CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE

Conf.dr.ing. Mircea HORGOS

Modulul M8 pentru cursul de MANAGERI ENERGETICI PENTRU INDUSTRIE

INTRODUCERE

 Calitatea, conform definiţiei formulate de Organiza Internaţională de

Standardizare — ISO (International Standard Organisation), reprezintă
totalitatea caracteristicilor şi a particularităţilor unui produs sau serviciu,
care concretizează aptitudinea de a răspunde la necesităţi potenţiale sau
exprimate ale utilizatorului.
 Calitatea oricărui produs sau serviciu este o noţiune complexă pentru
conturarea căreia se impune luarea în considerare a unui număr mare şi
variat de factori. In acelaşi timp, noţiunea de calitate trebuie să sintetizeze
acele caracteristici care, în raport cu specificul produsului sau serviciului,
au ponderi şi semnificaţii distincte.
INTRODUCERE
 Energia electrică este considerată în prezent un produs, livrat de furnizor
consumatorilor. Calitatea energiei electrice a preocupat specialiştii din
sectorul electroenergetic încă din primii ani ai utilizării, pe scară largă, a
curentului alternativ; in ultimul deceniu, se constată însă o revigorare a
interesului pentru acest domeniu, datorită dezvoltării explozive a
echipamentelor şi a tehnologiilor bazate pe electronica de putere. In
prezent, calitatea energiei electrice constituie o preocupare majoră atât
pentru furnizori, cât şi pentru consumatorii de energie electrică.
 Termenul de “calitate a energiei electrice” (power quality) a devenit
deosebit de frecvent după anul 1980 şi reprezintă un generic acoperitor
pentru luarea în considerare a influenţei unui mare număr de perturbaţii
electromagnetice care pot să apară în sistemul electroenergetic (în
special la medie şi joasă tensiune). De menţionat insă faptul că sintagma
de “calitate a energiei electrice” nu este unanim acceptată şi utilizată pe
plan mondial, existând în prezent mai mulţi termeni fo1osiţi în relaţia furnizor
de energie electrică — consumator:
INTRODUCERE
 Calitatea energiei electrice (Power Quality): termenul a fost propus în S.U.A.
de IEEE şi preluat de majoritatea publicaţiilor de limbă engleză. Calitatea
energiei electrice, conform IEEE reprezintă “conceptul alimentării şi legării
la pământ a echipamentelor sensibile, într-un mod care să permită
funcţionarea corectă a acestora“. De fapt, în pofida acestei definiţii
termenul este utilizat într-un sens mult mai larg, referindu-se atât în
problema poluării armonice generată de sarcinile neliniare, cât şi la alte
tipuri de perturbaţii electromagnetice apărute în sistemele
electroenergetice;
 Compatibilitate electromagnetică (Electromagnetic compatibility — EMC):
termenul este utilizat de CEI (Comission Electrotechnique Internationale) şi
reprezintă “aptitudinea uni echipament sau sistem de a funcţiona
satisfăcător în mediul său electromagnetic, fără a induce perturbaţii
inacceptabile în orice alt echipament sau sistem existent in acel mediu”;
INTRODUCERE
 Calitatea tensiunii (qualite de la tension): termenul este utilizat în Franţa şi în
diferite publicaţii europene şi se referă la “abaterile formei curbei de
variaţie în timp a tensiunii de la sinusoida ideală”; poate fi interpretat ca
referindu-se la calitatea “produsului” livrat de furnizor consumatorilor;
 Calitatea curentului (current quality): este o definiţie complementară celei
anterioare şi se referă la abaterile curentului faţă de forma ideală (o curbă
sinusoidală de frecventă şi amplitudine constantă şi in fază cu tensiunea de
alimentare); noţiunea se foloseşte pentru a descrie performanţele
convertoarelor electronice;
INTRODUCERE
 Calitatea alimentării cu energie electrică (quality of supply sau quality of
power supply): reflectă relaţia furnizor — consumator; are o componentă
tehnică, calitatea tensiunii, descrisă anterior, şi o altă componentă,
frecvent denumită “calitatea serviciilor” (quality of service), care reflectă
relaţiile cu consumatorul (viteza de răspuns la solicitările acestuia,
transparenţa tarifelor etc.).
 Calitatea consumului (quality of consumption): reflectă relaţia consumator
- furnizor; se referă la calitatea curentului, corectitudinea în plata facturii
electrice etc.
INTRODUCERE
 Pot fi enumerate patru argumente majore care justifică interesul manifestat
pentru domeniul calităţii energiei electrice:
 a) echipamentele moderne sunt mai sensibile la reducerea calităţii energiei
electrice, datorită faptului că au în componenţa lor dispozitive electronice şi
sisteme de control, bazate pe microprocesoare, ale căror caracteristici de
funcţionare sunt afectate de perturbaţii în reţeaua electrică de alimentare;
 b) preocupările pentru creşterea randamentelor în procesele de producere,
transport şi utilizare a energiei electrice au determinat introducerea, pe scară
largă, a electronicii de putere în controlul proceselor de conversie a energiei şi
a echipamentelor adaptive pentru controlul factorului de putere;
 c) consumatorii au devenit mai conştienţi şi mai bine informaţi asupra
impactului pe care diferite perturbaţii electromagnetice (aleatoare,
semipermanente sau permanente) îl au asupra echipamentelor electrice şi a
proceselor tehnologice (inclusiv asupra calităţii produsului finit) şi, ca urmare,
cer furnizorilor să le ofere energie electrică la parametrii de calitate contractaţi;
 d) creşterea complexităţii sistemelor energetice şi a influenţelor reciproce
între acestea şi utilizatori, precum şi între consumatorii racordaţi la acelaşi sistem
de alimentare.
INTRODUCERE
 In prezent, utilizatorii implementează echipamente şi tehnologii tot mai
complexe, care reprezintă, din punct de vedere electric, o largă clasă de
sarcini neliniare; furnizorii de energie electrică încurajează această
tendinţă deoarece ea determină limitarea investiţiilor în sistemele de
generare, transport şi distribuţie a energiei electrice (in principal, centrale şi
staţii de transformare şi/sau de distribuţie), prin reducerea consumurilor în
sectoarele de utilizare (strategiile DSM — Demande Side Management —
aplicate în ţările dezvoltate reprezintă un elocvent exemplu în acest sens).
Pe de altă parte însă, echipamentele noi, corespunzătoare tehnologiilor
moderne, sunt, de cele mai multe ori, puternic afectate de calitatea
redusă a energiei electrice; in acelaşi timp, aceste echipamente
reprezintă, în multe cazuri, surse suplimentare de perturbaţii
electromagnetice.
INTRODUCERE
 Evaluarea calităţii energiei electrice furnizată consumatorilor poate fi
abordată în două moduri:
 O abordare “subiectivă”, care constă în anchete asupra gradului de
satisfacere a cerinţelor consumatorilor; anchetele sunt efectuate pentru a
se cunoaşte aprecierile clienţilor asupra produsului energie electrică şi
asupra serviciului de furnizare; această abordare permite să se pună în
evidenţă calitatea percepută de utilizator;
 O abordare “obiectivă” , care constă în efectuarea de măsurări privind
indicatorii de calitate.
 Ca orice produs sau serviciu, energia electrică livrată are o serie de
parametrii cantitativi (indicatori), care-i definesc calitatea.
 Deşi exigenţele consumatorilor de energie electrică sunt din ce in ce mai
mari, produsul “energie electrică” nu poate fi niciodată perfect şi, în
consecinţă, consumatorul trebuie să adopte măsuri tehnologice pentru
protecţia propriilor instalaţii în paralel cu acţiunile furnizorului pentru
îmbunătăţirea calităţii energiei electrice livrate.
INTRODUCERE
 Deoarece perturbaţiile electromagnetice afectează atât parametrii
economici şi funcţionali ai furnizorului de energie electrică, cât şi ai
consumatorilor, din ce in ce mai sensibili la perturbaţii apare necesară, în
etapa actuală, o preocupare permanentă pentru calitatea energiei
electrice, planificarea şi monitorizarea acesteia, standardizarea emisiilor
perturbatoare, stabilirea de niveluri de compatibilitate. In acest sens:
 industria de produse electrice şi electronice trebuie să realizeze
echipamente cu nivel al emisiilor poluante sub valorile admise;
 furnizorul de energie electrică trebuie să urmărească nivelul de poluare
electromagnetică a reţelei (o planificare a acesteia), să stabilească
niveluri admisibile pentru diferitele tipuri de emisii perturbatoare ale
consumatorilor, astfel încât toate echipamentele conectate în reţeaua
electrică să aibă condiţii normale de funcţionare.
 O caracteristică importantă din punctul de vedere al calităţii energiei
electrice este forma sinusoidală a curbei de tensiune. In realitate, nici o
sursă nu poate asigura o tensiune perfect sinusoidală.
INTRODUCERE
 Analiza problemelor privind alimentarea cu energie electrică a
consumatorilor pune în evidenţă două aspecte distincte privind calitatea,
aspecte care trebuie urmărite la furnizarea energiei electrice:
 calitatea energiei electrice, cu referire la parametrii tehnici ai produsului
(amplitudinea tensiunii, frecvenţa, conţinut armonic, simetria sistemelor
tnifazate);
 calitatea serviciului, cu referire la continuitatea in alimentare (întrerupere
de scurtă şi de lungă durată, siguranţa în alimentare).
 In mod obişnuit cele două aspecte sunt cuprinse, generic, sub denumirea
de calitate a energiei electrice.
INDICATORI DE CALITATE A ENERGIEI ELECTRICE
 Energia electrică este considerată ca un produs, care trebuie livrat de
către furnizor la consumator, respectând un anumit nivel de calitate.
 Asigurarea calităţii energiei electrice a devenit o sarcină tot mai complexă,
deoarece a crescut numărul utilizatorilor având receptoare controlate
electronic şi alte receptoare neliniare. In prezent, în România, peste 65%
dintre consumatori determină emisii perturbatoare în reţeaua electrică de
alimentare. Este firească necesitatea definirii unor indicatori de calitate
pentru energia electrică şi niveluri de compatibilitate, pe baza cărora să se
poată elabora recomandări internaţionale şi naţionale.
 Prin indicatori de calitate, în sens general, se înţelege o caracteristică de
apreciere cantitativă a proprietăţilor unui produs analizat sub aspectul
îndeplinirii cerinţelor privnd elaborarea sa, exploatarea sau consumul.
INDICATORI DE CALITATE A ENERGIEI ELECTRICE
 Indicatorii de calitate a energiei electrice trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
 să fie universali pentru a fi posibilă folosirea lor practică în proiectare şi/sau
exploatare, precum şi realizarea unui control metrologic, pe scară largă, cu
precizia necesară, utilizând mijloace de măsurare relativ simple şi ieftine,
atât în reţelele furnizorilor, cât şi la abonaţi;
 să permită o departajare, fără echivoc, a răspunderilor pentru
nerespectarea condiţiilor de calitate a energiei electrice, ce revin
furnizorului, respectiv consumatorului
 să fie perfectibili, pentru a putea surprinde, rapid şi cât mai complet,
multiplele aspecte, care definesc, la o anumită etapă, calitatea energiei
electrice;
 să fie puţin numeroşi clari şi precişi delimitaţi, pentru a caracteriza cât mai
exact, din punct de vedere cantitativ toate proprietăţile distinctive ale
energiei electrice într-un regim stabilizat de funcţionarea a SEN.
INDICATORI DE CALITATE A ENERGIEI ELECTRICE
In acest sens, indicatorii de calitate pot fi clasificaţi în două grupe:
indicatori primari, care depind în primul rând, de furnizor;
indicatori secundari, care sunt influenţaţi de funcţionarea consumatorilor, ce pot fi
consideraţi perturbatori.
Indicatorii primari de calitate a energiei electrice se referă la:
 calitatea produsului:
frecvenţă (controlată în sistemul energetic prin reglajul P − f );
amplitudinea tensiunii de alimentare (controlată de reglajul Q − U , al ploturilor
transformatoarelor şi al autotransformatoarelor din reţea);
supratensiunile temporare şi tranzitorii (limitate şi controlate prin sistemele de
protecţie contra supratensiunilor);
goluri de tensiune (limitate prin sistemele de protecţie prin relee);
 calitatea serviciului (alimentare cu energie electrică):
întreruperile de scurtă şi lungă durată ( ca număr şi durată prin convenţie între
furnizor şi consumator, în funcţie de exigenţa acestuia).
INDICATORI DE CALITATE A ENERGIEI ELECTRICE
 Indicatorii primari sunt rezultatul planificării, poiectării şi organizării funcţionării
instalaţiilor.
 Indicatorii secundari se referă în special la perturbaţiile determinate de
funcţionarea consumatorilor:
 armonici şi interarmonici (regimuri nesinusoidale);
 fluctuaţii rapide de tensiune;
 fluctuaţii lente de tensiune (efect de flicker);
 nesimetrii;
 Indicatorii secundari de calitate a energiei electrice sunt determinaţi în
principal, de tipul de sarcină al consumatorului.
 Perturbaţiile armonice şi interarmonice, fluctuaţiile rapide şi lente de tensiune,
precum şi nesimetriile deteriorează calitatea energiei livrate consumatorilor,
buna funcţionare a echipamentelor acestora find afectată.
 Pentru menţinerea unei calităţi suficiente a energiei electrice, este necesară, în
afară de monitorizarea perturbaţiilor, şi stabilirea unor limite clare şi măsurabile
ale abaterilor admise.
Frecvenţa. Abaterea de frecvenţă
 In general, încadrarea frecvenţei sistemului energetic într-un domeniu
admisibil din punct de vedere calitativ este condiţionată de menţinerea
unei stări de echilibru între sursele de energie şi consumul de energie
electrică al sistemului.
 La un moment dat, la nivelul ansamblului instalaţiilor sistemului energetic,
pot exista situaţii în care echilibrul dintre cererea şi oferta de putere nu
poate fi menţinut din cauze, cum ar fi: inerţia mare a instalaţiilor de
producere, lipsa de agent primar sau lipsa de capacitate în grupurile
energetice etc. Funcţionarea interconectată a sistemelor energetice ne
permite restabilirea rapidă a frecvenţei. In cazul unor sisteme insulare, la
realizarea dezechilibrului între cererea de energie şi ofertă se stabileşte un
nou regim de lucru la o frecvenţă inferioară. Durata de funcţionare în acest
regim depinde de viteza de intervenţie a “rezervei calde” a grupurilor din
centralele electrice sau până la intrarea în funcţiune a grupurilor aflate în
“rezervă rece”.
 Frecvenţa. Abaterea de frecvenţă

Frecvenţa nominală este f N = 50 Hz în sistemele electroenergetice europene şi în

majoritatea sistemelor din Asia şi f N = 60 Hz în majoritatea ţărilor de pe continentul
american şi în Japonia.
În regim normal de funcţionare, frecvenţa poate varia în jurul valorii nominale, ca
urmare a modificării practic continue a sarcinii electrice a sistemului şi a reglajelor efectuate
pentru a acoperi curba de sarcină. Controlul frecvenţei se face practic la nivelul sistemului
energetic interconectat (sistemul european) şi nu poate fi influenţată prin acţiuni locale.
Atenţia deosebită acordată controlului frecvenţei pentru menţinerea în limite
restrânse este determinată de consecinţele importante negative ale abaterilor mari de
frecvenţă pe întreg fluxul de producere, transport, distributie şi utilizare a energiei electrice,
de la centrala electrică şi până la receptoarele consumatorului :
Frecvenţa. Abaterea de frecvenţă
 creşterea solicitărilor mecanice ale turbinelor cu abur ca urmare a modificării frecvenţelor
proprii dinamice de vibraţii la palete
 reducerea performanţelor tehnico-economice ale grupurilor termoenergetice, cu
reducerea puterii blocurilor (turbină cu abur şi generator electric) centralei şi a creşterii
consumului specific de combustibil;
 creşterea pierderilor în transformatoarele din reţeaua electrică;
 creşterea consumului propriu tehnologic în reţelele electrice de transport şi distribuţie ale
sistemului energetic national (SEN), reducerea puterii reactive maxmie şi reducerea
factorului de putere la consumatori, afectarea funcţionării majoritaţii receptoarelor
electrice: motoare asincrone, convertoare cu semiconductoare;
 creşterea riscului de apariţie a unor avarii datorită modificării limitelor de funcţionare
stabilă a sistemului (stabilitate statică şi stabilitate dinamică);
 reducerea siguranţei în funcţionare a unor instalaţii: pierderea performanţelor garantate,
uneori până la imposibilitatea continuării funcţionării, accentuarea fenomenelor de uzură,
deconectări datorită DASF (Deconectare Automata la Scăderea Frecvenţei) etc.;
 reducerea randamentului instalaţiilor consumatoare, cu creşterea consumului specific de
energie electrică;
 reducerea producţiei la consumatorii de energie electrică odată cu scăderea frecvenţei
tensiunii de alimentare;
 Frecvenţa. Abaterea de frecvenţă
 Un indicator care poate fi folosit pentru estimarea variaţiilor lente de frecvenţă este
abaterea de frecvenţă ( ∆f ),

∆f = f N − f

în care: f N este frecvenţa nominală, iar f — frecvenţa reală.

 Abaterea relativă de frecvenţă sau abaterea procentuală se determină cu relaţia:

f − fN
ε f [%] = ⋅ 100 [%]
fN

 Integrala abaterilor de frecvenţă pe durata unei zile este un important indicator şi în

cazul utilizării frecvenţei tensiunii din reţeaua electrică la sincronizarea ceasurilor
electrice; pentru a asigura funcţionarea corectă a ceasurilor electrice este necesar ca
această integrală să aibă o valoare nulă:

24
I f = ∫ ∆f ⋅ dt = 0
0
Frecvenţa. Abaterea de frecvenţă
 Urmărirea încadrării frecvenţei în limitele impuse este în sarcina dispecerului
energetic de sistem, în colaborare cu dispecerii energetici ai sistemelor
interconectate.
 Limitele de imunitate la variaţii de frecvenţă ale diferitelor categorii de
receptoare electrice sunt precizate în standardele de produs. Majoritatea
receptoarelor electrice acceptă abateri de frecvenţă de aproximativ ± 1 Hz (±
2%).
 Convertoarele cu semiconductoare sunt, în general, mai sensibile la variaţii de
frecvenţă şi se realizează, conform normelor CEI 146, în trei clase de imunitate A
şi B admit un domeniu de variaţie a frecvenţei reţelei de alimentare de cel mult
± 2%, iar cele de clasă C de cel mult ±1%, în condiţiile în care o scădere a
frecvenţei nu se suprapune peste o creştere a tensiunii, şi invers.
 Normativele din România sunt aliniate la normativele internaţionale privind
frecvenţa de funcţionare şi limitele admise având în vedere faptul că sistemul
energetic din ţară funcţionează sincron cu sistemul energetic european, fiind
interconectat cu acesta prin linii electrice în sudul şi vestul ţării.
 Amplitudinea tensiunii de alimentare. Variaţii lente de tensiune
Amplitudinea tensiunii de alimentare poate avea variaţii lente, datorate în special
căderilor de tensiune pe linii şi în transformatoare, determinate de variaţia sarcinii electrice
a consumatorilor. Variaţiile de tensiune pot fi determinate şi de modificări ale configuraţiei
schemei electrice de funcţionare a reţelei, precum şi de modificări ale regimului surselor de
putere reactivă.
 Variaţiile lente de tensiune pot fi caracterizate prin abaterea relativă a tensiunii intr-
un anumit punct al reţelei şi la un moment dat, faţă de tensiunea nominală:

∆U U −UN
ε U [%] = ⋅ 100[%] = S ⋅ 100[%]
UN UN

în care: US este tensiunea de linie a reţelei electrice, într-un anumit punct şi la un moment
dat (tensiune de serviciu), iar UN - tensiunea nominală.
US
Raportul este denumit nivel de tensiune.
UN
Amplitudinea tensiunii de alimentare. Variaţii lente de tensiune

 Limitele admisibile de variaţie sunt dependente de nivelul de tensiune la

care este alimentat un consumator. Conform normelor actuale abaterile
relative ale tensiunilor în PCC, pentru reţelele având tensiunile nominale
sub 220 kV nu trebuie să depăşească ±10%; pentru tensiuni nominale peste
220 kV, abaterile relative de tensiune nu se standardizeazä. Condiţiile
tehnice de dimensionare a echipamentelor conectate la nivelul de
tensiune de 400 kV precizează însă un interval de (380...420) kV, în care
trebuie să se încadreze tensiunea reală, ceea ce corespunde la o abatere
admisă de maxim ± 5%.
 Constructorii de echipamente indică, pentru fiecare categorie de
receptoare limitele de imunitate la variaţiile de tensiune, acestea fiind
cuprinse în general în intervalul (± 5 ... ±10) %. De exemplu, abaterea
relativă admisibilă este de:
Amplitudinea tensiunii de alimentare. Variaţii lente de tensiune

 ± 5% pentru motoare electrice;

 ± 10% pentru convertizoare cu semiconductoare din clasele de imunitate A
şi B;
 (- 5 ... +10)% pentru convertizoarele cu clasa de imunitate C;
 ± 10% pentru aparate de sudare;
 ± 5% pentru lămpi electrice.
 Amplitudinea tensiunii de alimentare. Variaţii lente de tensiune

In cazul unor receptoare cu dependenţă accentuată de regimul de tensiune, este

necesară definirea unor indicatori suplimentari:
 Valoarea medie a abaterii relative a tensiunii faţă de tensiunea nominală într-un
interval de timp T:

T
1
ε Umed = ∫ ε U ⋅ dt
T 0

Indicatorul ε Umed este o măsură a nivelului mediu al tensiunii pe barele de alimentare

şi oferă indicaţii privind alegerea corectă a plotului de reglaj al transformatorului.
 Gradul de iregularitate sau abaterea relativă medie pătratică (parametru introdus de
P. Ailleret)

T
1
ε = ∫ ε U2 ⋅ dt
2
q
T 0
 Amplitudinea tensiunii de alimentare. Variaţii lente de tensiune
Abaterile tensiunii faţă de valoarea nominală pot avea efecte asupra:
producţiei materiale, atât sub aspect cantitativ, cât şi sub aspect calitativ;
caracteristicilor echipamentului electric (pierderea performanţelor garantate,
modificări ale randamentului, ale gradului de uzură etc.), ajungându-se în unele
cazuri chiar la întreruperea funcţionării (influenţa asupra siguranţei în funcţionare
a instalaţiei). Astfel, spre exemplu, nivelul tensiunii de alimentare influenţează
volumul producţiei realizate şi consumul specific de energie electrică al
cuptoarelor electrice cu rezistoare. De asemenea, variaţia tensiunii de alimentare
are o influenţă importantă asupra performanţelor lămpilor electrice. Modificarea
caracteristicii mecanice a motoarelor asincrone cu tensiunea aplicată poate
determina reducerea performanţelor acţionărilor electrice.
Gradul de iregularitate poate fi utilizat pentru:
aprecierea calitaţii tensiunii pe barele de alimentare
ε q2 ≤ 10% - calitate foarte bună;

10% ≤ ε q2 ≤ 20% - calitate bună;

20% ≤ ε q2 ≤ 50% - calitate mediocră;

ε q2 ≥ 100% — calitate necorespunzătoare.

capacităţii de tranzit a reţelei şi contribuie la apariţia unor pierderi suplimentare în
aceasta.
Amplitudinea tensiunii de alimentare. Variaţii lente de tensiune

 Spre deosebire de frecvenţa, care este aceeaşi pentru toate punctele

sistemului energetic interconectat, indicatorii care caracterizează
tensiunea la bornele receptoarelor depind de o serie de factori, cum ar fi:
tensiunea nominală a reţelei, capacitatea sa de transport, lungimea liniilor
de alimentare. In consecinţă, în cadrul unei metodologii de control al
calităţii tensiunii furnizate trebuie precizat locul (nodul) unde urmează să se
facă măsurările. De asemenea, prezintă importanţă stabilirea duratei
măsurărilor.
 Prin prelucrare statistică a rezultatelor, este posibilă obţinerea unor
indicatori statistici a variaţiei de tensiune pe perioade reprezentative de
tmip (oră, schimb de lucru, zi etc.). Cunoaşterea parametrilor statistici ai
tensiunii pe barele de alimentare permite caracterizarea completă a
calităţii tensiunii, in acest nod şi, în consecinţă, alegerea corectă a
parametrilor instalaţiilor de reglaj a tensiunii (ploturi transformatoare,
controlul puterii reactive).
Supratensiuni
 Supratensiunile sunt, de regulă, abordate mai ales în legătură cu probleme de
alegere şi coordonare a izolaţiei, având drept scop reducerea deteriorărilor
determinate de solicitările izolaţiei echipamentelor electrice şi deci creşterea
siguranţei în funcţionare a instalaţiilor. Se consideră ca supratensiuni toate
cazurile în care tensiunea pe bare depăşeşte cu mai mult de 10% tensiunea
nominală.
 In funcţie de durată supratensiunile care apar în reţelele electrice pot fi
clasificate în următoarele categorii:
 supratensiuni permanente (de frecvenţă industrială);
 suprastensiuni temporare;
 supratensiuni tranzitorii:
 cu front lent (în special supratensiunile de comutaţie);
 cu front rapid (în special supratensiunile de trăsnet);
 cu front foarte rapid (specifice în special comutaţiilor în staţiile izolate cu SF6);
 supratensiuni combinate.
 Supratensiuni

Indicatorii de calitate care pot fi utilizaţi în caracterizarea supratensiunilor sunt:

 factorul de supratensiune (în cazul supratensiunilor sub formă de impuls):
U max
k=
U f max
în care Umax este valoarea de vârf a supratensiunii, iar Uf max - valoarea de vârf a tensiunii
alternative pe fază.
 factorul de supratensiune (în cazul supratensiunilor de durată):
U per
k per =
Uf
în care Uper este valoarea efectivă a supratensiunii de durată iar Uf - valoarea efectivă a
tensiunii pe fază;
 factorul de impuls:
U max
kimpuls =
U per
 Goluri de tensiune
Goluri de tensiune (fig.1) este definit ca fiind o reducere, pe o durată ∆t g determinată
(în mod obişnuit sub 3 s), a amplitudinii sau a valorii efective a tensiunii unei reţele electrice,
intr-un anumit punct al acesteia. Amplitudinea ∆U g a golului de tensiune poate avea valori
de (0,1...0,9) ⋅ U c în care Uc este tensiunea contractată. Se consideră că variaţiile de
tensiune sub 0,1 ⋅ U c sunt cuprinse în banda admisă de lucru, iar variaţiile ∆U g mai mari de
0,9 ⋅ U c corespund unei întreruperi de tensiune.
Un gol de tensiune poate să apară la conectarea unor motoare electrice cu curenţi
de pornire mari (caz din ce în ce mai puţin întâlnit datorită obligativităţii controlului cu circuite
cu semiconductoare a curentului de pornire la motoarele mari) sau apare ca urmare a unor
defecte în reţeaua electrică şi a eliminării acestora prin funcţionarea protecţiilor prin relee şi
a automatizărilor.
Principalii indicatori de calitate care caracterizează golurile de tensiune sunt:
 amplitudinea relativă sau procentuală:
∆U g Uc − U
ε g [%] = ⋅ 100[%] = ⋅ 100[%]
Uc Uc
în care U este valoarea reziduală a tensiunii de fază, iar Uc - tensiunea contractată pe fază.
 Goluri de tensiune
U Banda admisa de tensiune
UP
UC

Ug t g

U
t i t f
Fig. 1. Gol de tensiune
 durata golului de tensiune:
∆t g = t f − ti
în care ti şi tf sunt momentele iniţial şi final ale golului de tensiune;
 frecvenţa de apariţie a golurilor:
Ng
fa =
Tr
în care Ng este numărul de goluri de tensiune care apar pe durata de refeninţă Tr (în mod
uzual un an).
Goluri de tensiune

 Unul dintre cei mai importanţi indicatori de calitate ai energiei electrice,

relativ la golurile, întreruperile de tensiune şi supratensiuni este factorul de
performanţă definit ca fiind intervalul relativ de timp (treal/Tr), în care
tensiunea se găseşte în banda admisă.
 Diferitele receptoare de energie electrică, în funcţie de specificul lor
constructiv, prezintă un anumit grad de sensibilitate faţă de golurile de
tensiune. Goluri cu anumite caracteristici pot determina chiar
deconectarea receptoarelor sensibile, în special a celor cu comenzi
numerice.
 Un gol de tensiune conduce la apariţia unor regimuri de funcţionare
tranzitorii în reţeaua electrică a consumatorului. Variaţia mărimilor de stare
pe durata regimurilor tranzitorii determinate de goluri de tensiune poate
conduce la:
Goluri de tensiune
 pierderea stabilităţii dinamice în funcţionare atunci când duratele golurilor de
tensiune au valori comparabile cu diferite constante de timp electrice şi
mecanice, care intervin în procesele tranzitorii; un exemplu de astfel de
receptoare pot fi motoarele asincrone, folosite la acţionările electrice;
 creşterea solicitărilor termice în diferitele componente ale receptorului, ca
urmare a supracurenţilor care apar pe intervalul proceselor tranzitorii;
posibilitatea ca un receptor să fie expus deteriorării, din cauza depăşirii
solicitărilor termice admisibile, indică şi prezenţa unei sensibilităţi termice a
receptoarelor la goluri de tensiune; un exemplu de receptoare cu sensibilitate
termică ridicată la goluri de tensiune îl reprezintă redresoarele cu tiristoare, la
care dereglarea comenzii produsă de golurile de tensiune poate conduce la
apariţia unor curenţi mari, uneori, la trecerea practic în regim de scurtcircuit;
 creşterea solicitărilor produse de forţele electrodinamice, apărute în diferite
elemente ale receptorului, ca urmare a şocurilor de curent; posibilitatea ca
receptorul să se defecteze în urma acestor solicitări arată existenţa unei
anumite sensibilităţi electrodinamice la goluri de tensiune;
 la unele receptoare, pot apărea în diverse elemente şi altfel de suprasolicitări
mecanice, cum ar fi, de exemplu, în cazul acţionărilor electrice, solicitările
produse de şocurile de cuplu sau de acceleraţiile mari; în aceste situaţii se
poate vorbi şi de o sensibilitate mecanică la goluri de tensiune.
 Goluri de tensiune

In funcţie de durată şi amplitudine, efectele golurilor de tensiune pot fi diferite în

funcţie de sensibilitatea receptoarelor:
pentru tensiuni U < 0,9 ⋅ U c chiar la durate foarte scurte ale golurilor de tensiune,
de ordinul ∆f g = (0,2.. .0,3)s, rezultă perturbarea funcţionării unor aparate de
comandă şi reglaj (erori de comandă, pierderi de informaţii);
pentru o tensiune U = (0,7.. .0,8) ⋅ U c şi durate ∆f g = (0,2. ..0,3)s, poate să apară
deconectarea contactoarelor de 0,4 kV în circuitele secundare;
pentru o tensiune U = (0,5...0,6) ⋅ U c şi durate ∆f g = (1,5...3)s, poate apărea
instabilitatea motoarelor şi a compensatoarelor sincrone;
pentru tensiuni U < 0,5 ⋅ U c şi durata golului peste 0,05s, lămpile cu descărcări
se sting şi se reaprind la câteva minute de la revenirea tensiunii la valoarea
normală;
pentru o tensiune U = (0,15...0,3) ⋅ U c apar perturbaţii în funcţionarea
convertoarelor statice utilizate la acţionarea cu viteză variabilă.
 Goluri de tensiune

Limitele de imunitate ale receptoarelor electrice la goluri de tensiune sunt, în general,

precizate de către fabricanţi (în funcţie de clasa de imunitate a receptorului respectiv). Astfel,
de exemplu, redresoarele cu semiconductoare, având clasa de imunitate A, admit variaţii
de tensiune de scurtă durata: (0,5.. .30) perioade ale fundamentalei în domeniul ±15% ⋅ U c
spre deosebire de cele de clasă B şi C, care admit variaţii de scurtă durată în intervalul (-
10...+15)% ⋅ U c .
Întreruperi de scurtă şi lungă durată

 Întreruperile de scurtă durata (sub 3s) sunt determinate de defecte în reţea

şi realimentarea consumatorilor prin reconfigurarea automată a reţelei
utilizând automatica de sistem. Pentru a pune în evidenţă diferenţa între
condiţiile de apariţie a golurilor de tensiune şi a întreruperilor de scurtă şi
lungă durată se consideră exemplul indicat in fig.2, corespunzător reţelei
interne, cu tensiunea nominală de 20 kV, a unei intreprinderi.
Întreruperi de scurtă şi lungă durată

 La apariţia unui defect (scurtcircuit) pe circuitul care alimentează bara B2

toate receptoarele alimentate de la bara B vor sesiza o reducere de
tensiune la borne (gol de tensiune). Curentul de defect va parcurge
întreruptoarele I21 şi I, dar numai întreruptorul I21 va fi deconectat (selectiv)
pentru a izola defectul. Pentru toate receptoarele conectate pe barele B
golul de tensiune a fost eliminat şi tensiunea revine la valoarea
permanentă Up (fig. 1). Receptoarele conectate la bara B2 nu vor mai fi
alimentate (gol de tensiune urmat de întrerupere de tensiune). Automatica
de sistem (anclanşarea automată a rezervei) sesizează lipsa tensiunii pe
bara B2 , comandă deconectarea întreruptorului I22 conectarea
intreruptorului IAAR (aflat în mod normal în poziţie deschis). Receptoarele
conectate la bara B2 vor fi realimentate, după un interval de timp
determinat de funcţionarea AAR (intrerupere de scurtă durată). In cazul în
care nu este posibilă conectarea întreruptorului IAAR receptoarele
conectate la bara B2 rămân nealimentate (întrerupere de lungă durată)
până când personalul de exploatare asigură înlăturarea defectului.
Întreruperi de scurtă şi lungă durată

 Durata întreruperilor de scurtă durată depinde de performanţele

echipamentului de automatizare.
 Întreruperile de lungă durată sunt determinate în special de o configuraţie
neadecvată a reţelei de alimentare, de performanţele reduse ale
echipamentelor, precum şi de lipsa unor proceduri specifice de
mentenanţă a instalaţiilor. In unele cazuri, consumatorii pot accepta
întreruperi de lungă durată şi schema de alimentare se proiectează
acceptându-se acest risc.
Armonici şi interarmonici

 Armonicile sunt semnale a căror frecvenţă este multiplu întreg al frecvenţei

fundamentale. In general, armonicile sunt generate de sarcini neliniare din
retea.

 Interarmonicile sunt semnale a căror frecvenţă nu este multiplu al

frecvenţei fundamentale. Unele dintre acestea sunt generate de sarcinile
neliniare, iar altele sunt intenţionat injectate de distribuitor, pentru
telecomanda releelor sau pentru a comuta tarifele consumatorilor casnici
sau industriali.
Armonici şi interarmonici

 a) Semnale de telecomandă
 Companiile de distribuţie a energiei electrice injectează semnale de
telecomandă având frecvenţe interarmonice (de exemplu, în Franţa,
această frecvenţă este de 175 Hz), pentru comenzi în reţeaua electrică,
utilizând chiar reţeaua de alimentare ca suport fizic. Având în vedere
dezvoltarea continua a acestui sistem de comandă, se acordă o atenţie
deosebită limitării interarmonicilor, determinate de alte surse, pentru a nu
perturba semnalele utile.
 b) Sarcini neliniare care provoacă interarmonici
 Marea majoritate a interarmonicilor de curent şi tensiune din reţea sunt
generate de convertoarele statice de frecvenţă, utilizate din ce în ce mai
mult pentru alimentarea motoarelor sincrone sau asincrone în scheme de
acţionare viteză variabilă (AVV).
Standard EN 50160-
Caracteristicile tensiunii în reţelele de distribuţie publice

 Principalul document care se referă la cerinţele care priveşte “partea furnizorului” este EN
50160 care caracterizează parametrii tensiunii aferentă energiei electrice în sistemele
publice de distribuţie. Acesta este un standard Europen dar el este completat în unele
regiuni şi ţări prin alte standarde suplimentare.
 Pe partea utilizatorului, este importantă calitatea energiei electrice disponibilă la
echipamentul utilizatorului. O funcţionare corectă a echipamentului necesită ca nivelul
influenţei electromagnetice asupra echipamentului să fie menţinut sub anumite limite.
Echipamentul este influenţat de perturbaţiile alimentării şi de celelalte echipamente din
instalaţii, după cum el însuşi influenţează alimentarea. Aceste probleme sunt rezumate în
seria EN 61700 a standardelor de compatibilitate electromagnetică (CEM), în care sunt
caracterizate limitele pentru perturbaţiile de conducţie.
Definiţii de bază ale parametrilor tensiunii
 In standardul EN 50160 sunt definiţi câţiva parametrii ai tensiunii. Cei mai importanţi sunt
:
 Tensiunea de alimentare - valoarea efectivă a tensiunii existente la un moment dat în
punctul comun de conectare, măsurată pe un anumit interval de timp.
 Tensiunea nominală a sistemului (Un) – tensiunea pentru care sistemul este proiectat sau
identificat şi la care se referă anumite caracteristici de funcţionare.
 Tensiunea de alimentare declarată (Uc) – este, de regulă, tensiunea nominală a sistemului
Un. Dacă, pe baza unei înţelegeri între distribuitor şi utilizator în punctul (borna) de livrare
a energiei electrice se aplică o tensiune diferită de cea nominală, atunci aceasta este
tensiunea de alimentare declarată Uc.
 Condiţii normale de funcţionare - condiţiile în care este satisfăcut consumul, manevrele din
sistem şi eliminarea defectelor prin sisteme automate de protecţie în absenţa unor condiţii
excepţionale datorate influenţelor externe sau evenimentelor majore.
 Variaţia tensiunii – este o creştere sau o scădere a tensiunii, datorată variaţiei sarcinii totale
a sistemului de distribuţie sau unei părţi a acestuia.
Definiţii de bază ale parametrilor tensiunii

 Flicker – impresia de instabilitate a senzaţiei vizuale indusă de un stimul luminos, a cărui

luminanţă sau distribuţie spectrală fluctuează în timp.
 Severitatea Flickerului – intensitatea jenei provocate de flicker definită de metoda UIE-CEI
de măsurare a flicker-ului şi evaluată prin următoarele mărimi:
 • Severitate de scurtă durată (Pst) măsurată pe o perioadă de 10 minute.
 • Severitate de lungă durată (Plt) calculată pentru o secvenţă de 12 valori a Pst pe un interval de
două ore.
 Gol de tensiune de alimentare - o reducere bruscă a tensiunii de alimentare la o valoare
cuprinsă între 90 % şi 1 % din tensiunea declarată Uc, urmată de o restabilire a tensiunii
după o periodă scurtă de timp. Convenţional, durata unui gol de tensiune este între 10 ms şi
1 minut. Adâncimea unui gol de tensiune este definită ca fiind diferenţa dintre tensiunea
efectivă minimă în timpul golului de tensiune şi tensiunea declarată. Variaţiile de tensiune
care nu reduc tensiunea de alimentare sub 90 % din tensiunea declarată Uc nu sunt
considerate ca fiind goluri de tensiune.
Definiţii de bază ale parametrilor tensiunii
 Întreruperea alimentării – este situaţia în care tensiunea la bornele de alimentare este mai
mică decât 1 % din tensiunea declarată, Uc. O întrerupere a alimentării poate fi clasificată
astfel:
 • programată, când consumatorii sunt anunţaţi anterior pentru a permite executarea unor lucrări
programate în reţeaua de distribuţie,
 • accidentală, cauzată de defecte permanente (întreruperi de lungă durată) sau trecătoare
(întreruperi de scurtă durată), în majoritate datorate unor evenimente externe, defectări
de echipament sau interferenţe.
 Supratensiuni temporare de frecvenţă industrială – au o durată relativ mare, de regulă, de
câteva perioade de frecvenţă industrială, şi se datorează, în principal, manevrelor sau
incidentelor, de exemplu în cazul unuei reduceri brusce a sarcinii sau a deconectării unor
scurtcircuite.
 Supratensiuni tranzitorii - sunt oscilatorii sau neoscilatorii, amortizate rapid, supratensiuni
scurte cu o durată de câteva milisecunde sau mai puţin, datorate trăsnetului sau unor
comutaţii, de exemplu deconectarea unui current inductiv.
Definiţii de bază ale parametrilor tensiunii

 Tensiunea armonică - o tensiune sinusoidală cu o frecvenţă egală cu un multiplu întreg al

frecvenţei fundamentale a tensiunii de alimentare. Tensiunile armonice pot fi evaluate :
 • individual, prin amplitudinea lor relativă Uh, raportată la tensiunea fundamentală U1, unde h
este ordinul armonicii;
 global, de regulă prin factorul total de distorsiune armonică THDU.
 Tensiune interarmonică – este o tensiune sinusoidală cu frecvenţă între armonici, adică
frecvenţa nu este un multiplu întreg al fundamentalei.
 Nesimetrie de tensiune - situaţia în care valorile efective ale tensiunilor de fază sau
unghiurile dintre faze consecutive într-un sistem trifazat nu sunt egale.
Principalele recomandări ale EN 50160

 EN 50160 dă principalii parametrii ai tensiunii şi banda de abatere admisibilă în punctul

comun de conectare al unui consumator cuplat la o reţele de distribuţie publice de joasă
tensiune (JT) şi medie tensiune (MT), în condiţii normale de funcţionare. În acest context,
JT înseamnă că valoarea efectivă nominală a tensiunii între faze nu trebuie să depăşească
1000 V şi MT înseamnă că valoarea efectivă nominală a tensiunii între faze este între 1 kV
şi 35 kV.
 Comparaţia dintre prevederile EN 50160 şi cele ale standardelor de compatibilitate
electromagnetică seria EN 61000, redate în tabelele 1 şi 2, arată diferenţe semnificative ale
diferiţilor parametri. Există două motive principale pentru aceste diferenţe:
 Standardele de compatibilitate electromagnetică se referă la tensiunea distribuitorului, conform
CEI 038, în timp ce EN 50160 se referă la tensiunea de alimentare. Diferenţa dintre aceste
tensiuni se datorează căderilor de tensiune în instalaţii şi perturbaţiilor care provin din reţea şi de
la alte echipamente alimentate prin aceeaşi instalaţie. Datorită acestui fapt, în multe standarde din
seria EN 61000 un parametru important este curentul echipamentului, în timp ce curentul de
sarcină nu este relevant pentru EN 50160.
Principalele recomandări ale EN 50160
 EN 50160 dă numai limite generale, care sunt tehnic şi economic posibil să fie meţinute de furnizor într-
un sistem de distribuţie publică. Când se cer condiţii mai riguroase, trebuie negociată o înţelegere
separată între furnizor şi consumator.
 EN 50160 are limitări suplimentare. El nu se aplică în condiţii de funcţionare anormale,
inclusive următoarele:
 condiţii care apar ca rezultat al unui defect sau a unor condiţii temporare de alimentare;
 în situaţia în care instalaţia sau echipamentul consumatorului nu este în conformitate cu standardele la
care se referă sau nu satisface condiţiile tehnice de racordare la sistemul electric de distribuţie;
 în situaţia în care o instalaţie de generare nu este în conformitate cu standardele la care se referă sau cu
cerinţele tehnice pentru racordare la sistemul electric de distribuţie;
 în situaţii excepţionale care sunt în afara controlului furnizorului de energie electrică, în
particular:
 condiţii atmosferice excepţionale sau alte dezastre naturale;
 interferenţa cu o terţă parte;
 acţiuni ale industriei (dependent de cerinţe legale);
 forţă majoră;
 limitări de putere rezultate din evenimente externe.
 Caracteristicile tensiunii în reţelele de distribuţie publice
Caracteristicile tensiunii joase conform standardului de compatibilitate
Caracteristicile tensiunii de alimentare conform EN 50160 electromagnetică EN 61000
Nr. crt. Parametrii
EN 61000–2–2 Alte părţi
JT, MT: valoarea medie a fundamentalei măsurată pe 2%
10s
± 1 % (49,5 - 50,5 Hz) pentru 99,5% din săptămână
1. Frecvenţa - 6 % / + 4% (47 - 52 Hz) pentru 100% din săptămână
Variaţiile JT, MT: ±10 % pentru 95% din săptămână, media pe 10 minute a ±10 % aplicată pentru 15 minute
2. amplitudinii valorilor efective (Fig.1)
tensiunii
JT: 5 % normal 3 % normal 3. % normal
10 % nefrecvent 8 % nefrecvent 4. % maxim
3. Variaţii rapide ale Plt £ 1 pentru 95 % din săptămână Pst < 1,0 Pst < 1
tensiunii
MT: 4 % normal Plt < 0,8 Plt < 0,65
6 % nefrecvent (EN 61000-3-3)
Plt £ 1 pentru 95 % din săptămână 3 % (CEI 61000-2-12)
În majoritate: durata < 1s ,adâncimea < 60%. Goluri limitate urbane : până la 30 % pentru 10 ms până la 60
Goluri ale local datorate cuplării unei sarcini: % pentru 100 ms (EN 61000-6-1, 6-2)
4. tensiunii de 1-4 pe lună până la 60 % pentru 1000 ms (EN
JT: 10-50 %,
alimentare MT: 10-15 % (Fig.1) 61000-6-2)
Intreruperi de scurtă JT, MT: (până la 3 minute) câteva zeci - 95 % reducere pe 5s (EN
5. durată ale tensiunii de câteva sute/an Durata pentru 70 % din ele < 61000-6-1, 6-2)
alimentare 1s
Intreruperi de lungă
6. durată ale tensiunii de JT, MT: (până la 3 minute)
alimentare < 10 – 50 / an
Supratensiuni JT < 1,5 kV valoarea efectivă
temporare de
7. frecvenţă MT: 1,7 Uc (în reţele cu neutru legat direct la pământ sau printr-
industrială o impedanţă)
2 Uc (în reţele cu neutru izolat sau legat printr-o bobină
de rezonanţă)
JT: în general < 6 kV ± 2 kV, fază- pământ
Supratensiuni ocazional mai mari; durata ms-ms MT: nedefinite
8. ± 1 kV, între faze 1,2/50 (8/20)
tranzitorii
Tr/Th ms (EN 61000-6-1,6-2)
Nesimetria JT, MT: până la 2 % pentru 95 % din săptămână, media 2% 2%
9. tensiunii de valorilor efective pe 10 minute. (CEI 61000-2-12)
alimentare până la 3 % în unele puncte.

6 % - armonica 5 5. % - armonica 3
5 % - armonica 7 6. % - armonica 5

Tensiuni 3,5 %-armonica 11 5 % - armonica 7

10. JT, MT: vezi Tabelul 2. 3,0 %-armonica 13 THD < 8 %
armonice 1,5 %-armonica 9
3,5 %-armonica 11
3 %-armonica 13
0,3 %-armonica 15
2 %-armonica 17
(EN 61000-3-2)
11. Tensiuni JT, MT: în studiu 0,2 %
interarmonice
Valorile tensiunilor fiecărei armonici la bornele (punctele) de
alimentare, pentru armonici de ordin de până la 25, date în
procente din Un

Armonici impare Armonici pare

Nemultiplu de 3 Multiplu de 3
Ordinul h Tensiunea relativă Ordinul h Tensiunea relativă Ordinul h Tensiunea relativă
% % %
5 6 3 5 2 2
7 5 9 1,5 4 1
11 3,5 15 0,5 6....24 0,5
13 3 21 0,5
17 2
19 1,5
23 1,5
25 1,5
Concluzii

 Cerinţele din EN 50160 nu sunt greu de îndeplinit de furnizorii de energie electrică.

Parametrii tensiunii de alimentare trebuie să fie în anumite limite (Tabel 1) timp de 95 %
din perioada de testare, în timp ce pentru restul perioadei de 5 % abaterile permise sunt
mult mai mari. De exemplu, valoarea medie pentru 95 % din timp trebuie să fie între 90 %
şi 110 % din tensiunea nominală. Asta înseamnă că într-un caz extrem, consumatorii pot fi
alimentaţi continuu la 90 % din tensiunea nominală, iar, pentru 5 % din timp, tensiunea
poate fi mult mai mică. Dacă, într-o astfel de situaţie limită, alţi parametri sunt la limita
permisă în standard, ca de exemplu tensiunile armonice sau nesimetria de tensiuni,
echipamentul va funcţiona probabil necorespunzător.
 Numărul de goluri de tensiune admise (până la 1000 într-un an) şi numărul întreruperilor
de scurtă şi lungă durată sunt destul de mari din punctul de vedere al consumatorilor.
Golurile de tensiune sub 30 % din tensiunea nominală cu o durată mai mare de 0,3 s pot
conduce la acţionarea protecţiei de minimă tensiune sau la declanşarea contactoarelor din
circuitele motoarelor. Astfel, numărul real al întreruperilor procesului va fi mult mai mare
decât ar fi de aşteptat ca rezultat al întreruperii tensiunii.
Concluzii
 EN 50160 trebuie înţeles ca un compromis între furnizor şi consumator. El cere ca
furnizorul să asigure, ca o cerinţă minimală, numai o alimentare de calitate adecvată. Cei
mai mulţi furnizori depăşesc curent aceste cerinţe într-o mare măsură, dar nu garantează
aceasta. Dacă consumatorul are cerinţe mai ridicate, trebuie să se ia măsuri de
îmbunătăţire sau trebuie să se negocieze o înţelegere separată pentru o calitate superioară.
Totuşi, avantajul important al acestui standard constă în:
• definirea parametrilor de tensiune importanţi pentru calitatea energiei electrice;
• determinarea cantitativă a valorilor, care sunt punct de referinţă în evaluarea calităţii energiei
electrice.
 Este sarcina reglementatorului de energie electrică să stabilească un nivel de calitate care
să ceară o foarte bună activitate a furnizorului, dar să nu se ridice nivelul prea sus
deoarece conduce la o creştere a preţului energiei electrice pentru toţi.
 Referinţe şi bibliografie
 EN 50160, Voltage characteristics of electricity supplied by public distribution systems, 1999
 IEC 038, IEC standard voltages, 1999
 Technische Anschlussbedingungen (Technical requirements of connection), VDEW
 Rozporzadzenie Ministra Gospodarki z dnia 25 wrzesnia 2000, w sprawie szczególowych warunków przylaczania
podmiotów do sieci elektroenergetycznych, obrotu energia elektryczna, swiadczenia uslug przesylowych, ruchu
sieciowego i eksploatacji sieci oraz standardów jakosciowych obslugi odbiorców. Dziennik Ustaw Nr 85, poz. 957
(Rules of detailed conditions of connection of consumers to the electrical power network and quality requirements in
Poland).
 Baranecki A et al, Poprawa jakosci zasilania w sieciach NN i SN. (Improvement of supply quality in LV and MV
networks), Elektronizacja 1-2/2001
 Seipp G G, Elektrische Installationstechnik, Berlin – München, Siemens AG, 1993
 DIN VDE 0100-100 (VDE 0100 part 100): 2002-08
 Decision 128/1999: Definizione di obblighi di registrazione delle interruzioni del servizio di distribuzione
dell’energia elettrica e di indicatori di continuità del servizio
 Decision 144/00: Determinazione dei livelli effettivi base e dei livelli tendenziali di continuità del servizio per
ogni ambito territoriale e per ogni anno del periodo 2000-2003 ai sensi dell’articolo 7 della deliberazione dell’Autorità
per l’energia elettrica e il gas 28 dicembre 1999, n. 202/99 e per la determinazione della media nazionale dei livelli
tendenziali di continuità del servizio per l’anno 2004, ai sensi dell’articolo 9, comma 9.4, della medesima
deliberazione.