Liviu Neamţ

HIDROENERGETICA
Energia apei, la fel ca şi energia vîntului a fost folosită de către om înca din cele
mai vechi timpuri.

Oamenii s-au folosit de energia apei cu ajutorul morilor de apă întrebuinţate la

măcinatul cerealelor.

Astăzi, energia apei este captată şi transformată în energie electrică de către

hidrocentrale ce asigură producerea a aproape 20% din consumul total la nivel
mondial.
Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de operare şi cea mai mare durată de viaţă în comparaţie cu
alte tipuri de centrale electrice. Există o experienţă de peste un secol în realizarea şi exploatarea lor, ceea ce face ca
acestea să atingă niveluri de performanţă tehnică şi economică foarte ridicate.

Primele zece ţări producătoare de energie electrică în hidrocentrale în 2014

Distribuţia mondială a producției de energie electrică pe surse de energie [TWh]
 Energia hidraulică

Caracteristicile energiei hidraulice:

• Energia hidraulică deşi este limitată este regenerabilă prin circuitul apei în natură şi sub acest aspect
inepuizabilă.

• Energia hidraulică transformată în electricitate, reprezintă numai o parte componentă a utilizării complexe a
cursurilor de apă. Alte servicii, cum ar fi alimentările cu apă, irigaţiile, navigaţia, regularizarea cursurilor
apelor ş.a. pot fi realizate prin amenajările hidroenergetice.

• Aspectele economice ale producerii şi utilizării energiei hidroelectrice sunt deosebit de favorabile deoarece
amenajările hidroenergetice au o durată mare de funcţionare şi cheltuieli anuale de producţie reduse (în
lipsa utilizării oricăror tipuri de combustibili).

• Din punct de vedere tehnic există de asemenea avantaje considerabile, pe de-o parte datorită tehnologiilor de
transformare a energiei hidraulice în energie electrică care sunt verificate şi transformarea are loc la
randamente ridicate şi pe de altă parte datorită manevrabilităţii ridicate în exploatarea utilajelor ceea ce asigură
preluarea cu uşurinţă a variaţiilor de sarcină impuse de consumatori.

• Impactul ecologic al producerii energiei hidroelectrice este deosebit de redus, chiar dacă realizarea lacurilor de
acumulare perturbă mediul natural, se constituie noi biotopi cu rol de stabilizare.
 Energia şi puterea căderilor de apă

Fie un segment dintr-un curs natural al unui rîu, delimitat de secţiunile A şi B pe care se scurge debitul Q, care se
conservă. Volumul scurs în timpul t va fi W.

Energia teoretică a segmentului AB va fi după aplicarea ecuaţiei transferului energiei mecanice pe acest segment,
în ipoteza pierderilor nule:

şi ţinînd cont că 1kWh = 3,6MJ, energia segmentului exprimată în KWh va fi:

Puterea hidraulică va fi:

Relaţiile de mai sus oferă valorile teoretice ale energiei şi puterii unui segment de râu.

Pentru obţinerea unui randament global de transformare trebuie ţinut seama de pierderile de debit, de cădere şi de
randamentele de transformare a energiei hidraulice în mecanică şi apoi electrică.
• coeficientul de utilizare al debitului:

unde cu indicii "u" şi "a" s-au marcat volumele (debitele) utilizat şi natural;

• randamentul hidraulic al amenajării (sectorului):

unde: hps – pierderile hidraulice pe sector, în care intră pierderile de frecare şi de formă ale albiei; Hnet – căderea netă;

• randamentul transformării energiei hidraulice dată de căderea netă în energie mecanică în turbina hidraulică,
ηt ;

• randamentul transformării energiei mecanice în energie electrică în generatorul electric, ηg,

RANDAMENTUL GLOBAL DEVINE:

Valorile uzuale ale randamentelor parţiale sunt:

q= 0,90÷0,98
ηh = 0,94÷0,98
ηt = 0,86÷0,92
ηg = 0,95÷0,97
ceea ce conduce la ηG = 0,71÷0,75.

Aplicând relaţiile de calcul pentru determinarea energiei şi puterii teoretice la toate cursurile de apă ale unei
ţări se obţine potenţialul hidroenergetic teoretic al ţării respective.
 Potenţialul hidroenergetic teoretic, tehnic şi economic

Potenţialul hidroenergetic se exprimă de preferinţă în energie productibilă [kWh], valoare ce suferă variaţii mici în
timp, sau în unităţi de putere [kW], ce caracterizează puterea tuturor centralelor hidroelectrice realizabile pe teritoriul
pe care s-a evaluat potenţialul.

Potenţialul hidroenergetic teoretic (sau brut) reprezintă totalitatea resurselor de energie naturală ale unui bazin,
fără să ţină seama de posibilităţile tehnice şi economice de amenajare. El corespunde unei utilizări integrale a căderii
şi a disponibilului de apă al bazinului şi unui randament total de 100%. Acest potenţial teoretic include atît potenţialul
de suprafaţă, cît şi potenţialul liniar.

Potenţialul teoretic de suprafaţă se referă la apele de la suprafaţa pământului şi anume la cele de precipitaţii şi la
cele de scurgere.

Potenţialul teoretic de precipitaţii Ep, reprezintă echivalentul energetic al întregului volum de apă rezultat din
precipitaţiile ce cad pe o anumită suprafaţă:

unde: h – reprezintă înălţimea medie a precipitaţiilor, în mm/an; S – mărimea suprafeţei, în km2; HO – altitudinea
medie a suprafeţei, faţă de nivelul mării, sau faţă de alt reper, în m.

Dacă se ţine seama că numai o parte din precipitaţii se scurg la suprafaţa bazinului, restul pierzîndu-se prin infiltraţii,
evaporaţie, evapotranspiraţie, se obţine potenţialul teoretic al apelor de scurgere:

în care σ - coeficient de scurgere.

Potenţialul teoretic (brut) liniar al cursurilor de apă reprezintă energia (sau puterea) maximă care se poate obţine pe
rîul respectiv (sau pe un anumit sector al său). Pentru un anumit sector al cursului de apă se obţine:

Potenţialul hidroenergetic amenajabil se mai subdivide în potenţialul tehnic amenajabil, care reprezintă energia
produsă sau puterea tuturor centralelor ce pot fi realizate pe cursurile de apă din teritoriul în cauză şi potenţialul
economic amenajabil care restricţionează producţia de energie, la una avantajoasă economic într-o anumită stare de
dezvoltare a tehnicii.

Potenţialul hidroenergetic tehnic reprezintă acea parte din potenţialul brut care ar putea fi obţinută prin amenajarea
cursului de apă, ţinînd seama de condiţiile tehnice ale momentului respectiv. Acest potenţial se poate determina pe
baza elaborării schemelor de amenajare ale fiecărui curs de apă şi se calculează ţinînd seama de pierderile care apar
în instalaţiile unei amenajări şi care se datorează următoarelor cauze principale:
• neutilizarea întregii căderi brute a rîului din cauza remuului, variaţiei nivelului în lacurile de acumulare,
neamenajării zonei de izvoare a rîului şi a altor zone, etc;
• neutilizarea energetică a întregului stoc de apă a rîului din cauza deversărilor, pierderilor de apă prin
infiltraţii şi evaporaţie, consumului de apă pentru alte folosinţe, a pierderilor de apă de pe suprafaţa de
bazin cuprinsă între baraj şi centrală;
• pierderilor din turbine şi generatoare, ca urmare a ciclului de transformare energie hidraulică → energie
mecanică → energie electrică.
Potenţialul tehnic reprezintă o mărime mai apropiată de realitate. Deoarece în calcularea lui se ţine seama de
posibilităţile tehnice, prezintă însă dezavantajul de a fi variabil în timp (în funcţie de gradul de dezvoltare al tehnicii)
şi de a putea fi interpretat în mod diferit (în sensul că alegerea schemelor de amenajare, cotelor, distanţelor,
parametrilor de bază, prezintă o mare doză de subiectivitate).

Potenţialul hidroenergetic economic amenajabil reprezintă acea parte a potenţialului hidroenergetic tehnic
amenajabil, care se poate obţine în condiţii economice. Această mărime este cea mai susceptibilă de modificări, fiind
influenţată de progresul tehnic, condiţiile economice ale ţării sau regiunii respective. De aceea valoarea acestui
potenţial trebuie raportată la o anumită dată, iar evaluarea trebuie reluată periodic.
 Potenţialul hidroenergetic al României

Potenţialul teoretic mediu al râurilor ţării, inclusiv partea ce revine României din potenţialul Dunării,se ridică la
70 TWh/an, din care potenţialul tehnic amenajabil reprezintă 40 TWh/an (2/3 dat de râurile interioare şi 1/3 de
Dunăre).
 Evoluţia puterii instalate şi a energei furnizate din surse hidro în România

Gradul de utilizare a potenţialulul hidroenergetic în

România
 Scheme principale de amenajări hidroenergetice

• Amenajări tip baraj, la care întreaga cădere a

segmentului de rîu se concentrează de către
baraj, centrala fiind situată la baza acestuia:

•Amenajări în derivaţie, la care căderea este

realizată în întregime de aducţiune:
• Amenajări cu baraj şi derivaţie sau
mixtă, unde barajul şi aducţiunea concură la
realizarea căderii:

• O soluţie mixtă, uneori avantajoasă este

centrala subterană:
 Turbine hidraulice

• Turbine pentru înălţimi mari de apa si debite mici, turbinele de impuls: Pelton, Turgo si Banki (curgere
transversala sau crossflow).
• Turbinele pentru inaltimi mici de apa si debite mari, turbinele de reacţiune: Francis, Kaplan cu pale fixe sau
variabile.
Turbina Pelton Turbina Francis Turbina Kaplan
 Viteza specifică a turbinei

• este definită ca viteza de rotaţie a unei turbine cu geometrie similară, sub o cădere de 1 m, producând o putere de 1
KW.
P
ns  n 5
H 4

• sau în funcţie de debit:

Q
nQ  n 3
H 4
 Randamentul trubinelor

Randamentul unei turbine este definit ca raportul între puterea furnizată de turbină (puterea mecanică transmisă la
arborele turbinei) şi puterea absorbită (puterea hidraulică echivalentă debitului măsurat corespunzător căderii nete).

Randamentul turbinei scade rapid sub un anumit debit turbinat. O turbină este proiectată să funcţioneze cât mai
aproape de punctul ei de randament maxim, de regulă pe la 80% din debitul maxim, iar pe măsură ce debitul se
depărtează de acest punct, randamentul turbinei hidraulice scade.