) şi siguranţe fuzibile
(SFE-20 kV) şi este protejat împotriva supratensiunilor atmosferice cu descărcătoare cu coarne
(DCP).
La joasă tensiune circuitul de transformator este echipat cu siguranţe fuzibile de mare putere
de rupere şi cu transformatoare de curent, din secundarul cărora este alimentat contorul de energie
activă. Plecările de la joasă tensiune ale abonatului sînt echipate cu siguranţe cu mare putere de
rupere.

PT de rețea

CS.2/28